Pe pagina unui prieten am gasit:
"Lectia auzului:
Un orăşan primeşte vizita unui prieten al său dintr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus orăşanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat săteanul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.
Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul.
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor "ştiri" politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor...
Ni se induce FRICA!
Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre)
şi ... NU ŞTIM DE UNDE ... CÂND ... ŞI CUM ...
Răspunsul este:
UITE AŞA: ascultând aşa zisele ,,informaţii", care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană.
Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am încredere în nimeni etc.
Şi în tot acest timp, greierii cântă, albinele zumzaie, frunzele foşnesc, apele curg şi noi ... nu le mai auzim !"
Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE
Reguli forum
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Lucian63 » 15 Iun 2014, 09:41
- Lucian63
- Mesaje: 91
- Membru din: 08 Mai 2013, 22:07
- Localitate: Focsani jud. Vrancea
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de modigliani » 29 Iun 2014, 08:14
1. Despre revoluţii
„Am văzut câteva primăveri transformate în ierni teribile. Noi, fiinţele umane, suntem gregare. Nu putem trăi singuri. Viaţa noastră nu este posibilă decât dacă depinde de societate. Una este să răstorni un guvern şi cu totul altceva să încerci să construieşti o societate mai bună, una care are nevoie de organizare, disciplină şi muncă pe termen lung.”
2. Despre legalizarea marijuanei
„Aşa s-a întâmplat îndodeauna atunci când cineva a dorit să facă schimbări. În 1913, când am stablit divorţul un drept pentru femeile din Uruguay, toată lumea spunea că familiile vor dispărea. Nu s-a întâmplat asta. Întodeauna a existat şi va exista o opinie tradiţională şi conservatoare care nu va accepta prea uşor schimbările”.
3. Despre materialism
„În lumea de astăzi, oamenii par că s-au născut doar pentru a consuma. Atunci când se opresc din asta au un sentimnet de frustrare şi devin auto-marginalizaţi”.
4. Despre sărăcia la nivel mondial
În prezent am putea recicla aproape tot. Dacă am fi cu adevărat prudenţi, 7 miliarde de oameni din lume ar putea avea tot ce au nevoie. Politica la nivel mondial ar trebui să fie într-o asemenea manieră. Din păcate, noi gândim în termeni de indivizi şi ţări, ci nu ca specie.
5. Despre avort şi căsătoria între persoane de acelaşi sex
„Am aplicat un principiu foarte simplu. Să recunoaştem faptele. Avortul este vechi de când lumea. Căsătoriile între persoanele de acelaşi sex sunt şi mai vechi. L-am avut pe Iulius Cezar, pe Alexandru cel Mare... Este o realitate obiectivă. Pentru noi, a nu legaliza înseamnă să ne torturăm oamenii inutil”.
6. Despre modestie
„De îndata ce politicienii ajung tot mai sus încep să se simtă regi. Pentru mine, o republică înseamnă că nimeni nu e mai presus decât celălalt. Urăsc locurile fastuoase, covoarele roşii, precum şi oamenii din spatele tău care îţi spun - Da, domnule.”
7. Despre redistribuirea bogăţiei
„Nu este niciun mister - cu cât avem mai puţină sărăcie, cu atât vom avea mai mult comerţ. Cea mai importantă investiţie pe care o putem face este în oameni.”
8. Despre bătrâneţe
„Oamenii nu sunt bătrâni din cauza vârstei lor, ci din cauza modului în care gândesc.”
9. Despre droguri
„Mai rău decat drogurile este traficul de stupefiante. Drogurile sunt o boală. Niciun stupefiant nu este bun, nici măcar ţigările. Nicio adicţie nu este bună, nici măcar alcoolul. Singura adicţie permisă este dragostea.”
10. Despre secretul de a fi fericit
„Este important să traieşti în conformitate cu modul în care gândeşti. Fii tu însuţi şi nu încerca să impui opiniile tale celorlalţi. Eu nu mă aştept ca alţii să trăiasca la fel ca mine. Vreau să respect libertatea celorlalţi, dar în aceeaşi măsura vreau să îmi apăr libertatea mea. Şi asta vine odată cu puterea şi curajul de a spune ceea ce gândeşti, chiar dacă ceilalţi nu îţi împărtăşesc părerea.”
....... Preşedintele Uruguayului, Jose Mujica .......
„Am văzut câteva primăveri transformate în ierni teribile. Noi, fiinţele umane, suntem gregare. Nu putem trăi singuri. Viaţa noastră nu este posibilă decât dacă depinde de societate. Una este să răstorni un guvern şi cu totul altceva să încerci să construieşti o societate mai bună, una care are nevoie de organizare, disciplină şi muncă pe termen lung.”
2. Despre legalizarea marijuanei
„Aşa s-a întâmplat îndodeauna atunci când cineva a dorit să facă schimbări. În 1913, când am stablit divorţul un drept pentru femeile din Uruguay, toată lumea spunea că familiile vor dispărea. Nu s-a întâmplat asta. Întodeauna a existat şi va exista o opinie tradiţională şi conservatoare care nu va accepta prea uşor schimbările”.
3. Despre materialism
„În lumea de astăzi, oamenii par că s-au născut doar pentru a consuma. Atunci când se opresc din asta au un sentimnet de frustrare şi devin auto-marginalizaţi”.
4. Despre sărăcia la nivel mondial
În prezent am putea recicla aproape tot. Dacă am fi cu adevărat prudenţi, 7 miliarde de oameni din lume ar putea avea tot ce au nevoie. Politica la nivel mondial ar trebui să fie într-o asemenea manieră. Din păcate, noi gândim în termeni de indivizi şi ţări, ci nu ca specie.
5. Despre avort şi căsătoria între persoane de acelaşi sex
„Am aplicat un principiu foarte simplu. Să recunoaştem faptele. Avortul este vechi de când lumea. Căsătoriile între persoanele de acelaşi sex sunt şi mai vechi. L-am avut pe Iulius Cezar, pe Alexandru cel Mare... Este o realitate obiectivă. Pentru noi, a nu legaliza înseamnă să ne torturăm oamenii inutil”.
6. Despre modestie
„De îndata ce politicienii ajung tot mai sus încep să se simtă regi. Pentru mine, o republică înseamnă că nimeni nu e mai presus decât celălalt. Urăsc locurile fastuoase, covoarele roşii, precum şi oamenii din spatele tău care îţi spun - Da, domnule.”
7. Despre redistribuirea bogăţiei
„Nu este niciun mister - cu cât avem mai puţină sărăcie, cu atât vom avea mai mult comerţ. Cea mai importantă investiţie pe care o putem face este în oameni.”
8. Despre bătrâneţe
„Oamenii nu sunt bătrâni din cauza vârstei lor, ci din cauza modului în care gândesc.”
9. Despre droguri
„Mai rău decat drogurile este traficul de stupefiante. Drogurile sunt o boală. Niciun stupefiant nu este bun, nici măcar ţigările. Nicio adicţie nu este bună, nici măcar alcoolul. Singura adicţie permisă este dragostea.”
10. Despre secretul de a fi fericit
„Este important să traieşti în conformitate cu modul în care gândeşti. Fii tu însuţi şi nu încerca să impui opiniile tale celorlalţi. Eu nu mă aştept ca alţii să trăiasca la fel ca mine. Vreau să respect libertatea celorlalţi, dar în aceeaşi măsura vreau să îmi apăr libertatea mea. Şi asta vine odată cu puterea şi curajul de a spune ceea ce gândeşti, chiar dacă ceilalţi nu îţi împărtăşesc părerea.”
....... Preşedintele Uruguayului, Jose Mujica .......
- modigliani
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de proapis13 » 30 Iun 2014, 18:29
Deseori... APARENȚELE ÎNŞEALĂ, stimati prieteni!
Iata, o povestioara, a carei MORALA... spune totul!
Sa aratati/cititi si copiilor, nepotilor...! Chiar merita!
------------------------------------------
Această poveste adevărată se întâmpla în America la sfârsitul secolului al XIX-lea. O doamna şi soţul ei, au coborât din tren în Boston cu intenția de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcați destul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costum simplu, nu chiar de cea mai bună calitate.
S-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.
- Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte – a spus omul încet.
- Îmi pare rau, este foarte ocupat – a răspuns secretara.
- Aşteptăm – a replicat femeia.
Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia.
În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita .
- Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca – i-a spus secretara preşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.
Femeia îi spuse:
- Am avut un fiu care a învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici, dar acum un an, a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru.
Preşedintele nu a părut interesat.
- Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.
- Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gandit că am fi bucuroși să donăm o clădire universității Harvard.
Președintele a întors către ei privirea.
Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi:
- O clădire!! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipă femeia a tăcut.
Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.
Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:
- Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim noi de la început una nouă, a noastră ?
Soțul său acceptă.
Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.
Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universității care le poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai fost interesat.
Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatului latifundiar.
Acesta era ‘memorialul‘ său.
În ziua de astăzi universitatea Stanford
este pe locul întâi în lume, mai sus decât Harvard.
CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE.!!!
Iata, o povestioara, a carei MORALA... spune totul!
Sa aratati/cititi si copiilor, nepotilor...! Chiar merita!
------------------------------------------
Această poveste adevărată se întâmpla în America la sfârsitul secolului al XIX-lea. O doamna şi soţul ei, au coborât din tren în Boston cu intenția de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcați destul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costum simplu, nu chiar de cea mai bună calitate.
S-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.
- Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte – a spus omul încet.
- Îmi pare rau, este foarte ocupat – a răspuns secretara.
- Aşteptăm – a replicat femeia.
Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia.
În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita .
- Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca – i-a spus secretara preşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.
Femeia îi spuse:
- Am avut un fiu care a învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici, dar acum un an, a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru.
Preşedintele nu a părut interesat.
- Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.
- Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gandit că am fi bucuroși să donăm o clădire universității Harvard.
Președintele a întors către ei privirea.
Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi:
- O clădire!! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipă femeia a tăcut.
Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.
Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:
- Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim noi de la început una nouă, a noastră ?
Soțul său acceptă.
Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.
Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universității care le poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai fost interesat.
Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatului latifundiar.
Acesta era ‘memorialul‘ său.
În ziua de astăzi universitatea Stanford
este pe locul întâi în lume, mai sus decât Harvard.
CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE.!!!
Informatia se gaseste in carti,carti pe care din pacate,odata cu feisbucareala apiculturii,nu le mai citeste nimeni...
-
proapis13 - Mesaje: 7329
- Membru din: 24 Feb 2011, 17:20
- Localitate: Drobeta Turnu-Severin
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de valy » 30 Iun 2014, 18:43
superb,ce bine ar fi de l-ar citi cat mai multi.
- valy
- Mesaje: 188
- Membru din: 01 Ian 2014, 20:01
- Localitate: braila 0769294535
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de redoo » 30 Iun 2014, 19:33
In concluzie,haina'l face pe om......pana la gat.
Life is BEE...utiful!!!
http://e-redoo.ro/
http://e-redoo.ro/
-
redoo - Mesaje: 985
- Membru din: 21 Mar 2011, 17:48
- Localitate: bucuresti/ cartojani
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de proapis13 » 09 Iul 2014, 17:50
În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:"Trebuie să-ţi vorbesc!"
Am vazut durerea în ochii ei, am simţit că mă blochez, dar mi-am făcut curaj şi i-am spus:
"Vreau să divorţăm!" Ea a întrebat încet: "De ce?"
În noaptea aceea nu am vorbit şi ea a plâns până dimineaţa. Îşi dorea să înţeleagă ce se întâmplă cu căsnicia noastră, dar îmi era greu să-i spun că inima mea aparţine altei femei: Alina! Nu o mai iubeam pe soţia mea, mă simţeam vinovat, de aceea am semnat
actul de separare prin care îi rămâneau casa, maşina şi un magazin.
A fost dezamăgită şi furioasă când a văzut actul de divorţ, l-a rupt în
bucăţi şi a început să plângă.
I-am spus că o iubesc pe Alina. A doua zi când m-am întors acasă am găsit-o stând la biroul ei, în dormitor, scriind. Nu am mâncat nimic la cină şi m-am dus la culcare. Eram obosit după o zi petrecută cu Alina. Noaptea m-am trezit şi am văzut-o tot la birou.
