Mitologiile antice vorbesc despre puternice ființe umanoide, dar diferite totuși de omul simplu. Zeitățile !...
Mitologia greacă vorbește pe lângă zei, de o mulțime de hibrizi, de oameni-zei (semizei), oameni extrem de puternici ca Hercule, ciclopii...(în mitologia românească - căpcăunul, setilă, fomilă, strâmbă lemne, sfarmă piatră, zmeul...etc)
Alături de mitologia greacă găsim o vastă 'bibliografie' care face referire la subiect (cosmogoniile păgîne, 'Cartea morții' din Egipt, ' Tablele Creației ' din Babilon), vin să confirme în manieră proprie ceea ce spune Biblia. Noe, soția lui, cei trei fii și cu soțiile lor ( cei nouă antideluvieni, supraviețuitori ai potopului), au transmis generațiilor de după potop informații care apoi s-au topit în mituri și legende, luate de triburi cu ocazia migrației indo-europene și răspândite pe întregul pământ...
Pt o documentare suplimentară, iată pasajul cel puțin tulburător al unui document antic care, deși apocrif, se bucură de o notorietate internațională :
CARTEA APOCRIFĂ A LUI ENOH (Capitolele 6 la 16)
Secţiunea I (cap. 1-36). Începe cu o precizare a judecăţii finale în 1-5.
I se explică lui Enoh că omenirea a fost coruptă de către îngerii decăzuţi care sunt condamnaţi (6-16). Capitolul 6 1. Pe când copiii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, s-a făcut ca fiicele lor să se nască graţioase şi frumoase, 2. Şi atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut s-au îndrăgostit de ele şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din seminţia oamenilor şi să avem copii cu ele. 3.Atunci, Samyaza, căpetenia lor a zis: Eu mă tem că voi nu veţi fi în stare să vă împliniţi gândul vostru!
4. Şi că eu voi suferi singur pedepsa pentru crima voastră. Dar ei au răspuns: noi vă jurăm! Şi ne legăm cu toţii cu blestem;
5. Noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, ci vom împlini întocmai ceea ce am hotărât
6. Într-adevăr, ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de două sute şi coborau din Adis, loc aşezat în apropierea muntelui Hermon (Armon).
7. Acest nume era numit Hermon, pentru că acolo au jurat şi s-au legat printr-un legământ cu blestem.
8. Iată care erau numele căpeteniilor lor: Samyaza, mai marele lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal,
9. Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael şi Arazeal. Aceştia erau căpeteniile celor 200 de îngeri , şi restul toţi erau cu ei.
Capitolul 7 1. Şi şi-au ales fiecare câte o femeie şi s-au apropiat de ele şi au trăit cu ele şi ei le-au învăţat vrăjitorii, farmece şi însuşirile rădăcinilor şi plantelor.
2. Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi.
3. Statura lor era de 300 de coţi şi ei au înghiţit tot ceea ce munca oamenilor putea să producă şi tot nu a fost chip să fie săturaţi
4. Atunci ei s-au întors împotriva oamenilor înşişi ca să-i mănânce.
5. Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare şi la peşti pentru a-şi potoli foamea cu carnea lor şi setea cu sângele lor.
6. Şi atunci tot pământul a murmurat împotriva lor.
Capitolul 8 1. Azayel i-a mai învăţat pe oameni să facă săbii, cuţite, scuturi, platoşe, oglinzi; el le-a arătat cum să facă brăţări şi podoabe, cum să folosească vopselele, arta de a-şi înnegri sprâncenele, de a folosi pietrele preţioase şi tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au stricat.
2. Nelegiuirea s-a întins, depravarea s-a înmulţit, creaturile călcau orice ordin şi distrugeau tot ceea ce le ieşea în cale.
3. Amazarak i-a învăţat tot felul de vrăjitorii, de farmece şi însuşirile rădăcinilor, Armers i-a învăţat arta de a dezlega vrăjitoriile, Barkayal i-a învăţat arta de a urmări stelele, Akibeel i-a învăţat semnele, Tamiel i-a învăţat astronomia, şi Asaradel i-a învăţat mişcările lunii, şi oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat şi glasurile lor s-au ridiact până la cer.
Capitolul 9 1. Atunci Mihail şi Gavriil, Rafael, Suryal şi Uriel îşi coborâră privirile lor din Cer spre pământ şi au văzut valurile de sânge care îl înroşeau
2. Şi nedreptăţile care se săvârşeau şi şi-au spus unul altuia: Aceasta este larma strigătelor lor! Pământul, căruia i s-au furat copiiişi-a ridicat glasul până la porţile Cerului.
