Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ HRANIREA ARTIFICIALA

[Adi Hodis]

...
...
Stai asa ca nu-i asa.
...

Asa c-asa Andrei ! ... rid eu da`nu-i de ris ...din pacate e de

Albina nu e porc nici pui de gaina ... 'geaba au vrut ei sa amplifice principiul "azi la CEC un leu de pui, maine el va scoate pui" ... ca iese ciuciu`.

Ma mir ca albina a reusit sa-si pastreze imunitatea dupa toate cate s-a incercat pe "pielea" ei.
Sa vedem rezultatele ce deriva de la OMG-uri.

[Daniel Popovici]

... vreau sa vad si eu un apicultor roman care are filme facute cu albine iernate pe apiinvert ca eu deja filmez familiile cu dulcofruct.

Anul acesta sunt "la bataie" 10 familii pe Apiinvert, 10 pe zahar, mai multe pe miere (si alte 30 pe alte cele, ale caror rezultate vor fi publicate cu alta ocazie) la mine in stupina. Filme nu fac, poate fotografii, insa vor fi monitorizate "la sange" in cifre cat mai exacte.

Urmeaza detalii pe un topic separat.

[reformistul]

Grele si incurcate sunt caile Domnului. Dar mai rau...le incurcam si noi mai tare! Cred ca problema e fals abordata in ceea ce priveste chestiunea: tragi miere si bagi 25 kg inlocuitor pe care sa iernezi. In primul rand riscurile de a pierde familiile de albine (din cauza uzurii si nu numai) cresc deoarece acesti inlocuitori, stim cu totii ca, afecteaza durata de viata a albinelor intro masura cu mult mai mare comparativ cu iernarea pe miere. De asemenea, primavara albinele hranite cu inlocuitori vor avea o predispozitie cu mult mai mare la boli (nosema, etc). Dezvoltarea familiei hranite numai cu inlocuitori va fi mai lenta si cu eficienta mai scazuta in productivitate. Urme de inlocuitori se vor regasi in nectarul proaspat de primavara si ulterior. Generatiile urmatoare (daca vor mai exista), hranite tot astfel, vor duce la o continua devalorizare, in timp, atat asupra produselor cat si a cantitatilor realizate de familia respectiva. Si ar mai fi si alte aspecte. E clar ca inlocuitorii pot avea un rol in viata familiilor, dar folositi atunci cand trebuie si in cantitati moderate (la stimulare primavara - 0.5 l - 1l /familie si la completare, toamna 2l - 5l / familie). In ce priveste partea de completare ar fi de maxim 20% inlocuitori din necesarul de provizii pentru iernare. Primavara stim ca e necesar sa stimulam ponta matcii. In ce priveste ratiunile economice: 20 kg miere + 5 kg inlocuitor pastrate pentru iernare vor reprezenta (20x10 lei+5x4lei=220lei). Daca vom pune doar inlocuitor vom avea 25lx4lei = 100 lei. Inregistram sa zicem un profit de 100-120 lei, dar daca pierdem familia sau dezvoltarea ei in anul apicol urmator va fi la nivelul unui roi ca putere de productie se poate considera ca am pierdut 350-400 lei si la care vom adauga alti 350-400 lei pentru a pune in loc una noua. Faceti dumneavoastra alte calcule. In fine eu nu zic ca trebuie facut asa sau asa, dar e bine ca cei mai novice in apicultura sa aiba in vedere cresterea stupinei din punct de vedere calitativ si stiintific-tehnologic si ulterior, in timp, sa gaseasca cele mai bune solutii economice si de marketing pentru a maximiza profitul. Dar nu prin a ierna albina 100% pe inlocuitori! Numai bine, sanatate tuturor!

[Daniel Popovici]

..., mierea naturală este cea mai bună!

... pana acum, dar... NU E PERFECTA.
Aici are mana, dincolo struguri, dincolo carenta endemica in unul sau altul dintre microelemente (si mierea si polenul sufera de aceeasi carenta)
Timpul va arata cat de buni sunt inlocuitorii, dar daca ei sunt imperfecti nu inseamna ca mierea este idealul.

