Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[Bezna Zorilor]

Te inspir. Esti talentat, bravo! Da io vreu sa stiu daca s'au terminat de impartit averile, testamentele...si cat o sa fie intriga de mare la aceasta telenovela, si cand zic intriga ma refer, desigur, la nemultumirile unora (facuti mai din flori sau veniti din aliante nefericite) cu privire la neintroducerea lor in testemant. Am auzit ca e imbarligatura mare si comentariile sunt pe masura.

[Donbazil]

Salut!

Fabula papagalului......Lica Pavel

Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii
Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.
Speriat,
Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.
Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Şi-l imita la greu:
– Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
– Dar eu sunt mic,
O, rege,
Şi nu pricep nimic
Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
– Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de… avatar.
Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!
Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat…
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.
În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are „papagal”!

[modigliani]

Nichita Stanescu in dialog cu Gore, amicul sau, in timp ce sunt agasati de ziaristi intr-un local:

"- Gore, lasă-i, mă. Sunt și vor rămâne ziariști toată viata.
Noi insa ..... vom rămâne poeți toată moartea"......

[Donbazil]

Salut!

Iti multumesc, Dumnezeul meu!

In somn am vazut ca am mers in Rai si un inger a venit sa ma insoteasca. Mergeam unul langa altul printr-o incapere uriasa plina de ingeri.
Povatuitorul meu s-a oprit la primul post de lucru si mi-a spus:
– Aici este Sectia de Primire. Aici primim toate cererile, sub forma de rugaciune, care merg la Dumnezeu.
Am privit in jur. Tot locul acela era plin de ingeri care primeau si triau cererile scrise, ce se faceau stive voluminoase de hartii si insemnari de la oamenii din toata lumea.
Apoi am mers mai departe printr-un culoar lung pana ce am ajuns la al doilea post de lucru. Aici ingerul mi-a spus:
– Aceasta este Sectia de Impachetare si Livrare. De aici se expediaza bucuriile si binecuvantarile la cei care le-au cerut.
Am luat aminte cata miscare era si aici.
Nenumarati ingeri alergau incolo si-incoace, lucrand din greu, de vreme erau nenumarate dorintele care se cerusera si trebuiau impachetate pentru a fi trimise pe pamant.
Am plecat de aici si, in capatul unui alt culoar lung, ne-am oprit la usa unui post foarte mic. Spre marea meu uimire, acolo statea numai un inger, fara sa faca aproape nimic.
– Aici este Sectia Multumirilor, mi-a spus incet ingerul meu. Parea a fi putin rusinat.
– De ce aici nu este de lucru?, am intrebat.
– Este dureros, a suspinat ingerul. Dupa ce oamenii primesc bucuriile, forte putini sunt aceia care trimit multumiri.
– Dar cum poate multumi cineva lui Dumnezeu pentru binecuvantarile pe care le-a primit?, am intrebat din nou.
– Foarte simplu, a raspuns ingerul. Trebuie sa spui numai atat: Iti multumesc, Dumnezeul meu!
– Dar, mai exact, pentru ce trebuie sa multumim?

– Daca ai alimente in frigider, haine pe tine, un acoperamant deasupra capului tau si un loc unde sa dormi, esti mai bogat decat 75% din oamenii acestei lumi.

[modigliani]

Mda ..... Nu ma gandisem. "Vremurile de stres sunt vremuri de crestere" .....
Si da, putem folosi problemele in interesul nostru.
https://www.facebook.com/praysharelove/ ... UIPGZ89o6E

[Shrek]