În dimineaţa următoare, soţia mea mi-a prezentat câteva condiţii pentru a accepta divorţul. Nu voia niciun bun promis. Îşi dorea ca de mâine, să ne comportăm timp de o lună ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Raţionamentul său a fost simplu: "Fiul nostru are examene în această lună şi nu trebuie să-l îngrijorăm cu problemele noastre." Am fost de acord cu această dorinţă, iar ea a mai avut o cerere.
"Vreau să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriţi, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. În această lună, în fiecare dimineaţă trebuie să mă iei în braţe până la uşa de la ieşire".
Am crezut că şi-a pierdut mintea, dar am fost de acord într-un final. De mult timp eu şi soţia mea nu am avut momente de apropieri, aşa
că atunci când am luat-o prima zi in braţe am fost foarte jenat. Fiul nostru ne aplauda şi spunea: "Tată, eşti tare, ai luat-o pe mama în braţe!" Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea. Soţia mea mi-a şoptit: "Nu-i spune nimic de divorţ, te rog!" Am fost de acord . Am lăsat-o la uşă şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la muncă.
A doua zi, am fost mai relaxat, ea s-a sprijinit de pieptul meu, când am simţit parfumul ei pe bluza mea. Am realizat că a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea. Am realizat că nu mai e atât de tânără. A patra zi, luând-o în braţe, am simţit intimitatea pe care am trăit-o împreună cândva. Ea este femeia care mi-a acordat zece
ani din viaţa si tinereţea ei. Ea mi-a dăruit un copil. În fiecare zi mi-a fost tot mai uşor să o ridic, iar luna a trecut repede.
Mi-am dat seama că ea a pierdut din greutate, de accea era aşa de uşoară. Era în depresie.
Fiul nostru a intrat brusc în camera noastră şi a spus: "Tati, e timpul
pentru a o duce pe mama în braţe!"
Am făcut acest acest lucru şi am simţit un fior care a schimbat modul în care vedeam divorţul. Mi-am amintit de momentul în care am adus-o în braţe după ce ne-am căsătorit. Am vrut să plâng.
În ultima zi a lunii mi-a spus: "Mi-am dat seama cât de mult
mi-au lipsit apropierile noastre!" În următoarea zi, am plecat la muncă, iar soţia mea a rămas acasă. La un moment dat am trecut pe lângă casa Alinei şi am decis să mă opresc. Mi-a răspuns la uşă şi i-am spus: "Iartă-mă, dar nu vreau să divorţez de soţia mea!" S-a uitat la mine şi a spus: "Eşti nebun?" I-am răspuns: "O iubesc, a fost un moment de rătăcire, de rutină, în care ne-am depărtat. Mi-am dat
seama de adevăratele valori ale vieţii. Azi am dus-o în braţe, am realizat că trebuie să o fac pentru restul vieţii mele!" Alina mi-a dat o palmă şi mi-a închis uşa în faţă.
Am plecat şi m-am oprit să cumpăr un buchet de trandafiri pentru soţia mea. Am cerut să fie scris pe un bileţel mesajul: "Nu imi pasă de nimic, dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va despărţi!" Am venit degrabă acasă, am urcat scările şi am fugit în cameră fericit, dar soţia mea era jos, moartă...
Ea lupta împotriva cancerului, iar eu în loc sa imi dau seama ce se
intamplă am fost ocupat cu Alina. Soţia mea mi-a cerut acea perioadă de timp pentru că ea ştia că era pe moarte.
"Pentru ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorie că are un tată minunat şi o mamă iubitoare."
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie, nu casa, nu maşina, nu banii!
Acestea sunt lucruri trecătoare, care par să creeze o viaţă frumoasă şi o căsnicie perfectă.
Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită, întotdeauna să ne amintim prima zi a acestei frumoase poveşti de dragoste. Uneori nu ne dăm seama de ceea ce avem până cand nu îl pierdem....
Am vazut durerea în ochii ei, am simţit că mă blochez, dar mi-am făcut curaj şi i-am spus:
"Vreau să divorţăm!" Ea a întrebat încet: "De ce?"
În noaptea aceea nu am vorbit şi ea a plâns până dimineaţa. Îşi dorea să înţeleagă ce se întâmplă cu căsnicia noastră, dar îmi era greu să-i spun că inima mea aparţine altei femei: Alina! Nu o mai iubeam pe soţia mea, mă simţeam vinovat, de aceea am semnat
actul de separare prin care îi rămâneau casa, maşina şi un magazin.
A fost dezamăgită şi furioasă când a văzut actul de divorţ, l-a rupt în
bucăţi şi a început să plângă.
I-am spus că o iubesc pe Alina. A doua zi când m-am întors acasă am găsit-o stând la biroul ei, în dormitor, scriind. Nu am mâncat nimic la cină şi m-am dus la culcare. Eram obosit după o zi petrecută cu Alina. Noaptea m-am trezit şi am văzut-o tot la birou.
În dimineaţa următoare, soţia mea mi-a prezentat câteva condiţii pentru a accepta divorţul. Nu voia niciun bun promis. Îşi dorea ca de mâine, să ne comportăm timp de o lună ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Raţionamentul său a fost simplu: "Fiul nostru are examene în această lună şi nu trebuie să-l îngrijorăm cu problemele noastre." Am fost de acord cu această dorinţă, iar ea a mai avut o cerere.
"Vreau să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriţi, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. În această lună, în fiecare dimineaţă trebuie să mă iei în braţe până la uşa de la ieşire".
Am crezut că şi-a pierdut mintea, dar am fost de acord într-un final. De mult timp eu şi soţia mea nu am avut momente de apropieri, aşa
că atunci când am luat-o prima zi in braţe am fost foarte jenat. Fiul nostru ne aplauda şi spunea: "Tată, eşti tare, ai luat-o pe mama în braţe!" Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea. Soţia mea mi-a şoptit: "Nu-i spune nimic de divorţ, te rog!" Am fost de acord . Am lăsat-o la uşă şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la muncă.
A doua zi, am fost mai relaxat, ea s-a sprijinit de pieptul meu, când am simţit parfumul ei pe bluza mea. Am realizat că a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea. Am realizat că nu mai e atât de tânără. A patra zi, luând-o în braţe, am simţit intimitatea pe care am trăit-o împreună cândva. Ea este femeia care mi-a acordat zece
ani din viaţa si tinereţea ei. Ea mi-a dăruit un copil. În fiecare zi mi-a fost tot mai uşor să o ridic, iar luna a trecut repede.
Mi-am dat seama că ea a pierdut din greutate, de accea era aşa de uşoară. Era în depresie.
Fiul nostru a intrat brusc în camera noastră şi a spus: "Tati, e timpul
pentru a o duce pe mama în braţe!"
Am făcut acest acest lucru şi am simţit un fior care a schimbat modul în care vedeam divorţul. Mi-am amintit de momentul în care am adus-o în braţe după ce ne-am căsătorit. Am vrut să plâng.
În ultima zi a lunii mi-a spus: "Mi-am dat seama cât de mult
mi-au lipsit apropierile noastre!" În următoarea zi, am plecat la muncă, iar soţia mea a rămas acasă. La un moment dat am trecut pe lângă casa Alinei şi am decis să mă opresc. Mi-a răspuns la uşă şi i-am spus: "Iartă-mă, dar nu vreau să divorţez de soţia mea!" S-a uitat la mine şi a spus: "Eşti nebun?" I-am răspuns: "O iubesc, a fost un moment de rătăcire, de rutină, în care ne-am depărtat. Mi-am dat
seama de adevăratele valori ale vieţii. Azi am dus-o în braţe, am realizat că trebuie să o fac pentru restul vieţii mele!" Alina mi-a dat o palmă şi mi-a închis uşa în faţă.
Am plecat şi m-am oprit să cumpăr un buchet de trandafiri pentru soţia mea. Am cerut să fie scris pe un bileţel mesajul: "Nu imi pasă de nimic, dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va despărţi!" Am venit degrabă acasă, am urcat scările şi am fugit în cameră fericit, dar soţia mea era jos, moartă...
Ea lupta împotriva cancerului, iar eu în loc sa imi dau seama ce se
intamplă am fost ocupat cu Alina. Soţia mea mi-a cerut acea perioadă de timp pentru că ea ştia că era pe moarte.
"Pentru ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorie că are un tată minunat şi o mamă iubitoare."
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie, nu casa, nu maşina, nu banii!
Acestea sunt lucruri trecătoare, care par să creeze o viaţă frumoasă şi o căsnicie perfectă.
Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită, întotdeauna să ne amintim prima zi a acestei frumoase poveşti de dragoste. Uneori nu ne dăm seama de ceea ce avem până cand nu îl pierdem....
Informatia se gaseste in carti,carti pe care din pacate,odata cu feisbucareala apiculturii,nu le mai citeste nimeni...
-
proapis13 - Mesaje: 7329
- Membru din: 24 Feb 2011, 17:20
- Localitate: Drobeta Turnu-Severin
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Cristian IONITA » 10 Iul 2014, 12:09
@ proapis13 - povestea ta este trista .... chiar macraba si fara nici un pic de talc sau/si farmec
Mircea_63 - bosorog senil si isteric
lucky5strike - parvenit si profitor
lucky5strike - parvenit si profitor
-
Cristian IONITA - Mesaje: 4379
- Membru din: 23 Feb 2011, 16:33
- Localitate: Bucuresti
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de akmm » 10 Iul 2014, 14:06
proapis13 scrie:"Pentru ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorie că are un tată minunat şi o mamă iubitoare."
...
Eu ,,erea'' sa zic chiar ca minciuna nu poate tine loc de adevar.
Rezist la orice, în afara tentaţiilor.Oscar Wilde
-
akmm - Mesaje: 1277
- Membru din: 21 Mar 2011, 16:15
- Localitate: Babadag
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 11 Iul 2014, 16:40
Sal'tare!
Mie mi s-a parut interesant!
..."Luminiţa Daniela Saviuc, o româncă de 29 ani, a cucerit lumea prin talentul său motivaţional. Articolul său „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit“ publicat de Huffington Post a devenit cel mai citit material de dezvoltare personală, fiind distribuit pe Internet de 1,2 milioane ori.
În aprilie 2012, celebra platformă media americană Huffington Post publica articolul motivaţional „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit“, semnat de cineva intitulat Purpose Fairy. Începutul textului era promiţător: „Te ţii cu dinţii de atât de multe lucruri care îţi cauzează durere, stres şi suferinţă. Vei învăţa cum să renunţi la ele şi vei îmbrăţişa schimbarea“.
Lista celor 15 lucruri a fost pentru cititori din întreaga lume declicul eliberator. Articolul a fost distribuit de peste 1,2 milioane de ori, iar Purpose Fairy, românca Luminiţa Daniela Saviuc (26 ani), a devenit autorul celui mai citit material motivaţional din lume.
„Nu am crezut niciodată că eu aş putea să creez ceva atât de frumos. Toate aceste 15 lucruri sunt chestiuni la care eu personal a trebuit să învăţ să renunţ pentru a mă regăsi. Încep să cred că articolul trebuia scris, lumea avea nevoie de el şi s-a întâmplat să îl scriu chiar eu“, zâmbeşte Luminiţa.
Firesc, învăţăturile cele mai grele provin dintr-o experienţă personală, de regulă dureroasă, precum zgârietura cochiliei din care se naşte mărgăritarul. Pentru Luminiţa, experienţa definitorie a fost copilăria marcată de un tată abuziv.
„Am crescut într-un mediu foarte toxic şi plin de violenţă, iar această violenţă a încetat în momentul în care tata a murit. Aveam 12 ani, eram în clasa a 5-a şi îmi aduc aminte şi acum cât de liberă m-am simţit. Cred că tatăl meu era o persoană foarte nefericită. Nu a ştiut să îşi rezolve dramele personale, nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare. Aşa că a început să proiecteze asupra propriei lui familii tot ce era mai urât din el“, explică ea.
Descoperirea
Luminiţa Daniela Saviuc a studiat Arta primii 12 ani de şcoală, apoi am ajuns sa studiez Economia şi Psihologia. „În 2007 am plecat în SUA, unde am locuit pentru 3 ani. Acolo am cunoscut pentru prima dată oameni care m-au influenţat. Danny şi Lecsy, managerul şi supervisorul meu, au fost primele persoane care m-au făcut să înţeleg că fiecare din noi are ceva foarte frumos şi dacă ne dorim cu adevărat, putem să ne trăim viaţa într-un mod foarte fericit“, mărturiseşte ea.
