Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[LUPU' ALBINELOR]

- Păi bine măi Bee-ule, și tu ? Și tu mă părăsești ? Sigur, e soare, e vară, albinuțele cară...euroi în buzunare noi, masivele te îmbată cu mirosul lor...bericica stă cuminte la rece într-un pârâiaș ce clipocește vesel, iar micii sfârâie pe grătar, la umbră...Cui să îi mai pese de un amărât de lup pierdut prin păduri străine ?...

Dar când ajungeți acasă și descoperiți că LU' a mai debitat o trăsnaie pe Pamflete sau a mai dat drumul la muzică pe V R S, vă bucurați (în secret), ai ?

Bine Bee-ule, te motivez fără motiv...așa...din simpatie. Dar vine el sezonul toamnă-iarnă și atunci o să iau eu pauză și o să scrieți voi. Să fie clar ! (poate nu o să ai tolba plină de subiecte)

[gica]

LUUUUUUUUU,
raspunde punctual:
1. Ce se mai aude cu castravetii aia pe acolo?
Ca pe aici au dat-o ai nostrii la intors de nu se mai vinde nici fasolea verde.
2.E vorba de castraveti,de banane sau de spanac?
Ca pe aici se zice de varza.
3.E vorba de E.coli sau de raie capreasca?
Ca pe aici zic de castraveti cu sifilis.
4.Cat e pretul zaharului pe acolo la bacanie?
Ca pe aici capitalistii monopolisti vor sa-l faca 1,5 Euro/kg.
Si ca sa-ti zic si una mai vesela azi a aparut la tv. cel mai mincinos dintre banateni pascand dintr-o legatura de spanac sau stevie si asigurand poporul ca legumele noastre sunt ok.
De parca n-ar sti lumea ca se spala permanent pe dantura cu Jonny Walker sa cu alt produs asemanator.
Eh,de-ale noastre.

[LUPU' ALBINELOR]

LUUUUUUUUU,
raspunde punctual:
1. Ce se mai aude cu castravetii aia pe acolo?
Ca pe aici au dat-o ai nostrii la intors de nu se mai vinde nici fasolea verde.
2.E vorba de castraveti,de banane sau de spanac?
Ca pe aici se zice de varza.
3.E vorba de E.coli sau de raie capreasca?
Ca pe aici zic de castraveti cu sifilis.
4.Cat e pretul zaharului pe acolo la bacanie?
Ca pe aici capitalistii monopolisti vor sa-l faca 1,5 Euro/kg.
Si ca sa-ti zic si una mai vesela azi a aparut la tv. cel mai mincinos dintre banateni pascand dintr-o legatura de spanac sau stevie si asigurand poporul ca legumele noastre sunt ok.
De parca n-ar sti lumea ca se spala permanent pe dantura cu Jonny Walker sa cu alt produs asemanator.
Eh,de-ale noastre.

- Ia uite ce înseamnă tehnologia dom'le...Un oltean de sub Carpați îl trimite pe un ardelean de peste Carpați să facă listă de prețuri
în...Bruxel...

Uite că m-am dus să mă uit de prețuri și de castraveți :

1. Criza castraveților nu prea se resimte pe aici. Informațiile din presa de aici sunt doar de esență (sumare). Aici nu sunt semnalate cazuri de infectare cu bacteria E (de la Europa ). Lumea nu pare deloc alarmată, fructele și legumele se vând în același ritm (castraveți de seră din Olanda - 29 de cenți/bucata). În țară, informațiile sunt prezentate alarmist, catastrofal, manipulator, senzațional...etc, etc. După cazurile de îmbolnăviri și câteva cazuri de deces (persoane în etate), undeva prin nordul Germaniei, nemții au început să dea cu presupusul că o fi de la...sau de la...,
2. pt ca ulterior să afirme că încă nu se poate ști cu exactitate și încă se studiază...
3. Se afirmă că ar fi E. coli.
4. Zahărul; în magazinele de tip Aldi (cu preturi mici), 79 de cenți/kg .

Nu pretind că sunt foarte informat (aș fi fost dacă era ceva serios, aici).

Te saLU'

[LUPU' ALBINELOR]

GELULA și Romanii

Preambul


Gelula, era un Basileus (șef militar ), respectat de oștenii săi și temut de dușmani. Era mâna dreaptă a lui DIURPPANEUS, cel pe care romanii îl porecliseră 'Zece Urși' ( Dece Bal ), datorită vitejiei cu care lupta. Decebal primise funcția supremă în statul Geto-Dac de la predecesorul său - regele DURAS, (care îi cedase locul de bună voie simțind că în timpuri de restriște ca acelea, cu pericolul roman ajuns la Danubius, numai un geniu militar putea face față provocării).
Iar genialul dac pregătea o ofensivă de proporții, fulger, traversând Istru pe gheață pt a lovi armata romană aflată la sud și pt a tăia astfel căile de aprovizionare a legiunilor romane aflate în Dacia. Toate triburile din jumătatea estică a Daciei răspunseseră strigătului de luptă lansat de regele pe care unii il considerau semizeu : CARPII, COSTOBOCII, CAUCOENSII, COTENSII, SARGETII și TYRAGETII de la est de munții Carpathus și până la tumultosul râu cu ape repezi, Tyras (Nistru); deasemenea, CROBIZII, HARPII, OBULENSII, OINENSII, SACII, SIENSILI și SUCII, geții de la gurile Istrului, Dunogaetia (Dobrogea de azi), de pe malurile Pontus Euxinus-ului și jumătatea de est a câmpiei de la sud de coroana munților.
Dar strategia ilustră pe care o concepuse dacul, nu putea fi anticipată de trufașii Romei. Își strânsese legăturile de prietenie și își întărise alianțele cu PARȚII din MESOPOTAMIA, trimițând soli la PACORUS al II-lea și invitându-l pe acesta să invadeze Armenia și Iudeea, în drum spre comorile Egiptului( grânarul Romei), în timp ce el urma să atace din nord, de la Istru. Legiunile Romei nu ar fi putut face față unui atac combinat de o asemenea amploare, fiind prinse ca într-un clește. Dacă reușea, echilibrul de forțe al Europei avea să se schimbe dramatic. Poate chiar și existența imperiului Roman...
În aceste condiții, Decebal îl lăsase pe Gelula să apere flancul vestic al Daciei...Toate triburile de daci din jumătatea de vest a țării erau deja adunate sub comanda lui Gelula : BIEPHII și ALBOCENSII din Alboca (Banat), APPULLII, RACATENSII și ANSAMENSII de pe Samus (Someș), BIESII de pe Maris (Mureș), PREDAVENSII de pe Crisia (Crișul), POTULATENSII si PIEFIGII de pe colinele și câmpia de sub poalele munților, BURII și CEIAGIȘII din câmpia Alutasului (Oltului) și chiar și triburi de daci de dincolo de Tibiscus (Timișul), din PANNONIA...
Punctul fierbinte unde avea să aibă loc ciocnirea dintre cele două armate era la TAPAE (Porțile de Fier ale Transilvaniei).

Șuieratul sinistru al năprasnicului vânt de iarnă țiuia-n timpane și intra până în măduva oaselor, înghețându-ți parcă sufletul. Era o iarnă cum dacii nu mai văzuseră demult. Parcă stihiile naturii se dezlănțuiseră împotriva a tot ce respira, biciuind și spulberând totul în cale, iar în turbarea lor ar fi vrut să smulgă din rădăcini până și codrii cei veșnici. Norii coborâseră atât de jos încât îi puteai ajunge cu lancea. Se încovoiau sub greutatea zeilor ce doreau să privească mai de aproape zbaterea muritorilor. Însuși Atotputernicul Zamolxe s-ar fi cutremurat dacă ar fi coborât pe pământ în acea iarnă...
Geto-dacii erau obișnuiți cu vitregiile naturii și chiar se răzvrăteau împotriva ei. Risipeau norii trimițând săgeți amenințătoare către cer. Dar acum, parcă și ei erau surprinși de violența spiritelor naturii...

Xenogeneu era un puternic hultan ktistai(vraci - preot), a cărui faimă se răspândise în toată Dacia. Din neamul Carpilor, el trecuse munții și venise la Sarmizegetusa la rugămintea expresă a lui Decebal, pt a fi sfătuitorul lui. Acum îl lăsase cu Gelula ca să îi fie de ajutor. Xenogeneu oficiase cu o săptămână în urmă ritualul de trimitere a solului la Zamolxe, alesul fiind Cotiso, fiul lui Gelula. El însuși se retrăsese de trei zile în peștera sacră de pe piscul Kogaion, ca să primească răspunsul zeului...

Iar căpeteniile dacilor îl așteptau...

