Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ DISCUTII APICOLE DIVERSE

[filip]

La chestiunea asta cu nevasta eu am incurcat-o rau.Prin 97 nevasta a fost disponibilizata,o parte din bani am cumparat stupi.Desi nu au fost multi ,banii pentru stupii au fost ai nevestei.Asta asa ca idee,banii in casa sunt pusi gramada.Dar am rezolvat problema amiabil,plec la albine cand vreau si ma intorc cand e necesar.Intre timp nevasta are la dispozitie ceva miere pe care sa o transforme in bani de cheltuiala.
Cand am avut esecuri ea a fost alaturi de mine,cel mai bun psiholog.Tu i-ai inmultit de ai avut stupi,tu redresezi situatia si in viitor!

[irina]

[quote


Acum serios vorbind ... daca nu scot familiile bune in primavara, am pus-o original !
In concluzie ... un moment critic in dezvoltarea stupinii este ... NEVASTA !!!

Sa intelegem ca nevasta i-a pregatit de iernare?

[State]

asta cu nevasta , ce sa zic !!! greu sa gasesti o sotie intelegatoare !!! greu , dar nu imposibil !!!

A mea e cea mai intelegatoare cred ! Cu toate ca "bazaie si maraie" , ma lasa sa-mi fac damblaua pana la urma.
In momentul de fata am sufrageria plina de rame, cuie, bormasina, scule, etc. Pe hol am ditamai hardughia de centrifuga. Cand ma duc noaptea la baie ma impiedic mereu in ea. Pana ajung la tara sa o duc, o sa ne tot impiedicam de ea.
Cand a venit acasa si s-a trezit cu fierul in casa, primul lucru pe care l-a zis a fost asta: "Arata-mi si mie cum storci tu miere cu ea".
Ii place si ei cred, altfel as dormi pe pres. Momentele critice sunt atunci cand stau sa-i explic de ce dau banii pe diverse. Ii ia ceva timp sa ma inteleaga si apoi totul e ok.
Acum i-am promis ca o sa scoatem si noi bani din miere. Daca nu-mi iese socoteala , am belit-o !!!

[Mircea_63]

Acum serios vorbind ... daca nu scot familiile bune in primavara, am pus-o original !
In concluzie ... un moment critic in dezvoltarea stupinii este ... NEVASTA !!!

Sa intelegem ca nevasta i-a pregatit de iernare?

Irinuco, uite vezi? D`aia nu ne intelegem noi cu voi.

Pai treaba sta cam asa: daca treaba merge bine, e meritul nostru. Sa fie clar. Iar daca iasa rau, e vina voastra. Altfel care mai e si rostul femeii la casa omului???

Trebuie sa recunosc ca sotia imi este cel mai mare sprijin si aliat intr-ale albinelor. Nu stiu ce m-as face fara ea. Dar pe cat de rau este sa te "caraie" si sa te traga inapoi cineva, nici prea multa incredere nu e chiar grozava. Te obliga si te sperie.
Daca totul iasa bine, cui sa-i spun:
-Noah, vezi mah? Si sa scot pieptul inainte... Da din umeri si i-se pare normal.
Daca imi dau cu stangul in dreptul...oricum nu mai ridic barbia din piept. Si io pe cine sa mai dau vina???

Concluzie: cu voi nicicum nu-i bine!

Daca o "comit", parca vad. Imi aprind o tigare, pun un pahar de rachie si ma pun in coltul mesei cu fruntea in palma, necajit. Vine cuminte, imi pune frumos mana pe umar in semn de consolare. Apoi:
- Stii ca n-am treaba ca bei. Dar crezi ca e o solutie?
- Nu putea sa taca???
Daca se aseaza si nu zice nimic...normal sa ma "inervez".
-Bine ca taci si nu zici nimic!
Daca se duce si ma lasa in pace...
- Bine ca acuma nici nu ma mai bagi in seama!

Asta e, nesuferite rau nevestele astea. Nu stiu ce ne-am face fara ele.

[irina]

[quote="Mircea_63"


Pai....eu cred ca tocmai de-aia ne intelegem
Adica si eu ( nevasta) pot spune acelasi lucru :

Pai treaba sta cam asa: daca treaba merge bine, e meritul nostru. Sa fie clar. Iar daca iasa rau, e vina voastra. Altfel care mai e si rostul barbatului la casa omului???
Concluzie: cu voi nicicum nu-i bine!