Danny i-a dat să citească cartea „The 7 Habits of Highly Effective People“, care i-a dezvăluit lumea dezvoltării personale. În 2010 a început să scrie la blogul personal şi aşa a descoperit Mindvalley, companie la care a lucrat din 2011 până în 2013 şi al cărui lider, Vishen Lakhiani, i-a devenit mentor.
În 2012 venea prima confruntare directă cu publicul. Se întâmpla în faţa unei audienţe de peste 100 de persoane, în Thailanda. A urmat apariţia la Zentrepreneur în faţa a 100 de oameni de afaceri, apoi discursul de la Awesomeness Fest de la Punta Cana, în Republica Dominicană (2013), în faţa unui public de 350 de oameni. Desculţă, cu o rochie ca de păpuşă şi cu părul despletit, Luminiţa le-a vorbit oamenilor despre cum să transforme rănile în înţelepciune. Preţ de 15 minute, asistenţa a ascultat-o captivată pe tânăra din România, care le-a povestit detaşată cum a trecut peste abuzurile suferite şi cum şi-a iertat agresorul - gest fără de care nu s-ar fi putut dedica progresului personal.
„O minte curată e tot ce ai nevoie pentru a crea o viaţă frumoasă şi fericită. Dacă faci curăţenie în gânduri şi daca reuşeşti să creezi doar gânduri care să te ajute să creşti şi să te iubeşti pe tine, o să ai o viaţă foarte frumoasă şi foarte fericită. S-a dovedit ştiinţific că avem 60.000 de gânduri pe zi şi că 75% din aceste gânduri sunt negative şi se repetă... Cum am putea fi fericiţi în aceste condiţii?“, arată Luminiţa.
În timp ce învăţăturile ei fac înconjurul Internetului, iar utilizatorii telefoniei mobile primesc sfaturile sale printr-o aplicaţie specială, Luminiţa şi-a luat răgazul de a reveni acasă, la Suceava, pentru a-şi scrie cartea. „Am simţit că aici ar fi locul ideal, să îmi scriu cartea în linişte. Cred că românii sunt nişte oameni foarte frumoşi, foarte deştepţi. Un lucru fascinant se întâmplă în momentul în care noi ne schimbăm modul de gândire şi percepţia despre noi înşine. Atunci şi lumea din jur se va schimba odată cu noi. E magic! Cum spunem noi în România: «Vorba dulce mult aduce», nu?“, zâmbeşte Luminiţa.
INTERVIU: „O minte curată generează o viaţă frumoasă şi fericită“
- Ştim foarte puţin despre tine, deşi deţii deja un record mondial în mediul virtual. Ai scris cel mai citit articol despre dezvoltare personală, cu peste 1,2 milioane de share-uri pe internet. Cine este românca Luminiţa Daniela Saviuc?
Mereu mi s-a părut puţin dificil să răspund la întrebarea asta, din simplul motiv că eu personal mă identific cu foarte multe lucruri, dar în acelaşi timp sunt conştientă că cine sunt eu nu are nici o legătură cu aceste lucruri. Unul dintre cele 15 lucruri menţionate în articolul meu este etichetarea şi cred că dacă aş spune că sunt X şi Y m-aş limita şi aş lăsa în urmă multe alte lucruri în care mă regăsesc... Cred că răspunsul ar fi că sunt şi atât.
- Descrie-ne mediul în care te-ai format.
Primii 12 ani au fost foarte dureroşi din cauza modului in care tatăl meu m-a tratat. Cred că era o persoană foarte nefericită şi pentru că nu a ştiut cum să îşi rezolve propriile lui drame personale şi pentru că nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare, a început să proiecteze asupra propriei lui familiei tot ce era mai urât în el. Am crescut într-un mediu foarte toxic şi plin de violenţă şi această violenţă a încetat în momentul în care tata a murit... A murit când aveam 12 ani. Eram în clasa a 5-a şi îmi aduc aminte şi acum cât de liberă m-am simţit. Am trăit în frică foarte mulţi ani şi chiar dacă violenţa şi abuzul fizic şi psihic a încetat odată cu moartea lui, pentru că erau atât de multe răni nevindecate din cauza trecutului, am continuat să sufăr şi am continuat să trăiesc în frică pentru încă foarte mulţi ani...
- Care sunt oamenii care te-au marcat şi care sunt cei care te-au influenţat
De marcat m-au marcat foarte multe persoane în copilărie şi nu numai, dar fara îndoială tata e pe primul loc. Am interacţionat cu foarte mulţi oameni răutăcioşi de-a lungul vieţii şi când nu ştii cine eşti cu adevărat, e foarte uşor să permiţi celor din jur să te facă să crezi că tu eşti cine spun ei că eşti şi că valoarea ta ţi-o dau ei. Şi eu am căzut în capcana asta şi din această cauză am permis foarte multor persoane să mă marcheze şi să mă facă să mă simt mică şi deloc valoroasă.
În 2007 am plecat în SUA unde am locuit pentru 3 ani şi acolo am cunoscut pentru prima dată oameni care m-au influenţat. Danny şi Lecsy... Managerul şi supervisorul meu au fost primele persoane care m-au făcut să înţeleg că este ceva foarte frumos în fiecare din noi şi că, dacă ne dorim cu adevărat, putem să ne trăim viaţa într-un mod foarte frumos şi fericit. A continuat cu Vishen Lakhiani, liderul companiei pentru care am lucrat în ultimii 2 ani şi Amir Ahmad Nasr, coleg la Mindvalley şi un foarte bun prieten.
- Cum ţi-ai descrie călătoria personală? A fost sinuoasă? Te-a dus acolo unde trebuie?
A fost foarte sinuoasă... Cu siguranţă, simt că sunt exact unde trebuie să fiu şi că merg exact unde trebuie să merg.
- De ce te-ai îndreptat spre discurs motivaţional?
Cred că era un pas necesar. Dacă nu creşti, dacă nu te dezvolţi, stagnezi şi daca stagnezi, esti ca şi mort, chiar dacă inima ta încă bate. În 2007, managerul meu Danny mi-a dat să citesc o carte, The 7 Habits of Highly Effective People, şi asa a început totul. Nici nu ştiam de lumea asta până când nu am citit cartea respectivă. Parcă o parte din mine care dormea de foarte mult timp a fost trezită de cartea respectivă şi mă bucur că nu a mai vrut să doarmă şi m-a forţat să îmi schimb gândirea şi modul de viaţă pentru a deveni persoana care sunt astăzi.
- Alegerile au determinat parcursul sau parcursul a născut alegerile?
Ambele. Mă gândesc că în primii ani de viaţă a fost parcursul. Când tata era în viaţă eram mult prea mică să fac propriile alegeri, deşi dacă stau bine să mă gândesc realizez că şi atunci, chiar dacă eram atât de mică, făceam foarte multe alegeri care au avut un impact asupra mea mai târziu... Iar după ce el a murit, au fost tot mai multe alegeri....
- Au fost rele necesare, printre obstacolele întâlnite în cale?
Cu siguranţă. Chiar dacă tata a fost ce mulţi ar eticheta ca un tiran, realizez că majoritatea lecţiilor de viaţă pe care le-am învăţat, le-am învăţat de la el. Au fost lecţii pe care le-am învăţat într-un mod brutal, dar le-am învăţat şi mă bucur că nu am lăsat traumele trecutului să mă ţină pe loc şi să mă facă să fiu un om poluat de ură, negativitate şi regrete.
- Te-au îmbogăţit greutăţile, te-au călit?
M-au îmbogăţit, m-au călit şi m-au făcut să realizez că nu sunt victime a ceea ce ni se întâmplă decât dacă alegem să credem asta. Dacă începem să ne identificăm cu toate lucrurile oribile care ni se întâmpla, da, atunci suntem victimele acelor experienţe şi ca rezultat viaţa devine foarte tristă şi dureroasă.
- Care a fost gândul pe care l-ai avut permanent în minte?
Pentru foarte mult timp am crezut că era ceva în neregulă cu mine. M-am văzut ca fiind o victimă şi când tu te vezi ca o victimă, lumea din jur te trateaza ca pe o victimă.
- Ai avut senzaţia că toate se întâmplă cu un rost?
E foarte greu să te gândeşti că suferinţa are vreun rost şi pentru mai bine de 25 de ani nu am putut să văd rostul în ceea ce mi se întâmpla... Mi-a trebuit ceva timp până când să înţeleg că da, totul se întâmplă cu un motiv şi dacă începi să accepţi şi să înveţi din fiecare experienţă pe care viaţa ţi-o trimite, viaţa ta va deveni tot mai frumoasă şi mai frumoasă.
- Iluminarea, relevaţia când a venit?
Iluminarea încă nu a venit, nu în totalitate cel puţin. Am avut multe revelaţii şi cred că în timp, punându-le pe toate cap la cap am reuşit să formez o revelatie mai mare, dacă pot să spun aşa.
- Care a fost experienţa-cheie? A fost un cumul, a fost un semnal?
Cred că am început să mă trezesc la realitate în momentul în care mi-am dat seama că fericirea mea nu depinde de o anumită persoană - fostul meu prieten. Am fost împreună aproape 10 ani şi chiar dacă relaţia noastră s-a cam sfârşit după primii 3 ani, ne-am chinuit unul pe celălalt pentru încă 7 ani. Relaţia cu el m-a învăţat foarte multe şi din multele experienţe dureroase pe care le-am avut cât timp am fost împreună, la un moment dat a venit şi experienţa-cheie. Eram foarte ataşată de el şi pentru că eu credeam că vom fi împreună până la adânci bătrâneţi, în momentul în care ne-am despărţit pentru prima oară, mi-am dat seama că sunt in pericol din simplul motiv că eu depind de el ca să fiu fericită şi că am nevoie de el să simt ca viaţa mea are un rost.
- Şi aşa s-a născut Purpose Fairy. Care este semnificaţia numelui, de ce l-ai ales?
Ştii ce e interesant? Fostul meu prieten m-a ajutat cu numele. El a venit cu ideea. Eu sunt de părere că venim pe lume cu un dar anume, „a purpose to fulfill“, şi că numai dacă lucrăm cu acest dar şi numai dacă îl împărtăşim cu restul lumii, vom fi cu adevărat fericiţi. În cazul meu, ştiu cu siguranţă că darul meu e să înfrumuseţez lumea într-un mod sau altul. Fie că e în scris, fie că e prin pozele pe care le fac sau printr-o simplă conversaţie. Cu toţii avem un dar unic si frumos care vrea să fie împărtăşit cu restul lumii... şi de aici ideea de Purpose. Şi Fairy, pentru că eu una sunt o persoană foarte copilăroasă. Îmi place să râd, să visez, să mă joc i sa mă simt liberă precum un copil. Nu prea îmi plac regulile, limitele şi sunt de părere că este ceva magic în fiecare din noi... Şi cred că de aici numele. Îmbinarea inocenţei cu menirea vieţii. Totul începe în copilărie şi se încheie la bătrâneţe când te uiţi înapoi şi realizezi că ţi-ai îndeplinit scopul în viaţă şi că ai făcut-o într-un mod foarte inocent, unic şi frumos.
- Glasul tău interior a devenit o voce puternică. Te miră acest lucru? Ce crezi că te-a ajutat să te remarci?
M-a mirat la început când nu ştiam încă cine sunt, dar acum nu mă mai miră. Am lucrat foarte mult la propria mea persoană. Am făcut atât de multă ordine şi curăţenie în viaţa mea şi mi-am promis eu mie să-mi trăiesc viaţa într-un mod autentic şi să fiu cine sunt eu şi nu cine vrea lumea să fiu. Şi cred că autenticitatea e ceva ce lumea apreciază.
Sunt de părere că în adancul sufletului suntem cu totii conectaţi şi dacă o persoană e autentică şi vrea cu adevarat să facă bine şi să înfrumuseţeze lumea, cei din jur vor fi atraşi de acea persoană din simplul motiv că se vor recunoaste pe ei înşişi în acea persoană. Suntem o oglindă şi când faci lucrurile cu iubire şi din dorinţa de a scoate la suprafaţă ce e mai frumos în oameni, cred că nu ai cum să nu fii apreciat. Şi modul în care eu scriu e foarte simplu. Ştii, Einstein are un citat în care spune că dacă nu poţi să explici lucrurile într-un mod simplu înseamnă că tu nici nu înţelegi despre ce vorbeşti. Şi cred că oamenii apreciază asta. Simplitatea şi modul în care comunic ce comunic şi faptul că eu îi încurajez în permanenţă să fie propriii lor stăpâni şi să nu caute iubire, fericire şi aprobare în jurul lor... Nu cred în idoli sau guru...
