Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[gerulla77]

Sarutam dreapta pt.rabdarea de a cauta "radacina"numelui meu.

[Donbazil]

Min 1,19....

[Mircea_63]

Preluare pe limba mea, din 1001 de nopti:

Demult, in indepartata Arabia traia un un tanar rege, Sah pe limba lor, bogat, puternic si fericit. Fericirea cea mare provenea din dragostea fata de preafrumoasa lui sotie. Intr-o zi fiind plecat cu toti curtenii la vanatoare, o indispozitie il facu sa se intoarca. Lasa vanatoarea sa continue si se intoarse in palat pe cai dosnice si discrete.
In iatac il astepta surpriza. Iubita si multcredinciosa sa sotie se iubea in baldachin cu un sclav. Atat de mult l-a durut umilinta indurata incat s-a prabusit in sinea sa si a plecat in lume, Ratacitor si singur. Pe el, atotputernicul sa il insele sotia? Si tocmai cu un sclav?

Ratacind prin lume, ajunse la poarta palatului fratelui sau, alt Sah atotputernic. Regulile bunei primiri a Ratacitorilor si respectul pentru presupusa lor intelepciune au facut sa primesca gazduire si o masa imbelsugata, iar observatia ca are un inel de mare valoare si identic cu cel al Sahului, l-au dus in fata fratelui. S-au imbratisat, fratele i-a aflat povestea si acesta n-a precupetit niciun ban spre a gasi vraciul sau vindecatorul care sa-l vindece de ciudata "boala" ce-l cuprinse, insa fara succes.
Intr-o zi Sahul pleca la vanatoare, cum era obiceiul: insotit de toti curtenii. Doar "bolnavul" uitat de toata lumea ramasese la palat, intr-una din incaperile de la etaj si bineinteles, femeile si sclavii. Si unde nu mi se pornira -spre mirare lui- un chef de pomina, o orgie de nedescris, sotia fratelui sau fiind iubita pe rand de toti sclavii si toate sclavele, fiind femeia tuturor barbatilor si barbatul tuturor femeilor. Deodata rusinea si umilinta patita de el, a carui sotie s-a iubit cu un sclav, cu maxima discretie si nestiuta de nimeni, ii paru o nimica toata fata de rusinea patita de fratele sau, ai carui intreaga curte il batjocorea pe la spate.
In scurta vreme era vindecat, vesel si vioi, exact cum era inainte.

Sahul murea de curiozitate asupra tainei vindecarii, fostul bolnav se incapatana sa nu sufle o vorba. Intrucat Sahul era la un pas de a se supara rau de tot din caua neincrederii, desi i-sa jurat ca aceasta taina l-ar putea imbolnavi si l-ar mahni rau de tot, pana la urma ajungandu-se la suparari si chiar amenintari, i s-a destainuit. Desigur, n-a crezut ca asa ceva e posibil, dar au pus la cale un siretlic, au organizat o noua plecare la vanatoare si Sahul pe cai tainice s-a intors in palat spre a vedea cu ochii lui ce era de vazut.
Si a luat la randul sau calea pribegiei, nemaipasandu-i de cele lumesti.