.... Nu stiu ce ne-am face fara ele.[/quote]
Concluzie:Mircea sunt de acord cu tine

[proapis13]

La mine este pace si liniste in casa de cind mi-am luat albine;familia ma intelege si ma sustine moral....
Inainte aveam alta pasiune,pescuitul in care am investit timp si bani si....
Momente critice au fost in fiecare an mai ales ca in ultimii 3 ani am plecat de la 26 fam si am ajuns la 86
In fiecare dintre acesti 3 ani am fost in somaj tehnic cel putin 3 luni pe an si a trebuit sa-mi dramuiesc fiecare banut
Cu banii din apicultura mi-am achizitionat camioneta...au fost discutii ca fetele voiau o masina de familie...
Am plecat de la 26 orizontali si am peste 70 verticali...baga bani - baga bani....
,,Norocul'' meu,dpdv financiar, este ca nu fumez si nu consum alcool ....inca un noroc,daca pot sa-l numesc asa,
este si faptul ca in astia 2 ani nu am avut mortalitati peste iarna...deci am evitat aceste momente critice...
Momente critice au fost cind le-am rugat sa ma ajute in stupina pe fete;una nu poate deoarece lucreaza inclusiv simbata si nu are decat duminica liber si atunci se ocupa de casa si de toate cele de trebuinta exceptind piata si aprovizionarile de care ma ocup cu placere iar cea de-a doua vrea sa invete - si invata
Nu am avut boli in stupina exceptind primii 2-3 ani cind aveam cate o epidemie de ascosferoza de toata frumusetea
De cind am trecut pe verticali su sita antivarooa a disparut si boala
Restul intimplarilor neplacute si neprevazute sunt sarea si piperul activitatii asteia minunate apicultura
M-am lovit de multe necunoscute insa am stiut sa trec peste ele si cu ajutorul forumului caruia ii sunt dator pt info ce nu se gaseste in carti
salve

[samuellazea]

Momente critice?

Sa povestesc si eu unul dintre ele. Iarna trecuta aveam un roi care l-am primit la sfarsitul lui iulie pe 3 rame dar nu aveau albina full. Toate bune si frumoase. Cu stimulari etc ajung la 5 rame. Incepe sa treaca o parte din iarna si eu tot mai stresat ca mor albinele .

Pe la sfarsitul lui februarie nu am mai rezistat cu chiu cu vai am reusit sa conving nevasta ca trebuie neaparat sa le fac un zbor de curatire ca altfel mor de la atatea acumulari. Problema a fost ca nu aveam unde sa le fac zborul de curatire. Si ca deobicei se gasesc solutii. Acum o sa ziceti ca m-am scrantit dar alt loc inafara de baie nu aveam .

Cu greu le-am bagat in casa/baie la caldurica. Eram in baie cu cearsafuri etc si ma uitam cum se fac peretii maro . Nu pun in discutie mirosul si partea cu bagatul albinelor inapoi in lada. Pana la urna am reusit si asta. Dar a ramas curatatul baii. Am lucrat vreo ora la curatat baia. Peretii bineinteles ca au ramas putin patati ( dar nu mult).

In orice caz, nimic nu se compara cu sentimentul de dupa toata operatia asta. Mai ales cand am pus o turta peste rame

Cine nu a incercat nu are cum sa stie ce vorbesc

Toate cele bune,
Sami

[Dila Daniel]

eu recunosc,nu am incercat si nici sanse sa o fac deacum incolo nu exista.
Dar,sunt placut impresionat cand vad atata pasiune! ...este de apreciat

[irina]

ce faci cand nu mai stii ce sa faci?.....Te pui in fund si incepi sa plangi?
Nu stiu dc am facut chiar asa......dar de plans mi-a venit uneori sa plang.Cand deschideam stupul si nu stiam ce sa fac.....asa ca il inchideam la loc si mergeam in casa sa folosesc telefonul ( fix-ul....ca semnal nu-i) si speram cu disperare sa aflu un raspuns ;cand am pierdut un stup in urma furtisagului; cand a trebuit sa-i pregatesc singura pentru iernare ;imi vine si acum sa plang ca n-am fost in stare sa aflu " o parte din mestesug"( vorba lui mircea_63) cand aveam de la cine......;
Uneori e bun si plansul.Important e ce faci dupa ce...plangi.Poate nu intotdeauna am luat decizia corecta.Dar am luat o decizie si mi-am asumat raspunderea.Ca si-n viata.Important e, zic eu, ca niciun moment nu mi-a trecut prin cap sa renunt la albine.Nici chiar cand fiica-mea mi-a spus ca stau mai mult prin....gradina.Dimpotriva, mi-e ciuda ca nu m-am apucat mai devreme de albine.