- Ce reacţii primeşti de la audienţă?
Primesc reacţii de tot felul şi cu cât citesc mai multe mesaje, e-mailuri şi comentarii de la oameni, cu atât îmi dau seama cât de asemănători suntem cu toţii şi cum toată lumea vrea să se simtă iubită şi să trăiască o viaţă liniştită şi fericită.
- Vorbeşte-ne despre cartea la care scrii.
Momentan lucrez la prima mea carte, ce va fi publicată anul viitor. O scriu în limba engleză, dar ştiu că va fi tradusă în limba română la un moment dat şi asta mă bucură foarte mult. E o carte în care vorbesc despre călătoria mea personală, lecţiile pe care le-am învăţat... cum am trecut peste toate piedicile şi greutăţile vieţii şi împărtăşesc tot felul de modalităţi prin care fiecare dintre noi poate face la fel. E o carte despre cum să te eliberezi de tot ceea ce te ţine pe loc în viaţă şi cum să creezi o viaţă nouă, frumoasă şi mult mai fericită pentru tine şi cei dragi.
- Recomandă-ne o metodă de meditaţie, poate chiar pe cea pe care tu o practici.
Datorită companiei la care am lucrat în ultimii 2 ani, Mindvalley, am avut acces la foarte multe meditaţii şi înca am şi îmi place să le diversific. Îmi place foarte mult să fac guided meditation... (nu stiu cum sa spun in romana:) ) şi foarte mult îmi plac meditaţiile de la Kelly Howell: „Destiny- guided meditation“ şi „Prayer - guided imagery“ sunt două dintre preferatele mele. Mă joc cu Omvana App, unde ai tot felul de meditaţii, dar si cu Youtube.
- Cum să facem efectiv meditaţie? Cum scăpăm de miliardele de gânduri care ne vin în minte inevitabil?
Dacă eşti la început şi nu ai mai meditat până acum, cred că cel mai bine ar fi sa incepi cu 5-10 minute pe zi. Îţi pui căştile în urechi şi cu muzica de relaxare stai în linişte. Tu cu gândurile tale. În momentul în care ai să faci asta, ai să simţi că mintea ta face mult mai mult zgomot ca de obicei... E normal. Important e să nu te opreşti şi în timp ai să observi că mintea începe să se liniştească şi ai să ai tot mai puţine gânduri. Şi cu cât e mai linişte în mintea ta, cu atât îţi va fi mai uşor să creezi propriile tale gânduri şi să te concentrezi pe lucrurile frumoase pe care vrei să le creezi.
- Cum se ajunge la acea relaxare a minţii, astfel încât să rămânem focusaţi pe un singur lucru? Cum reuşeşti să-ţi goleşti complet mintea?
Cu cât meditezi tot mai mult, detaşat de propriile tale gânduri şi trăiri interiore, cu atât îţi va fi mai uşor să devii prezent şi să te concentrezi 100% pe ceea ce faci. Când simţi că mintea ta o ia razna, ca să revii în prezent şi să fii focusat 100% pe ceea ce faci, concentrează-te pe respiraţia ta. Controlează-ţi respiraţia şi asta te va ajuta. Dacă îţi calmezi respiraţia, îţi calmezi şi mintea... De asemeni, natura e un foarte bun profesor. Pe mine, natura mă ajută foarte mult să devin prezentă. Îmi place să mă uit la copaci, la stele, la lună, la soare... să observ păsările cum zboară... Natura te poate învăţa foarte multe şi cu cât petreci tot mai mult în natură, cu atât îţi va fi mai uşor să îţi goleşti mintea şi să fii prezent.
- Recomandă-ne câteva cărţi şi câţiva autori pe care nu trebuie să-i ratăm.
Wayne Dyer e autorul meu preferat. Omul asta e incredibil. O persoană atât de frumoasă, autentică şi cu un suflet foarte frumos. Orice carte de la el vei citi cu siguranţă îţi va plăcea. Apoi este Viktor Frankl cu „Man’s Search For Meaning“ şi Eckhart Tolle cu „Puterea Prezentului“. O carte extraordinară pentru cei care sunt pregătiţi să o citească. Apoi orice carte de la Brene Brown, Don Miguel Ruiz, Deepak Chopra, Bruce Lipton, Neville Goddard, Marianne Williamson, Louise Hay...
- Spune-ne 10 reguli de viaţă esenţiale, ca să înţelegem cum ne putem schimba.
1. Purifică-ţi gândurile
2. Asumă-ţi 100% responsabilitate pentru propria ta viaţă
3. Renunţă la tot ce e toxic în viaţa ta - gânduri, idei, prietenii, obiceiuri, oameni, etc.
4. Fii bun cu tine însăţi ca să poţi fi bun şi cu cei din jur
5. Apreciază fiecare experienţă şi fiecare persoană care vine în viaţa ta, bună sau rea
6. Construieşte-ti viaţa nu pe baza a ce ai trăit în trecut, ci pe baza a ce vrei să trăieşti în viitor.
7. Foloseşte-ţi imaginaţia şi îndrăzneşte să visezi. Trăieşte-ţi viaţa ca şi cum nu ar exista limite.
8. Petrece mai mult timp în natură
9. Fii autentic. Fii vulnerabil. Ai încredere în tine. Trăieşte-ti viaţa după propriile tale reguli, nu după regulile învechite ale celor din jur.
10. Renunţă la frică şi permite-i iubirii să-i ia locul.
- Explică-ne ce înseamnă pentru tine sintagma „Gândul e sămânţa realităţii“. Care este sensul de influenţă: gând-realitate sau realitate-gând? Este reciproc?
În cartea intitulată „The Biology of Belief“, Bruce Lipton spune că 95% din viaţa noastră e controlată de inconştient şi 5% de conştient. Din momentul conceperii noastre şi până la vârsta de 6-7 ani, spune Bruce Lipton, noi suntem ca o sugativă. Atenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru, la tot ce vedem şi la tot ce auzim, absorbim totul în căpuşorul nostru. În primii noştri ani de viaţă, noi construim fundaţia pentru viaţa noastră. Nu putem spune că lucruri la care nu ne-am gândit apar din senin, pentru că noi nu ne putem aduce aminte totul. Nu avem acces la tot ce este în mintea noastră.
Cum văd eu lucrurile, gândurile noastre creează realitatea şi dacă nouă nu ne place ce vedem trebuie să ne uităm puţin în oglindă şi să ne dăm seama unde greşim şi ce trebuie schimbat. Am trăit mai bine de 25 de ani gândindu-mă că eu nu am control asupra vieţii mele şi că tot ce se întâmplă în lumea asta şi în viata mea e haotic. Şi atât timp cât am gândit aşa, aşa a fost. Nu suntem învăţaţi să ne purificăm gândurile. Majoritatea oamenilor nu au idee ce înseamnă lucrul acesta şi cât de important e să te concentrezi doar asupra lucrurilor pe care vrei să le ai în viaţa ta. Nu ne cunoaştem pe noi înşine. Habar nu avem cine suntem şi de ce suntem în stare şi din această cauză ne gândim că suntem victime şi că nu avem control asupra propriei noastre vieţi.
- Ce rol are fiecare persoană întâlnită în viaţa noastră? Acel rol pe care îl lăsăm să aibă? Este predestinată această întâlnire?
Depinde cum privim lucrurile. Totul ţine de atitudinea noastră. Cartea mea preferată e Tao Te Ching, scrisa de Lao Tzu acum mai bine de 2500 de ani. Şi în aceasta carte frumoasă, el vorbeşte despre asta. Cum fiecare persoană, bună sau rea, îţi este ba profesor, ba student. Omul bun este profesorul omului rău şi omul rău este lecţia omului bun. Dacă reuşeşti să priveşti fiecare persoană care vine în viaţa ta, în acest mod, ai să ai foarte multe de câştigat şi ai să înţelegi că fiecare persoană, bună sau rea, are ceva să te înveţe
Şi da, cred că fiecare persoană pe care o întâlneşti, o întâlneşti pentru că trebuie şi pentru că are o lecţie pentru tine... ceva ce tu trebuie să înveţi.
- Ce caut eu în viaţa mea? Gândul apare când suntem aglomeraţi, sufocaţi, hărţuiţi de cotidian şi ne simţim copleşiţi. Cum ne facem loc în propria viaţă?
Ne facem loc făcându-ne loc... Renunţând la obiceiuri toxice ca bârfa sau la relaţii care nu duc nicăieri... Ne facem loc petrecând mai mult timp cu noi înşine. Lăsând puţin la o parte nevoia asta nebună de a ne plânge şi de a vorbi în permanenţă despre problemele noastre şi problemele cu care se confruntă toată planeta. Trebuie să învăţăm să trăim viaţa pentru noi şi nu pentru alţii şi trebuie să învăţăm să preţuim lucrurile simple, pentru că acolo vom reuşi să găsim liniştea şi pacea de care avem cu toţii nevoie...
- Ni s-a întâmplat de multe ori să constatăm că un rău se dovedeşte a fi un bine. Ce s-a schimbat: percepţia, cursul vieţii, momentul, noi?
Un lucru fascinant se întâmplă în momentul în care noi ne schimbăm modul de gândire... toată lumea parcă se schimba cu noi. Lumea din jur e oglinda noastră. Îi vedem pe cei din jur cum ne vedem pe noi înşine şi dacă noi ne schimbăm percepţia pe care o avem despre noi înşine, şi lumea din jur se va schimba odată cu noi. E magic!
- Care trebuie să ne fie atitudinea în faţa răului care se manifestă prin oameni, prin atitudini de neînţeles, prin gesturi negative gratuite?
Este un citat de la Plato foarte frumos care vorbeşte despre asta: „Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle“. Dacă suntem răi cu alţii e pentru că suntem răi cu noi înşine. Când nu ştii cine eşti, încotro te îndrepţi şi când percepi lumea în care trăieşti ca fiind ostilă şi rea, stai în defensivă. Cauţi să te protejezi de rău şi cauţi să ataci. Toată lumea pare să fie inamicul tău, duşmanul tău... Şi e trist pentru că singurul nostru duşman suntem noi înşine şi luptându-ne cu alţii, noi ne luptăm cu propria noastra persoană.
Dacă te iubeşti pe tine însăţi şi dacă eşti împăcat cu propria ta persoană şi cu viaţa ta, indiferent de cât de mulţi oameni răi vei întâlni şi indiferent de cât de multe rele ţi se vor întâmpla, ai să ştii cum să le transformi în ceva bun.
E foarte important să accepţi ce ţi se întâmplă, să nu te împotriveşti răului pentru că luptând rău cu rău creezi mai mult rău. Şi e foarte important să cauţi să înveţi din tot ce ţi se întâmplă, pentru că dacă reuşeşti să faci asta, ai să devii o persoană foarte frumoasă, pe interior şi pe exterior, şi foarte înţeleaptă. Şi lumea are nevoie de oameni de genul acesta
- Cât ne costă să fim buni, cât ne costă să fim răi?
Nu ne costă nimic să fim buni, dar ne costă foarte mult să fim răi. Cu cât suntem mai răi, cu atât devenim mai urâţi, pe interior şi pe exterior... Răutatea creează foarte mult stres, frică... şi ne îndepărtează unii de alţii. Nu ne costă nimic să fim buni şi de asta ar trebui să învăţăm să fim mai buni, cu noi şi cu lumea din jur. Am fi cu toţii mult mai fericiţi şi lumea în care trăim ar deveni şi ea mult mai frumoasă.
- Cum să acceptăm că „facerea de bine“ ne aduce mai mult rău?
În momentul în care începem să ne asumăm responsabilitate pentru propriile noastre gânduri, trăiri interioare şi pentru propria noastră viaţă. cred că începem să înţelegem că „facerea de bine“ ne face nou rău în final...
- Ce măsură trebuie să aplicăm în privinţa noastră, în primul rând? Să ne fim cei mai îngăduitori prieteni sau cei mai atenţi critici?
