Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[tiih]

Salut!

...”Ai învăţat să copiezi la şcoală. Să plagiezi lucrări de diplomă. Să şpăguieşti profesorii, ca să treci clasa. Dar nu te vezi pe tine în oglindă, atunci când îţi perii zulufii şi îţi pui pe cap basca de propagandă, pentru a fii gen echipă, la protest. Eşti justiţiar. Pentru că aşa e curentul indignării.

Eşti singur în mulţime şi asta te deprimă nespus.” : :

https://romanialibera.ro/opinii/complex ... ani-821694

Ce articol de doi bani.... in ziarul respectiv..cu destule neadevarurii si greseli gramaticale..Fiti atenti.!...

"Cei 30 de ani de la Revoluţie încoace sunt probabil cei mai fericiţi din întreaga istorie modernă a României. De ce eşti trist? Şi împovărat? Ce te nemulţumeşte? De ce-ţi strigi nemulţumirile în gura mare? Cum de a-i ajuns să-ţi plângi nevoile în stradă?"

Oare asa o fi si pentru culegatorii de sparangel,capsunarii..milioanele de oameni care traiasc in propia tara la limita saraciei ,cu nici 900-1000 lei de persoana .....(a se traduce 200...300 euro!)????

Donbazil,eu am apreciat mereu felul dumnevoastra de a vedea mai diferit lucrurile..dar-glumind un pic- o data cu inaintarea in varsta parca sa mai estompat din "spiritul dumnevoastra revolutionar",

[Donbazil]

Salut!

,,Un tip elegant intra intr-un renumit magazin de bijuterii insotit de o superba domnisoara. Impreuna, aleg un colier de 50.000 de euro pentru ea.
Fara ezitare, omul scoate carnetul de cecuri si il completeaza cu suma respectiva.
Vanzatorul era un pic incurcat, deoarece suma era considerabila si era prima data cand ii vedea pe cei doi.
– Am sentimentul ca va ganditi in sinea dumneavoastra daca cecul are acoperire sau nu.
– Hmmm, pai…, da…
– Astazi e sambata si banca mea este inchisa dar iata cum propun sa facem: eu va las cecul completat, iar bijuteria ramane la dumneavoastra in magazin.
Luni va duceti la banca, incasati cecul si apoi trimiteti colierul prin curier domnisoarei, zise omul in timp ce se sorbea din ochi cu tanara.
Bijutierul, satisfacut de aceasta propunere, accepta. Cand se duce luni la banca, insa, stupoare: cecul nu avea acoperire. Consternat, bijutierul telefoneaza clientului care ii spune:
– Dar nu este nimic grav!
Pe dumneavoastra nu v-a costat nimic iar eu am petrecut gratuit o noapte salbatica cu domnisoara! Va multumesc pentru colaborare!,,
-via Gabriel Mincă

[Donbazil]

Salut !



”Omule, natură slabă,
Un’ te-ndrepți cu-atâta grabă?
Tot zorești spre nicăieri,
Tu nu vezi că mâine-i ieri?
Fă popas, te hodinește,
Nu trăi așa hoțește,
Care ți-i în viață țelul,
Sufletul, sau portofelul?
Ia cumva o cale nouă
Și le-mpacă pe-amândouă,
Nu o ține-ntr-un hei-rup,
Ai și suflet, nu doar trup!
Lui ce-i dai, cu ce-l hrănești,
Răsăritul îl privești?
Dăruiești, primești iubire,
Știi ce-nseamnă fericire?
Omule, încetinește,
Goana asta obosește...
Lasă pasul mai ușor,
N-ai putere de tractor!
Plimbă-te, miroase-o floare,
Vindecă ce te mai doare,
Fugi de rău, cât poți fă bine,
Doar ce dai îți aparține”...

Licuța Pântia

[Donbazil]

Salut!