Cum a fost cand ai dat cu capul?
Te aduni si mergi mai departe, invatand din greseli.Cand am scuturat peria cu albine...direct pe piciorul meu (si eram in pantaloni scurti), nu prea am mai putut merge o zi, ce-i drept. ;sau cand trebuie sa ajung dimineata la serviciu dupa o noapte alba ( de, e vremea pastoralului) si ochii mi se cam inchid....;sau cand trebuie "sa fugi "la stupi ca un roi e prin copac....
Totusi n-as putea spune ca sunt momente critice. Sunt momente care pana la urma definesc ( o parte din ) aplicultura.
Si, sincer, imi sunt dragi toate aceste momente.Cu bune si cu rele!

[vio-trutza]

Momentul critic, poate nu in dezvoltarea stupinei , dar in existenta mea de albinar, a fost cu adevarat moment CRITIC , cand am facut prima data alergie si, sper din tot sufletul sa fie si ultima data.

Luasem stupii din mai si incepusem sa invat cat de cat cum se tine o rama in mana, cum se face fum , cum se lucreaza cu dalta si alte chestii minore, intr-un cuvant imi palcea enorm. Momentul critic a fost in august cand am luat vreo 3-4 intepaturi in dosul mainii de am ajuns la spital. Acolo totul s-a rezolvat intr-o jumate de ora cu o perfuzie si cateva fiole de medicamente. Dupa acea intamplare am simtit ca totul se naruie , toate visele , toate sperantele legate de albine. Nu stiam ce sa fac, toti imi ziceau ca am un copil de crescut si miere se gaseste si la magazin. Prinsesem si o teama teribila de albine.

Am decis totusi sa mai incerc odata. Am cumparat combinezon apicol si manusi din piele, am trecut pe la farmacie si am luat medicamentatia necesara pt prevenirea alergiilor si de fiecare data cand veneam la albine luam cu mine cate un prieten care sa poata sa conduca masina daca Doamne fereste se intampla ceva. Pana in iarna nu m-a mai intepat decat una singura prin pantaloni, si dai cu claritin si scapat fara alergie. Apoi a venit primavara cand interventiile in stupi s-au inmultit , deja teama se mai diminuase si am mai luat iar o intepatura si iar ia claritine si scap fara alergie, si iar ma inteapa si nu mai iau clareitine si nu fac alergie, si de atunci am luat cateva intepaturi si ,... fara alergie. Si asa de la 5 familii cumparate in 2012, iesite in primavara tot cu 5 , dar fara o matca si unificat, acum multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa depasesc toate momentele grele, am 10 familii si sperante mari pentru ala anu. Sper sa ies din iarna cu cat mai multi , caci Slava Domnului hrana au destula. Mai am emotii la vreo 2 matci batrane dar sper ca totul sa fie bine.

[cantemir]

Daca ma spovedesc acilea, mi se iarta pacatele?... Ca eu, in netrebnicia mea de "fraier de Polul Sud", m-am indaratnicit sa ma cred "stuparul lu' peste prajit" ...si mi-am luat-o-n freza!
Nu albinele mi-au tras-o, nici nevasta, nici pregatirea mea, nici nimic altceva ce tine de apicultura, ci prostul meu obicei de a semna cec-uri de prietenie in alb!
Batem palma, asa ramane! Mort-copt, cum o fi, eu ma tin de cuvant!... Eu da, altii nu! Experienta de viata!
Sper ca m-am lecuit... cu pretul inca unui an pierdut!
Multumesc lui Dumnezeu, ca inca n-am omorat nimic... nici macar o albina!
Amin!

[oliviub]

La lista care s-a creat as adauga si eu un moment critic ....in primele zile de stuparit am scapat din mana o rama plina de albine in iarba si in loc sa o ridic sa o pun inapoi in lada am luat-o la fuga. M-am intors dupa vreo 10 metri dupa ce am realizat cat sunt de prost.

Asta a fost unul din motivele de a renunta la manusi - le mai folosesc doarprimavara

[paul]

Sa intelegem ca nevasta i-a pregatit de iernare?

Irinuco, nu te preface ca nu intelegi ! De pregatit de iernare i-am pregatit eu ... in limita posibilitatilor (se putea si mai bine daca nu avea nevasta alte ..."prioritati" ).
Sincer, am ramas impresionat de determinarea ta in ceea ce priveste ... stuparitul. Mai rar o doamna care sa duca stupii in pastoral, sa faca si serviciu, sa fie si mama si banuiesc ca esti ... singura (adica n-ai un sot care sa te ajute)!Am remarcat si regretul sincer ca n-ai invatat despre stuparit cand ai avut de la cine (banuiesc ca-i vorba despre parinti, in speta ... tata). Am convingerea ca o sa depasesti toate momentele critice in dezvoltarea stupinii tale, avand o asemenea determinare si mai ales faptul ca-ti asumi decizii !!!
LE ... tu nu stii ca albinele inteapa ??? Daca DA, nu te mai duce in pantaloni scurti la ele !
RESPECTUL MEU !!!(nu ca ti-ar folosi la ceva ...)