Cum spunem noi în România? Vorba dulce mult aduce, nu? Cu cât ne criticăm mai mult, cu atât devenim mai răutăcioşi şi în loc să ne concentrăm pe lucrurile frumoase pe care le facem, pe punctele noastre forte, ne concentram pe slăbiciunile noastre... Şi începem să ne îndoim de capacităţile noastre, începem să ne comparăm cu cei din jur şi în loc să ne trăim viaţa, stagnăm... Eu sunt cel mai mare critic al meu, dar învăţ să renunţ la critică şi să mă încurajez în tot ceea ce fac. Să vorbesc cu mine cum i-aş vorbi unui prieten foarte bun... Critica ne îndepărtează de noi şi de cei din jur, iar îngăduinţa, iubirea, aprecierile şi încurajările ne apropie.
- Unde trebuie fixat standardul de evaluare? Cât de sus trebuie fixată stacheta evoluţiei?
Nu ştiu dacă este un punct anume până unde trebuie să evoluăm. Cred eu că important e să evoluăm fără a fi preocupaţi cât de repede o facem şi cât de departe vrem să ajungem... Important e să ne mişcăm, să îndrăznim să păşim în necunoscut şi să căutăm să fim azi mai buni decât eram ieri.
- Trăim prin ceilalţi sau trăim pentru noi?
Totul începe cu noi. Trăim pentru noi, dar în acelaşi timp trăim şi prin ceilalţi... Suntem toţi o familie... Dacă mergi pe Lună şi te uiţi la planeta noastră îţi dai seama că suntem cu toţii o mare familie, uniţi, sau cel putin aşa ar trebui să fie... We are all ONE.
- Dacă ne simţim nefericiţi fără motiv, cum detectăm problema care ne împiedică să ne bucurăm de viaţă?
Totul începe cu tine. Dacă sunt probleme în viaţa ta şi dacă eşti nefericit oriunde mergi, e evident că ceva trebuie schimbat... şi nu e mediul înconjurător ce trebuie să se schimbe, ci TU! Dacă înveţi să îţi asumi responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viaţa ta, ai să ai foarte multe de câştigat şi ai să ştii cum să transformi ceva urât într-o experienţă frumoasă.
15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICIT
1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate
Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?
2. Renunţă la nevoia pentru control
Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.
3. Renunţă la vină
Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.
4. Renunţă la auto-înfrângere
Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.
5. Renunţă la convingerile tale limitate
Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.
6. Renunţă să te mai plângi
Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.
7. Renunţă la luxul de a critica
Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.
8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane
Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun efort pentru asta.
9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării
Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.
10. Renunţă la etichetare
Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.
11. Renunţă la temerile tale
Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.
12. Renunţă la scuze
De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.
13. Renunţă la trecut
Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.
14. Renunţă la ataşament
Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.
15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi
Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău."...
https://ro.stiri.yahoo.com/exclusiv-fat ... 34702.html
Mie mi s-a parut interesant!
..."Luminiţa Daniela Saviuc, o româncă de 29 ani, a cucerit lumea prin talentul său motivaţional. Articolul său „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit“ publicat de Huffington Post a devenit cel mai citit material de dezvoltare personală, fiind distribuit pe Internet de 1,2 milioane ori.
În aprilie 2012, celebra platformă media americană Huffington Post publica articolul motivaţional „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit“, semnat de cineva intitulat Purpose Fairy. Începutul textului era promiţător: „Te ţii cu dinţii de atât de multe lucruri care îţi cauzează durere, stres şi suferinţă. Vei învăţa cum să renunţi la ele şi vei îmbrăţişa schimbarea“.
Lista celor 15 lucruri a fost pentru cititori din întreaga lume declicul eliberator. Articolul a fost distribuit de peste 1,2 milioane de ori, iar Purpose Fairy, românca Luminiţa Daniela Saviuc (26 ani), a devenit autorul celui mai citit material motivaţional din lume.
„Nu am crezut niciodată că eu aş putea să creez ceva atât de frumos. Toate aceste 15 lucruri sunt chestiuni la care eu personal a trebuit să învăţ să renunţ pentru a mă regăsi. Încep să cred că articolul trebuia scris, lumea avea nevoie de el şi s-a întâmplat să îl scriu chiar eu“, zâmbeşte Luminiţa.
Firesc, învăţăturile cele mai grele provin dintr-o experienţă personală, de regulă dureroasă, precum zgârietura cochiliei din care se naşte mărgăritarul. Pentru Luminiţa, experienţa definitorie a fost copilăria marcată de un tată abuziv.
„Am crescut într-un mediu foarte toxic şi plin de violenţă, iar această violenţă a încetat în momentul în care tata a murit. Aveam 12 ani, eram în clasa a 5-a şi îmi aduc aminte şi acum cât de liberă m-am simţit. Cred că tatăl meu era o persoană foarte nefericită. Nu a ştiut să îşi rezolve dramele personale, nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare. Aşa că a început să proiecteze asupra propriei lui familii tot ce era mai urât din el“, explică ea.
Descoperirea
Luminiţa Daniela Saviuc a studiat Arta primii 12 ani de şcoală, apoi am ajuns sa studiez Economia şi Psihologia. „În 2007 am plecat în SUA, unde am locuit pentru 3 ani. Acolo am cunoscut pentru prima dată oameni care m-au influenţat. Danny şi Lecsy, managerul şi supervisorul meu, au fost primele persoane care m-au făcut să înţeleg că fiecare din noi are ceva foarte frumos şi dacă ne dorim cu adevărat, putem să ne trăim viaţa într-un mod foarte fericit“, mărturiseşte ea.
Danny i-a dat să citească cartea „The 7 Habits of Highly Effective People“, care i-a dezvăluit lumea dezvoltării personale. În 2010 a început să scrie la blogul personal şi aşa a descoperit Mindvalley, companie la care a lucrat din 2011 până în 2013 şi al cărui lider, Vishen Lakhiani, i-a devenit mentor.
În 2012 venea prima confruntare directă cu publicul. Se întâmpla în faţa unei audienţe de peste 100 de persoane, în Thailanda. A urmat apariţia la Zentrepreneur în faţa a 100 de oameni de afaceri, apoi discursul de la Awesomeness Fest de la Punta Cana, în Republica Dominicană (2013), în faţa unui public de 350 de oameni. Desculţă, cu o rochie ca de păpuşă şi cu părul despletit, Luminiţa le-a vorbit oamenilor despre cum să transforme rănile în înţelepciune. Preţ de 15 minute, asistenţa a ascultat-o captivată pe tânăra din România, care le-a povestit detaşată cum a trecut peste abuzurile suferite şi cum şi-a iertat agresorul - gest fără de care nu s-ar fi putut dedica progresului personal.
„O minte curată e tot ce ai nevoie pentru a crea o viaţă frumoasă şi fericită. Dacă faci curăţenie în gânduri şi daca reuşeşti să creezi doar gânduri care să te ajute să creşti şi să te iubeşti pe tine, o să ai o viaţă foarte frumoasă şi foarte fericită. S-a dovedit ştiinţific că avem 60.000 de gânduri pe zi şi că 75% din aceste gânduri sunt negative şi se repetă... Cum am putea fi fericiţi în aceste condiţii?“, arată Luminiţa.
În timp ce învăţăturile ei fac înconjurul Internetului, iar utilizatorii telefoniei mobile primesc sfaturile sale printr-o aplicaţie specială, Luminiţa şi-a luat răgazul de a reveni acasă, la Suceava, pentru a-şi scrie cartea. „Am simţit că aici ar fi locul ideal, să îmi scriu cartea în linişte. Cred că românii sunt nişte oameni foarte frumoşi, foarte deştepţi. Un lucru fascinant se întâmplă în momentul în care noi ne schimbăm modul de gândire şi percepţia despre noi înşine. Atunci şi lumea din jur se va schimba odată cu noi. E magic! Cum spunem noi în România: «Vorba dulce mult aduce», nu?“, zâmbeşte Luminiţa.
INTERVIU: „O minte curată generează o viaţă frumoasă şi fericită“
- Ştim foarte puţin despre tine, deşi deţii deja un record mondial în mediul virtual. Ai scris cel mai citit articol despre dezvoltare personală, cu peste 1,2 milioane de share-uri pe internet. Cine este românca Luminiţa Daniela Saviuc?
Mereu mi s-a părut puţin dificil să răspund la întrebarea asta, din simplul motiv că eu personal mă identific cu foarte multe lucruri, dar în acelaşi timp sunt conştientă că cine sunt eu nu are nici o legătură cu aceste lucruri. Unul dintre cele 15 lucruri menţionate în articolul meu este etichetarea şi cred că dacă aş spune că sunt X şi Y m-aş limita şi aş lăsa în urmă multe alte lucruri în care mă regăsesc... Cred că răspunsul ar fi că sunt şi atât.
- Descrie-ne mediul în care te-ai format.
Primii 12 ani au fost foarte dureroşi din cauza modului in care tatăl meu m-a tratat. Cred că era o persoană foarte nefericită şi pentru că nu a ştiut cum să îşi rezolve propriile lui drame personale şi pentru că nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare, a început să proiecteze asupra propriei lui familiei tot ce era mai urât în el. Am crescut într-un mediu foarte toxic şi plin de violenţă şi această violenţă a încetat în momentul în care tata a murit... A murit când aveam 12 ani. Eram în clasa a 5-a şi îmi aduc aminte şi acum cât de liberă m-am simţit. Am trăit în frică foarte mulţi ani şi chiar dacă violenţa şi abuzul fizic şi psihic a încetat odată cu moartea lui, pentru că erau atât de multe răni nevindecate din cauza trecutului, am continuat să sufăr şi am continuat să trăiesc în frică pentru încă foarte mulţi ani...
- Care sunt oamenii care te-au marcat şi care sunt cei care te-au influenţat
De marcat m-au marcat foarte multe persoane în copilărie şi nu numai, dar fara îndoială tata e pe primul loc. Am interacţionat cu foarte mulţi oameni răutăcioşi de-a lungul vieţii şi când nu ştii cine eşti cu adevărat, e foarte uşor să permiţi celor din jur să te facă să crezi că tu eşti cine spun ei că eşti şi că valoarea ta ţi-o dau ei. Şi eu am căzut în capcana asta şi din această cauză am permis foarte multor persoane să mă marcheze şi să mă facă să mă simt mică şi deloc valoroasă.
În 2007 am plecat în SUA unde am locuit pentru 3 ani şi acolo am cunoscut pentru prima dată oameni care m-au influenţat. Danny şi Lecsy... Managerul şi supervisorul meu au fost primele persoane care m-au făcut să înţeleg că este ceva foarte frumos în fiecare din noi şi că, dacă ne dorim cu adevărat, putem să ne trăim viaţa într-un mod foarte frumos şi fericit. A continuat cu Vishen Lakhiani, liderul companiei pentru care am lucrat în ultimii 2 ani şi Amir Ahmad Nasr, coleg la Mindvalley şi un foarte bun prieten.
- Cum ţi-ai descrie călătoria personală? A fost sinuoasă? Te-a dus acolo unde trebuie?
A fost foarte sinuoasă... Cu siguranţă, simt că sunt exact unde trebuie să fiu şi că merg exact unde trebuie să merg.
- De ce te-ai îndreptat spre discurs motivaţional?
Cred că era un pas necesar. Dacă nu creşti, dacă nu te dezvolţi, stagnezi şi daca stagnezi, esti ca şi mort, chiar dacă inima ta încă bate. În 2007, managerul meu Danny mi-a dat să citesc o carte, The 7 Habits of Highly Effective People, şi asa a început totul. Nici nu ştiam de lumea asta până când nu am citit cartea respectivă. Parcă o parte din mine care dormea de foarte mult timp a fost trezită de cartea respectivă şi mă bucur că nu a mai vrut să doarmă şi m-a forţat să îmi schimb gândirea şi modul de viaţă pentru a deveni persoana care sunt astăzi.
- Alegerile au determinat parcursul sau parcursul a născut alegerile?
Ambele. Mă gândesc că în primii ani de viaţă a fost parcursul. Când tata era în viaţă eram mult prea mică să fac propriile alegeri, deşi dacă stau bine să mă gândesc realizez că şi atunci, chiar dacă eram atât de mică, făceam foarte multe alegeri care au avut un impact asupra mea mai târziu... Iar după ce el a murit, au fost tot mai multe alegeri....
- Au fost rele necesare, printre obstacolele întâlnite în cale?
Cu siguranţă. Chiar dacă tata a fost ce mulţi ar eticheta ca un tiran, realizez că majoritatea lecţiilor de viaţă pe care le-am învăţat, le-am învăţat de la el. Au fost lecţii pe care le-am învăţat într-un mod brutal, dar le-am învăţat şi mă bucur că nu am lăsat traumele trecutului să mă ţină pe loc şi să mă facă să fiu un om poluat de ură, negativitate şi regrete.