Dupa multa vreme, pribeag, il prinse seara intr-un pustiu. E bine stiut ca in desert noaptea umbla pe nisp tot felul de lighioane, de la scorpioni la serpi sau te poti intalni cu alte animale mari si fioroase, incat cel mai bun adapost e intr-un copac. Dimineta insa, la radacina copacului in care isi facuse somnul, se afla un Djin -fiinta nemuritoare si atotputernica, nazdravana am zice noi, un fel de Zmeu- avand legata de mana lui cu un lung lant de aur o preafrumoasa fata.
Djinul sforaia de se scutura copacul, iar fatuca asezata turceste la ceva distanta, il privea fix pe tanarul Sah. De cum isi intalnira ochii ii facu semn sa coboare. Nu mult dura si sub amenintarea ca il trezeste pe Djin si va fi vai de el, Sahul se vazu nevoit sa se iubeasca cu tanara fata, in toate chipurile cunoscute de el si inca in altele necunoscute pana atunci. Apoi fu nevoit sa ii daruiasca inelul stramosesc. Cum se cam codea sa lepede inelul, afla si povestea ei.
Djinul o rapise si o facuse sotia lui. O legase cu un lung lant de aur, pentru a-i oferi cat de cat libertate de miscare, dar si a o tine in acelasi timp prizoniera lui. Dumneai isi facuse obiceiul ca de la fiecare barbat cu care il inselase pe magicul si atotputernicul Djin, sa pastreze ca amintire...inelul. Astfel ca scoase de la brau o punga uriasa si dadu drumul inelului alaturi de multe alte inele.
Apoi Sahul fu nevoit sa-si ia talpasita pana nu se trezeste Djinul.

Insa tanarul Sah, odata cu aflarea povestii preafrumoasei fete, se vindeca pe loc. Sufletul i-se umplu de bucurie.

Si cum altfel? Intelesese pe loc ca toata patania lui de om muritor si cu puteri marginite asemeni tuturor oamenilor, e nimica toata fata de rusinea si tradarea suportata de un Djin, fiinta magica, atotputernica, nemuritoare si cu mult mai sus decat un simplu muritor. Cine si-ar fi inchipuit ca un Djin sa pateasca asa ceva?

Morala? E nevoie si de o morala. Orice ai pati si oricat de necajit ai fi, fii sigur ca undeva pe lumea asta exista oameni cu necazuri mult mai mari si mai grave. Capul sus si...inainte.

[Mircea_63]

Sa urci pe un varf de munte. Noaptea cerul e mai intunecat si puzderie de stele. Stele? Gauri in podeaua Raiului!

[teinegru64]

Si pe varf de munte nimeni nu e Djin.

[Mircea_63]

Te simti ca un Djin cand ajungi acolo.

[un OM]

Da...cu un lant de aur, de care este agata o...

[Donbazil]

Sal'tare!

Muierea si dracu!.....
La noi in Ardeal, de muuult......
Ioanea om insurat cu Floarea se tot tinea de capu mariscai sa i-o traga....Marisca mere la Floarea si-l paraste. Stabilesc ele un plan....Ioanea cand o vede pe Marisca iar incepe iar aceasta " cedeaza": Bine Ioane da sara cum s-o intuneca vii sub nucu din fundu gradinii, da aduci si tu ceva , margele , un batic, o catrintza....
Seara Ioanea isi gata treaba prin ograda si zice muierii ca mere un pic pe la crasma....Bea una de incalzire si mere in fundu gradinii la nuc, unde prin intuneric abia zareste pe femeia visurilor lui, care-l astepta.....
-Vinit-ai draga?
-Vinit .
-Adus-ai marjele?
-Adus iaca! - si-i da cadoul, dupa care incep giugiuleala si o partida de pomina.....
Cand sunt gata, "partenera" ii zice lui Ioanea:
-Ma barbate da prost esti!....Pai nu puteam noi s-o facem acasa ca toata m-am julit pe spate, la care el observand ca e nevasta-sa nu iubita:
-Futa-va dracu p-amandoua da curve, ca v-atzi batut joc de mine!......

Dac-o fi reala sau nu, io nu stiu- si mie mi-a fost povestita de-un unchi batran care nu mi-a spus insa cine au fost "actorii"....

[proapis13]

La noi la Mehedinti circula o povestioara cu expresia ; ,,Asta da!...nu ca a mea!
Este asemanatoarea cu cea ce sus insa e pe aceeasi tema
salve

[Donbazil]

Sal'tare!