...In apicultura subiectul de interes este albina cu mediul si necesitatile ei...!...Nu sunt impotriva inlocutorilor net si categoric...dar o utilizare rationala...avand la baza calitatea produsului final...totusi...???

1. mediul este "de toata prastia". A disparut biodiversitatea, au disparut si sursele diversificate/combinate de polen, si culesurile lungi si sustinute. Biata albina are parte numai de monoculturi si de oscilatii. Ori are cules de-i iese pe ochi si se "tureaza la maxim" (cu hrana unilaterala "mono-"), ori ... foame. De unde sanatate?
In vest e si mai adanca problema. Nu as da vina pe hrana energetica, cat pe alternanta uzura - foame + calitatea proasta a polenului din monoculturi.

2. Calitatea mierii o compromit cei care hranesc in cules familiile de productie (dupa directivele ACA din anii 60-80. Si sunt destui care se cred "smecheri" si isi fura caciula singuri in stil balcanic.), nu cei care dezvolta roii sau ierneaza pe inlocuitori si hranesc condusi de ratiune, nu de lacomie (descrisa de CI).
Daca nu credeti, aveti pe forum pe unul dintre cei mai seriosi profesionisti, D-l Guist (intrebati-l pe el cum se face) si inca cativa care intra mai rar sau descriu mai putin lucrarile pe care le fac.

3. MIEREA NU ARE VITAMINE ci polenul e sursa de vitamine a albinei. Mierea (sau hrana energetica) poate sa nu contina minerale daca polenul le are.

4. Inlocuitorii trebue sa fie liberi de HMF sau alte toxine (aici este adevaratul pericol/risc al inlocuitorilor de miere).

[Daniel Popovici]

... riscurile de a pierde familiile de albine (din cauza uzurii si nu numai) cresc deoarece acesti inlocuitori, stim cu totii ca, afecteaza durata de viata a albinelor intro masura cu mult mai mare comparativ cu iernarea pe miere. De asemenea, primavara albinele hranite cu inlocuitori vor avea o predispozitie cu mult mai mare la boli (nosema, etc). Dezvoltarea familiei hranite numai cu inlocuitori va fi mai lenta si cu eficienta mai scazuta in productivitate. Urme de inlocuitori se vor regasi in nectarul proaspat de primavara si ulterior. Generatiile urmatoare (daca vor mai exista), hranite tot astfel, vor duce la o continua devalorizare, in timp, atat asupra produselor cat si a cantitatilor realizate de familia respectiva. Si ar mai fi si alte aspecte. ...

1. de unde uzura?
2. de unde sti ca scurteaza viata albinei si cu cat o scurteaza - Va rog cifre / fiecare inlocuitor in parte.
(Eu stiu ca inlocuitorii DE POLEN, zaharul si HMF - hidroximetilfurfurolul sunt in masura sa curteze viata albinei, nu glucoza si fructoza)
3. Rog mai multe detalii despre lagatura dintre fiecare inlocuitor despre care aveti date si imunitate/boli/epidemilologia nosemozei, "etc."
4. De unde stiti ca " Dezvoltarea familiei hranite numai cu inlocuitori va fi mai lenta si cu eficienta mai scazuta in productivitate" si in ce conditii, cu ce inlocuitori?
(poate daca se blocheaza cuibul sau se foloseste zahar nerafinat), dar poate aveti date concrete, in cifre despre inlocuitorii la care faceti referire.

5. alte aspecte sunt discutabile in functie de cantitatea folosita, data folosirii, familie, proviziile existente, culesul existent, puietul larvar existent, numarul de culegatoare din familie.
...
Fara cifre clare vorbim despre INTUITIE, probabil feminina.
Nu am nimic cu reformistul, dar mie (SI ALTORA CARE CHIAR AU CERCETAT) mi-a dat invers decat afirma el - rezultate VERIFICATE.