Generalul roman privea cu nervozitate înspre nordul întunecat, unde negura învăluise crestele înzăpezite ale munților, sporind parcă misterul acestui popor enigmatic, pe care vechii greci îi numeau hiperboreeni (popor mitic înzestrat cu puteri supranarurale ce locuia într-o țară a zeilor, o țară aspră, de nepătruns, înconjurată de magie și mistere). Tot vechii greci spuneau că însuși Marte (zeul războiului), se născuse printre ei, iar frumoasele războinice numite Amazoane ar fi fost soțiile lor . Din descrierile acelorași greci, DACII (pe care grecii îi numeau GEȚI), popor războinic, vedeau în moarte o eliberare, ceea ce îi făcea neînfricați pe câmpul de luptă. Bărbații lor erau înalți, cu pumnii ca ciocanele de sfărâmat piatră, cu părul blond-roşcat, rareori negru, pielea de culoare deschisă şi ochii albaştri. Aveau o voce aspră și o înfățișare sălbatică, bărboși, cu pletele fluturând în vânt, purtând tot timpul la brâu un daca (pumnal) sau sica (sabie scurtă și curbată), iar în spate, tolba de săgeți și teribilul arc getic (făcut după o rețetă cunoscută numai de ei). Nobilii și căpeteniile lor obișnuiau să se tatueze... După spusele lui Herodot, geto-dacii, erau cei mai viteji si drepți dintre traci (iar tracii erau cel mai numeros neam dupa indi, ocupand mai mult de jumatate din teritoriul Europei). "- Ce fel de popor barbar puteau fi acești daci ?" se întrebă romanul, "dacă râdeau și se veseleau la moartea unuia dintre ei, iar când se năștea un copil plângeau și se întristau de soarta pe care o va avea acesta în lume ?"..." Nu este de mirare că un popor atât de crunt, au fost razboinici de temut în ochii oricărui neam din antichitate" concluzionă el. Iar cât despre țara aceasta...a lor... DACIA...Secretul țării dacilor era, încă de pe vremea lui Seneca, impenetrabil. Grecul nu știa să vorbească decât despre marele fluviu care încingea țara și despre cetățile elenice presărate pe țărmul pontic. În rest, nimic mai mult decât faima temutei săgeți getice și acea a ucigatoarelor plante ale Danubiusului, din care se distilau sucuri pentru magia înfiorătoare a Medeei. Grecul era convins însă că această țară era bogată în pietre prețioase; ceea ce însemna altă magie. Pietrele prețioase includeau puteri și mistere...Atât se putea afla de la Seneca; și nimeni nu știa mai mult. Danubius (sau Istru, cum îi spuneau grecii), își păstra bine secretele. Oamenii se ascundeau in munți....Dar el, romanul, auzise și despre alte bogății care se găseau în cantități nepermise unui popor barbar, care nu știa ce să facă cu ele, bogății pe care un popor civilizat ca romanii le-ar fi putut transforma în opere magnifice, spre gloria eternă a Romei...(tresări din visare, conștient că până să se umple de glorie și să deșerte bogățiile Daciei pe treptele Cetății Eterne a Romei, trebuia să-i învingă pe barbarii din pădurile întunecoase care acopereau această țară plină de primejdii)..."- Ah, pădurea dacică !" (oftă generalul, în timp ce revizuia din memorie tot ceea ce știa, tot ceea ce auzise, despre dușmanii de mâine și țara lor)... Înfricoșătoarea pădure dacică. Era adăpostul acelor oameni si romanii cunoșteau acea pădure de departe, când se vedeau nevoiți să o ocolească; sau mai de aproape când, în întunecimea ei, pierea vreo legiune sau un general faimos. Atunci umbra pădurii dacice ajungea până la Roma, și de ea vorbeau poeții și cronicarii, care notau dezastrele petrecute acolo...( Caius Scribonius Curio, care îi învinsese pe dardani în Tracia, voia să-i supună și pe daci și ajunsese până la Danubius, s-a înspăimântat de pădurile pe care le vedea și s-a oprit. S-a întors din drum fără să facă razboi. În altă împrejurare, Roma a bocit moartea lui Cornelius Fuscus, care se înmormântase cu toată legiunea lui în pădurea blestemată a dacilor. Înfricoșătoarea pădure nu se clintise. Rămânea mereu mută, întunecată, plină de secretele ei. Parcă ceva magic, ce izvora din fibra acestor barbari și seva acestor păduri, venea în apărarea lor, protejându-i. Acești barbari (pe care grecii îi considerau cei mai de seamă, asemeni lor), care-și adorau zeul pe culmi solitare, aveau o știință a secretului. Acel zeu al lor, ZAMOLXE, deși luminos rămânea ascuns. Nu i se cunosc altarele și nici chipul... Balaurul cu cap de lup (DRACO), care slujea și apăra,...dar care se și revolta uneori și se lupta cu Zamolxe în nori. Dacii facuseră din el stindard și-l adorau, dar trăgeau în același timp cu săgețile în el, în nori, când izbucnea furtuna... "- Ciudată nație, rebeli chiar și împotriva zeilor lor... o lume de vitejie sălbatică...ăștia sunt dacii, cu țara lor, pe care Roma m-a trimis să-i îngenunchez..." șopti generalul ca pt sine, oftând din nou...

[LUPU' ALBINELOR]

GELULA și Romanii II

După trei zile, așteptarea căpeteniilor și a lui Gelula luă sfârșit. Călare pe calul său, Xenogeneu își făcu apariția pe poteca secretă din pădure. Descălecă tăcut, priponi calul de craca unui brad și se îndreptă spre focul în jurul căruia se aflau cu toții. Avea buturuga lui pe care se așeză, încălzindu-și mâinile. Trecuse o oră și Xenogeneu nu scosese nici un sunet, continuând să privească pierdut în jocul de lumini și umbre al flăcărilor ce îi aminteau de prezența lui Zamolxe. Nimeni nu avea curajul să îl întrerupă din meditare, deși explodau de nerăbdare...Într-un târziu interveni Gelula :
- Deci, Xeno ? Nu ne mai fierbe...(aproape că strigă Gelula, ridicându-se în picioare)
- L-am întrebat pe Zamolxe dacă vom câștiga lupta de mâine...
- Și...?
- Nu mi-a răspuns...
- Și atunci...?
- L-am întrebat ce se va alege de neamul nostru dacă vom pierde războaiele cu romanii...Ia loc Gelula...Va fi o noapte lungă...


...Dacă romanii ne vor cuceri, va urma cea mai intensă campanie de latinizare din istoria lor...Se vor strădui să ne șteargă obiceiurile, tradițiile...limba...Vor lua zeci de mii de sclavi dintre noi și îi vor duce ca trofeu la Roma.Vor aduce coloniști din toate colțurile imperiului, dându-le cetățenia romană, pământuri, drepturi peste sclavii daci, care vor mai fi în viață, aici, pe aceste pământuri. Ca să facă să dispară sângele nostru, pt că bastarzii acestor familii de daci amestecați cu toate scursurile Romei nu se vor mai ridica la luptă împotriva lor...
- Voi știți care este obiceiul romanilor după ce cuceresc un pământ nou ? (se ridică înflăcarat Durobostes, căpetenia Appulliilor)...Își vor curăța centrul imperiului de toți hoții, tâlharii, curvele și bețivii care zac în cetățile lor, făcându-i coloniști și dându-le drepturi peste cei cuceriți !
- Tu te auzi ce spui Xenogeneu ? (țâșni în picioare și Granitix, o căpetenie dacă de la Ziridava)... Strămoșii noștri i-au învins mai înainte, pe rând, pe conducătorii altor mari imperii...Regina geților Tomyris, care l-a învins pe Cirus persanul și a construit apoi cetatea Tomis, regele Antyrus care l-a învins la Tapae pe Darius cu cei 700 000 de luptători ai săi...Fiul lui Darius, Xerxes, cu cei 1.000.000 de soldați ai săi, nu a putut să ne cucerească...Dromichete, care l-a învins pe macedoneanul Lysimacos...
- Îmi cunosc istoria și strămoșii la fel de bine ca și tine Granitix. Ce spun acum nu sunt cuvintele mele, ci cuvintele pe care Atotputernicul Zamolxe le-a rostit în viziunea prin care mi-a răspuns...
- Lăsați-l să continue ! intervenii Gelula

...Dar după vreo 150 de ani se vor retrage de pe teritoriul Daciei, lăsând-o în calea tribalilor de la răsărit și de la apus...Țara va fi invadată dinspre apus de către triburile germanice ale GOȚILOR, care vor domina pe cei care vor trăi aici, amestecându-se cu localnicii timp de peste 200 de ani...

...Apoi în secolul IV, un alt neam de migratori, turco-mongolici, care vor fi plecat din vestul Chinei, HUNII, îi vor alunga pe goți și vor lua în stăpânire această țară și o vor domina peste 100 de ani...

...După ei, GEPIZII, un neam balto-germanic, se vor așeza în Dacia intramontană pt următorii 100 de ani...