Alina Ioana
14 octombrie ·
" O bătrână stă la o masă într-o cofetărie. Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda.
Bătrâna răspunde:
– Cât costă o felie de tort?
Chelnerița răspunde:
– 3 lei.
Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:
– … și cât costă cea mai mică?
Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit.
I-a răspuns:
– 2 lei.
– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna.
Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța și să nu achite.
Bătrâna, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat încet, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hârtie și a plecat.
Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic.
Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș un leu.
Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă.
S-a întors repede să caute bătrâna pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi.
Era prea târziu, plecase.
I-a părut rău că a judecat-o pe bătrână ieftin.
Bătrâna avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar.
Apropiindu-se tânăra din nou de masă, observă un plic pe care îl deschise și descoperi o poză:
Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brațe un copil.
Apoi citi un bilet:
Maria
Nu mă cunoști...
Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit.
Te-am crescut până la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată.
Te-am găsit greu, iar astăzi am văzut-o în tine pe fica mea. Mare bucurie!
Semeni leit cu ea!
Te iubesc nespus!
Acum am plecat la azilul de unde sunt...
Nu mă căuta...
Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii...
Nu plânge...
Te îmbrățișez cu mult dor și drag,
Bunica Ana.
Tânăra izbucni în lacrimi și săruta atât poza cât și scrisoarea.
Cu 1 leu în mână stătea și privea la Ceruri.
După 2 săptămâni de căutări găsise azilul unde stătea bunica.
Când a ajuns acolo cineva o așteptă pe Maria și îi spuse:
- Vă rog să ne iertați.
Bunica Ana a plecat la Ceruri acum 4 zile.
Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri.
Vedeți casa nouă de alături?
Este construită de ea pentru bătrânii singuri. Ați avut o bunică minunată.
Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi...
Era durerea adâncă pentru bunica ei.
Această poveste reală arată clar că se pot trage concluzii pripite.
Pentru că înainte de a judeca pe cineva ar trebui să privești între pereții săi, să îi cunoști temerile și grijile lui.
Nu lovi !
Nu folosi cuvântul ca o armă pentru că doare!
Vei fi urmărit toată viața de răutatea lor...
Atunci vei vedea cât de fragil este omul din spatele aparenței.
Vei observa că sunt oameni minunați pe care nu îi cunoști dar îi judeci după aparențe.
Și Hristos a fost purtat pe brațele Maicii Domnului.
Și Hristos a avut o mamă.
Unii copii au fost legănați pe brațele mamelor lor, alții pe brațele bunicilor, sau nu au mai apucat nici o sărutare.
Unii copii dorm nemâncați sau loviți, iar alții în Africa mor de foame.
Mergi și sărută mâinile care te-au crescut și educat.
Dacă nu mai sunt roagă-te pentru ei! "

[Donbazil]

.

[Donbazil]

Salut!

Radu Preda
2h ·
TRUMP: DAMNATIO MEMORIAE
Cu conturile din rețelele de socializare suspendate temporar sau definitiv, tăiat din poze, scos din filme (Singur acasă 2, de pildă), respins, disprețuit, considerat o rușine, urmărit juridic și, oricum, calomniat permanent de o media agresivă, unilaterală și evident ideologică: Trump a ajuns persona non grata prin excelență. Omul, cum știm, nu duce lipsă de defecte, dintre care cel mai mare este libertatea. Nu vrea bani, că are, așa cum nu vrea alte avantaje de care se bucură deja de decenii. De unde și stilul direct, abrupt, pe alocuri susceptibil de aroganță, cu un conținut ideatic nu mereu deosebit de profund. Câteodată, chiar îți părea rău că nu duce marile idei până la capăt. Din pricina limitelor. A făcut bani, nu școli. Cu toate acestea, că a vorbit despre locul religiei în viața societății, despre dreptul la viață, despre adevăratul patriotism, despre crimele comunismului sau despre ce înseamnă America profundă, acest Președinte a contestat cenzura corectitudinii politice, dând glas unor valori și emoții până de curând ignorate, dacă nu combătute pe față. Rezultatul: 80 de milioane de alegători. Nu știu dacă este mult sau puțin, dar asta spune ceva esențial despre lumea de azi: cu sau fără pandemie, reducționismul progresist - ce este vechi trebuie distrus, ce este nou promovat - ne împinge către mecanisme de tip totalitar. Nu mai avem voie să exprimăm ceea ce gândim și nici să ne apărăm. Or, pentru democrație, oriunde în lume, o asemenea evoluție reprezintă adevăratul pericol. Nu sunt adeptul tolerării derapajelor, așa cum, punctual, nu pot confunda libertatea religioasă cu încurajarea fundamentalismului islamic. A exclude, în numele răului mare, proclamat ca atare, toate formele mai mici ale acestuia, majoritatea stingându-se de la sine, iată adevăratul atentat la democrație. Concret, în numele combaterii huliganismului, de ce nu ar fi interzise toate, dar toate, galeriile de fotbal? În numele combaterii evaziunii fiscale, de ce nu ar trebui ca pătrunjelul și mărarul sau țelina și ceapa să fie vândute exclusiv pe internet? Extremismul nu se combate extrem. Exemplu: după 1989, în România sau în Germania, foștii securiști nu au fost condamnați in corpore. De ce? Pentru că eventuala lor ostracizare ar fi dus, instinctiv, la apariția unor structuri organizate de rezistență care ar fi periclitat nemijlocit tinerele democrații. Știm prețul: cei vechi s-au amestecat printre cei noi. Pe termen lung însă, pentru a rămâne la exemplul românesc, în mai puțin de o generație am intrat în UE și NATO. Istoria se scrie cu toate ingredientele disponibile. Revenind însă la Trump, că va fi arestat în primul minut după pierderea imunității sau nu, că va fi scos din manuale sau că va trebui să trăiască într-un permanent asediu, el reprezintă hârtia de turnesol a unei întregi culturi politice nordatlantice. Câtă vreme disprețul și furia față de diversitatea opiniilor, față de identități diferite, vor domina, libertatea și prosperitatea vor ajunge amintire. Da, să ne vaccinăm! Pentru a asista în viață la moartea unei epoci.
Sus să avem inimile!

[Donbazil]

Salut!