[pab]

mai avem putin si ajungem la concluzia ca mierea nu e buna de nimic, si ca ar fi mai bine fara ea.
Cum Doamne iarta-ma ca un inlocuitor artificial sa fie mai bun decat naturalul/normalul?
Toate studiile facute au aratat ca, de exemplu pentru stimularea familiilor de albine, cele mai bune rezultate(cresterea cantitatii de puiet, etc) s-au obtinut cu miere, nicidecum cu inlocuitori. Daca mierea continea doar fructoza si glucoza, ca si inlocuitorii, atunci de ce diferenta dintre rezultate comparate este evidenta?
Sunt de acord ca inlocuitorii de miere reprezinta o alternativa economica, dar atat.
De ce mierea este recomandata de toti medicii, pentru alimentatia copiilor si batranilor? De ce sa nu le dam glucoza si fructoza sintetica ca-i mai ieftin.
Nu uitati ca in tari sarace din lumea a 3-a, mierea se foloseste in spitale chiar si in chirurgie, avand proprietati miraculoase, sigur chiar si acolo ar fi mai ieftin sa se foloseasca monozaharuri sintetice. Tarile asa zise avansate insa au gasit de cuviinta, din ratiuni de a face bani, sa foloseasca medicamente de sinteza si vaccinuri la greu, care se stie, sunt cu 2 taisuri.

[stroe]

Inlociutorii de miere pentru hrana albinelor pentru iernare si stimulare are eficienta economica si atat. Daca vrei diferenta in lei intre pretul de achizitie al mierii si inlocuitorul ales(poate procurat prin PNA) atunci este Ok.

[Ruben]

mai avem putin si ajungem la concluzia ca mierea nu e buna de nimic, si ca ar fi mai bine fara ea.
Cum Doamne iarta-ma ca un inlocuitor artificial sa fie mai bun decat naturalul/normalul?
Toate studiile facute au aratat ca, de exemplu pentru stimularea familiilor de albine, cele mai bune rezultate(cresterea cantitatii de puiet, etc) s-au obtinut cu miere, nicidecum cu inlocuitori. Daca mierea continea doar fructoza si glucoza, ca si inlocuitorii, atunci de ce diferenta dintre rezultate comparate este evidenta?
Sunt de acord ca inlocuitorii de miere reprezinta o alternativa economica, dar atat.
De ce mierea este recomandata de toti medicii, pentru alimentatia copiilor si batranilor? De ce sa nu le dam glucoza si fructoza sintetica ca-i mai ieftin.
Nu uitati ca in tari sarace din lumea a 3-a, mierea se foloseste in spitale chiar si in chirurgie, avand proprietati miraculoase, sigur chiar si acolo ar fi mai ieftin sa se foloseasca monozaharuri sintetice. Tarile asa zise avansate insa au gasit de cuviinta, din ratiuni de a face bani, sa foloseasca medicamente de sinteza si vaccinuri la greu, care se stie, sunt cu 2 taisuri.

La multi ani pab!

Mierea de floarea soarelui este mai buna decat siropul fructoza-glucoza?

Cum se poate verifica rapid si eficient prezenta mierii de mana in cuiburi la 500 de stupi?

Te intreb pentru ca nu stiu, nu sunt intrebari retorice.

[pab]

