Sal'tare!
Iarnă în România. Unu' este prins la furat şi ajunge la închisoare. Într-o zi, maică-sa vine la vorbitor:
- Mamă, iartă-mă că nu am avut nimica de ale gurii să-ţi aduc, da' d-abia mi-a ajuns cartofii pentru fraţii şi surorile tale mai mici...
- Nu-i nevoie. Aici avem trei feluri pe zi, iar de două ori pe săptămână primim şi carne. E mai bine decât atunci când am stat toţi internaţi o săptămână la spital, când ne-am intoxicat cu fumul de la sobă... ştii că acolo primeam supe bune cu zarzavat, cum nu mai mâncasem de mult, aici însă se mănâncă mult mai bine.
- Dar căldura, cum e, mamă, aveţi? Că la noi e tare frig şi dormim îmbrăcaţi...
- La discreţie. Îmi pare rău că acasă nu aveţi lemne să puneţi în sobă...
- Da' de dormit, cum e? Vă pune să dormiţi toţi într-un pat, cum dormim acasă?
- Nu, aici suntem mai mulţi în cameră, mai mulţi decât la spital, da' aici fiecare are patul lui, cu tot ce trebuie, nu stăm doi în pat, ca la spital. Îmi pare rău că acasă dormiţi toţi în acelaşi pat, da' măcar vă încălziţi aşa.
- Vă pune ăştia la munci grele, mamă?
- Nu, ieşim la munci uşoare şi suntem şi plătiţi. Ştii că acasă nu mă angaja nimeni şi furam fier vechi pe care-l căram cu spatele...
- Bine, mamă. Să fii cuminte, să asculţi la domnii ofiţeri ce zice, şi să nu faci vreo prostie, să nu cumva să te dea afară d-acilea!