Vorbe înțelepte !
”Zilnic citesc sau ascult la radio așa zise știri despre tot felul de inițiative și reușite economice în vreme de pandemie.
La inceput am crezut că fac parte din faptul divers și trebuie percepute ca atare.
Apoi am constatat că este de fapt o acțiune de propagandă concertată sa fie evidentiațe activități a căror dimensiune ca plusvaloare economică este insignifiantă ,pe post de rețete de succes.
Este vorba despre acele inițiative private de tipul preparării gemurilor,a conservelor de casă,mica seră bio din curte sau confecționarea de gadgeturi …o listă lungă de altfel și o oală mare în care sunt adunate laolaltă cu titlul pompos de afaceri de succes întreprinderi individuale sau ale unor grupuri restrânse care de fapt sunt strigătul de ajutor al celor mai mulți oameni care nu au găsit suport din partea statului pentru a supraviețui.
Mai pe românește astfel de exemple nu sunt rețete de succes ci imagini ale disperării multora care au ajuns să croșeteze prin fundul curții din cauză că pentru meseria și specializarea pe care o au ușile sunt închise.
Aș putea spune că demersul acesta de informare este de fapt un fel de amorțire și inoculare a gândurilor noastre că ,vezi Doamne, acolo ar fi luminița de la capătul tunelului.
Este masca pe care autoritațile si-o pun pe față pentru ca majoritatea să nu observe chipul hâd al unei țări în care economia cade precum un avion fără aripi iar locurile de muncă dispar ca albinele otrăvite de erbicide.
Oamenii care au ajuns sa prepare artizanal zacuscă si sunt prezentati drept modele de succes sunt de fapt niște obidiți ai destinului într-o țară în care societăți comerciale de apartament au dat tunuri de milioane cu achiziții de măști sau produse dezinfectante.
O țară în care neputința este îmbracată în haine de bal iar disperarea oamenilor este proclamată drept bucurie.
O Românie care din păcate încet și sigur se așează pe făgașul unor ierarhii economice și sociale împotriva firii și care va oferi într-un viitor destul de previzibil doar statutul de rândaș pentru generația tânară în timp ce vechililor li se vor adăuga alți favorizați pentru scaunele vacante de ispravnici și zapcii”...

By Titi Dincă

[Donbazil]

Salut!



"De Sf. Valentin un bărbat a cumpărat 3 felicitări, 3 cutii de bomboane și 3 buchete de flori. Casierița l-a văzut și și-a spus în mintea ei, uitându-se cu scârbă la el: “Acest gen de bărbați îmi provoacă scârbă”. Aparent această crezuse că toate cele 3 seturi erau pentru cele trei relatii ce le avea.
Bărbatul observând modul cum îl tratează îi răspunde: “ Un set este pentru mama mea, căci ea a fost prima femeie pe care am întâlnit-o și m-a invatat iubirea. Al doilea set este pentru soția mea, pe care o iubesc și care m-a făcut să pretuiesc iubirea.
Iar ultimul set este pentru fetița mea. Pentru că eu trebuie să-i arăt cum merită tratată o femeie de către un bărbat și cui trebuie să-i ofere iubirea ei.
Apoi bărbatul s-a întors în același magazin și a cumpărat un alt set și l-a dăruit casieriței spunându-i: “Îți ofer acest cadou deoarece m-ai judecat când ai văzut cele 3 seturi. Înseamnă că în viață ta a existat un bărbat care nu te-a prețuit și a oferit astfel de seturi și altora cu care avea relații.”
Morală? Fiecare femeie din viața ta este importantă și trebuie să o tratezi cu respect. Dar cel mai important lucru: învață-ți fetiță, dacă ai, să pretindă respect. Iar de ai un băiat, învață-l să-l ofere!"

[Donbazil]

Salut !