Ruben, nu incerca sa spui ca o zama chimica hidrolizata la 120 C este mai buna decat mierea.
Ca sa-ti raspund, la prima intrebare, da, mierea de fs e de 1000 de ori mai buna decat otrava aia. In SE se ierneaza numai pe FS de zeci de ani, daca vrei sa cumperi albine, vino pe la noi sa vezi ce prost ierneaza.
A 2 a intrebare mai bine n-o puneai, n-ai acoperire. Pai ce mama padurii tu duci 500 (oau) in camp si nu mai dai pe la ei cu lunile? Imi place sa cred ca cine detine o asa armata, stie ce mananca albina lui la micul dejun, la pranz si cina, si mai ales de unde si cat mananca. Si daca totusi m-a durut in cot de albine toata toamna, e simplu, se preleveaza probe prin sondaj, sunt 2 metode la indemana oricui, ca sa depistezi mana. Iti dai seama si ochiometric, prin descapacire cu dalta. Plus ca se presupune ca ar trebui sa cunosti zona resp si ce poate ea sa-ti ofere.
In definitiv fiecare sa-si hraneasca albinele cu ce crede de cuviinta, de aceea exista si vor exista cat ii lumea, apicultori crescatori de albine si apicultori care cumpara in fiecare primavara stupi.
Ai ceva impotriva ca eu refuz sa-mi hranesc albinele cu otravurile alea?
Dar chiar nu inteleg de ce incercati sa impuneti o varianta de ajutor (hrana cu inlocuitori) in locul normalului.

[teinegru64]

,,In definitiv fiecare sa-si hraneasca albinele cu ce crede de cuviinta, de aceea exista si vor exista cat ii lumea, apicultori crescatori de albine si apicultori care cumpara in fiecare primavara stupi.,,Citat din pab.
Daca nici de pab nu ascultati....atunci chiar va meritati soarta.

[Dragos2006]

VIn vremuri grele pt. apicultura romaneasca , gantiti-va doar la seceta existenta .
Cine este amator este cel mai fericit deoarece el face apicultura pentru a se relaxa si eventual a consuma produse apicole produse de manutza lui.
Cine este semiprofesionist va fi putin afectat deoarece la nevoie are cu ce trai - alta meserie.
Cine traieste din apicultura va fi greu pentru el deoarece vor interveni schimbari profunde pe piatza mierii astfel incat a merge doar pe vechile teorii inseamna faliment din start . Nu se poate concepe apicultura profesionista fara DIVERSIFICAREA PRODUCTIEI si fara folosirea INLOCUITORILOR DE MIERE ! A ierna pe miere va deveni un lux !
Cine vrea sa inteleaga bine , cine nu sa fie sanatos !

[Ruben]

Ruben, nu incerca sa spui ca o zama chimica hidrolizata la 120 C este mai buna decat mierea.
Ca sa-ti raspund, la prima intrebare, da, mierea de fs e de 1000 de ori mai buna decat otrava aia. In SE se ierneaza numai pe FS de zeci de ani, daca vrei sa cumperi albine, vino pe la noi sa vezi ce prost ierneaza.
A 2 a intrebare mai bine n-o puneai, n-ai acoperire. Pai ce mama padurii tu duci 500 (oau) in camp si nu mai dai pe la ei cu lunile? Imi place sa cred ca cine detine o asa armata, stie ce mananca albina lui la micul dejun, la pranz si cina, si mai ales de unde si cat mananca. Si daca totusi m-a durut in cot de albine toata toamna, e simplu, se preleveaza probe prin sondaj, sunt 2 metode la indemana oricui, ca sa depistezi mana. Iti dai seama si ochiometric, prin descapacire cu dalta. Plus ca se presupune ca ar trebui sa cunosti zona resp si ce poate ea sa-ti ofere.
In definitiv fiecare sa-si hraneasca albinele cu ce crede de cuviinta, de aceea exista si vor exista cat ii lumea, apicultori crescatori de albine si apicultori care cumpara in fiecare primavara stupi.
Ai ceva impotriva ca eu refuz sa-mi hranesc albinele cu otravurile alea?
Dar chiar nu inteleg de ce incercati sa impuneti o varianta de ajutor (hrana cu inlocuitori) in locul normalului.

Frate pab, precum vezi in postul meu anterior nu am pus intrebarile retoric.

Legat de Floarea Soarelui stiam ca sunt multi care sustin ca iernatul pe siropuri este superior datorita cristalului fin vs cristal dur. Te-am intrebat ca sa stiu ce spui legat de problema asta, tocmai pentru ca am auzit ca esti documentat(te tradeaza cate un prieten )

Asa, fara nici o ciuda catre tine, discutam totusi la nivel de idei lucrurile. Nu avem nici unul nici interesul nici puterea sa impunem hrana artificiala.

