de Mircea_63 » 17 Noi 2013, 12:01
Paul. Si aici tot preturi mici, ca la voi.
Hai sa detaliez, sa lamuresc treaba cu pamantul si copii. Daca ai pamant sau altceva si reprezinta o afacere, nu o valoare care sta moarta, e una. Iar sa tii pamantul parloaga, casa batranesca sa o tii goala si degeaba, din motive sentimentale in timp ce daca ai vinde-o ai putea oferi copiilor o educatie superioara, o meserie, o paine in mana sau un start intr-o afacere, e alta.
Stiu batrani ce au case si pamant. Isi iubesc copii si nepotii de nu mai pot, dar pana si numai pomenirera faptului ca dupa ce ei nu vor mai fi, se va vinde totul, ar putea duce la momente grave. Vecini intre ei se tachineaza si intarata spunandu-si unul altuia ca "oricum dupa ce tu n-o sa mai fii, copii tai vand tot." Intaratatul se face negru de necaz!!!
Copii ce stau cu chirie si lucreaza pe bani putini la oras. Pamantul batranilor sta degeaba, dar batranii nu l-ar vinde. Oricum va fi vandut, dar intre timp o generatie se chinuie fara rost. Tot neamul le-a fost relativ sarac, generatie de generatie, pentru ca nu au pretuit urmasii si s-au zgarnait. Ei au mostenit, dar mai departe n-ar da. Intamplarea face ca viata are un sfarsit, insa daca ar putea, si-ar lua cu ei "averea" pe lumea cealalta.
Vad si aici mosnegi ce traiesc mizerabil, desi nu sunt deloc saraci. Copii si nepotii lor trag din greu la oras. Peste ani, cineva va mosteni averea aia, dar banii aia cum vin, asa se duc. N-au invatat o meserie de aur la vremea lor, n-au pornit o afacere.
Se dezvolta exact ca un stup in care puietul e neglijat. Urmasii aia nu crapa din asta. Multi se ridica si isi gasesc calea, dar asta nu spala obrazul zgarnaitului la care s-a oprit evolutia si propovaduieste apocalipsa, din dorinta tainica de a se sfarsi lumea odata cu el.
Deobice fac asta tocmai cei care au primit, dar n-au realizat mai nimic cu puterile lor si nici mai departe n-ar da. Viata la sat aduce exemple din astea, cu duiumul. Nu stiu daca are legatura cu Banatul sau nu.
Ce are asta cu pamantul? Nu vinde nimeni pamantul pe care il cultiva. Dar ala care e parloaga...cui foloseste?
De fapt am cam deviat. Vad in jur atatia zgarnaiti si egoisti cu propri lor urmasi, incat ma aprind numai cand imi amintesc.
Sunt ca niste albine care isi neglijeaza puietul, din lacomie de pamant pe care oricum nu-l pot duce cu ei in mormant.
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)