Ťâgãncuśa
Dan Suciu - Ziarul de Sânbenedic - 06/04/2020
Acum mulťi ani, undeva prin judeťul Sibiu ,aveam śi eu o firmuliťã cu care mã luptam sã fac noul capitalism românesc.
Munceam pe rupte, de nu śtiam nici ce zi este în calendar.
Tot mai dezamãgit de cum mergeau lucrurile ,asistând la moartea marii industrii, inflaťie galopantã śi la falimentul chioścarilor, adus de vizitele Gãrzii Financiare ce îi omora cu nesimťirea lor flegmaticã.
Acolo la firmuliťa mea am auzit atâtea tragedii śi atâtea plânsete cum nu aud nici preoťii la spovedanii. Dupã un pãhãrel în plus, omul îśi dãdea drumul la baierile pungii, unde-śi ťinea necazul zãvorât departe de śtiinťa familiei sau a colegilor de serviciu.
Mult m-am gândit câťi bani ar fi luat psihologii ascultând atâtea ore plânsul omului necãjit.
Vindeam en-gross śi en-detail... adicã dãdeam śi la bucatã celor din cartier o bere, un suc..cã restul luau fãrã acte chioścarii śi micile crâśme.
Aveam mereu nevoie de ambalaj, sticle de 0,5 litri în special dar śi de sticle de suc de 0,25l,un model ieśit atunci ,destul de rezistent.
Zilnic veneau necãjiťii cartierului cu sticle strânse de prin tomberoane śi spãlate prin cine śtie ce curťi mizere .
-Domnu Dan luaťi sticle?
Normal cã luam.
De o vreme, o ťigancã venea împreunã cu o copiliťã ce abia se ťinea de fusta lungã śi plinã de pete.
Aducea în sacul de rafie câteva zeci de sticle. Puťini bani dar probabil erau singurul lor câśtig.
Aproape întotdeauna îi dãdeam cadou copilei un suc. Nu aveam alimente în depozit sau dulciuri. Doar suc, apã, bere śi rachiuri.
Copila ,aproape îmi smulgea sticla din mânã śi îl bea grãbitã, parcã îi era fricã cã cineva îi va lua sucul.
Era murdarã din cale afarã, desculťã śi cu pãrul atât de încâlcit încât îmi închipuiam cã-i trebuie o zi întreagã sã-l pieptene.
-La ścoalã merge copila?
Am întrebat femeia ce bãnuiam cã-i este mamã sau mãtuśã.
-Apãi cu ce s-o trimit domnu dragã?
Cã trãbã haine, pãpuci.. Śî io aghia am ce sã-i dau sã mânce!
-Trãbã s-o dai,cã-i pãcat sã nu śtie sã citeascã mãcar!
Insistam mereu cu aceiaśi poveste śi de o vreme îi vorbeam direct copilei despre importanťa ścolii.
-Uite la spital este chiar un doctor care este din familie de ťigani cortorari..Cu ścoalã poťi sã ajungi sã fii îmbrãcat cu haine bune śi sã ai mâncare de care vrei!
-Śî prãjâturã?
Copila m-a surprins cu întrebarea. Mã privea cu niśte ochi negrii sfredelitori śi aśtepta rãspuns cu gura cãscatã śi cu un deget ridicat care indica undeva în mintea ei o dorinťã supremã.
-Daaa, pãi nu numai o prãjiturã. Dacã faci ścoalã ,o sã ai bani sã cumperi toatã cofetãria!
-Atâťa bani!!!! Îmi iau o tavã mare..,,Diplomat". Numa io o mânc... No aśa sã śtii tu Lolã, cã nu-i dau la nime'!
Apoi privind mutra miratã a femeii zise mai încet:
-Da ťâie-ťi dau..Lolã.. Ťâie ieee... îťi dau .
Atunci am plusat momentul śi am întrebat-o:
-Îmi dai śi mie?
Copila s-a uitat miratã la mine, apoi s-a uitat la femeie śi râzând cu gura pânã la urechi a zis rãspicat:
-Io îťi dau, da' numa' una.. Da śi tu sã-mi dai on suc !
Bine?
Ne-am amuzat tare śi reluam înťelegerea ori de câte ori venea copila la depozit.
Au trecut mulťi ani.Firma mea a devenit o amintire.
Am schimbat śi judeťul, locuinťa, meseria śi eram acum prin Cluj cu treabã. Mã învârteam prin tot Clujul de douã ori pe sãptãmânã cu produsele unei firme. Eram prezent la târguri, expoziťii,prezentãri de produse śi promoťii prin hypermarketuri.
Mã cunośtea multã lume ce muncea în comerťul cu alimente cã eram mereu prin magazine śi restaurante. Mã saluta lumea prin Cluj.. E drept cã śi eu eram tot ,,o gurã"!
Vorbesc mult, spun glume, bancuri śi mereu îmi lãudam marfa.
Mã poreclise lumea,, Sãnãtate cu lactate" sau,, Sãrumâna cu smântâna! ",dupã cum îi salutam eu.Eram în Cluj în zona de restaurante a unui Mall.
-Bunã ziua!
Mã salutã o fatã superbã în ťinutã ofiice śi cu un pãr creť foarte bogat, castaniu .
Studiez la secundã fata śi rãspund la salut zâmbitor ca de obicei. Faptul cã fata s-a oprit în faťa mea îmi sugera cã o sã-mi cearã o livrare undeva sau cã vrea mãcar un numãr de telefon pt o comandã.
-Mã recunoaśteťi domnu Dan?
Asta m-a dat gata.
Deja creierul meu se dãdea de ceasul morťii sã gãsesc firma unde am vãzut-o.
Sã śtiu ce poveśti am lansat pe acolo..Poveśti exagerate śi împãnate cu multe minciuni, cum zice orice comerciant.
Nu gãsesc nimic.
Caut în minte fetele cu care fãceam prezentãri de produse... Nimic.
Vânzãtoare... Cunośteam cu sutele...
Habar n-am... Între timp... Studiez atent fata.
O fi prietenã cu patronul?
O fi una din studentele venite sã vadã fabrica śi mã ťine minte?
-Śtiťi domniśoarã... Eu lucrez cu extrem de multã lume śi nu prea reuśesc sã reťin numele tuturor. Defect de memorie... Dar cred cã vã śtiu de undeva. Pe la vreo firmã ne-am întâlnit?
-Daaa la o firmã! Aveťi dreptate. Dar demult tare.
-Ahaaa pãi d'aia nu vã mai ťin minte. Dacã a fost demult.
-Vreau sã vã.. invit la o prãjiturã!
Zise fata râzând, arãtând spre vitrina cu prãjituri lângã care chiar ne oprisem.
-Ooo... Sigur. La o cafea putem discuta .Sânt chiar încântat sã vã ofer o prãjiturã. De care doriťi, ce suc?
-Prãjitura o cumpãr eu. Vã place Diplomat?
Dar sucul îl luaťi dumneavoastrã.
Mirat mã conformez, dar mintea îmi era extrem de agitatã.
Cine-o fi minunea asta de fatã?
Elegantã, stilatã nefardatã aproape deloc, bijuteri minimaliste,manichiurã cu lac transparent ,parfum plãcut dar deloc exagerat.
-Vã eram datoare cu un Diplomat! Eu, rãmân la fel de nelãmurit în continuare śi o întreb mirat:
-De când domniśoarã? Staťi puťin... Nu cumva mã confundaťi? Śtiťi... eu sunt pãťit!
Mi-a zis o fatã cã am.. Mã rog... am dansat cu ea śi cã eu eram naś la nunta veriśoarei ei. Jura cã.. ne śtim!
-Nu domnu' Dan. Aťi avut o firmã!
-Da.. Oho.. dar demult!
-Eu veneam vara mereu la dumneata cu mãtuśa mea Lola, cu sticle de vânzare śi dumneata îmi dãdea-i mereu un suc. Ce mai plângeam când nu erai dumneata la firmã.. Cã nu-mi dãdea nime' ,,sucu' meu"!
-Doamne... Tu... Tu eśti fetiťa aia micuťã... ?
Nici nu-mi puteam aduce aminte numele ei atât eram de mirat.
-Da. Eu sunt,, Mãriuťa"!
A urmat o orã de poveśti minunate.
Fata a fost luatã în evidenťa unei asociaťii care a sprjinit-o sã facã ścoalã. Atât de tare era hotãrâtã sã devinã cineva încât i-a uimit pe toťi śi ścoala a devenit pentru ea marea dragoste.
Acum era studentã în ultimul an. Lucra pentru o asociaťie ca educator, preda la niśte ścoli speciale pt rommi. Śi le spunea tuturor de perioada când ea vindea sticle goale.
De visul ei sã mãnânce o tavã de prãjiturã Diplomat.
A insistat sã plãteascã prãjitura.
Eu eram dator sã achit sucul conform înťelegerii din copilãria ei.
Din pãcate nu i-am cerut numãrul de telefon.. Nu am revãzut-o dar cred cã o s-o revãd cândva la fel de neaśteptat.
Dragii mei.. Fiťi atenťi cu copiii.. Ei sorb cuvintele noastre śi uneori ei le transformã în vise.
Fiťi atenťi ce vise le creaťi!
Cu,, Mãriuťa'' sunt ,,chit"...mi-a dat prãjitura.
Era atât de mândrã de transformarea ei śi atât de bucuroasã cã a putut sã-i arete asta cuiva care a cunoscut-o când umbla desculťã śi în zdrenťe.
Dan Suciu... Ocna Mureś 2020...