Eu sunt de acord cu tine ca mierea e superioara hranei artificiale(oricare ar fi aceasta si oricat de imbogatita ar fi).

Apropo de cei care vand si cumpara albine, am vazut mii de familii de albine iernate pe zahar(bio sau nu) care aratau super.

[Ruben]

pab,

pentru mine si pentru altii care deocamdata vrem sa iernam pe inlocuitori, te rog sa ne spui, pe scurt care este diferenta intre un sirop obtinut prin invertirea zaharului si siropul hidrolizat.

Pe mine chiar ma intereseaza. Daca ai si ceva experimente facute, m-as bucura si mai mult.

Inca odata, in ce priveste miere vs. zahar eu sunt de parere ca mierea e superioara dar zaharul e mai ieftin.

Dar zahar vs. sirop hidrolizat?

[kiloz]

La scară industrială, glucoza se obține prin hidroliza amidonului în mediu acid:

\left (C_6H_{10}O_5\right )_n + n H_2O \rightarrow n C_6H_{12}O_6

O altă metodă este hidroliza enzimatică a amidonului. Multe culturi pot fi folosite ca sursă pentru amidon: porumbul, orezul, grâul, cartofii sunt utilizați la scară largă în toată lumea.

Procesul enzimatic are două etape. Pe durata a 1-2 ore, la aproximativ 100 °C, enzimele descompun amidonul în carbohidrați mai mici, cu o moleculă formată din 5-10 unități de glucoză. Unele variațiuni ale acestui proces încălzesc amidonul la aproximativ 130 °C sau mai mult de câteva ori. Astfel se îmbunătățește solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzime noi trebuie adăugate în amestec după fiecare încălzire.

În a doua etapă, numită zaharificare, amidonul parțial hidrolizat este hidrolizat complet până la glucoză folosind enzima glucoamilază provenită de la ciuperca Aspergillus niger. Condițiile de reacție specifice sunt la un pH de 4,0–4,5, o temperatură de 60 °C și o cantitate de carbohidrați de 30–35%. În aceste condiții, amidonul poate fi convertit în glucoză în proporție de 96% după 1–4 zile. Totuși, se pot obține reacții cu randamente mai mari folosind soluții mai diluate, dar în acest fel sunt necesare reactoare mai mari și cantități mai mari de apă, și de aceea această modalitate nu este considerată economică. Soluția de glucoză rezultată este apoi purificată prin filtrare și concentrată prin evaporarea apei. D-glucoza solidă este produsă apoi prin cristalizări repetate.



Amidonul se gaseste in tesutul alimentelor de origine vegetala, indeosebi in boabele cerealelor, legume uscate, in tuberculi (cartofi). Amidonul este o substanta grauntos-fainoasa ce se formeaza in partile 232b19c verzi ale plantelor, ca rezultat al procesului de fotosinteza. Amidonul din celulele vegetale se gaseste sub forma de granule, diferite ca forma si marime, in functie de natura plantei.

Principalele calitati ale amidonului si utilizarile culinare sunt descrise mai jos. Amidonul se prezinta sub forma de pulbere fina, alba. Este insolubil in apa rece, iar in apa fierbinte formeaza un gel a carui consistenta si aspect variaza in functie de specia amidonului. Pe aceasta propietate se bazeaza formarea unor sosuri, liante pentru ciorbe, etc. pentru evitarea formarii si inlaturarii gelului in cazul fierberii pastelor fainoase, orezului acestea se limpezesc pentru a nu se lipi. Prin supunerea amidonului la temperatura ridicata (uscare fara apa sau grasime) se rumeneste, se caramelizeaza, se transforma in dextrine, substanta cu gust si miros placut, usor solubila. Pe aceasta propietate se bazeaza prepararea sosurilor.

Amidonul este higroscopic (absoarbe umiditatea dim mediul ambiant) si de aceea se tine cont ca alimentele bogate in amidon sa fie pastrate corespunzator.