3. Către voi, o, puteri cereşti, către voi se ridică plângerile sufletelor spunând: Dobândiţi pentru noi dreptate de la Prea-Înaltul.
4. Atunci ei au spus Domnului şi stăpânului lor: Tu eşti Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor, Regele regilor. Tronul slavei Tale se înalţă pentru veşnicie
5. Şi pe veci numele Tău este sfinţit şi slăvit. Tu eşti binecuvântat şi slăvit întotdeauna. Tu eşti Creatorul, Stăpânul cel preamărit al tuturor lucrurilor, nimic nu este ascuns privirilor Tale, Tu stăpâneşti peste toate şi nimic nu poate ocoli puterea Ta
6. Tu ai văzut ce a făcut Azazyel, cum i-a învăţat pe oameni tot felul de nedreptăţi şi cum a arătat el lumii tot ce se petrece în Ceruri.
7. Samyaza, de asemeni a învăţat pe oameni vrăjitorii, el, pe care Tu l-ai aşezat deasupra tuturor tovarăşilor săi.
8. Ei s-au însoţit cu fiicele oamenilor, au păcătuit cu ele şi s-au lipsit de slavă.
9. El le-a dezvăluit lor crimele cele mai dezgustătoare,
10. Şi femeile au născut uriaşi. Şi tot pământul a fost acoperit de sânge şi fărădelegi. Şi iată că acum, sufletele celor morţi, ridică glasurile lor către Tine, şi s-au ridicat plânsetele lor până la porţile cerurilor. Vaietele lor urcă spre Tine, oamenii nu pot să scape de silniciile care acoperă faţa pământului.
11. Însă Tu cunoşti toate lucrurile, chiar înainte ca ele să ia fiinţă. Tu cunoşti toate lucrurile, Tu ştii ce se întâmplă şi totuşi nu ne spui nimic. Pentru atâtea fărădelegi, ce trebuie să facem noi celui rău?
Capitolul 101. Atunci Prea-Înaltul, Cel Mare şi Sfânt, şi-a făcut auzită vocea şi îl trimise pe Arsayalalyurla fiul lui Lameh (Noe).
2. Şi îi spuse: Vorbeşte-i în numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui. Apoi dezvăluieşte-i marele prăpăd care va face să piară toţi oamenii,
3. Întrucât apele potopului se vor revărsa peste toată suprafaţa pământului şi toate creaturile vor fi nimicite,
4. Dar învaţă-l calea prin care va putea scăpa, spune-i lui în ce chip neamul lui se va putea răspândi peste tot pământul. Apoi Domnul a spus către Rafael: Prinde-l pe Azazyel, leagă-i picioarele şi mâinile şi aruncă-l în întunericul veşnic
5. Şi părăseşte-l în pustia Dudael. Fă să plouă peste el pietre grele şi ascuţite, învăluieşte-l în întunericul deplin, să rămână acolo pentru totdeauna, fie ca faţa sa să rămână acoperită cu un voal gros şi fie ca el să nu mai vadă lumina niciodată
6. Şi când se va face ziua judecăţii să-l arunci în foc.
7. Între timp, curăţă pământul pe care îngerii l-au umplut de răutate, prevesteşte-i viaţa, prevesteşte-i ca Eu îl voi reînvia.Fii oamenilor nu vor pieri cu toţii,
8. Din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au arătat şi pe care ei le-au arătat urmaşilor lor
9. Dar pământul a fost întinat de învăţăturile necurate ale lui Azazyel şi de aceea el trebuie făcut răspunzător pentru toate crimele. Domnul i-a spus lui Gabriel: Mergi la fiinţele cele rele, la cei condamnaţi, la copiii depravării, omoară pe aceşti copii ai decăderii, aceşti urmaşi ai îngerilor veghetori, din mijlocul oamenilor, împinge-i, aţâtă-i unii contra altora. Fă-i să piară de propriile lor mâini pentru că zilele lor nu vor fi împlinite.
10. Ei te vor implora, dar prin rugăciunile lor nu vor dobândi nimic pentru ei, ci vor spera în zadar pentru copiii lor viaţa de veci
11. Şi chiar o viaţă de 500 de ani. După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te şi anunţă pedeapsa care îl aşteaptă pe Samyaza şi pe toţi cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au întinat prin tot felul de murdării.