...În secolul V, SLAVII vor începe să coboare din nord și să se amestece și cu locuitorii acestei țări. Împerecherea lor cu locuitorii Daciei de atunci și amestecarea tradițiilor lor va grăbi apariția unor altfel de oameni și a unei altfel de limbă latină (limba noastră fiind deja aproape dispărută )...

...AVARII, de neam turco-mongolic, se vor așeza între acești munți timp de peste 250 de ani, în secolul VI...

...Migrația triburilor turcice ale BULGARILOR la sud de Istru va avea loc în secolul al VII-lea...

...La începutul secolului VIII, alt neam plecat din stepele Asiei, MAGHIARII FINICI, vor tăbărî pe aceste meleaguri. Dovada că sângele nostru dacic va fi deja atât de subțiat, încât aproape nu va mai curge în venele locuitorilor Daciei de atunci, se va vedea din faptul că acești năvălitori, care sosesc din zona munților Ural, reușesc să progreseze și să devină putere europeană și să cucerească complet Dacia din Carpathus și să subjuge poporul format aici timp de 800 de ani, în doar 400 de ani...

...PECENEGII, un popor seminomad turcofon originar din stepele Asiei Centrale vor ajunge în câmpia de la sud de munți şi în interiorul lor, în prima jumătate a secolului al XI-lea...Și vor sta acolo timp de 200 de ani...


... CUMANII, din neamul turcilor kîpceak, se așează în câmpiile din afara munților, între Carpathus şi Dunarius la sud, și între Carpathus și Tyras (Nistru) la est, la sfârşitul secolul al XI-lea. Aceștia vor începe primele organizări statale dinafara munților Carpathus...


...BERINDEII...un trib turcic din ramura uzbecă sosesc deasemenea între secolele IX- XII...


...Urmașii triburilor AVARE se aliază cu MAGHIARII la sosire lor în Pannonia și devin supușii lor. Pierzându-și limba sub presiunea maghiarizării, ajung să vorbească graiul ungurilor. Sunt timiși ca și coloniști, în secolul al-XII-lea, acolo unde munții se curbează, ca să apere imperiul apusean de alți năvălitori. Li se va spune SECUI...


...Tot în secolul al XII-lea sunt trimiși alți coloniști, din rândul triburilor germanice, în centrul și sud-estul Daciei din interiorul munților Carpathus :
FLAMANZI, SAXONI, TEUTONI. Îi vor numi SAȘI...


...TĂTARII sunt un grup de popoare de origine mongolo-turco-turanică. Pleacă din deșertul Gobi in sec IX și...marea invazie a Tătarilor pe aceste pâmânturi și așezarea unora dintre ei aici, va avea loc în secolul XIII...


...Populaţiile nomade de origine turcică s-au perindat în regiunile dintre Carpathus şi Dunarius aproape patru secole...Maghiarii au fost stăpâni în interiorul munților, iar ceilalţi au influenţat formarea acestui popor în spaţiul sudic și estic, dinafară...


Dominaţia nomazilor asiatici, turanici şi mongoli, vreme de peste patru secole în teritoriul fostei Dacii a subjugat localnicii, care erau cultivatori de pământ, iar cele mai bune pământuri pentru agricultură, cele din câmpie, vor fi ocupate de asiatici.


...Imperiul Otoman fondat de TURCII OGHUZI care sosesc in Anatolia în sec al-XI-lea, va domina timp de 600 de ani sud-estul Europei și 500 de ani zonele din afara munților Carpathus, între secolele XV - XIX...


...În secoul XII, familii de nomazi de pe teritoriul Khasmirului din nord-vestul Indiei, încep să plece în valuri spre Europa. După 400 de ani, vor cutreiera întreaga Europă în lung și lat, în căruțe asemănătoare cu cele ale sciților din zilele noastre. Țările apusene îi vor alunga de pe teritoriile lor, începând cu secolul al-XVI-lea și îi vor împinge spre est până vor ajunge pe teritoriul nostru, unde se vor și așeza. Vor fi cunoscuți ca ȚIGANI...


- Pe arcul lui Gebeleizis ! Și cum se va numi până la urmă poporul ăsta format de Romani ? nu se mai putu abține Zyraxes, un comati tânăr,(de rit vechi - pt că Gebeleizis fusese zeul suprem înainte de apariția lui Zamolxe), ajuns căpetenie datorită vitejiei sale...
- Rommales ! răspunse la obiect Zalmodegicos, un tarabostes (nobil), venit din Pannonia
- Nu îmi amintesc exact, parcă Zamolxe s-a exprimat puțin diferit, dar ești pe aproape, răspunse hultanul...


...În urma amestecăturii de sânge pe care mi-a descris-o Zamolxe, va ieși un popor care nu va purta nici însemnele neamului nostru și nici pe ale romanilor...Își vor pierde sămânța demnă, de popor războinic. Se vor înmuia și se vor blegii, ajungând să nu mai poată sta drepți în fața oricui le cere socoteală ci să prefere să se căciulească în fața oricui, să plece capul ca să nu îl taie sabia...


...De la pigmei și până la eschimoși...nimeni altul, înafară de acest popor, nu va ridica hoția la rang de virtute în asemenea măsură, încât se vor lăuda cu asta și vor fi atât de mândri că sunt mai 'hoți' decât alții încât o vor introduce în folclor, considerându-se superiori...


...Vor sfârși prin a vorbi o singură limbă, dar nu se vor înțelege unii cu alții...Pt că provin dintr-o amestecătură așa de pestriță, nu vor avea sentimentul că aparțin unui singur popor...Se vor bănui unii pe alții, se vor respinge unii pe alții, se vor vinde unii pe alții...Pe cei mai bravi dintre ei îi vor omorî și îi vor vinde străinilor...Deși vor câștiga războaie, din când în când, vor continua să le plătească tribut celor pe care i-au învins...


...Iată de ce, popoarelor din împrejur le va fi atât de ușor să-i dezbine, să-i manipuleze și să-i înrobească...Dar ei se vor considera nobili, fiindcă sunt toleranți și pașnici...


...O mână de cărturari se va ridica și va vrea să redea demnitatea acestui popor, ajuns din războinici respectați popor de slugi. Și vor pretinde că în venele lui curge sângele nostru, de viteji și sânge de romani, popor civilizator, înclinat spre artă și cultură...

- Scuză-mă că te întrerup Xenogeneu, dar ce înseamnă...china...pigmei...eschimoși...și altele...pe care le-ai înșirat...? interveni naiv Zapyx
- Nici eu nu am înțeles tot ceea ce mi-a prezentat Zamolxe în viziune...Poate că cei care vor trăi în acele vremuri vor înțelege mai bine ce a vrut să spună Zamolxe...
- Dar...de la noi...ce o să mai rămână, Xenogeneu? insistă Zapyx
- Ruine...Cușma și...curaua lată...Câteva dansuri...Și poate...creșterea albinelor !...răspunse Xenogeneu cu nostalgie în glas

Cele mai multe dintre căpeteniile prezente își scoseseră pumnalele și începuseră să cioplească în lemn, ca să își ascundă starea de nervozitate care îi cuprinsese în urma celor auzite.

Granitix, tulburat peste măsură, își aruncă de pe umerii platoșei făcută din piele tăbăcită și căptușită cu solzi metalici, blana de urs prinsă cu agrafă de aur. Și cu un gest feroce își tăie de la gât cu daca, lanțul de aur ce avea un medalion cu cap de lup. Îl aruncă în foc și zise:
- Mâine mă voi prezenta personal în fața lui Zamolxe !

Noaptea care se lăsase adusese cu ea un frig năprasnic. Dar dacii nu îl mai simțeau...Undeva în depărtarea și bezna nopții se auzeau lupii urlând...