Povestea Roxanei......
Se spune ca undeva, aproape de intrarea in Grădina Edenului, locuia o măicuță, ajunsă din urma de o vârstă ce se pierde in negura vremurilor : Roxana. Născută dintr-o famile puternica si numeroasă, maica Roxana , cum o numesc cunoscuții, a avut o tinerete zbuciumată. Rămasă văduvă de tânăra si cu trei copii pe lângă de, abandonată de rude în cele mai cumplite vânturi ale sorții, abuzata de mai toți haidamacii istoriei, maica Roxana, si-a crescut singura cei trei băieți, invatandu-i sa fie drepti mandrii totodata de familia lor. La momentul potrivit, cand acestia or trebuit sa se mute la casa lor, le-a dăruit fiecaruia cate un plat sa-si faca o casă în care sa locuiască cu ursita lui. Fiul cel mare, Traian, o primit platul de la miazănoapte , ca era mai aproape de socatu' mare si nah, luandu-si nevastă nemțoaică, o zas ca pruncii lui o sa vorbească nemteste si o meargă la bunicii nemti mai usor. La feciorul mijlociu, Molnar, i-o dăruit platul de la miazăzi că deh, si-o luat nevastă ...ucraineanka de la Odessa, iar pruncii lui or sa vorbească si ruseste si o sa-si viziteze bunicii dinspre răsărit. Feciorul cel mic, Oliver, mai sugubat de felul lui, o rămas in curtea părintească. Dar si-o facut si el care mare ca nah , si-o luat nevastă mai creola si cum sunt ... creolele rele de gura o vrut sa nu supere pe maica Roxana. Si o fo bine si cei trei frați s-or ajutat unu' p-altu' la nevoie, s-or bucurat împreună cand l-i s-or nascut pruncii, or fost tristi si s-or îmbărbătat cand le-or pierit socrii. Dar, ca intotdeauna cand isi vara dracu', cei trei frați or inceput sa se certe intre ei, ca unuia i-a dat mai multa avere, ca la al mic cheltuie pensia maicii Roxana si lor nu le da nimic, ca Traian s-o ajuns si nevastă lui nu ii mai saluta.... Copilării! Pana intr-o zi cand, manati de o ură neînțeleasă, cei trei feciori, au tras trei garduri prin curtea unde altădată se jucau împreună. Undeva, uitată de toți pe prispa casei părintești, maica Roxana plânge si se-ntreabă unde a gresit? Prea repede au uitat copii greutățile prin care au reusit sa treacă fie si numai pentru ca au fost împreună! Si gardul cela creste in fiecare zi.....
Sa nu uiți Darie.....

[Donbazil]

Salut!

[akmm]

Salut!

Fabula papagalului......Lica Pavel

Criza mondială
A lovit......

Da-oncolo de fabula, poza imi place.Zici ca-I aleasa.(la intamplare)

[ioanpuiu]

Uite una mai recentă

... sau poate îţi place ultima versiune

[Donbazil]

Salut!