12. Şi când fiii lor vor fi omorâţi, când ei vor vedea că a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, încătuşează-i sub pământ pentru şaptezeci de generaţii până în ziua judecăţii şi a sfârşitului lumii şi cuvântul acestei judecăţi îi va osândi pe veci.
13. Atunci ei vor fi aruncaţi în adâncul unui foc
14. Care ţi va chinui fără încetare şi ei vor rămâne aşa o veşnicie. Împreună cu ei căpetenia lor va arde în flăcări şi cu toţii vor fi încătuşaţi până la moartea unui număr mare de generaţii
15. Nimiceşte în acelaşi timp, toate sufletele dedate la jocurile nevinovate,
16. Omoară urmaşii îngerilor veghetori. Destul şi prea mult timp ei au oropsit seminţia omenească. Prigonitorii vor fi şterşi de pe faţa pământului, răul va fi nimicit şi ramura dreptăţii şi a omeniei să înflorească şi să devină o mărturie a binecuvântării. Căci dreptatea şi omenia vor trebui să înflorească în bucurie pentru timpuri fără de sfârşit
17. Şi atunci cei sfinţi vor înălţa Domnului rugăciuni de îndurare şi vor trăi până când vor da naştere la o mie de copii, în timp ce zilele tinereţilor lor şi sabaturile lor se vor scurge în bucurie şi pace.
18. În această epocă tot pământul va fi cultivat în dreptate, el se va acoperi de arbori şi de binecuvântări, vor fi sădiţi pomi bogaţi în roade.
19. Viţa de vie ve creşte din abundenţă şi va produce struguri din belşug, toate seminţele care vor fi încredinţate pământului, vor da o mie de măsuri pentru una şi o măsură de măsline va ajunge la 10 teascuri de ulei.
20. Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de toate nedreptăţile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ceea ce îl poate întina. Răul va dispare atunci pentru întotdeauna.
21. Atunci, copiii oamenilor vor trăi în dreptate, şi toate neamurile îmi vor da slava pe care mi le datorează, toate mă vor binecuvânta, toate mă vor adora
22. Şi toate neamurile îmi vor da slava pe care mi le datorează, toate mă vor binecuvânta, toate mă vor adora Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toate suferinţele, şi el nu va mai avea a se teme că ţi voi trimite asupra lui vreun potop nimicitor.
Capitolul 11 1. În acele zile voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate în cer, le voi răspândi pe pământ şi ele vor aduce spor în lucrările şi în munca oamenilor
2. Pacea şi dreptate se vor uni cu oamenii şi această unire sfântă va dura cât va fi lumea şi cât vor fi generaţiile.
Capitolul 12 1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ şi nimeni nu a ştiut unde a fost şi nici ce a devenit.
2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinţii şi cu îngerii veghetori .
3. Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, marele Rege al păcii
4. Şi iată că îngerii veghetori m-au numit: Enoh scribul. Şi Domnul mi-a zis: Enoh, scrib al dreptăţii, du-te şi vorbeşte îngerilor veghetori ai cerului, care au părăsit înălţimile desăvârşite ale cerurilor şi locuinţele lor cele veşnice, cei care s-au dezonorat cu femei,
5. Şi au făcut ca oamenii, luând neveste după exemplul lor şi stricând tot pământul. Spune-le lor că pe pământ, ei nu vor căpăta niciodată nici linişte, nici iertarea păcatelor lor.
6. Niciodată nu se vor putea bucura de urmaşii lor, ei vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi, ei vor plânge după fiii lor ucişi, şi mă vor ruga pentru ei, dar niciodată nu vor obţine pacea sau iertarea.
Capitolul 13 1. Atunci Enoh plecă şi îi spuse lui Azazyel: Nu mai există linişte pentru tine, o mare hotărâre a lui Dumnezeu s-a pronunţat împotriva ta. Vei fi încătuşat, 2. Nu va fi niciodată pentru tine vreo uşurare, nici iertare, nici putinţa unui ajutor, din cauza fărădelegilor pe care tu le-ai arătat
3. Şi pentru că tu i-ai învăţat pe oameni să-L insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască şi să-i asuprească pe semenii lor.
4. Apoi l-am părăsit şi am mers să le anunţ eu însumi noutăţile la tovarăşii lui de crime.
5. Şi ei s-au înspăimântat şi au fost apucaţi de un tremur îngrozitor
6. Şi ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru iertarea greşelilor lor; m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu îndrăznesc să I se adreseze, nici să-şi ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru care au fost judecaţi.