[LUPU' ALBINELOR]

GELULA și Romanii III

Lupta


Generalul roman Coiuss FLASCUS privea în zare către munții înzăpeziți care ascundeau pericolul numit DACI. Auzise și el despre ceea ce declarase Iliescu la o întâlnire la vârf cu omologii săi europeni, într-o engleză sovietică: "Dă dacs ar caming from dă tracs" (din cauza formulării greșite nu înseamna "Dacii se trag din traci", ci "Rațele vin din camioane"). Dar el știa că dacii însemnau mult mai mult decât atât.
Zăpada era până la genunchi iar el era încălțat cu...sandale. Noroc că erau impermeabile, altfel s-ar fi udat. Un cretinus de curierum i-a încurcat bagajele la sosire și acum ghetele lui de luptă (pt sezonul toamnă-iarnă), umblă aiurea prin imperiu. Când avea să îl găsească avea să îl biciuiască...
Astăzi urma să se dea bătălia decisivă. Mai avusese câteva inițiative de atac dar eșuaseră. Pt că dacii erau al' dracu' de șireți (deși nu erau încă conștienți de existența lui). De fiecare dată când pornea câte un atac, dacii găseau câte o chichiță în Manualul Luptătorului de Gherilă (care nu fusese tradus și în latină)...Și-a îmbărbătat legionarii:
- Marte, zeul războiului va fi astăzi cu noi! Vom lupta până la unu! (de la două avea programată o baie romană în apă termală, urmată de un masaj tantric cu ulei de măsline). Dar caii iuți și temperamentali ai dacilor erau ceva...aparte. Pășteau numai frunze de tutun și dacii îi adăpau numai cu vin roșu de buturugă. Jăratec pe tavă de argint serveau ca desert, pe post de vitamine. Când iepele romane adulmecau transpirația armăsarilor dacici, care miroseau macio, ca armăsarii adevărați (a tutun și alcohol), intrau din galop direct în libidou, lăsându-i pe călăreții romani perplecși în sandale și per pedes, dar cu șaua între picioare...La un alt atac, viclenii daci fixaseră între colții draconilor muzicuțe. Când caii romanilor auzeau ce duios precum jalnic doinea vântul prin muzicuțe, se opreau brusc, se așezau în fund și începeau să urle la lună. Din nou, cavaleria romană era neputincioasă. Descălecau, cu o mână îi scărmănau în coamă iar cu cealaltă le dădeau zahăr cubic. Câte două cubulețe în fiecare ureche. Altfel nu puteau să îi facă să tacă. Îi așteptau apoi pe daci la câte o partidă de skandenberg...Cine pierdea plătea berea...
Dar ASTĂZI...Nooo...Nu avea să fie la fel. Ziua de astăzi avea să fie decisivă...
Îmbrăcat în strălucitoarea sa armură de general roman, călare pe armăsarul său alb, Coiuss FLASCUS luă o poziție de statuie de erou. În spatele lui se aflau cei doi centurioni din garda personală, iar în spatele lor erau încolonate exemplar legiunile. Ridică lent mâna dreaptă (avea discursul mobilizator învățat pe de rost) și...se auzi un strigăt din spate:
- Pe barba profetului, atacați !...era un soldat ce se desprinse din flanc și o luă la fugă cu gladiusul (sabia romană), ridicat în mâna dreaptă...
- Stop! Stop!...răcni generalul, trântindu-și coiful de pământ. Se întoarse smucit către cei doi centurioni și îi întrebă:
- Bă, știe careva în ce film joacă ăsta ?
Cei doi clătinară pe orizontală penele din creștetului coifului, în semn de neștire.
- Alo, to'arășu ! ia făte-n coa ! Ce fel de cetățean roman zici că ești ? (în armata romană a timpului, romani autentici nu mai erau decât comandanții de rang superior. Restul erau mercenari plătiți, care primiseră cetățenia romană, dar proveneau din rândul puzderiei de popoare și nații pe care le anexase imperiul roman). Legionarul alergă până în fața lui:
- Ave Cezar ! Sunt cetățean roman de origine siriană. Am aparținut de Legiunea numită SYRIACA. Dar m-au transferat disciplinar...
- Salve !...Serios ? Mai exact ?
- Au zis că sunt rău, generale...
- I-auzi ! Păi ?
- Fiindcă nu păpam tot din farfurie...
La auzul răspunsului neașteptat caii începură să râdă isteric, cu fornăituri sacadate.
- Ăăăă...ia dute tu în spate, în spate de tot...la finele ultimei centuriae...În caz că ne atacă dușmanul din spate, fi bun și papă tot...Da ?
Își reluă poziția glorioasă. Dacii începeau să iasă din păduri și să se așeze în poziție de luptă. Coiuss ridică din nou mâna dreaptă. Încet. Cu suspans. Din spate începu să se audă un huruit care creștea în intensitate. "- Acu ce mai e ?" se-ntrebă exasperat generalul. Întoarse din nou capul. La vederea dacilor, rotulele soldaților începuseră să dârdâie de spaimă în asemenea hal, încât jambierele metalice de pe fluierele picioarelor vibrau zăngănind ca și capota unui ARO ciobănesc ce urcă panta încărcat. FLASCUS spumega (avea o înțelegere cu calul: să nu spumege amândoi în același timp, ci pe rând; acum era rândul lui). Simțea că începe să uite discursul. Ridică mâna. Brusc :
- Fii ai Magnificei Rome, de ori unde ați fi ! Nu uitați că voi sunteți CIVILIZATORII LUMII de mâine. Astăzi, aici, acum, vom scrie istoria împreună. Acestor barbari consumatori de produse apicole și produse lactate, care trăiesc în armonie cu natura, dar nu și cu noi, va trebui să le reamintim pe câmpul de luptă că oricine are curajul să privească sfidător la adresa Romei, va fi strivit sub greutatea ei, când ea, Cetatea Eternă, se va năpustii asupra lor învingătoare. Voi aveți privilegiul să fiți dăltuiți în piatră, ca eroi cuceritori ai acestor pământuri...
- Ave Cezar ! ATACAAAAAAAAAAAAȚI !...................

...Gelula și celelalte căpetenii de cete și conducători de triburi nu dormiseră toată noaptea. Ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă pierdeau lupta era mult mai grav decât atunci când le-a ars Burebista viile. După ce trecuse prin trei zile de incantații și două amfore de vin (în peștera sacră de pe vârful Kogaion), Xanogeneu le oferise o viziune de neimaginat și imposibil de acceptat. Din temuta și respectata națiune războinică a dacilor avea să se aleagă praful în scurgerea istoriei, pierzându-li-se aproape complet 'temperament - a sanguine' și limba dacă. DACĂ și numai DACĂ aveau să fie înfrânți de romani.
- Lupi daco-geți ! Fi ai LUPULUI ALB și frați ai lui ZAMOLXE ! (grăi Gelula cu gravitate în voce, către căpeteniile din jurul lui)...
... În noaptea care a trecut , Zamolxe ne-a pus la încercare. Vrea să vadă hotărârea noastră. Să vadă dacă fiecare lup geto-dac prezent la această bătălie are colții bine ascuțiți și este pregătit să sfârtece Acvila Romană. Astăzi, însuși Zamolxe Supremul, va lupta alături de fiecare dintre noi. Sunteți nemuritori. Zamolxe vă așteaptă. Acolo veți avea parte de adevărata bucurie. Aici aveți parte doar de bucuria de a învinge...Pt că Dacia nu este a lui Renault, nu este a Romei, nu e a mea și nici a voastră, ci a urmașilor următorilor copii ai noștri...în vecii vecilor Amin !...Xanogeneu se aruncă și-l prinse de mână înainte de a apuca să își facă semnul crucii. Pt că asta ar fi însemnat blasfemie în fața Atotputernicului Zamolxe și astăzi aveau atâta nevoie de binecuvântarea sa.

Și lupta începu...

...În acea zi dacii au fost cu adevărat nemuritori. Cu ochii roșii, injectați de ură și ieșiți din orbite, ei nu loveau ci spulberau. Se aruncau în luptă cu demența și ferocitatea lupilor turbați, rânjind în căutarea morții cu sângele șiroind pe barbă. Diferența dintre numărul mult mai mic al dacilor și copleșitoarea desfășurare de efective a romanilor nu se observa în raportul de forțe. Pt că dacii erau mult mai rapizi decât greoaia mașină de razboi a peninsularilor. După ce se încingeau în luptă, dacii își aruncau coifurile și platoșele luptând doar cu iia de cânepă și pieptul dezgolit, sau chiar în bustul gol (pt o mai mare mobilitate). Degeaba se ascundeau romanii în spatele imenselor scuturi, în celebra formațiune numită 'Țestoasa'. Temuta Falx Dacica, topoarele și măciucile tăbărau asupra lor ca și grindina lui Zamolxe, afundându-i pe legionarii romani în încălțări, până îi gâdilau șireturile la buric. Vitejia furibundă cu care luptau dacii și zâmbetul de pe buze cu care mureau, îi demoraliza pe încercații legionari, făcându-i să creadă că nu se luptă cu oameni, ci cu semizei nemuritori. Faimosul arc getic și săgețile îngălbenite de veninul de viperă culcau din goana calului lanuri întregi de infanteriști. Falx Dacica, pt două mâini (sabia curbată), cu care dacii agățau și retezau dintr-o singură mișcare (sabie ce a determinat armata romană să schimbe tipul de coifuri din dotare), făcea prăpăd...

...Bătrâna căpetenie Granitix, s-a ținut de cuvânt. Își fixase întâlnire cu destinul și s-a aruncat în luptă provocându-l. Cu săbiile infipte până în mânere în doi infanteriști, cu opinca pe grumazul frânt al stegarului purtător al stindardului Acvilei Imperiale și cu dinții în jugulara unui tribun ecvestru, se prăbuși ca un titan, sub o stivă de lănci și sulițe înfipte în el și o falangă de soldați cățărați deasupra lui. Deși Granitix nu mai mișca, romanii continuau să ceară întăriri strigând : "- Grămada cere vârf !"...
Dacul însă, se afla deja pe cărarea luminoasă ce ducea către eternul lăcaș a lui Zamolxe, cu fruntea sus, pășind demn într-o lume unde bucuria de a trăi nu avea să mai fie pătată de sânge...