- Te-au îmbogăţit greutăţile, te-au călit?
M-au îmbogăţit, m-au călit şi m-au făcut să realizez că nu sunt victime a ceea ce ni se întâmplă decât dacă alegem să credem asta. Dacă începem să ne identificăm cu toate lucrurile oribile care ni se întâmpla, da, atunci suntem victimele acelor experienţe şi ca rezultat viaţa devine foarte tristă şi dureroasă.
- Care a fost gândul pe care l-ai avut permanent în minte?
Pentru foarte mult timp am crezut că era ceva în neregulă cu mine. M-am văzut ca fiind o victimă şi când tu te vezi ca o victimă, lumea din jur te trateaza ca pe o victimă.
- Ai avut senzaţia că toate se întâmplă cu un rost?
E foarte greu să te gândeşti că suferinţa are vreun rost şi pentru mai bine de 25 de ani nu am putut să văd rostul în ceea ce mi se întâmpla... Mi-a trebuit ceva timp până când să înţeleg că da, totul se întâmplă cu un motiv şi dacă începi să accepţi şi să înveţi din fiecare experienţă pe care viaţa ţi-o trimite, viaţa ta va deveni tot mai frumoasă şi mai frumoasă.
- Iluminarea, relevaţia când a venit?
Iluminarea încă nu a venit, nu în totalitate cel puţin. Am avut multe revelaţii şi cred că în timp, punându-le pe toate cap la cap am reuşit să formez o revelatie mai mare, dacă pot să spun aşa.
- Care a fost experienţa-cheie? A fost un cumul, a fost un semnal?
Cred că am început să mă trezesc la realitate în momentul în care mi-am dat seama că fericirea mea nu depinde de o anumită persoană - fostul meu prieten. Am fost împreună aproape 10 ani şi chiar dacă relaţia noastră s-a cam sfârşit după primii 3 ani, ne-am chinuit unul pe celălalt pentru încă 7 ani. Relaţia cu el m-a învăţat foarte multe şi din multele experienţe dureroase pe care le-am avut cât timp am fost împreună, la un moment dat a venit şi experienţa-cheie. Eram foarte ataşată de el şi pentru că eu credeam că vom fi împreună până la adânci bătrâneţi, în momentul în care ne-am despărţit pentru prima oară, mi-am dat seama că sunt in pericol din simplul motiv că eu depind de el ca să fiu fericită şi că am nevoie de el să simt ca viaţa mea are un rost.
- Şi aşa s-a născut Purpose Fairy. Care este semnificaţia numelui, de ce l-ai ales?
Ştii ce e interesant? Fostul meu prieten m-a ajutat cu numele. El a venit cu ideea. Eu sunt de părere că venim pe lume cu un dar anume, „a purpose to fulfill“, şi că numai dacă lucrăm cu acest dar şi numai dacă îl împărtăşim cu restul lumii, vom fi cu adevărat fericiţi. În cazul meu, ştiu cu siguranţă că darul meu e să înfrumuseţez lumea într-un mod sau altul. Fie că e în scris, fie că e prin pozele pe care le fac sau printr-o simplă conversaţie. Cu toţii avem un dar unic si frumos care vrea să fie împărtăşit cu restul lumii... şi de aici ideea de Purpose. Şi Fairy, pentru că eu una sunt o persoană foarte copilăroasă. Îmi place să râd, să visez, să mă joc i sa mă simt liberă precum un copil. Nu prea îmi plac regulile, limitele şi sunt de părere că este ceva magic în fiecare din noi... Şi cred că de aici numele. Îmbinarea inocenţei cu menirea vieţii. Totul începe în copilărie şi se încheie la bătrâneţe când te uiţi înapoi şi realizezi că ţi-ai îndeplinit scopul în viaţă şi că ai făcut-o într-un mod foarte inocent, unic şi frumos.
- Glasul tău interior a devenit o voce puternică. Te miră acest lucru? Ce crezi că te-a ajutat să te remarci?
M-a mirat la început când nu ştiam încă cine sunt, dar acum nu mă mai miră. Am lucrat foarte mult la propria mea persoană. Am făcut atât de multă ordine şi curăţenie în viaţa mea şi mi-am promis eu mie să-mi trăiesc viaţa într-un mod autentic şi să fiu cine sunt eu şi nu cine vrea lumea să fiu. Şi cred că autenticitatea e ceva ce lumea apreciază.
Sunt de părere că în adancul sufletului suntem cu totii conectaţi şi dacă o persoană e autentică şi vrea cu adevarat să facă bine şi să înfrumuseţeze lumea, cei din jur vor fi atraşi de acea persoană din simplul motiv că se vor recunoaste pe ei înşişi în acea persoană. Suntem o oglindă şi când faci lucrurile cu iubire şi din dorinţa de a scoate la suprafaţă ce e mai frumos în oameni, cred că nu ai cum să nu fii apreciat. Şi modul în care eu scriu e foarte simplu. Ştii, Einstein are un citat în care spune că dacă nu poţi să explici lucrurile într-un mod simplu înseamnă că tu nici nu înţelegi despre ce vorbeşti. Şi cred că oamenii apreciază asta. Simplitatea şi modul în care comunic ce comunic şi faptul că eu îi încurajez în permanenţă să fie propriii lor stăpâni şi să nu caute iubire, fericire şi aprobare în jurul lor... Nu cred în idoli sau guru...
- Ce reacţii primeşti de la audienţă?
Primesc reacţii de tot felul şi cu cât citesc mai multe mesaje, e-mailuri şi comentarii de la oameni, cu atât îmi dau seama cât de asemănători suntem cu toţii şi cum toată lumea vrea să se simtă iubită şi să trăiască o viaţă liniştită şi fericită.
- Vorbeşte-ne despre cartea la care scrii.
Momentan lucrez la prima mea carte, ce va fi publicată anul viitor. O scriu în limba engleză, dar ştiu că va fi tradusă în limba română la un moment dat şi asta mă bucură foarte mult. E o carte în care vorbesc despre călătoria mea personală, lecţiile pe care le-am învăţat... cum am trecut peste toate piedicile şi greutăţile vieţii şi împărtăşesc tot felul de modalităţi prin care fiecare dintre noi poate face la fel. E o carte despre cum să te eliberezi de tot ceea ce te ţine pe loc în viaţă şi cum să creezi o viaţă nouă, frumoasă şi mult mai fericită pentru tine şi cei dragi.
- Recomandă-ne o metodă de meditaţie, poate chiar pe cea pe care tu o practici.
Datorită companiei la care am lucrat în ultimii 2 ani, Mindvalley, am avut acces la foarte multe meditaţii şi înca am şi îmi place să le diversific. Îmi place foarte mult să fac guided meditation... (nu stiu cum sa spun in romana:) ) şi foarte mult îmi plac meditaţiile de la Kelly Howell: „Destiny- guided meditation“ şi „Prayer - guided imagery“ sunt două dintre preferatele mele. Mă joc cu Omvana App, unde ai tot felul de meditaţii, dar si cu Youtube.
- Cum să facem efectiv meditaţie? Cum scăpăm de miliardele de gânduri care ne vin în minte inevitabil?
Dacă eşti la început şi nu ai mai meditat până acum, cred că cel mai bine ar fi sa incepi cu 5-10 minute pe zi. Îţi pui căştile în urechi şi cu muzica de relaxare stai în linişte. Tu cu gândurile tale. În momentul în care ai să faci asta, ai să simţi că mintea ta face mult mai mult zgomot ca de obicei... E normal. Important e să nu te opreşti şi în timp ai să observi că mintea începe să se liniştească şi ai să ai tot mai puţine gânduri. Şi cu cât e mai linişte în mintea ta, cu atât îţi va fi mai uşor să creezi propriile tale gânduri şi să te concentrezi pe lucrurile frumoase pe care vrei să le creezi.
- Cum se ajunge la acea relaxare a minţii, astfel încât să rămânem focusaţi pe un singur lucru? Cum reuşeşti să-ţi goleşti complet mintea?
Cu cât meditezi tot mai mult, detaşat de propriile tale gânduri şi trăiri interiore, cu atât îţi va fi mai uşor să devii prezent şi să te concentrezi 100% pe ceea ce faci. Când simţi că mintea ta o ia razna, ca să revii în prezent şi să fii focusat 100% pe ceea ce faci, concentrează-te pe respiraţia ta. Controlează-ţi respiraţia şi asta te va ajuta. Dacă îţi calmezi respiraţia, îţi calmezi şi mintea... De asemeni, natura e un foarte bun profesor. Pe mine, natura mă ajută foarte mult să devin prezentă. Îmi place să mă uit la copaci, la stele, la lună, la soare... să observ păsările cum zboară... Natura te poate învăţa foarte multe şi cu cât petreci tot mai mult în natură, cu atât îţi va fi mai uşor să îţi goleşti mintea şi să fii prezent.
- Recomandă-ne câteva cărţi şi câţiva autori pe care nu trebuie să-i ratăm.
Wayne Dyer e autorul meu preferat. Omul asta e incredibil. O persoană atât de frumoasă, autentică şi cu un suflet foarte frumos. Orice carte de la el vei citi cu siguranţă îţi va plăcea. Apoi este Viktor Frankl cu „Man’s Search For Meaning“ şi Eckhart Tolle cu „Puterea Prezentului“. O carte extraordinară pentru cei care sunt pregătiţi să o citească. Apoi orice carte de la Brene Brown, Don Miguel Ruiz, Deepak Chopra, Bruce Lipton, Neville Goddard, Marianne Williamson, Louise Hay...
- Spune-ne 10 reguli de viaţă esenţiale, ca să înţelegem cum ne putem schimba.
1. Purifică-ţi gândurile
2. Asumă-ţi 100% responsabilitate pentru propria ta viaţă
3. Renunţă la tot ce e toxic în viaţa ta - gânduri, idei, prietenii, obiceiuri, oameni, etc.
4. Fii bun cu tine însăţi ca să poţi fi bun şi cu cei din jur
5. Apreciază fiecare experienţă şi fiecare persoană care vine în viaţa ta, bună sau rea
6. Construieşte-ti viaţa nu pe baza a ce ai trăit în trecut, ci pe baza a ce vrei să trăieşti în viitor.
7. Foloseşte-ţi imaginaţia şi îndrăzneşte să visezi. Trăieşte-ţi viaţa ca şi cum nu ar exista limite.
8. Petrece mai mult timp în natură
9. Fii autentic. Fii vulnerabil. Ai încredere în tine. Trăieşte-ti viaţa după propriile tale reguli, nu după regulile învechite ale celor din jur.
10. Renunţă la frică şi permite-i iubirii să-i ia locul.
- Explică-ne ce înseamnă pentru tine sintagma „Gândul e sămânţa realităţii“. Care este sensul de influenţă: gând-realitate sau realitate-gând? Este reciproc?
În cartea intitulată „The Biology of Belief“, Bruce Lipton spune că 95% din viaţa noastră e controlată de inconştient şi 5% de conştient. Din momentul conceperii noastre şi până la vârsta de 6-7 ani, spune Bruce Lipton, noi suntem ca o sugativă. Atenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru, la tot ce vedem şi la tot ce auzim, absorbim totul în căpuşorul nostru. În primii noştri ani de viaţă, noi construim fundaţia pentru viaţa noastră. Nu putem spune că lucruri la care nu ne-am gândit apar din senin, pentru că noi nu ne putem aduce aminte totul. Nu avem acces la tot ce este în mintea noastră.
Cum văd eu lucrurile, gândurile noastre creează realitatea şi dacă nouă nu ne place ce vedem trebuie să ne uităm puţin în oglindă şi să ne dăm seama unde greşim şi ce trebuie schimbat. Am trăit mai bine de 25 de ani gândindu-mă că eu nu am control asupra vieţii mele şi că tot ce se întâmplă în lumea asta şi în viata mea e haotic. Şi atât timp cât am gândit aşa, aşa a fost. Nu suntem învăţaţi să ne purificăm gândurile. Majoritatea oamenilor nu au idee ce înseamnă lucrul acesta şi cât de important e să te concentrezi doar asupra lucrurilor pe care vrei să le ai în viaţa ta. Nu ne cunoaştem pe noi înşine. Habar nu avem cine suntem şi de ce suntem în stare şi din această cauză ne gândim că suntem victime şi că nu avem control asupra propriei noastre vieţi.
