Zilele trecute am revazut filmul "Pintea", concluzionand (iar) ca taranului roman pana nu i a ajuns cutitul adanc..spre os, nu i a pasat decat de propria masa, casa, fiinta.
A povestit, a plans, a ras, si a.. asteptat ca timpul sa..
Probabil asa o sa se intample cu apicultorii, cand nu o sa mai poata supravietui SINGURI, o sa strige in acelasi cor: NE DOARE!
Deocamdata, ramane ca de obicei, fiecare mulge de unde poate. Se pare ca mai sunt surse.