...Gelula îl căuta pe Coiuss. Își croia drum printre holdele de romani ca și turiștii cu maceta în jungla tropicală. La un moment dat reuși să rupă rândurile și țâșni spre FLASCUS precum un tren accelerat ce iese din tunel. Sări din goana calului, iar pumnul lui de oțel țâșni cu bucurie printre cei doi centurioni care jucau la blocaj, printre cele două apărători laterale ale coifului de general și se înfipse afectuos și adânc în moaca încremenită și scofâlcită...
...Coiuss era primul general roman pe pământ dacic care admira în premieră frumusețea focurilor de artificii și blândele culori ale curcubeului, care îi dădeau o senzație de plutire și de pace lăuntrică. În interiorul coifului se auzea stereofonic un întreg stol de vrăbiuțe ce ciripeau vesele...Când îi reveni imaginea, Coiuss se ridică șovăind, ajutat de centurioni și nu putea să nu se întrebe în mintea lui "- Toate acele minunății...de la un singur pumn ?" Ar fi vrut să spună ceva ce îi stătea pe limbă. Scuipă în palmă și...ce să vezi ? În palmă se aflau cei 4 dinți de lapte pe care îi dăduse maică-sa la naștere. Doar zeii știau cât de mult plânsese după ce murise maică-sa. Pt că îi căutase înnebunit și nu știuse unde i-a pus ea înainte de a muri. Azi era ziua lui norocoasă fiindcă i-a găsit în sfârșit...i-a revenit culoarea în obraji (de la sângele scuipat). Înfășcă un pilum (suliță scurtă romană), ce era înfiptă în pământ, încălecă pe ea și îi dădu pinteni. Începu apoi să o ia la galop în zigzag, printre răniți. Soldații romani care îl văzură țopăind cu bățul între picioare ca un băiețel de 4 anișori încremeniră. Unul dintre centurioni le-a dat explicații suplimentare :
- L-a plesnit Gelula ! De aia e așa...dezorientat. Dar o să își revină...După o juma de oră va fi ca nou...
Căpetenia dacilor fusese din nou flancat de o cohortă romană în care înnota de zor. Când au tăbărât prea mulți și s-a creat busculadă, a reușit să scape dintre ei făcând pluta pe spate, deasupra mulțimii (ca starurile rock). Se avântă din nou după Coiuss. Îl ajunse și trosni una în scutul masiv al generalului. Scutul nu cedă (fiindcă era marca 'Ibiza', din fibră de carbon, mult mai ușor și mai rezistent, în culori vii și pastelate, recomandat întregii familii pt un plus de comfort și siguranță - acum și în variante pt adulți). Scutul nu cedă, dar FLASCUS căzu în genunchi. Se ridică rapid. Căzuse în genunchii altuia. Făcu un flic flac ca gimnastele la bârnă și ateriză pe cal. Sări jos la fel de elegant. Șaua era cu trei numere mai mare și era pusă invers...Deci, nu era calul lui...
- Pe Jupiter, pe Neptun, pe Mangalia și...pe restul zeilor din panteonul roman !...izbucnii generalul. Unde mi-e calul ?..................................................

Mașina de război romană începea să scârțâie din toate încheieturile. Parcă era făcută din piese rusești asamblate în China și funcționa pe motorină amestecată cu apă de la Petrom. Pâlcuri, pâlcuri, romanii începuseră să se predea și să facă schimb de tricouri și de tatuaje cu dacii. Alții o luaseră la fugă legionărește la vale, către marele fluviu Danubius.
Cheraxos era un uriaș vegetarian convins, obsedat de mere. De fiecare dată când dobora câte un roman, se apleca tacticos și îi decupa mărul lui Adam. Era și colecționar. Pt că le strângea în cele două desagi de pe spate (Gelula i-a spus că atunci când le umple poate pleca acasă și mai avea puțin)...
Zapyx se apucase să strângă coifuri romane ca să le folosească pe post de ghivece pt ardeii iuți din ciorba de burtă...
...Gelula era din nou față în față cu Coiuss (care își pierduse scutul)...
- Ai belit pruna romane ! rânji dacul
- Sunt alergic la prună ! țipă FLASCUS ca o fată mare
- Atunci ai belit...altceva...(se reformulă Gelula, iritat că nu își găsise rima)...
Dacul profită de momentul propice mult așteptat și se pregăti să izbească definitiv, ridicând masiva Falx Dacica deasupra capului. În clipa următoare se auzi un țârâit nepământean. Sunetul nefiresc îl luă prin surprindere pe dac în asemenea hal încât rămase 'Stop Cadru', cu o moacă de interzis, cu amândouă mâinile încleștate pe sabie și atârnând cu ele în sus. Coiuss băgă rapid mâna sub platoșă și scoase molecularul dintr-un buzunar secret de la piept :
- Scuză-mă doar o secundă Gelula! Nu durează. E o urgență...
- Alo ! Da !...Cine ?...(era bateria; îl sunase să îi spună că din cauza șocurilor și a emoțiilor se descărcase prematur)
- Shit ! oftă generalul într-o latină hollywoodiană. Pierduse legătura cu baza și de acum trebuia să ia decizii de unul singur...Și tocmai voia să sune un prieten să îl întrebe despre jocuri de strategie...
- Băi, toți mă enervați astăzi ! Și eu nu îmi văd capul de treabă ! (se răsti el la Gelula).
Pe acesta din urmă îl deblocă o cohortă de infanteriști care îl luaseră la îmblătit cu nunceaguri persane (ultima modă în materie de cafteală). Gelula mai ezită puțin ( îi plăcea, fiindcă nu mai avusese parte de un masaj tonifiant de nici nu mai știa de când )...
- Calul, unde mi-e calul...? striga Coiuss
- Lasă calul, fugi cu tura ! îi răspunse căpățâna unui roman decapitat...
Privi uimit între picioare și zări moaca șifonată pe care se urcase ca să scruteze zarea. Se dădu jos de pe ea și se aplecă la 90 de grade (dacă s-ar fi aplecat la 100 de grade ar fi început să fiarbă ) și cu o privire de schizofrenic ce și-a refuzat tratamentul urlă :
- Ești prost la cap băi nene ? Păi de șah îmi arde mie acuma ? Pthiii...Pe mădularul lui Pluto și a întregii cohorte din infern...Parcă v-a luat Bacchus mințile la toți azi...
Zări calul. Se pitulase într-o tufă de urzici și făcea pe mortu. Îl încălecă, cu urzici cu tot (pt un plus de viteză) și vru să îi dea bice. Nu avea cum fiindcă le pierduse. Degeaba apăsa cu talpa de la sandale în scările de la harnașament, calul nu pornea și pace. Oare ce uitase ?...Șaua o reglase...oglinda
retrovizoare era la locul ei...cheia era în contact...A, nu-și legase bretelele de siguranță de lateralele șeii...Asta era...Și o tuli la vale, către Danubius. Dar cuplase 4x4 și trecuse pe kerosen, că venea Gelula puternic din spate ca la Formula 1...Probabil nu cuplase bine diferențialul central, fiindcă la un moment dat calul se călcă cu copitele din spate pe călcâiele șlapilor din față și se lungi cât era de lat într-un plonjon istoric, lăsându-l pe FLASCUS să se ia la trântă cu forța gravitației. Se pare că bretelele de siguranță erau 'Made in China' , pt că se rupseseră...
După ce norul de praf se risipi, Gelula reuși să vadă o altă dâră de praf. Cea pe care o lăsa generalul în urma lui. Îi scăpărau sandalele cu așa viteză încât se întrebă ce marcă erau. O zbughi călare după el. Era greu de ajuns. Funcționa cumva romanul pe baterii Duracell Turbo 2xAAA, de fugea în halul ăla ? Sau o fi fost de la urzici ? Istoria nu a fost capabilă să găsească răspunsul...
Simțind că se apropie Gelula, Coiuss își desfăcu toga de la gât și o aruncă în spate, în speranța că îi va obtura parprizul. Nu avea nici o șansă. Gelula călărea un mustang Cabrio decapotabil... Ca printr-o minune, romanul reuși să ajungă primul pe mal și se aruncă în unica ambarcațiune cu pedale care era ancorată acolo. Începu să ventileze la pedale mai abitir ca și campionii la ciclism, de la Tur deo Frons. Când Gelula ajunse și el la mal, dădu călcăie calului să intre în apă. Dar Cabrio se cabră pe jantele din spate (anvelope nu mai avea ) și îi fornăi :
- Nici să nu te gândești ! Nu destul sufăr eu în fiecare zi când mă lovelști cu călcâiul la operație ? Acum vrei să intru și în apa asta înghețată ? Doar ști că am reumatism articular și dacă îmi intră apa în urechi strănut. Dacă chiar ții neapărat să îl prinzi, înoată tu după el. Eu o să te aștept aici pe mal și între timp, cu nisipul ăsta fin o să îmi trag o frecție abrazivă, ca să-mi îndepărtez pielea moartă de pe genunchii din față și coatele din spate...
Gelula scăpăra din priviri plimbându-se în sus și în jos de-a lungul malului ca o felină turbată, cu balele gâfâind, urmărind cum se îndepărta romanul de mal...Dar parcă nici chiar el nu se încumeta să transforme frumusețe de barbă în candelabru cu țurțuri...
Coiuss FLASCUS puse mâna pe o portavoce și începu să strige :
- Ge lula mea ! Ai cledut că mă plindi, ai ? Nu declala tălbătoale, că a fot doal o timulale...Am tă te tpun lui Tlaian, că ăla fate ulât la băutulă...(nu vorbea alintat pt că se dilise, ci pt că îi lipseau cele 4 piese de domino de pe placa de bază, sus și se mușcase de limbă când căzuse de pe cal)...
- O tă levenim cu tleitpledete lediuni ti o tă tlantfolmăm Datia în palcale pt tiluli cu ditpetelatu la Adamcliti...O tă tlantfolmăm cele mai negle cotmaluli ale voatle în lealitate...O tă vă teldem de pe fata pământului, pe voi, tândele ti limba voatlă...Ti veti lămâne doal o amintile uitată a ittoliei...
Gelula întoarse capul și privi înapoi spre câmpul de luptă. Atacanții daci triblau cu succes ultimii fundași romani. VICTORIA era a lor. Ridică ochii spre cer și îi mulțumi Unicului și Atotputernicului Zamolxe, Zeul Suprem, zeul lor, al dacilor, pt că îi ascultase ruga trimisă prin solia fiului său. Îi mulțumi încă odată fiului său că acceptase de bună voie să fie sacrificat prin aruncarea în sulițe, ca să ducă solia la Zamolxe. Fiindcă, iată, jertfa sa nu fusese în zadar...
Își mai întoarse odată capul spre Istru cel mare, Dunarius...Coiuss se pierduse în ceață...Dar pe el încă îl zgârâia pe timpane amenințările romanului...
"VEȚI RĂMÂNE DOAR O AMINTIRE UITATĂ A ISTORIEI"...