Mircea Rusnac – Plaga Banatului: musca columbacă Istoria zonei sudice a Banatului, învecinată cu Dunărea, a fost profund marcată de existenţa unei insecte extrem de dăunătoare, care a produs multe pagube locuitorilor săi şi bunurilor acestora. Este vorba de musca columbacă, de care se leagă multe amintiri neplăcute şi chiar destule legende, prin care bănăţenii încercau să explice provenienţa ei în acele locuri şi nocivitatea deosebită pe care o prezenta. Una dintre primele şi cele mai complete prezentări ale muştei columbace a fost făcută de savantul veneţian Francesco Griselini, care a trăit o bună perioadă în Banat şi a avut prilejul să studieze atent insecta în cauză. El i-a consacrat un întreg capitol, ultimul, din cunoscuta lucrare Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei, publicată în 1780. Am folosit traducerea românească apărută la Timişoara în 1984 a acestei lucrări, în special a Scrisorii XII din partea a doua, scrisoare redactată în acelaşi oraş la 18 ianuarie 1777, cu doar câteva zile înainte de a părăsi definitiv regiunea noastră. Griselini descria această muscă nefiind mai mare decât un ţânţar. Ea îşi trăgea numele după cel al unui castel de pe malul drept, sârbesc, al Dunării (Golubac). Conform credinţei populare, ea s-ar fi născut în anumite peşteri de pe mal. Zbura în roiuri foarte întinse, care semănau cu nişte nori groşi de fum sau cu coloanele de aburi care se ridică de pe suprafaţa mării. (p. 317.) Aceste roiuri apăreau în intervalul 20-25 aprilie, apoi din nou în a doua jumătate a lunii mai, uneori ceva mai devreme sau mai târziu. În toamna anului 1776 un asemenea roi a fost observat chiar şi la Timişoara, timp de două zile. (p. 318.) Roiurile puteau fi împrăştiate numai de ploi şi de vântul puternic. Dacă însă primăvara şi începutul verii erau secetoase şi băteau vânturi blânde dinspre răsărit, stolurile se răspândeau în zonele Orşova, Palanca Nouă, Mehadia şi Vârşeţ. Ele atacau în număr foarte mare animale domestice precum boi, vaci, oi, capre, cai şi porci. Animalele încercau să scape prin sărituri disperate şi lovituri de coadă. Însă părţile corpului lipsite de păr, precum pieptul sau bărbia, le erau acoperite într-o clipă de aceste insecte, care se fixau acolo temeinic şi apoi pătrundeau în nări şi urechi, în jurul ochilor şi în deschizăturile organelor genitale ale animalelor de ambele sexe (mai ales la vaci). Durerile provocate erau cumplite, fiind exprimate prin răgete, mugete, guiţări, nechezări, behăiri şi prin fugă nebună, chiar prin aruncarea în apă. Animalele mureau ori în timpul atacului, ori la 3-4 ore după aceea sau cel mai târziu în cursul nopţii următoare. (p. 318.) Ca măsuri, ţăranii secolului al XVIII-lea aprindeau focuri mari de paie când apăreau insectele, iar locurile de pe corpul animalelor unde se puteau aşeza acestea erau umezite cu o fiertură de pelin. Muştele erau alungate într-adevăr de fum şi de mirosul de pelin. Iar animalele, împinse de instinct, se adunau în jurul focului pentru a se apăra mai bine de aceste muşte. (p. 318-319.) În acelaşi timp, locuitorii au adresat administraţiei imperiale austriece, potrivit lui Griselini, numeroase plângeri şi petiţii după ce şi-au pierdut în acest mod animalele. În consecinţă, a fost dat un ordin de a fi studiate în amănunţime aceste insecte, pentru a se putea găsi unele mijloace de protejare împotriva lor. (p. 319.) Griselini relata şi legenda românească potrivit căreia muştele columbace ieşeau dintr-o singură grotă de pe malul Dunării (cea denumită Gaura cu Muscă de lângă Coronini). În apropierea acesteia, Sfântul Gheorghe s-ar fi luptat cu balaurul infernal, tăindu-i în cele din urmă capul şi aruncându-l în peşteră. Altă legendă se referea la Iovan Iorgovan în acelaşi sens. Muştele ar fi provenit deci tocmai din tigva monstrului. Alţii credeau că ele se trăgeau dintr-un pârâu din regiune, populat cu scorpioni, şerpi şi viespi, care îi infectau apa cu veninul lor. Unii spuneau că muştele ieşeau din fermentaţia murdăriei acestor animale. Iar alţii, în sfârşit, le indicau originea în copaci, mai precis din ghinda unor stejari umezită de ploile calde de primăvară. Oricum, efectul lor era distrugător, otrăvind animalele, a căror carne devenea astfel infestată şi putea otrăvi la rândul său pe cei care o consumau. (p. 319-320.) Hoiturile animalelor se umflau, în special nările, ugerele şi organele genitale. Dar restul organelor nu erau afectate şi puteau fi chiar consumate. Un medic al acelor timpuri recomanda, pe lângă metoda focului de paie, spălarea zilnică a părţilor corpului expuse atacurilor cu fiertură de frunze de nuc, păstrate din anul anterior, căci muştele apăreau primăvara, înainte de înverzirea nucilor. (p. 320.) Griselini le descria astfel: la cap aveau două mici antene, între acestea fiind un ac mic, spatele era negricios şi puţin păros, abdomenul era alb, aveau şase picioare, două aripi, mai jos un mic apendice cenuşiu, iar de abdomen erau legate 11 inele plumburii. Se încadrau în specia tăunilor, fiind printre cele mai dăunătoare insecte din această parte a Europei. (p. 321.) Această adevărată plagă a Banatului a dispărut în mare parte abia în urma construirii barajului de la Porţile de Fier, când nivelul apelor Dunării s-a ridicat şi a acoperit locurile de pe mal favorabile înmulţirii muştei columbace. A fost unul dintre efectele cele mai favorabile ale ridicării acestui baraj, care a condus din păcate şi la dispariţia multor vestigii istorice. Însă faptul că sudul Banatului a scăpat de blestemul muştei columbace a fost unul care a marcat în bine mersul lucrurilor din această regiune.