[Donbazil]

Salut !

De pe Facebook....
Nu știu cine a scris-o dar e genială!

O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent
Și ce era pe punctul să intre-n faliment,
Se da de ceasul morții, de foame să nu crape
Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.
Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,
În tril de păsărele și chiorăit de mațe
Și adormi de foame, ca anesteziată,
Când se trezi deodată subit înviorată.
Pesemne că visase cuvântu-acela magic…
Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,
Luă din farmacie fără regret sau frâu,
Purcoi de laxative și le-aruncă în râu,
Mai sus de locul unde veneau când li-era sete,
În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.
Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,
În pragul farmaciei exact ca înainte.
După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,
Că fiarele în masă aveau pântecăraie
Și au venit degrabă, aproape-n agonie,
Să ceară tratamente și sfat la farmacie.
Vulpița cea vicleană le asculta pe toate,
Le întreabă de dietă, de-au labele curate
Și cu cinism le scoase brutal din letargie,
Spunând că în mod sigur e caz de pandemie.
Le-a dat pastile scumpe, la preț exorbitant
Și sticle , chiar canistre cu mult dezinfectant,
O mască de protecție să-i apere de boală
Și să păstreze strașnic distanța socială.
Le-a osândit să șadă în aspră carantină
Și le ducea ea leacuri la ei în vizuină,
Iar bietele-animale, naive și neroade ,
Spuneau în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”
Odată la trei zile mai arunca în ape,
Cu plasa, purgative de-au început să crape,
Bătrânele-animale, ce n-au imunitate,
Ba chiar catalogate cu comorbiditate.
De-atâta pandemie, de diaree, chin,
Veni după o vreme vulpița c-un vaccin,
Un fel de apă chioară băută din pocal
Și-ajunse infractoarea erou național.
Morala 1
În vremi de pandemie, puhoi de lume piere,
Iar unii la butoane fac din venin, avere.
Morala 2
Când lumea stă închisă în neputință surdă,
Profită demnitarii, își fac de cap și zburdă.
Morala 3
Decât să bei din apă în vremi de pandemie,
E mult mai indicată o cură cu tărie!
Autor necunoscut.