Glucoza este cel mai important monozaharid. Se gaseste in majoritatea fructelor. Pe cale industriala glucoza se obtine prin hidroliza amidonului din porumb, cartofi. In functie de procesul tehnologic folosit se cunosc doua sorturi de glucoza: glucoza lichida si glucoza solida.

Glucoza lichida sau siropul de glucoza se prezinta sub forma de lichid vascos, transparent, incolor sau usor colorat in galben-deschis. Gustul este dulce, caracteristic, fara miros, cu o aciditate intre 2 si 2.5°. glucoza lichida este usor solubila in apa rece sau fierbinte. Pe aceata propietate se bazeaza prepararea siropurilor pe baza de glucoza. Glucoza se adauga la fondant, la siropurile pentru confierea fructelor, avand rol si de anitristalizant. Glucoza lichida este folosita si la prepararea lichiorurilor, a compoturilor de fructe, etc.

Glucoza lichida sau zaharul de amidon se prezinta sub forma de masa solida, de culoare alba pana la galbena-deschis, gust dulceag, usor amarui, miros corespunzator aromelor adaugate, cu aciditate de 3°. Glucoza solida se foloseste ca atare, precum si la fabricarea biscuitilor, la colorarea bauturilor alcoolice, etc.

Glucoza lichida se ambaleaza in butoaie de fag sau butoaie metalice, se depoziteaza in incaperi curate, uscate si aerisite. Temperatura indicata este de 8-12°C, iar umiditatea relativa de 70-73%. Fiind higroscopica, glucoza poate imprumuta mirosuri straine, de aceea se va feri de produse care emana miros. Pastrata in conditii corespunzatoare, glucoza are termen de valabilitate de 90 de zile. La transport se vor avea in vedere aceleasi recomandari.

Zaharul este unul din produsele de larg consum utilizat frecvent sub diferite forme. Se gaseste in sucul plantelor,, seminte, nectarul florilor, radacini, fructe, etc. Este un produs obtinut in industria extractiva prin prelucrarea sfeclei de zahar sau a trestiei de zahar. In tara noastra zaharul se extrage din sfecla de zahar.

Zaharul este solubil in apa si gradul de solubilitate creste pe masura ce se ridica temperatura apei. Zaharul este greu solubil in alcool pur, iar in solutiile de alcool cu apa, solubilitatea creste cu cat solutia contine mai multa apa. Pe aceasta propietate se bazeaza prepararea siropurilor, a bauturilor alcoolice, la care zaharul se dizolva intai in apa, apoi se adauga alcoolul.

Cu apa, zaharul formeaza solutii care prin evaporare se concentreaza si tind din nou sa se cristalizeze (zaharisesc). Aceasta se poate impiedica prin adaugarea de glucoza sau zahar invertit. Pe aceasta propietate se bazeaza prepararea fructelor confiate (zaharate), a dulceturilor.

In prezenta caldurii, zaharul se coloreaza in functie de temperatura astfel: caramel-deschis (la 140°C), caramel-brun (la 150°C) si la caramel inchis (la 160°C). pe aceasta propietate se bazeaza obtinerea sosului caramel, a cremei caramel, a zaharului ars, etc.

Zaharul trebuie sa aiba culoarea alba lucioasa (zaharul tos) sau alba mata (zaharul cubic si farin). Zaharul cristale (zaharul tos) trebuie sa fie uscat, nelipicios, fara aglomerari. Zaharul cubic sa aiba culoare uniforma, fara pete, iar cel pudra cu aspect de faina, nelipicios, uscat. Sa aiba gust dulce, fara miros si gust straine. Sa nu contina corpuri straine. Zaharul, indiferent de forma sub care se prezinta (tos, cubic, farin) se ambaleaza in pungi de hartie. Zaharul tos se ambaleaza in saci de hartie, saci de panza. Zaharul cubic se ambaleaza in lazi captusite cu hartie sau cutii de carton. Zaharul se depoziteaza in camere uscate, aerisite, curate, cu umiditatea maxima a aerului de 75%. In incaperea respectiva nu se vor tine produse cu miros patrunzator.