- Ce rol are fiecare persoană întâlnită în viaţa noastră? Acel rol pe care îl lăsăm să aibă? Este predestinată această întâlnire?
Depinde cum privim lucrurile. Totul ţine de atitudinea noastră. Cartea mea preferată e Tao Te Ching, scrisa de Lao Tzu acum mai bine de 2500 de ani. Şi în aceasta carte frumoasă, el vorbeşte despre asta. Cum fiecare persoană, bună sau rea, îţi este ba profesor, ba student. Omul bun este profesorul omului rău şi omul rău este lecţia omului bun. Dacă reuşeşti să priveşti fiecare persoană care vine în viaţa ta, în acest mod, ai să ai foarte multe de câştigat şi ai să înţelegi că fiecare persoană, bună sau rea, are ceva să te înveţe
Şi da, cred că fiecare persoană pe care o întâlneşti, o întâlneşti pentru că trebuie şi pentru că are o lecţie pentru tine... ceva ce tu trebuie să înveţi.- Ce caut eu în viaţa mea? Gândul apare când suntem aglomeraţi, sufocaţi, hărţuiţi de cotidian şi ne simţim copleşiţi. Cum ne facem loc în propria viaţă?
Ne facem loc făcându-ne loc... Renunţând la obiceiuri toxice ca bârfa sau la relaţii care nu duc nicăieri... Ne facem loc petrecând mai mult timp cu noi înşine. Lăsând puţin la o parte nevoia asta nebună de a ne plânge şi de a vorbi în permanenţă despre problemele noastre şi problemele cu care se confruntă toată planeta. Trebuie să învăţăm să trăim viaţa pentru noi şi nu pentru alţii şi trebuie să învăţăm să preţuim lucrurile simple, pentru că acolo vom reuşi să găsim liniştea şi pacea de care avem cu toţii nevoie...
- Ni s-a întâmplat de multe ori să constatăm că un rău se dovedeşte a fi un bine. Ce s-a schimbat: percepţia, cursul vieţii, momentul, noi?
Un lucru fascinant se întâmplă în momentul în care noi ne schimbăm modul de gândire... toată lumea parcă se schimba cu noi. Lumea din jur e oglinda noastră. Îi vedem pe cei din jur cum ne vedem pe noi înşine şi dacă noi ne schimbăm percepţia pe care o avem despre noi înşine, şi lumea din jur se va schimba odată cu noi. E magic!
- Care trebuie să ne fie atitudinea în faţa răului care se manifestă prin oameni, prin atitudini de neînţeles, prin gesturi negative gratuite?
Este un citat de la Plato foarte frumos care vorbeşte despre asta: „Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle“. Dacă suntem răi cu alţii e pentru că suntem răi cu noi înşine. Când nu ştii cine eşti, încotro te îndrepţi şi când percepi lumea în care trăieşti ca fiind ostilă şi rea, stai în defensivă. Cauţi să te protejezi de rău şi cauţi să ataci. Toată lumea pare să fie inamicul tău, duşmanul tău... Şi e trist pentru că singurul nostru duşman suntem noi înşine şi luptându-ne cu alţii, noi ne luptăm cu propria noastra persoană.
Dacă te iubeşti pe tine însăţi şi dacă eşti împăcat cu propria ta persoană şi cu viaţa ta, indiferent de cât de mulţi oameni răi vei întâlni şi indiferent de cât de multe rele ţi se vor întâmpla, ai să ştii cum să le transformi în ceva bun.
E foarte important să accepţi ce ţi se întâmplă, să nu te împotriveşti răului pentru că luptând rău cu rău creezi mai mult rău. Şi e foarte important să cauţi să înveţi din tot ce ţi se întâmplă, pentru că dacă reuşeşti să faci asta, ai să devii o persoană foarte frumoasă, pe interior şi pe exterior, şi foarte înţeleaptă. Şi lumea are nevoie de oameni de genul acesta
- Cât ne costă să fim buni, cât ne costă să fim răi?
Nu ne costă nimic să fim buni, dar ne costă foarte mult să fim răi. Cu cât suntem mai răi, cu atât devenim mai urâţi, pe interior şi pe exterior... Răutatea creează foarte mult stres, frică... şi ne îndepărtează unii de alţii. Nu ne costă nimic să fim buni şi de asta ar trebui să învăţăm să fim mai buni, cu noi şi cu lumea din jur. Am fi cu toţii mult mai fericiţi şi lumea în care trăim ar deveni şi ea mult mai frumoasă.
- Cum să acceptăm că „facerea de bine“ ne aduce mai mult rău?
În momentul în care începem să ne asumăm responsabilitate pentru propriile noastre gânduri, trăiri interioare şi pentru propria noastră viaţă. cred că începem să înţelegem că „facerea de bine“ ne face nou rău în final...
- Ce măsură trebuie să aplicăm în privinţa noastră, în primul rând? Să ne fim cei mai îngăduitori prieteni sau cei mai atenţi critici?
Cum spunem noi în România? Vorba dulce mult aduce, nu? Cu cât ne criticăm mai mult, cu atât devenim mai răutăcioşi şi în loc să ne concentrăm pe lucrurile frumoase pe care le facem, pe punctele noastre forte, ne concentram pe slăbiciunile noastre... Şi începem să ne îndoim de capacităţile noastre, începem să ne comparăm cu cei din jur şi în loc să ne trăim viaţa, stagnăm... Eu sunt cel mai mare critic al meu, dar învăţ să renunţ la critică şi să mă încurajez în tot ceea ce fac. Să vorbesc cu mine cum i-aş vorbi unui prieten foarte bun... Critica ne îndepărtează de noi şi de cei din jur, iar îngăduinţa, iubirea, aprecierile şi încurajările ne apropie.
- Unde trebuie fixat standardul de evaluare? Cât de sus trebuie fixată stacheta evoluţiei?
Nu ştiu dacă este un punct anume până unde trebuie să evoluăm. Cred eu că important e să evoluăm fără a fi preocupaţi cât de repede o facem şi cât de departe vrem să ajungem... Important e să ne mişcăm, să îndrăznim să păşim în necunoscut şi să căutăm să fim azi mai buni decât eram ieri.
- Trăim prin ceilalţi sau trăim pentru noi?
Totul începe cu noi. Trăim pentru noi, dar în acelaşi timp trăim şi prin ceilalţi... Suntem toţi o familie... Dacă mergi pe Lună şi te uiţi la planeta noastră îţi dai seama că suntem cu toţii o mare familie, uniţi, sau cel putin aşa ar trebui să fie... We are all ONE.
- Dacă ne simţim nefericiţi fără motiv, cum detectăm problema care ne împiedică să ne bucurăm de viaţă?
Totul începe cu tine. Dacă sunt probleme în viaţa ta şi dacă eşti nefericit oriunde mergi, e evident că ceva trebuie schimbat... şi nu e mediul înconjurător ce trebuie să se schimbe, ci TU! Dacă înveţi să îţi asumi responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viaţa ta, ai să ai foarte multe de câştigat şi ai să ştii cum să transformi ceva urât într-o experienţă frumoasă.
15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICIT
1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate
Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?
2. Renunţă la nevoia pentru control
Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.
3. Renunţă la vină
Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.
4. Renunţă la auto-înfrângere
Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.
5. Renunţă la convingerile tale limitate
Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.
6. Renunţă să te mai plângi
Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.
7. Renunţă la luxul de a critica
Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.
8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane
Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun efort pentru asta.
9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării
Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.
10. Renunţă la etichetare
Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.
11. Renunţă la temerile tale
Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.
12. Renunţă la scuze
De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.
13. Renunţă la trecut
Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.
14. Renunţă la ataşament
Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.
15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi
Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău."...
https://ro.stiri.yahoo.com/exclusiv-fat ... 34702.html
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de modigliani » 11 Iul 2014, 21:51
Sunt "victima" topicului pe care l-am initiat .......
M-ati "rupt" , nene , cu povestile voastre ...............
M-ati "rupt" , nene , cu povestile voastre ...............
- modigliani
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de modigliani » 02 Aug 2014, 00:38
MAMA
...........................................
A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!
A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire și de drag;
Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Si-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.
Inauntrul casei mele, -căta bruma-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:
Nu-ndrăzneste nici să intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multă grijă calcă doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn să nu ia seamă si să calce drept, în lege,
Ca doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac să sadă pe-un divan cu scoartă nouă…
-”Mi-era dor de tine, maică…Ti-am adus vreo zece ouă,
Nitel unt, iar colea-n traistă niste nuci, vreo două sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:
-”Poate mor, că sunt bătrână si-a prins dorul să mă-ndrume
Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfârsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri să mă cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar si desteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-asteaptă…
Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu frații-acasă
Si să-mparți agoniseala de pe urma lui rămasă:
Lui Codin sa-i dai pământul de la moară și cu via;
Vaca si-un pogon de luncă, maică, să le ia Maria;
Lui Mitrus să-i dai zăvoiul de răchiti dintre pâraie;
Carul, boii și cu plugul să le dai lui Nicolae,
Iară tu, că mai cu stare decât frații ziși pe nume,
Să iei casa-n care ție ți-a fost dat să vii pe lume…
Când și când, în miezul verii sau de Paști, să vadă satul
Cum îmi vine ca-n toții anii, la căsuța mea băiatul
Si-avand tihnă și odihnă, la venire sau plecare,
S-aprinzi și la groapa maichii câte-un pai de lumanare!…
A tăcut apoi bătrâna si-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poală, se-ntalneau cu ale mele.
...........................................
A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!
A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire și de drag;
Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Si-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.
Inauntrul casei mele, -căta bruma-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:
Nu-ndrăzneste nici să intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multă grijă calcă doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn să nu ia seamă si să calce drept, în lege,
Ca doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac să sadă pe-un divan cu scoartă nouă…
-”Mi-era dor de tine, maică…Ti-am adus vreo zece ouă,
Nitel unt, iar colea-n traistă niste nuci, vreo două sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:
-”Poate mor, că sunt bătrână si-a prins dorul să mă-ndrume
Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfârsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri să mă cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar si desteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-asteaptă…
Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu frații-acasă
Si să-mparți agoniseala de pe urma lui rămasă:
Lui Codin sa-i dai pământul de la moară și cu via;
Vaca si-un pogon de luncă, maică, să le ia Maria;
Lui Mitrus să-i dai zăvoiul de răchiti dintre pâraie;
Carul, boii și cu plugul să le dai lui Nicolae,
Iară tu, că mai cu stare decât frații ziși pe nume,
Să iei casa-n care ție ți-a fost dat să vii pe lume…
Când și când, în miezul verii sau de Paști, să vadă satul
Cum îmi vine ca-n toții anii, la căsuța mea băiatul
Si-avand tihnă și odihnă, la venire sau plecare,
S-aprinzi și la groapa maichii câte-un pai de lumanare!…
A tăcut apoi bătrâna si-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poală, se-ntalneau cu ale mele.
- modigliani
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 05 Aug 2014, 23:18
Sal'tare!
..."Johann (Ioan) Heuffel este unul dintre lugojenii de seamă, a cărui contribuţie la progresul ştiinţei medicale trebuie judecată adunând laolaltă toate aspectele personalităţii sale.
Pe scurt – Heuffel a fost un medic foarte bun, dar existau destui doctori mai buni ca el în secolul al XIX-lea. A fost şi botanist, a descoperit numeroase specii de plante, dar munca sa nu poate fi comparată cu cea a academicianului August Kanitz, lugojean şi el, faimos în toată Europa. Şi atunci, de ce merită ca lugojenii să şi-l amintească pe Heuffel? Simplu, pentru că valoarea muncii sale e dată de îmbinarea dintre medicină şi botanică. Cu alte cuvinte, Heuffel a fost unul dintre pionierii medicinei homeopate din întreg Imperiul, un doctor curajos, care a pus în valoare calităţile vindecătoare ale plantelor cunoscute în medicina tradiţională.
Lugojul a dat lumii o serie de personalităţi cu adevărat de talie internaţională. Când vorbim despre botanică şi studiul plantelor, în general, este imposibil ca un alt lugojean să-l depăşească pe August (August) Kanitz, considerat unul dintre cei mai mari botanişti ai Europei. Numele lui Kanitz, membru al Academiilor din Ungaria, România şi Italia, figurează în enciclopedii ungureşti, româneşti, germane şi evreieşti, fiecare din acestea considerându-l un aparţinător al ştiinţei şi culturii respective. Şi totuşi, alături de Kanitz, Lugojul se poate mândri cu un alt botanist de seamă: Johann Heuffel.