[modigliani]

Sal'tare!

......a fost profund marcată de existenţa unei insecte extrem de dăunătoare. Este vorba de musca columbacă

De unde fac rost de-o pereche ?
Imi trebe , sa mor io !

[peterneamt]

Şi mie că de acum 7-8 ani de cind am plătit armăsarul unui ţigan cu 16 milioane, pentru că l-au omorât albinele mele, toţi priponesc mârţoagele pe lângă stupină deşi i-am avertizat că nu le mai dau nimic. .......

[Donbazil]

Sal'tare!

-http://stareanatiunii.com/apel-public-al-unui-fost-jandarm-scrisoare-document.html

..."Rog ca toate instituțiile statului, dar si organizațiile neguvernamentale, sa înceapă sa își puna mari semne de întrebare cu privire la tot ceea ce s-a creat ca imagine pentru România in ultimii ani !

Romanul a ajuns sa spună peste tot ca “Romania e de c*cat!“, deoarece asta i s-a repetat peste tot, de zeci de mii de ori, ajungând sa își urasca propria tara !

Informatii exista si in alte domenii, dar cei care erau de straja, refuza sa comunice populației tarii cu privire la ce i s-a pregatit si cine a pus la cale ceva atat de complex si greu de descifrat pentru cei fara acces la anumite informatii confidențiale sau nu !"...

http://stareanatiunii.com/apel-public-a ... map=%5B%5D

[Donbazil]

Sal'tare!

Noi Il laudam si-I cantam si ne bucuram pentru ca este Cel in care credem noi!.....
Nici pe altii nu cred ca ar trebui sa ne maniem......


http://it.wikipedia.org/wiki/Sol_Invictus

[Donbazil]

Sal'tare!

Cam liniste p'aicea!......
Poate v-o fi cuprins nostalgia vremilor de mult trecute......Pe mine unu' m-a cuprins......

[Nicolaie Astaifoaiei]

Frumoasa poesie !