[kiloz]

Un studiu al Universitatii Princeton a demonstrat ca nu toti indulcitorii sunt egali in ceea ce priveste ingrasarea: cobaii care au avut acces la fructoza din sirop de porumb s-au ingrasat cu mult mai mult decat cei care au avut acces la zahar de masa, chiar daca au consumat acelasi numar de calorii.

In plus, cobaii hraniti cu fructoza din sirop de porumb au avut o crestere anormala a grasimii corporale, in abdomen in special, si o crestere in circulatia grasimilor din sange numite trigliceride, se arata in pagina de Internet a Universitatii Princeton..

Cercetatorii spun ca acest studiu arunca lumina asupra factorilor care contribuie la epidemia de obezitate din Statele Unite.

Acest indulcitor este regasit in multe bauturi carbogazoase populare, dar si in iaurturi, paine, cereale, sucuri de fructe, ketchup si maioneza. Cobaii hraniti cu asa ceva au dezvoltat foarte repede sindromul metabolic, regasit si la oameni, care presupune luarea anormala in greutate, cresterea circulatiei trigliceridelor si grasime abdominala. In special cobaii de sex masculin au fost afectati mai mult.

[kiloz]

Ce stim despre pericolul pe care il reprezinta fructoza din Siropul de porumb (HFCS – High Fructose Corn Syrop)? Aparent un amestec de glucide inofensiv, cu proportie mai mare de fructoza, HFCS, este din ce in ce mai controversat prin aparitia unor studii de specialitate care incearca sa dovedeasca legatura dintre acesta si obezitate (cu modificarea apetitului), hipertensiune arteriala, cancer ….Deasemenea poate fi o sursa de mercur (un binecunoscut toxic) in organism, care provine din procesul de prelucrare si purificare.

Fructoza este un carbohidrat simplu, mai dulce decat zaharul (are puterea de indulcire 1,7, fata de 1, a zaharului), prezenta in stare naturala in diferite produse (indeosebi in anumite fructe, cum ar fi merele si perele). Se poate obtine si industrial, sursa cea mai ieftina fiind reprezentata de cereale.

Sinonime

Siropul de porumb sau High fructose corn syrup (HFCS) mai este denumit si sirop de glucoza si fructoza (UK), glucoza/fructoza (Canada), sau sirop de porumb cu concentratie mare de fructoza in alte tari.

Utilizare?

Indulcitor (inlocuitor al zaharului, mult mai ieftin) din industria alimentara.

Unde?

Alimente procesate (paine, cereale, batoane de tip mic dejun, iaurturi, supe, ketchup si maioneza, condimente etc.), bauturi racoritoare, sucuri de fructe. Peste 55% din alimentele indulcite contin HFCS.

De ce?

Deaorece producatorul este avantajat: el iese in castig, deoarece siropul de porumb este cu mult mai ieftin decat zaharul si are o putere de indulcire mai mare.

Tipuri de HFCS:

- HFCS 55 (utilizat in bauturile racoritoare), aproximativ 55% fructoza si 42% glucoza;

- HFCS 42 (utilizat in alimente prelucrate prin coacere), aproximativ 42% fructoza si 53% glucoza

- HFCS 90, aproximativ 90% fructoza si 10% glucoza, este utilizat doar in mici cantitati in anumite specialitati, dar in principal este utilizat pentru a fi amestecat cu HFCS 42 pentru a obtine HFCS 55.

HFCS este un indulcitor aprobat de U.S. Food and Drug Administration inca din anul 1976, nefiind considerat periculos pentru oameni.