[Shrek]

Noua interpretare a...biliei!
In vremurile antice, cand inca umblau canii cu covrigi in coada si nu existau ...restricții, în partea de nord vest a peninsulei dacia, trăia un învățător pe nume....Bisus! Domnia sa era un învățător renumit, reușind pe multi copii ai stuparitului cum sa scrie si sa socoate precum și alte taine ale acestei nobile apucături. Pardon, apiculturi!
Ca orice învățător, Bisus al nost o făcut si minuni de-a lungul timpului , parte din ele le vom descrie mai jos.
Nunta din Cana..Salileii!
Se spune ca învățătorul, sau dascalul cum suna mai frumos, o fo 'nvitat la o nuntă ( in calitate de furnizor de vinuri, bineinteles). La un moment dat, din cauza numărului mare de invitați consumatori , asa cum sunt nunțile tradiționale, vinul s-o gatat! Atunci organizatorii, de fapt soacra mare ( poama acra), a apelat la omul ei de incredere: dom'le, fa ceva ca ăștia o iau razna , intra in sevraj! La care dascălul o zas: noh, io te ajut, dar sa stii ca pretul la vin o crescut cu trizeci la sută, ca nah, ie pandemie!
-Nu-i bai, o zac soacra! Nașu plătește!
-Atunci, zise dascalul, du-i niste....apa plata! C-are s-o plătească la pret de vin!
Vindecare celor zece...lepre! Pardon, leprosi!
Zace bilia, ca dascalu' nost, mergând ase pe drum , de la stupina la ...balonta, o 'ntalnit pe drum niste leprosi care i-au cerut să ii vindece ( de viciu). Atunci dascalu' nost o zas: ba băieți, io va 'jut da' sa stiti ca din cauza pandemiei, prețul consultației o crescut cu douajsicinci la sută, daca vreti bine, daca nu, pa!
Înmulțirea panilor si a peștilor. Pe cale naturală!
Fiind invitat la festivalul ....untold, in calitate de organizator, si unde se adunase lume potop, inca dinaintea pandemiei, în așteptare dj-ului vangoh, intr-o pauza publicitară, norodul adunat a dat semne ca ii ie foame! Or început să urle! Unul dintre organizatori a cerut voie sa le dea drumul sa meargă la shopping. La care dascalu' nost' o zas: bah! Nu le da drumul ca se duc la sparanghel! Anunță la microfon ca astazi primesc meniu corean: pita si peste!
Organizatorul 2 se freca la ochi si se scobi în nas de mirare si il întreba pe dascal: dom'le, noi nu avem atâta pita si nici pești!
La care dascălul raspunse: Nu-i bai! Cheamă pe ciomu sa taie pita iar pești, du-te si cumpara d-aia mici de acvariu! Si p-aia tot Ciomu sa ii felieze. Si inca ceva! Anunță că din cauza pandemiei, prețul la mâncare o crescut ci trizeci la suta! Plata înainte!
Acesta este un pancflet! Orice asemănare cu personaje din viața reală sau din " carti" este pur întâmplătoare!

[Donbazil]

Salut!