Mihai Gheorghe
7 februarie la 20:39 ·
Am cetit sau mi-a povestit odinioară cineva o istorioară care, dacă e legendă, ca orice legendă conține un sâmbure de adevăr și o semnificație de luat aminte. Se spune că primul drum făcut de Mahomed al doilea după cucerirea Constantinopolului a fost la Catedrala Sfintei Înțelepciuni (Sfânta Sofia). A pășit ca orice cuceritor până către altar unde văzu pe fața Ușilor Împărătești o palmă cu degetele rășchirate deschisă spre naos. O palmă de om deschisă ușor de văzut, încât Mahomed se opri nedumerit ”Ce înseamnă asta?”întrebă pe cei din jur, ”Să ne răspundă înțelepții noștri!”, răspunse Marele Vizir. Mahomed nu se clinti ”Să vină înțelepții”, porunci ușor iritat. Firește, în alaiul sultanului se aflau și înțelepți, cei mai înțelepți, mai în spate, pentru orice eventualitate, fură aduși, căzură la picioarele Cuceritorului, ”Bre, le stropși, ce înseamnă palma asta?”, înțelepții, cei mai înțelepți dintre islamici, priviră cu luare aminte palma, se cufundară în meditație, schimbară șușoteli între ei, ”EI?” ridică vocea Mahomed al doilea, ”Iertare, strigară, iertare, nu știm”, iar la un semn li se tăiară capetele. ”Eu cred, murmură un pașă cu barbă albă, eu cred că ar trebui întrebat un înțelept creștin, fiind că lăcașul acesta e creeștin”, ”Bravo!”, exclamă sultanul, aducei-mi un înțelept creștin”. Oștenii căutară și găsiră, după oarece osteneală, într-un cotlon, un călugăr, cu adevărat călugăr, cam rufos, destul de nespălat, ”Câine! strigă Marele Vizir, spune Măritului Sultan aici și acum ce-i cu palma asta de pe ușă?”. Călugărul privi lung către palma cu pricina, își făcu semnul ortodox al crucii, apoi răspunse răspicat ”Dacă în cetate ar fi existat cinci dreptcredincioși voi n-ați fi cucerit-o în veac. N-au existat, ați cucerit-o. Palma ne spune că oricare cetate cu cinci dreptcredincioși creștini ortodocși vă va domoli.” Mahomed a rămas îngândurat, iar călugărul plecă în ale lui. Am fost în pelerinaj de câteva ori în Sfântul Munte Athos unde mi-a spus un călugăr nevoitor de acolo că sus-sus, pe culmile prăpăstioase ale muntelui viețuiesc cinci înțelepți dintre cei mai înțelepți ai lumii noastre pe care o susțin cu rugăciunile lor. Un schimnic român, pe care l-am întâlnic de două ori în ultimele două decenii la un anume schit, urcă zilnic pe coama muntelui unde se roagă pentru noi. Mă gândesc că o fi unul din degetele palmei care apără pe români. Sau e legendă cu un sâmbure de adevăr.

[Shrek]

Da, am auzit si io legenda esta, De fapt o continuare. Cică Draqnea este de fapt...al treilea deget. D-aia in fiecare zi ne arata ...care deget este el!

[akmm]

Pentru carcotasi, adeptii rascolirilor, trebuie sa spunem ca la baza povestii sta caderea Gomorei si a Sodomei, cadere inaintea careia Avraam s-a tocmit in pic cu Dumnezeu in privinta drept credinciosilor din cetati nevoiti sa piara odata cu netrebnicii.
Noi putem sta linistiti in orice situatie.Cinci milioane de romanai au scapat de binefacerile statelor, paralele cu vietile si grijile lor.

[peterneamt]

[akmm]

Cea mai mare greseala a fost rastignirea Lui IIsus.De fapt a fost in afront al evreilor catre asa zisul Dumnezeu pe care Il propovaduia.

[Donbazil]

Salut!

Lucrurile care păreau important în tinerețe, vor părea mai târziu lipsite de importanță, față de altele. Iată în ce fel:

O bătrână de 83 de ani stătea la marginea unui vas de croazieră. În acea zi era un vânt foarte puternic, iar femeia își ținea bine pălăria, pentru a nu fi luată de vânt.

Un domn mai în vârstă, din Marea Britanie, s-a apropiat de ea și i-a zis: ,,Mă scuzați, doamnă. Nu vreau să fiu necioplit și prea direct, dar știați că rochia vă este ridicată de vântul puternic?

,,Da, știu”, a spus femeia, ,,Dar am nevoie de ambele mâini pentru a-mi ține pălăria”.

Bătrânul domn a roșit, a încercat să își schimbe direcția privirii, apoi a exclamat: ,,Dar, doamnă, părțile intime vă sunt la vedere!”

Femeia s-a uitat în jos, apoi s-a uitat la bărbat. A zâmbit larg și i-a răspuns: ,,Domnule, orice puteți vedea acolo jos are 83 de ani vechime, dar pălăria asta am cumpărat-o abia ieri”.

[modigliani]

https://www.facebook.com/cernagor.nicol ... 3700252844