7. Atunci eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obţine linişte şi iertare pentru tot ce au făcut.
8. Apoi I-am părăsit şi mi-am continuat drumul recitind mereu plângerea lor, către apele lui Danenan care se află la răsărit de Hermon şi acolo m-am culcat.
9. Şi iată că am avut un vis şi o revelaţie divină. Am căzut în extaz şi am văzut atunci pedeapsa pe care trebuia să o anunţ, vestea tristă şi mustrătoare pentru copiii cerului. Când m-am trezit mă aflam în apropierea apei. Ei erau adunaţi, plângeau şi fetele lor erau întoarse către Ubelseiael, loc aşezat între Liban şi Semeser.
10. Le-am împărtăşit viziunile mele şi visele mele şi le-am aceste cuvinte de judecată şi dojenile pe care le meritau copiii cerului.
Capitolul 14 1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecată şi cuvintele adresate îngerilor veghetori, care sunt în această lume, după porunca pe care mi-a dat-o în revelaţia mea Cel Sfânt şi Cel Mare. Am văzut atunci în vis că vorbeam cu limba mea din carne şi cu acelaşi suflu cu care Atotputernicul a însufleţit buzele oamenilor pentru a se înţelege între ei.
2. Şi am înţeles cu inima. Însuşi Dumnezeu a dat oamenilor putinţa să înţeleagă cuvintele adresate minţiilor, iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe îngerii veghetori, copiii cerului. Deci eu am scris rugăminţile voastre, dar eu am văzut în revelaţiea mea, că atât cât va exista lumea, niciodată voi nu veţi putea obţine ceea ce aţi cerut.
3. Judecata s-a pronunţat împotriva voastră, toate rugăminţile voastre sunt în zadar.
4. Aşadar, de acum înainte, voi nu veţi mai urca la ceruri, iar pe pământ voi veţi fi încătuşaţi, atâta timp cât va exista lumea.
5. Dar, mai înainte, voi veţi fi martori la nenorocirea celor care vă sunt dragi, ei nu vă vor mai aparţine ei vor cădea sub sabie chiar sub ochii voştri
6. Şi nu veţi putea adresa nici o rugă pentru ei, nici pentru voi!
7. Veţi plânge şi veţi suferi în tăcere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.
8. Iată acum revelaţiea pe care am avut-o:
9. Iată, m-am văzut înconjurat de nori şi de ceaţă deasă, priveam cu îngrijorare mişcările aştrilor şi a fulgerelor în timp ce vânturi prielnice îmi ridicau aripile şi grăbeau drumul meu.
10. Am fost înălţat astfel până la cer şi am ajuns curând la un zid clădit din pietre de cleştar. Flăcări mişcătoare îi învăluiau marginile. M-am simţit cum mă cuprindea groaza.
11. Cu toate acestea, m-am băgat în mijlocul acestor flăcări
12. Şi am ajunsă într-o locuinţă largă care era pavată cu pietre de cristal. Pereţii, ca şi podeaua, erau de asemenea din cristal, şi la fel şi temeliile. Tavanul era format din stele rătăcitoare şi fulgere de lumină şi în mijloc se vedeau mişcându-se heruvimi de foc într-un car agitat. Flăcări tremurau împrejurul zidurilor şi poarta era de foc. Când a fost să intru în această locuinţă, ea era în acelaşi timp arzătoare ca focul şi rece ca gheaţa şi nu exista acolo nici urmă de fericire, nici de viaţă. Atunci o spaimă a pus brusc stăpânire pe mine şi m-am cutremurat de groază.
13. Tremuram ca varga, m-am întors cu faţa spre pământ şi am avut o revelaţie.
14. Iat-o: Eram într-o altă locuinţă mai largă decât prima, porţile căreia erau toate deschise în faţa mea, în mijlocul unei flăcări tremurătoare.
15. Era atâta strălucire, măreţie şi fală încât îmi este peste puteri să va descriu, nici măreţia care o înconjoară, nici întinderea sa.
16. Podeaua era de foc, în tavan străluceau fulgerele şi stelele rătăcitoare, iar acoperişul era în întregime un foc scânteietor.
17. L-am examinat cu atenţie şi am văzut acolo înălţat un tron
18. Al cărui aspect era ca bătut de grindină cu toate că marginile sale erau strălucitoare ca globul soarelui, din el se auzeau voci de heruvimi.