DRACO.gif (18.61 KiB) Vizualizat de 16481 ori

PS. Și așa a fost...

DAOS ALBINA

[horia_ch]

Dincolo de pamflet, dincolo de umorul sanatos... offf! Mult adevar care ma intristeaza.
Mi-a dat o lacrima.

[Bee Happy]

Citind prima si a doua parte, am crezut ca citesc o pagina ascunsa din istoria poporului nostru.
Ma intrebam ce cauta la pamflete. Dar a treia parte m-a edificat (partial). Pentru ca mai am dubii: Este un pamflet sau este istorie alternativa? ... Toate acele nume dacice...

[LUPU' ALBINELOR]

The Making Of 'GELULA și Romanii'

- Happyule !

E un pamflet. Dar și istorie alternativă. Dacă prin istorie alternativă înțelegi tot cumulul de informații existente la un moment dat, dar la care nu am avut acces (sau nu ni s-a permis să avem, în timpul comunismului). Generațiile care au făcut școala sub regimul ceaușist au fost crescute cu poezii patriotice. Din păcate, situația continuă și acum în manualele de istorie. Dar cred totuși că generațiile viitoare vor traversa o perioadă de redeșteptare și vor dorii să cunoască istoria cât mai reală cu putință (pe care o numim acum alternativă, pt că nu corespunde cu ceea am fost noi îndoctrinați)...

"Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat", cuvintele cred că îi aparțin lui Nicolae Iorga.

Descoperirea etnogenezei poporului român, fără mistificări și fără distorsionări patriotice, e o preocupare și o pasiune de a mea, veche de ani de zile. Cu toate acestea, am investit doupă săptămâni de documentare înainte de a începe să scriu acest pamflet. Sigur, nu e o lucrare de specialitate, e cel mult un editorial prezentat în manieră pamfletară. Dar a făcut liniște pe forum (din peste 100 de vizualizări până acum, nu au avut curajul să respire decât doi)...

Dacă în urma lecturii pamfletului unii s-au apucat să facă investigații și să investească timp ca să verifice dacă lucrurile stau cât de cât așa, atunci e bine. Ăsta e primul pas spre...vindecare...Spre a ne cunoaște trecutul, pt a ne cunoaște și înțelege pe noi înșine, românii care trăim astăzi, formați în creuzetul tumultos al unui cumul de evenimente pe care nu le mai putem schimba, dar putem învăța din ele, atât din cele bune cât și din cele rele.

Chiar dacă un adevăr demistificat doare, el e bine venit. Fiindcă minciuna nu rezistă la proba timpului, dar poate creea daune de durată...

Dacă te-am confuzat echilibristic cu pamfletul, atunci înseamnă că e...reușit Am combinat informațiile cu conținut istoric cu cele de ficțiune, pt a creea o atmosferă cât mai credibilă, cât mai realistică și a-l face pe cititor complice când la optica romană când la cea dacică. Unele nume sunt reale (regi daci), altele sunt inventate imitând sonoritatea dacică ( de ex. în loc de Deceneu, Xenogeneu). Pamfletul este împărțit practic în două părți : Preambulul și Lupta ( l-am postat în trei părți pt că nu îmi permitea forumul mai mult de trei imagini per postare - m-am blocat în pașii tehnici la partea a II-a, de nu mai reușeam să il repostez după corectură, pt că am inaugurat o nouă manieră de a posta). Cred că ești capabil totuși să faci diferența între informațiile cu conținut istoric și cele de decor...

Cu stimă LU'

[Bee Happy]

COADA

Biroul Universal de Combatere a Cozilor Irascibile (pe scurt B.U.C.C.I.), era de ceva timp, intr-o fierbere continua.
Aparuse un monstru social, cu care mai avusera de-a face si inainte. Doar ca acesta de acum, era mai evoluat si nu corespundea paternurilor de comportament, cu care lucratorii B.U.C.C.I. erau obisnuiti.

Acest monstru, care le dadea de furca, era Coada. Dar nu vechea Coada, umila si ascultatoare, formata din sacosele cu sticle goale de lapte, care isi asteptau cuminti purtatorii. Cei care-si amintesc de astfel de cozi, stiu ca purtatorii, erau doar sclavi umani ai acestor sacose. Ele isi manau sclavii din magazin in alimentara, in speranta ca vor fi odata pline. Acestea, erau ''sacose cu purtator''. Erau si cazuri foarte rare de ''sacose la purtator''. In aceste cazuri, sacosa isi lua in stapanire gazda umana, se contopea cu ea. Atunci, purtatorul devenea supraponderal, spre invidia purtatorilor simpli de sacose, care nu se puteau lauda cu un bagaj frontal, ci doar cu niste coate goale si niste obraji scofalciti.

Astfel de cozi, cu care agentii B.U.C.C.I. s-au obisnuit, erau usor de controlat. Erau docile. Nu vedeai o sacosa luand fata la alta. Putea sa fie din piele, musama sau rafie; erau toate egale, in fata goliciunii lor. Isi dirijau purtatorii cu blandete, in randuri de cate doi. Stiai clar care este capul si care este coada Cozii.

Dar de ceva ani incoace, s-a observat niste deviatii dramatice in comportamentul Cozii. Coada, de regula, e omnivora. Adica, se hraneste cu orice pica. Purtatorii bagau in sacose, ce se nimerea sa gaseasca. Iar schimburile metabolice din interiorul cozii, erau ordonate: Oua contra salam, peste contra branza, legume contra carne, etc... Datorita acestei alimentatii diversificate, coada era un organism monstruos, dar sanatos. Cu o urma de demnitate. Dar schimbarile pe care agentii biroului susnumit, le-au luat sub lupa, au inceput sa-i intrige, sa le dea probleme si chiar sa-i sperie.

De exemplu, acum nu mai poti sa spui care este capul si care este coada Cozii. Acum Coada, seamana cu o amioba gigantica, care, in contorsiuni suferinde, isi schimba mereu forma. Sau seamana cu un urias parameci, care isi intinde tentaculele, sa prinda pe oricine se apropie de Coada, cu intrebarea: ''Ce se da aici?''
Coada a devenit ceva teribil, infricosator, chiar mortal. A devenit un balaur premergator Apocalipsei.
Intr-un rastimp foarte scurt, si-a schimbat metabolismul. Din omnivora, a devenit promotiofaga. (Acesta e un termen, pe care, cei de la B.U.C.C.I., din nevoia de adaptare, au trebiut sa-l inventeze)
A ajuns sa se hraneasca, aproape exclusiv cu promotii.