[alt stupar]

La lista care s-a creat as adauga si eu un moment critic ....in primele zile de stuparit am scapat din mana o rama plina de albine in iarba si in loc sa o ridic sa o pun inapoi in lada am luat-o la fuga. M-am intors dupa vreo 10 metri dupa ce am realizat cat sunt de prost.

Asta a fost unul din motivele de a renunta la manusi - le mai folosesc doarprimavara

Oliviu, ia zi de doamna aia de te insotea cand fusesi la mine... o fi trecut oare si ea prin ceva "momente critice" pana-n Timisoara, stiind ca-s stupii in cabina si drumul e cu gropi ?

[Florin Dobre]

Era al doilea an de cand aveam albine.
Devenisem expert in recuperat roii din pom.
Ma suna sotia ca un coleg de servici are la tara un roi mare in prun. Biata mama a colegului era speriata.
Am ajuns pe seara cu masina unui vecin.
Masca pusa de mantuiala si sus in prun. Cand am scuturat roiul, jumate a cazut pe mine...deja era intuneric. Am simtit instant zeci de injectii. Aveam albine peste tot...si pe haine si pe sub haine. La fiecare miscare mai simteam cateva injectii.
Imediat ce m-am vazut jos din pom, m-am dezbracat la chilot. Se uitau gazdele la mine ca la urs.
- Unde aveti o camera libera cu oglinda? Si-mi mai trebuie un cutit.
M-am dus in camera respectiva si am inceput a razui la ace. Aveam ace peste tot. I-am dat cutitul colegului respectiv sa mi le razuie de pe gat si ceafa.
Am ajuns acasa sumo.
Trei zile a fiert sangele-n mine.
Pot zice c-a fost un moment critic. Test de alergie varianta extrema.

[andreiu]

.... In urma cu cca 30 de ani... Ne-am ortacit 3 prieteni dintre care unul stupar din tata in fiu, iar ceilalti printre care si eu incepatori, am inchiriat un pavilion de la unul care il mostenise dar nu avea albine si am facut primul pastoral... Dupa salcam ne-am hotarat sa mergem la munte, la zmeura si am ales locatia Valea Jiului, mai sus de Campu lui Neag cu cca 20 km, in zona Campusel. Am amplasat pavilionul pe lunca, langa rau si ne-am intors la Deva fiindca toti trei aveam serviciu. Dupa trei zile primim telefon din partea inspectoratului silvic ca s-a produs atac de urs la albinele noastre, fara a ni se da alte amanunte. Ne-am mobilizat urgent si am plecat imediat toti trei sa vedem care este situatia. La fata locului am constatat ca o singura lada din cei cativa stupi varsati de langa pavilion era sparta si golita de continut, chiar pe malul apei. Am rasuflat usurati, ne gandisem la mai rau si ne-am hotarat sa asiguram paza cu schimbul. In acea seara si urmatoarele am ramas eu si impreuna am adunat lemne pentru focul de noapte, dupa care colegii au plecat la Deva. In jur nu mai era nimeni, se auzeau doar dinspre varful Piule latraturi de caini, probabil de la o stana. Pe inserate am aprins un foc serios din capete de busteni de brad ramasi in urma exploatarii forestiere si nemeiavand alta treaba, m-am culcat devreme. Nu fara oarece teama. Ma gandeam la urs. Desi eram in pavilion, la adapost, nu ma simteam in deplina siguranta. In sfarsit, dupa un timp m-a furat somnul si cred ca am dormit cateva ore bune. M-am trezit brusc din somn cu senzatia ciudata de pericol iminent. Parul avea tendinta de a se ridica iar pielea capului a inceput sa stranga. Instinctiv am luat toporul care-l pusesem la imdemana si am deschis incetisor usa pavilionului. Era spre ziua, un semiintuneric laptos si am zarit la o departare de cca 10 m de pavilion o pata mare neagra, am apreciat-o cam de marimea unei vaci, nemiscata. Prima reactie, de a striga nu am putut-o pune in aplicare pentru ca ...nu am avut glas. Am trantit cu putere usa pavilionului care a pocnit metallic si am asteptat pret de un minut, dupa care am redeschis-o cu mare grija. Pata neagra nu mai era acolo.... Si nici nu a mai revenit.