Puiu C. Bahcevanii
14h ·
ILDIKO, ARDEALUL ȘI PATRIOTISMUL
Notă : pe contul TATAIE PUIU am postat pamfletul "RĂZBOIUL BIKINILOR ÎN PARADIS "(super tare)!!
Aveam până mai an, o prietenuță, unguroaică din TÂRGUL SECUIESC. Zână omuleți , zână era nu femeie, frumoasă, zveltă, brunetă cu ochii verzi, iubicioasă, cum nu se mai există, prim soprană la opera maghiară, 38 de ani , să-i bei apă din p *** ă (din palmă obsedaților), un singur defect avea NEM TUDOM ROMÂNEȘTE , nu bunghea neam de română .
Fată fină, delicată, plină de talente, cultă-n cap ca nimeni alta și.......la început , părea normală.
Dragoste mare , mă jur pe MARKU (ăla de trăgea cu arcu', știți voi care Marku). Pentru că o sorbeam din ochi, muream de dragul ei, m-am jurat io pe limba conaționalilor mei ciocolatii din FERENTARI, că nu mă las până nu o învăț, măcar câteva cuvinte uzuale în română , fata își dorea mult să-mi poată spune : te iubesc , te doresc în limba lui Eminescu, Creangă, Sorescu, VANGHELIE (cel cu ALMANAHELE de la sectorul 5 , mucureștean )
Într-o noapte, după o partidă de sex de vis, mă mănâncă grav în părțile moi, și ca să văd io cât e ea de șovină de revanșardă (de unguroaică pe scurt) o întreb, doar așa ca test :
-de ce ILDIKO fata mea , vrei tu să-mi furi mie ARDEALUL, pământul nostru strămoșesc ??
-dar la ILDIKO nu vrei furat ARDEAL , la ea vrei doar să mi-o tragem mult !!
A reținut afurisita și pe la 2 noaptea, drăkoaika, îmi șoptea în urechea dreaptă :
-dacă la tine nu vrei facem dragoste acum, ILDIKO fură ARDEALUL și duce la el departe la Budapest !!
Sar din pat ca turbat, somnul îmi fugise deja, patriotismul urla prin toți porii mei , mă și gândeam că mâine plec la București cu pașaport maghiar și - i zic :
- ho nebuno , lasă ARDEALUL unde e, că te rezolv mintenaș . La ora 4, așa spre dimi , iar îmi fura ILDIKO ARDEALUL, ultima oară a vrut să mi-l fure la 6 dimineața . În weekend-uri mi-l fura de cel puțin șase, șapte ori .
Nu mai puteam, așa nu mai mergea cu futăcioasa asta mică . Întru cu ea în puțină istorie. Acum, o umilesc grav îmi zic și voi dormi liniștit după aceea . Îi povestesc cum înaintașii ei l-au ucis mișelește pe GHEORGHE DOJA, pe HOREA, CLOȘCA și pe CRIȘAN, pe MIHAI VITEAZUL .
Închei scurtul periplu prin istoria românilor ardeleni amenințând- o sever :
-Acum, de fapt ar trebui să mă răzbun grav pe tine, dacă nu ești cuminte, dar mă mai gândesc până mâine, dacă o fac sau nu.
Noapte adâncă , fata dormea liniștită în brațele mele , adorm și eu . După ora 12, trecute binișor de fix , așa cam pe la unu noaptea, îmi susura în ureche :
- ILDIKO vrei acum răzbunăm noi doi pe GHEORGHE DOJU , mult răzbunăm noi doi !!
Ne-am răzbunat cumplit, io nu mai aveam în mine gram de dorință de răzbunare, apoi i-am răzbunat pe Horea, pe Cloșca și pe Crișan, beleaua mare a fost că ILDIKO a mea a ținut morțiș să-i răzbunăm pe rând, pe fiecare în parte , nu pe toți o dată (la pachet), cum am propus eu .
Dimineață pe la ora 8 , unguroaika mea sexoasă, se pregătea să-l răzbune la greu pe marele MIȘU SEXOSU' (MIHĂIȚĂ CEL VITEAZ), argumentând ea că la o așa moarte cumplită și răzbunarea noastră trebuie să fie cumplită (de cel puțin două ore, susținea ea ) .
Ce să mă mai răzbun oameni buni , să mă ierte marele nostru înaintaș , dar nu mai aveam gram de ură în mine . Îi zic :
-da iubire, cruntă ne va fi răzbunarea, pune de o cafea tare să ne mai revenim nițel , cobor să-mi iau țigări , când revin ne răzbunăm groaznic, cu strigături și țipete adică .
De un an sunt tot plecat după țigări , mă sună periodic ILDIKO și mă întreabă :
-la tine tot nu găsit țigări?? La mine nu uitat , răzbunăm MIȘU CEL VITEAZ !!
PS : Fac pe această cale un apel umanitar la prietenii mei, bărbații patrioți din ARDEAL :
-frați români io v-am apărat ARDEALUL cât am putut să nu vi-l fure ILDIKO, am răzbunat străbunii ardeleni până la ultima picătură de energie din mine , acum e rândul vostru frații mei, mergeți voi în Tg. SECUIESC, întrebați de ILDIKO, continuați opera mea, că io nu mai am gram de RĂZBUNARE în mine !!
tataie puiu

[Shrek]