Promotile, sunt niste organisme pluricelulare, dar invizibile, care depind in mod vital de zahar, ulei, hartie igienica, aparaturi electrocasnice, etc... Promotile, sunt atat de atasate de produsele de mai sus, incat Coada, in disperarea ei de a se hrani, inghite si aceste produse, impreuna cu promotile. Promotile, nu se vad cu ochiul liber. De aceea Coada, le depisteaza dupa simbolul lor, care este %. Cu cat acest procent simbolic, este mai mare, cu atat devine promotia mai apetisanta pentru Coada.

In ultimii ani, s-au strans multe reclamatii la Biroul U.C.C.I., impotriva Cozii, din partea patronilor de supermarketuri. Nu era faptul ca aceasta se hranea, pentru ca oricine trebuie sa manance, ci felul cum o facea. Pagubele pe care le aducea. Nici o Yala nu era secreta, nici o gratie destul de solida, nici un geam destul de blindat, ca sa tina Coada departe de promotii.

Ca sa va dati seama de adevaratele pagube, produse de Coada si ca sa le tinem partea bietilor patroni de supermarketuri, am sa va descriu felul in care se hraneste Coada:

Va urma...

[LUPU' ALBINELOR]

- Bee Happy !

După ce am citit pamfletul tău am fugit repede la coadă la ouă. Pe urmă am realizat că ouăle mele aveau coadă. Așa că am fugit la coadă la salam. Dar S' Alam închisese aprozarul și plecase la rude în Antalia, că era turc. La coadă la macaroane nu am mai prins pt bărbați (cu ouă), numai pt femei (cu gaură)...Și nu am luat...Fiindcă de la găuri pe mine mă trage curentul la măsele. Am vrut să fug la altă comoție cu prețuri ieftine și...mi-am zis...băi da' de ce sunt eu fraer ca prostu-n mol ? Ia să aștept să văd ce o să ne vândă Bee Happy în continuare...că poate ies mai scump, da cel puțin știu de la cine cumpăr...

Așa că nu mă ține mult, că acu încep comoțiile în Bruxel și te trădez pt câțiva euroi în minus...

[Bee Happy]

Continuare la COADA:


Inca de la orele timpurii ale diminetii, anuntata de numerosii sai cili mediatici, Coada se protapea in fata usii unui supermarket. Era ales dintre multe alte supermarketuri, de catre mirosul foarte fin al Cozii, care detecta de departe promotile. Avand, in general, patroni germani, magazinele trebuiau sa deschida la fix. Dar acestea aflandu-se in Romania, nu prea conta la care fix se deschideau. Lucratorii dinnauntru, ingroziti de marimea Cozii de afara, care deja scotea flacari pe gura, din cauza nerabdarii si a foamei; ar fi vrut sa amane deschiderea, pana la un fix fixat chiar de ei. Preferabil dupa terminarea programului de lucru.

De partea cealalta a usii, Coada, satula de asteptare si flamanda de promotii, incepea sa-si aplice ventuzele asudate, pe canaturile usii. Vederea, pardon! Simtirea atator promotii care se lafaiau innauntru, o inebunea. Impingea tot mai tare in usa, pana cand o aducea in stare de colaps. Atunci era momentul cand Coada, exploda in magazin. Explozia ei, poate fi comparata cu o explozie atomica.
Se forma o ciuperca, cu coada Cozii stransa intre canaturile sfaramate ale usii si cu palaria raspandindu-se cu rapiditate printre rafturi, cuprinzand in cateva secunde, tot spatiul dinnauntru.
Ferocitatea si viteza cu care se hranea Coada, era fenomenala. Sub ochii speriati ai agentilor de paza, Coada inhata promotie dupa promotie, cu tot cu alimentele gazda. Totul dura maxim juma' de ora. Dupa acest timp, Coada disparea ca prin farmec.
Dar, ca o voma a unui om prea satul, ramaneau in urma ei, ambalajele sparte ale bietelor alimente, care nu aveau alta vina, decat ca erau purtatoare de promotii.
Iar cateva tentacule intarziate ale Cozii, mai incercau sa adune grabite, de pe jos, urmele de promotii muribunde, care isi dadeau sufletul printre alimentele calcate in picioare. Cand dispareau si acestea, agentii de paza isi puneau mainile in brau; femeile de servici, mainile in cap; manipulantii, mainile pe picioarele casieritelor; si patronii germani, picioarele la spinare.

Pentru combaterea acestor comportamente deviante ale Cozii, B.U.C.C.I. a luat niste masuri:

- Hibridarea genelor Cozii autohtone, cu cele ale Cozii englezesti si cele ale Cozii chinezesti. Se stie despre cozile engleze, ca sunt foarte civilizate, formand o singura linie dreapta, ordonata, unde poti observa cu usurinta, unde-i capu' si unde-i coada. De multe ori s-a observat chiar Cozi englezesti, formate dintr-un singur individ.
Iar Cozile chinezesti, sunt formate din multi indivizi, dar asezati in randuri incolonate, conduse prin ordine auzite pe megafoane.
- S-a infintat in cadrul biroului, un laborator de prasire a promotilor si implantarea miceliului lor, de-a lungul tuturor gardurilor si santurilor, asa incat Coada, avand mancare din belsug, sa nu se mai inbulzeasca in magazine, ci sa pasca promotile, precum vitele, oriunde le vor gasi.
-Infiltrarea in interiorul Cozii, a unor agenti B.U.C.C.I., care vor filma cu telefoanele cand se hraneste Coada si vor pune pe You Tube filmarile. Vazandu-si comportamentul expus lumii intregi, Coada va sucomba de rusine.

Pentru aceste masuri de combatere a Cozilor irascibile, patronii germani, s-au obligat sa dea la B.U.C.C.I. 10 % din incasarile lor, pentru produsele ale caror promotii, vor scapa de furia pantagruelica a Cozii. Vazand atata marinimie din partea patronilor, B.U.C.C.I. s-a angajat, ca si bonus, sa anihileze Coada cea mai periculoasa, care a sters un intreg supermarket de pe fata pamantului, lasand pe patronii de la Plus, cu un mare minus.


GARDIAN BASTON

fost agent de paza, la supermarketul din Ocna Mures care a fost inghitit de Coada.
concediat pentru ca nu am facut fata Cozii.
momentan, parte din organismul Cozii , muncesc sa scot la mal promotile plutitoare, de pe sticlele cu suc si dau cu tifla jandarmilor de pe malul supermarketului.

[LUPU' ALBINELOR]

- Gardiane, sta-ți-ar bastonu tare și de acu încolo...Ține-o tot așa

[LUPU' ALBINELOR]

Lobby la Bruxel

AD: - Alo!....Alo!...Domnul Adrian ?
AS: - Psssîîîtt...!...V-am mai spus să nu îmi folosiți numele la telefon ! Da ?
AD: - Mă...scuzați...Atunci să...revin ?
AS: - Severin !
AD: - Poftim ?
AS: - Se pronunță S E V E R I N !
AD: - Aaaa...Păi...știam...
AS: - Cu ce vă pot fi de folos ?
AD: - Știți, eu reprezint interesele unei companii multinaționale din industria farmaceutică. Deocamdată nu cred că numele companiei ar fi relevant...
AS: - Așa, și ?
AD: - Ne-am dori să faceți dvs lobby la Bruxel. Noua lege europeană din domeniu nu mai permite folosirea de substanțe care pot avea efecte secundare nocive...Și considerăm că ar trebui găsită o portiță...Pt că la urma urmei vorbim de o industrie de miliarde de euro...
AS: - Păi cu sănătatea clientului cum rămâne ?
AD: - Domnule Severin, mă bucur că v-ați degajat într-atât încât v-ați dat drumul la umor...
AS: - Domnul...? Nu am reținut cum vă cheamă.
AD: - APASTILESEI Drogan .
AS: - De fapt aveți dreptate. Interesul față de sănătatea clientului este o poveste. Nici nu a fost și nici nu este...Am auzit că în țară nu se mai găsesc în farmacii medicamente ieftine, pt uzul general, ci numai scumpeturi care aduc profit...În fine...
AS: - Deci domnule Drogan, sper că sunteți capabil să faceți diferența între expresia 'LOBBY' și 'TRAFIC DE INFLUENȚĂ' ? Pt că se face mereu confuzie... Activitatea de lobby se referă la influențarea legitimă a deciziilor politice, prin activități de comunicare profesionist realizate, care implică expertiză legislativă, tehnici discursive si abilități strategice.Prin lobbying se înțelege activitatea unui grup (sau persoană) care încearcă să determine puterea legislativă sau executivă să adopte o poziție sau să ia o decizie care să servească interesele legitime ale respectivului grup. În plus, prin lobbying (activitatea de lobby), factorii decizionali -parlamentarii, reprezentanții administrației publice centrale și locale etc. - pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, de expertiza unor specialiști în diferite domenii. În România este foarte persistentă confuzia între trafic de influență și lobby, mulți oameni considerându-le sinonime...Deci ați înțeles în ce constă diferența ?
AD :- Sigur că da. Traficul de influență practicat la Bruxel se numește lobby !