Peste 50 de plante poartă numele său, ca descoperitor
Johann sau Ioan ori Janos Heuffel, aşa cum i-a mai fost scris numele, s-a născut la 29 decembrie 1800 la Modra (Modor), orăşel din zona Bratislavei, Capitala Slovaciei de azi. A făcut mai întâi Facultatea de Filosofie la Bratislava, apoi Medicina la Viena şi Budapesta. Deja pasionat de relaţia dintre plante şi medicină, aici ţine prima sa disertaţie pe această temă: De distributione plantarum geographica per comitatum Hungariae Pesthiensem. Între anii 1826 – 1829 devine medic la Arad, unde îl cunoaşte pe chirurgul şi botanistul dr. Wirbitzky, cu care cutreieră zona Banatului Montan şi Ardealul în căutare de plante medicinale. În ierbarul său se aflau deja plante care îi purtau numele, ca descoperitor. Aceste plante, precum şi altele descoperite mai târziu (70 la număr), figurează şi astăzi în clasificările internaţionale, peste 50 dintre ele purtând menţiunea expresă că au fost decoperite de Heuffel.
Tatăl unui viitor feldmareşal al Imperiului!
În 1829, Heuffel e transferat la Lugoj, unde va trăi tot restul vieţii. Aici o cunoaşte pe cea care-i va fi soţie, Josephine Nemethy. Cuplul va avea un băiat care va deveni şi el celebru – viitorul feldmareşal al Imperiului, August Heuffel – Nemethy, născut în 1834. Având privilegiul bunăstării materiale, Heuffel foloseşte aceste lucru pentru a îmbina pasiunea pentru medicină şi cea pentru botanică. Caută neobosit plante medicinale, merge în munţii din Transilvania, apoi în Balcani, publică numeroase studii.
Interesant este şi numele unor plante descoperite de el în Banat şi alte părţi, cum ar fi „Oenanthe Banatica”, „Hieracium Transsylvanicum”, „Thlaspi Dacicum” etc. Studiile sale sunt recunoscute în toată Europa: devine membru de onoare al Societăţii Botanice din Regensburg (Germania) şi al Academiei de Ştiinţe ale Naturii din St. Petersburg (Rusia). Împreună cu directorul Kollar al Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Viena face o amplă cercetare a florei Banatului de răsărit. Lucrarea sa „Enumeratio plantarum in Banatu Timisiensis…” dedicată plantelor cu efect curativ din Banat şi publicată în 1858, era considerată de regretatul profesor Gh. Luchescu „o preţioasă contribuţie la dezvoltarea botanicii universale”.
Persecutat după Revoluţia din 1848, se întoarce la Lugoj
Heuffel a fost un om de ştiinţă idealist. Aflat la Lugoj de ani buni, a aderat imediat la ideile Revoluţiei de la 1848 şi a fost ales membru al Comitetului Revoluţionar din Caraş-Severin. După ce armatele Imperiale au înnăbuşit revoluţia, Heuffel e destituit din funcţia de medic şef al Comitatului, este închis la Timişoara şi urma să fie mutat disciplinar la Becicherecul aflat azi în Serbia. La ieşirea din închisoare, sfidează ordinul şi se întoarce direct acasă la Lugoj. După ceva timp, atitudinea autorităţilor devine mai îngăduitoare, având în vedere prestigiul lui Heuffel ca om de ştiinţă european. Numele lui este recunoscut în dicţionare şi compendii de prestigiu: „Istoria botanicii din Ungaria”, scrisă chiar de lugojeanul Kanitz în 1865, „Biografii ale germanilor celebri” (Leipzig 1880) sau „Lexiconul Biografic al Imperiului Austriac” (Viena, 1864).
În luptă cu „plaga Banatului”
Din păcate, la doar 57 de ani, Heuffel se stinge la Lugoj. Puţină lume ştie că martea sa prematură a pus capăt unei noi preocupări nobile a medicului Heuffel. Este vorba despre un program de stârpire a muştei columbace, o insectă denumită în epocă „plaga Banatului”. Zeci de mii de animale au murit în chinuri din cauza acestei muşte, iar Heuffel s-a implicat într-un program de eradicare a acesteia, fiind şi unul dintre pionierii toxicologiei veterinare. Moartea lui Heuffel a oprit programul de cercetare şi plaga a continuat ani de-a rândul. Numai în anul 1923, în România au murit 15.000 de animale din cauza acestei muşte. La Lugoj, numele lui Heuffel este prea puţin cunoscut, deşi după 1990 o stradă din oraş îi poată numele. Pionierul medicinei homeopatice şi al toxicologiei veterinare şi-ar merita cu siguranţă locul într-un viitor manual de istorie a Lugojului!"...
- See more at: http://redesteptarea.ro/lugojeanul-joha ... VnrUg.dpuf
..."Johann (Ioan) Heuffel este unul dintre lugojenii de seamă, a cărui contribuţie la progresul ştiinţei medicale trebuie judecată adunând laolaltă toate aspectele personalităţii sale.
Pe scurt – Heuffel a fost un medic foarte bun, dar existau destui doctori mai buni ca el în secolul al XIX-lea. A fost şi botanist, a descoperit numeroase specii de plante, dar munca sa nu poate fi comparată cu cea a academicianului August Kanitz, lugojean şi el, faimos în toată Europa. Şi atunci, de ce merită ca lugojenii să şi-l amintească pe Heuffel? Simplu, pentru că valoarea muncii sale e dată de îmbinarea dintre medicină şi botanică. Cu alte cuvinte, Heuffel a fost unul dintre pionierii medicinei homeopate din întreg Imperiul, un doctor curajos, care a pus în valoare calităţile vindecătoare ale plantelor cunoscute în medicina tradiţională.
Lugojul a dat lumii o serie de personalităţi cu adevărat de talie internaţională. Când vorbim despre botanică şi studiul plantelor, în general, este imposibil ca un alt lugojean să-l depăşească pe August (August) Kanitz, considerat unul dintre cei mai mari botanişti ai Europei. Numele lui Kanitz, membru al Academiilor din Ungaria, România şi Italia, figurează în enciclopedii ungureşti, româneşti, germane şi evreieşti, fiecare din acestea considerându-l un aparţinător al ştiinţei şi culturii respective. Şi totuşi, alături de Kanitz, Lugojul se poate mândri cu un alt botanist de seamă: Johann Heuffel.
Peste 50 de plante poartă numele său, ca descoperitor
Johann sau Ioan ori Janos Heuffel, aşa cum i-a mai fost scris numele, s-a născut la 29 decembrie 1800 la Modra (Modor), orăşel din zona Bratislavei, Capitala Slovaciei de azi. A făcut mai întâi Facultatea de Filosofie la Bratislava, apoi Medicina la Viena şi Budapesta. Deja pasionat de relaţia dintre plante şi medicină, aici ţine prima sa disertaţie pe această temă: De distributione plantarum geographica per comitatum Hungariae Pesthiensem. Între anii 1826 – 1829 devine medic la Arad, unde îl cunoaşte pe chirurgul şi botanistul dr. Wirbitzky, cu care cutreieră zona Banatului Montan şi Ardealul în căutare de plante medicinale. În ierbarul său se aflau deja plante care îi purtau numele, ca descoperitor. Aceste plante, precum şi altele descoperite mai târziu (70 la număr), figurează şi astăzi în clasificările internaţionale, peste 50 dintre ele purtând menţiunea expresă că au fost decoperite de Heuffel.
Tatăl unui viitor feldmareşal al Imperiului!
În 1829, Heuffel e transferat la Lugoj, unde va trăi tot restul vieţii. Aici o cunoaşte pe cea care-i va fi soţie, Josephine Nemethy. Cuplul va avea un băiat care va deveni şi el celebru – viitorul feldmareşal al Imperiului, August Heuffel – Nemethy, născut în 1834. Având privilegiul bunăstării materiale, Heuffel foloseşte aceste lucru pentru a îmbina pasiunea pentru medicină şi cea pentru botanică. Caută neobosit plante medicinale, merge în munţii din Transilvania, apoi în Balcani, publică numeroase studii.
Interesant este şi numele unor plante descoperite de el în Banat şi alte părţi, cum ar fi „Oenanthe Banatica”, „Hieracium Transsylvanicum”, „Thlaspi Dacicum” etc. Studiile sale sunt recunoscute în toată Europa: devine membru de onoare al Societăţii Botanice din Regensburg (Germania) şi al Academiei de Ştiinţe ale Naturii din St. Petersburg (Rusia). Împreună cu directorul Kollar al Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Viena face o amplă cercetare a florei Banatului de răsărit. Lucrarea sa „Enumeratio plantarum in Banatu Timisiensis…” dedicată plantelor cu efect curativ din Banat şi publicată în 1858, era considerată de regretatul profesor Gh. Luchescu „o preţioasă contribuţie la dezvoltarea botanicii universale”.
Persecutat după Revoluţia din 1848, se întoarce la Lugoj
Heuffel a fost un om de ştiinţă idealist. Aflat la Lugoj de ani buni, a aderat imediat la ideile Revoluţiei de la 1848 şi a fost ales membru al Comitetului Revoluţionar din Caraş-Severin. După ce armatele Imperiale au înnăbuşit revoluţia, Heuffel e destituit din funcţia de medic şef al Comitatului, este închis la Timişoara şi urma să fie mutat disciplinar la Becicherecul aflat azi în Serbia. La ieşirea din închisoare, sfidează ordinul şi se întoarce direct acasă la Lugoj. După ceva timp, atitudinea autorităţilor devine mai îngăduitoare, având în vedere prestigiul lui Heuffel ca om de ştiinţă european. Numele lui este recunoscut în dicţionare şi compendii de prestigiu: „Istoria botanicii din Ungaria”, scrisă chiar de lugojeanul Kanitz în 1865, „Biografii ale germanilor celebri” (Leipzig 1880) sau „Lexiconul Biografic al Imperiului Austriac” (Viena, 1864).
În luptă cu „plaga Banatului”
Din păcate, la doar 57 de ani, Heuffel se stinge la Lugoj. Puţină lume ştie că martea sa prematură a pus capăt unei noi preocupări nobile a medicului Heuffel. Este vorba despre un program de stârpire a muştei columbace, o insectă denumită în epocă „plaga Banatului”. Zeci de mii de animale au murit în chinuri din cauza acestei muşte, iar Heuffel s-a implicat într-un program de eradicare a acesteia, fiind şi unul dintre pionierii toxicologiei veterinare. Moartea lui Heuffel a oprit programul de cercetare şi plaga a continuat ani de-a rândul. Numai în anul 1923, în România au murit 15.000 de animale din cauza acestei muşte. La Lugoj, numele lui Heuffel este prea puţin cunoscut, deşi după 1990 o stradă din oraş îi poată numele. Pionierul medicinei homeopatice şi al toxicologiei veterinare şi-ar merita cu siguranţă locul într-un viitor manual de istorie a Lugojului!"...
- See more at: http://redesteptarea.ro/lugojeanul-joha ... VnrUg.dpuf
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de State » 07 Aug 2014, 21:21
Coloana sonora face toti banii.
Chiar daca va trăi printre găini,o privighetoare nu va cotcodăci niciodată.
- State
- Mesaje: 2028
- Membru din: 12 Dec 2012, 00:27
- Localitate: Sociopat
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de modigliani » 13 Aug 2014, 20:06
Un coleg de pe alt forum poarta la semnatura urmatorul lucru :
"Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.
Este monumental ! Profund si valabil in toate domeniile .......
"Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.
Este monumental ! Profund si valabil in toate domeniile .......
- modigliani
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de nae » 13 Aug 2014, 21:21
proapis13 scrie:Despre prietenie.....
Mi-au dat lacrimile .
Nu intrebati! = sunt pacatos (si depresiv )
- nae
- Mesaje: 3375
- Membru din: 11 Noi 2011, 19:29
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 03 Sep 2014, 21:21
Sal'tare!
Aveti grija ca apicultura poate fi si periculoasa....Eu am avut doi musafiri, da' nu m-am purtat frumos cu ei....
Aveti grija ca apicultura poate fi si periculoasa....Eu am avut doi musafiri, da' nu m-am purtat frumos cu ei....
- Fişiere ataşate
-
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Înapoi la CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 8 vizitatori