Întoarcere în timp. Cu trenu'....
Dintr-un motiv oarecare, am rămas fără masina. Dar trebuia sa fac un drum urgent , juma de tara. Cum precinii ii ai doar cand au ei nevoie, am decis să merg cu trenu'. Gara este cam la fo 5 km pe " asfalt" si fo 2 pe scurtătură " prin pruni"! Când eram cinar, ii făceam in 45 de minute, maxim 50. Acum iau o marjă de rezerva de 45 minute ca nah, trec prin cartierul rromilor, este noapte, te fugareste un caine comunitar.....
Ma pun la drum in crucea nopții, urmând să plec cu trenul intarziatilor, cum ii spunea odat', adică pentru cei ce nu se pot trezi dimineata la 5. Ma întâlnesc cu multi cunoscuți pe drum, dar sub masca sunt greu de recunoscut. Ma gasesc cu un cunoscut si mergem impreuna fo 5 minute. Ii mere gura ca trenul prin halta. Sudistii sunt volubili si povestesc multe. Numai sa aiba cui. In cinci minute am aflat viata lui din ultimii 30 de ani. Basca care sunt hoții din noua generație, bețivii, curvarii, coruptii..... Ce mai, o enciclopedie ambulanță. Schimbam telefoanele si dispare printre blocuri. Venea de la muncă din tură de noapte. Sunt la jumătatea drumului si ma uit la ceas. Sunt in grafic. Nu ca acu' 35 de ani, dar pe aproape. Urmează o pantă de f'un km si cartierul, rromilor. Chiar dacă bătrânii spuneau că pe oamenii buni , nu ii mușcă canii( scuzați cacofonia) rai, ma ia cu frisoane pe spate ca ar putea sa fie niste cani buni care nu stiu vorba din bătrâni. Dar trec si nu se intampla nimic. Aproape de finalul pantei, locuia pe vremuri, Lora. Un fel de prima si" ultima" iubire din tinerețe. Amintirile ma napadesc. Revăd grădina unde petreceam multe nopți, cu ea, promitandu-i luna de pe cer, o cotarita de stele sa si le prinda în par . Iar daca ne prindea răsăritul, ii promitem ca mer sa ii aduc juma de soare sa-i încălzească inima până seara următoare.... Ce vremuri?! Ma apropii de locul acela si inima imi bate cu putere. Amintirile dau navala ca niste copii in carusel! Oare ce o mai face Lora? Dar casa unde locuia și grădina unde " pierdeam" noptile , nu se vad. Prin bezna dimineții de iarna se pot distinge doar niste forme grotești de ruine si bălării. Din gard au mai rămas niste butoarce de zici ca sunt statuile de Insula Paștelui.... Unde esti copilărie cu pădurea ta cu tot........
Inima imi bubuie in piept de parcă ar vrea iasa sa vada si ea ce a mai ramas din povestea de dragoste. Langa mine se aude un latrat scurt. Imi revin din visare . De fapt , inima bate ca am obosit urcând dealul. Ce cruda este realitatea. Si eu care credeam ca....
Se vede gara. Trei minute. Reduc ritmul sa imi revin. Se cracaneaza de ziua cum zac sudistii. Am timp berechet. Nu ma pot abtine sa nu merg in spatele gării, unde pe vremuri era o cârciumă. Acolo pierdeam noptile, cand nu eram cu Lora. Cârciumă este pe cale să își dea duhul. Sta intr-o ra^na ( nu am pe tastatura i din a), asemeni unui betiv cazut in sant . Ma uit din prag si închid ochii. La masa din colț, unde puneam tara la cale uitandu-ne mereu peste umăr sa nu fie f'un băiat cu ochii albastri. Il vad pe Gore, pe Ioniță, pe Costică, pe Nelu....unii dintre ei s-au dus! Altul este cata dus! O vad si pe chelnerita " pedofila" care ma intreaba : "manzule, în seara asta cum o vrei? Tanti Nuti, o vreau uscata, ca ultima data, era prea umedă și am scapat-o jos( berea). " râsete și glumele de atunci imi revin in urechi. Ce vremuri.....
Ma aduce cu picioarele pe pământ clinchetul de la bariera. Semn ca trebe sa merg pe peron. Ce peron, zici ca sunt tranșee. Nu mai este nimeni in gara. Un caine șchiop, cu o slăbită întoarsă vine lângă mine. Sta cuminte si asteapta trenul. Il vad cum se chinuie să se așeze. Se uita la mine, eu la el....Imi vine in minte poezia " Cutu schiop"! Când era mic, fi'-mio o recita la serbare.. Si la final ii dădeau lacrimile. El spunea că așa era rolul....Dar multi părinți ii vedeam cum le înoată ochii in lacrimi!
A venit trenul. Ma urc si sunt placut impresionat. Cald si curat. Pe peron, cutu schiop țopăie de la o usa la alta. Dar nu coboară nimeni. Poate stăpânul lui a plecat departe. E dus ! Si George nu mai vine.....alte versuri....
Trenul pleaca. Catelu' se îndepărtează trist....O vreme trista ca in poezia lui Bacovia....
- Unde merge domnu'? Aveti bilet, rezervare?
Trezit brusc din visare si starea deprimantă, m-am blocat. N-am mai vorbit cu " nasu" de 35 de ani.S-o fi schimbat ceva?
- La craiova! Da' n-am bilet si nici rezervare. Nu putem s-o rezolvam aici? Intreb io frunzarind in portmoneu după o bancnotă de 10 lei.
- Ba da! Raspunde " nasu'. Hai in spate.....
Continuarea , cu alta ocazie.
PS. Aceasta este o poveste si tratati-o ca atare. Asemănarea cu personaje din viața reala, este pur întâmplătoare.
Va tzuca Shrek!



,

[mircea.costache]

Buna Seara.

Frumos de trait povestea D-lui Shrek.
Timp de aproximativ 33 de ani, doar privitori fiind, pretentiile ar fi de alte prielisti si trairi.
Cine sa faca sa fie ce nu mai este si ce sa fie frumos ???.
Discutii.
Cu respect.

[Shrek]

Ziua ursului sau cum vor fi vremurile....
Legenda spune ca de ziua ursului, adică saptamana ce vine, vom afla cum vor fi vremile de amu 'nainte. Cică, marți, doi februar, iese ursu' dan barlog. Dacă este urat, ploaua ori este promoroaca, zice legenda ca ursu mormăie, stranuta da două ori, da o besina , se pisa pa...un'e apuca si nah, iarna-i aproape gata!
Da' daca afara ii senin, bate soarele despre...apus, ursu' sa sperie si se intoarce ( pa un'e o mai fo)! Si iarna ( ruseasca) mai durează cam patrujcinci da ani!
Brrrrr! Ma ia cu frezoane!
PS! Știați că pe multi romani din Bucovina de nord( aceia din Ucraina) ii cheamă Ursuleanu?! "Nasu'" lor cică era precin cu ...ursu!
Sa fiti iubiti si fericiti!

[Donbazil]

SALUT!

Ahaaaa!....Deci știai cînd și cum e cu ursu.....Dincolo ai întrebat la oha!..Sau erai cu gândul laaa...