AS: - Perfect ! Văd că ați surprins esențialul...Deci putem evolua cu discuția noastră...Uite cum stă treaba : mie nu îmi plac dedesupturile. Fiindcă nu îmi place să mă aplec. Mie îmi plac lucrurile puse deasupra...Cum ar fi, de exemplu...comisionul meu ce va rezulta din această colaborare. Cu șase zerouri...
AD: - ăăă...haaapciuuu...haaapciuuu...
AS. - Sănătate, că e mai bună decât toate...
AS: - Mulțumesc !
AS: - Și să nu aveți nevoie de medicamentele partenerilor dvs, fiindcă au efecte secundare...
AD: - Da, știu...
AD: - Haaapciuuu...
AS: - Sunteți cumva alergic la...comisioane cu șase zerouri ?
AD: - Păi...nu e umpic cam mult ?
AS: - Permiteți-mi să vă citez : " Pt că la urma urmei vorbim de o industrie de miliarde de euro "
AD: - Da...dar...
AS: - În plus, trebuie să vă subliniez că ceea ce au partenerii dvs nevoie nu este un simplu lobby, ci este nevoie de intervenția mea ca eurodeputat pt a depune un amendament la legislația UE în domeniul medicamentului, numită EudraLex.
Recent, Parlamentul European si Consiliul UE au adoptat Directiva 2010/84/EU, care modifica Directiva 2001/83/CE in ceea ce priveşte farmacovigilenţa, publicată in Jurnalul Oficial al UE in 31 dec. 2010 (Iniţiativa elaborării acestei directive s-a bazat pe un raport al Comisiei Europene din 2008, din care reieșea că 5% din internările în spitalele europene au fost cauzate de evenimente (reacţii) adverse provocate de medicamente, ceea ce reprezinta a 5-a cea mai frecventă cauză de spitalizare. Acelaşi raport estima faptul că, prin măsuri de farmacovigilenţă reactualizate, ar fi fost posibila salvarea a aproape 6000 de vieţi pe întregul teritoriu al Uniunii Europene).
S-a dat recent și o Directivă privind farmacovigilența (numită EudraVigilance)...Probabil că sunteți la curent cu toate acestea...De aceea apelați la mine...
AD: - Bineînțeles !
AS:- Vă dați seama că nu e ușor ceea ce îmi cereți...Dar, noi românii (și eu sunt mândru că sunt român, să știți)...
AD: - Vă cred...Altfel nu ați dispune de talentul de a valorifica fiecare oportunitate, oricât de ilega...oricât de mică ar fi...

AS: - Da...deci...ce spuneam ? a...da, noi românii suntem capabili să venim cu soluții acolo unde alții nici nu îndrăznesc...De exemplu, cum voi proceda în cazul de față...Voi prezenta un amendament care să introducă o clauză specială, clauză care prevede ca în cazul în care totuși există unele substanțe ce ar putea periclita sănătatea pacientului, să se plătească o taxă substanțială (parlamentul european va fi receptiv la orice idee care aduce bani la buget). Genialitatea ideei rezidă din faptul că va da câștig de cauză concernelor multinaționale de calibrul celor pe care îl reprezentați în această intervenție.
AD: - Dezvoltați vă rog !
AS: - Înghite concurența laboratoarelor care nu au potența financiară să plătească taxa, care am menționat că va fi substanțială (tocmai ca să nu și-o poată permite oricine). Și atunci ce va fi obligat să facă un laborator mic spre mediu, care vrea să breveteze un nou medicament ? Îl va vinde holdingului dvs ! Genial, nu ?
AD: - Trebuie să recunosc că da...De aceea este atractivă politica...Oferă oportunități pe care alții nu le vor atinge în trei generații...
AS: - Aș...S-au dus vremurile bune...După așa zisa revoluție, când în Banca României existau 2 miliarde lăsate de Ceaușescu...și creanțe de recuperat în valoare de 9 miliarde...De fel și fel de firme...Ați auzit de celebrul caz al datoriei Zambiei către România și scandalul iscat la Londra de acest subiect ?
AD. - Nu...Nu cred că a fost mediatizat în România...
AS: - Chiar de loc...De abia acum încep să mai răzbată în presă...unele...aspecte... În lume sunt companii care s-au specializat tocmai pe cumpararea datoriilor de la ţări aflate în imposibilitatea de a se apăra. Aceste companii - un fel de fonduri de investiţii în datorii - au fost numite Fondurile Vulturului.. Când datoriile Zambiei au început să fie şterse de anumite guverne, câteva companii private au cumpărat datoriile pentru bani foarte puţini. Una dintre ele a fost Donegal International, care a cumpărat datoria către România. Zambia datora României aproape 30 de milioane de dolari. Guvernul Radu Vasile a vândut, pe ascuns, către "Donegal", o companie cu sediul în Insulele Virgine, datoria Zambiei la un preţ cu puţin peste 3 milioane de dolari. Adică 10 la sută din valoarea datoriei. Donegal International a dat în judecată Zambia şi a cerut să îi fie plătite 55 de milioane de dolari în contul datoriilor pe care le răscumpărase de la România. Ei au cumpărat de la România pentru 4 milioane de dolari şi apoi au dat în judecată în Tribunalul britanic guvernul din Zambia. Până la urmă au reuşit să câştige 15 milioane de dolari. Un profit de 12 milioane de dolari pentru Donegal. Pentru România? Un minus de 27 de milioane.
Cazul a fost extrem de controversat. Însuşi primierul britanic de atunci, Gordon Brown, a luat atitudine împotriva practicilor prin care speculanţii de creanţe se îmbogăţesc. Cumpără datorii la preţuri reduse şi fac profit dând în judecată ţara debitoare pentru a obţine un câştig ieşit din comun. La presiunea mass-media şi a organizaţiilor non-guvernamentale, legislaţia a fost schimbată . De anul trecut, nicio companie britanică nu mai poate cumpăra datorii în contul ţărilor africane sau al celor din lumea a treia...He he...Ce vremuri...Alte vremuri...
AD: - Și când te gândești că România s-a mai împrumutat de 90 de miliarde de euro...Păreți nostalgic...Unde erați atunci...?
AS: - Păi încă nu eram...destul de înfipt...Acum, după ce am intrat în comunitate, nu mai curge, de abia picură...Sunt ăștia cu ochii pe noi și când mergem la veceu...Dar chiar și în aceste condiții...ne descurcăm...ne descurcăm...
- Alo...alo...Please wait a second ... Vom reveni cu discuția, acum sunt solicitat pe linia 2 de un grup de reprezentanți ai unei firme britanice de lobby...
AD: - Ok, vă mulțumesc pt timpul acordat domnule Adrian SEVERIN...
AS: - Un moment, un moment...Nu închideți...Poate reușiți să...reprezentați și un holding din industria alimentară...Aici posibilitățile sunt mult mai diverse pt clientul dvs...Eu introduc același tip de amendament la legea europeană privind igiena alimentației...Numai că, spre deosebire de piața produselor farmaceutice, aici posibilitățile de obținere a unui profit suplimentar sunt superioare...
AD: - M-ați făcut curios...Sunt tot urechi...
AS: - Păi comisionul meu se poate deduce printr-un simplu și elegant joc de gleznă, la nivel înalt...Se aruncă în presă informația (reală sau nu), că o anumită zonă (de regulă o piață ce se dorește alterată) la analiza de laborator prezintă urme de...'x' elemente interzise de legea europeană...în produsele agricole exportate...Ca să fiu mai explicit, uite să luăm ceva din țară...ceva reprezentativ...A da, mierea de exemplu...Se poate afirma că e prea plină de antibiotice...A nu, nu asta, că faza cu antibioticele s-a mai folosit deja de câteva ori...Voala...anu ăsta mierea românească poate fi acuzată că conține urme de OMG-uri (Organisme Modificate Genetic), de la culesurile de rapiță sau floarea soarelui modificate genetic...Odată ce ai compromis zona și ai alterat piața, tu ca și companie 'autorizată' să achiziționeze și așa ceva (pt că plătești taxa), vei putea achiziționa la un preț în scădere, dar și să valorifici ulterior la potențial maxim (pt că între noi fie vorba, cine mai verifică mierea ce intră în industria cosmeticelor, farmaceutică, de patiserie...sau chiar pt consumul direct, odată ce a intrat pe poarta unei mari companii ?)...
AD:- Domnule Adrian SEVERIN...Devin un fan înfocat al dvs cu cât vorbim mai mult...
AS: - Păi ce vă spuneam mai adineaori ? Noi românii suntem capabili să venim cu soluții acolo unde alții nici nu îndrăznesc...

Philanthe Apivore

[LUPU' ALBINELOR]

La o bere pe litoral

Nu Marea Neagră ci...Marea de Smarald

[LUPU' ALBINELOR]

La o bere pe litoral

Program Estival 'Soare și Mișcare'