19. Din acest tron puternic ieşeau torente de flăcări,
20. Care erau atât de strălucitoare încât era imposibil să le priveşti.
21. Şi era aşezat cineva pe tron măreţ
22. Al cărui veşmânt era mai strălucitor decât soarele şi mai alb decât zăpada.
23. Nici un înger nu era în stare să-l privească în faţă pe Strălucitorul şi Măreţul, nici să se apropie de El, nici un ochi de muritor nu putea să Îl privească. Un foc strălucitor ardea în jurul Lui.
24. Şi se ridica, chiar înaintea lui, un foc de o mare întindere, astfel încât, cei care Îl înconjurau, nu puteau să se apropie de El şi erau în faţa Lui mii şi mii. El nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfinţii care formau curtea Lui nu Îl părăseau nici ziua, nici noaptea. M-am apropiat cât am putut, acoperindu-mi faţa, şi, plin de teamă. atunci, Domnul, El Însuşi, a binevoit cu propria Lui gură să mă cheme pe nume: Apropie-te, spuse El, apropie-te mai mult şi vino să auzi cuvintele Mele cele sfinte.
25. El m-a primit şi m-a făcut să mă plec în faţa porţii, iar eu îmi ţineam ochii plecaţi spre pământ.
Capitolul 15 1. Atunci mi s-a adresat şi mi-a spus aşa: Ascultă, ascultă fără frică, o, Enoh cel drept! o, scrib al dreptăţii!
2. Apropie-te şi ascultă vocea Mea. Du-te, spune-le îngerilor veghetori care te-au trimis să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugaţi pentru oameni, nu oamenii pentru voi!
3. De ce aţi abandonat înălţimile sfinte ale cerului, locuinţele voastre eterne, pentru a merge să păcătuiţi cu femeile? De ce v-aţi îndrăgostit de fiicele oamenilor? V-aţi însoţit cu ele, v-aţi dedat cu ele la lucruri care ţin de copiii pământului şi aţi dat naştere unei seminţii nelegiuite?
4. Voi care eraţi duhuri ale cerului, având sfinţenie şi viaţă veşnică, v-aţi murdărit cu femeile, v-aţi dedat la muncile cărnii, aţi zămislit în sânge, v-aţi purtat ca şi aceea care sunt numai din sânge şi carne! Ei au fost creaţi pentru a muri!
5. Iată de ce le-am dat lor femei: în scopul de a convieţui cu ele pentru a procrea copii care să le păstreze neamul pe pământ
6. Dar voi aţi fost creaţi duhuri curate încă de la început, voi aveaţi o viaţă veşnică, voi nu puteaţi muri.
7. Şi de aceea Eu nu v-am dat vouă femei, pentru că, fiind duhuri curate, voi trebuia să locuiţi în cer.
8. Şi acum uriaşii, care sunt rezultatul unirii dintre duh şi carne, se vor numi pe pământ duhuri rele şi ele vor trăi pe pământ.
9. Ei vor procrea la rândul lor duhuri rele, pentru că ei ţin de cer cu o parte a firii lor, pentru că îşi trag sămânţa din îngerii veghetori cei sfinţi.
10. Ei vor deveni, deci, duhuri rele pe pământ şi se vor numi duhuri ale răului. Locuinţa duhurilor cereşti este cerul iar pământul este locuinţa duhurilor pământeşti care sunt născute din oameni.
11. Duhurile uriaşilor vor fi ca norii care aduc peste pământ nenorociri de toate soiurile, ciume, război şi foamete.
12. Şi doliul. Ele nu vor bea şi nu vor mânca, nu vor fi văzute de toate privirile, se vor amesteca între bărbaţi şi femei, pentru că ele au primit viaţă în zilele de nimicire şi masacru.
Capitolul 161. După moartea uriaşilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci când îşi vor abandona trupurile, carnea lor va trebui să piară înaintea judecăţii. Ea va fi nimicită până în ziua marelui sfârşit al universului, până atunci când îngerii veghetori vor fi nimiciţi pentru totdeauna.
2. Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi la Mine pentru ei,
3. Le spun lor, acestor înţelepciuni cereşti: Voi aţi avut cerul pentru a locui, tainele cele mai ascunse nu v-au fost arătate, cu toate acestea, voi aţi cunoscut un secret al nedreptăţii
4. Şi voi l-aţi dezvăluit femeilor care v-au mişcat inimile şi prin voi s-a înmulţit răul pe suprafaţa pământului. Spune-le lor deci: Nu veţi obţine niciodată iertarea, niciodată nu veţi mai avea pace!
http://zsummeryan.files.wordpress.com/2 ... -enoch.pdf