Controversa de mare actualitate

Tot mai multe studii indica o legatura între îndulcitorul siropul de porumb, obezitate şi diabet. Noile descoperiri publicate de cercetatorii de la Universitatea Californiei, Los Angeles in revista “Cercetari privind cancerul”, ar putea duce la interzicerea HFCS. Cele mai utilizate tipuri sunt HFCS cu fructoză în proportie de 55% şi 42% din glucoză. Fructoza are tendinta de a se transforma in grasimi, fie din categoria celor “de rezerva”, incurajand cresterile in greutate, fie din categoria celor circulante, care se depun usor in peretii vaselor si contribuie la declansarea aterosclerozei.

Mai mult, un studiu recent al Universitatii Princeton pare a confirma ca fructoza actioneaza si la nivelul sistemului nervos central, stimuland pofta de mancare si reprezentand, si pe aceasta cale, un real factor de risc pentru obezitate. S-a demonstrat ca nu toti indulcitorii sunt egali in ceea ce priveste ingrasarea: cobaii care au avut acces la fructoza din sirop de porumb s-au ingrasat cu mult mai mult decat cei care au avut acces la zahar de masa, chiar daca au consumat acelasi numar de calorii. In plus, cobaii hraniti cu fructoza din sirop de porumb au avut o crestere anormala a grasimii corporale, in abdomen in special, si o crestere in circulatia grasimilor din sange numite trigliceride, se arata in pagina de Internet a Universitatii Princeton. Cercetatorii spun ca acest studiu arunca lumina asupra factorilor care contribuie la epidemia de obezitate din Statele Unite.

O dieta bogata in fructoza creste si riscul de aparitie a tensiunii arteriale crescute (hipertensiunea). O lucrare stiintifica sugereaza faptul ca o dieta fara produse alimentare procesate poate ajuta la prevenirea hipertensiunii arteriale (American Society of Nephrology).

Alt studiu important sustine ca celulele tumorale pancreatice, care metabolizează în mod diferit fructoza si glucoza, se pare ca metabolizează mai uşor fructoza pentru a creşte ritmul de proliferare: “Celulele canceroase se alimentează cu fructoză.” (http://www.dailyfinance.com/story/cance ... 9581530%2F)

Asociaţia procesatorilor de porumb nu considera aceste studii a fi relevante. Desi concluziile acestui recent studiu condamna fructoza, alţi oameni de ştiinţă avertizeaza ca sunt necesare si alte cercetari, pentru a fi demonstrat cu certitudine ca fructoza ajută la proliferarea cancerului. Procesatorii de porumb si producatorii de alimente procesate si bauturi racoritoare se tem de faptul ca in viitorul apropiat fructoza va reprezenta o provocare, similara cu situatia din industria tutunului. Porumbul fiind atat de ieftin, producatorii sunt stimulati sa-l foloseasca in orice aliment, in locul altor ingrediente mai scumpe. Acum este, prezent aproape în fiecare aliment procesat, dar şi intr-o mulţime de produse nealimentare, inclusiv in etanolul (alcoolul) pentru combustibil.


Va fi eliminat HFCS-ul?

Companii precum Hunt (CAG), Gatorade (PEP) şi Starbucks (SBUX) se pare ca sunt in plin proces de a schimba formula unora dintre produsele lor pentru a elimina HFCS-ul, preferand zaharul in locul acestuia. Nu e sigur ca vor fi urmate de alte companii mai mari sau mai mici. Pana la eliminarea acestuia din produsele alimentare va fi cale lunga…..(atat in domeniul legislativ cat si in procesul de constientizare si educare a populatiei in acest sens).



O alternativa sanatoasa?

Fructele si mierea naturala (http://www.behealthy.sfatulfarmacistului.com/?p=617) reprezinta o alternativa sanatoasa!

A manca ceva dulce si bun este chiar o placere pentru foarte multi dintre noi. Cel mai important pentru sanatate este ca acesta sa fie obtinut mai ales din produse naturale, in cantitati rezonabile.



Be Healthy
Info suplimentar

Sugar Content of Popular Sweetened Beverages Based on Objective Laboratory Analysis: Focus on Fructose Content, OBESITY Volume: 19 Issue: 4 Pages: 868-874 Published: APR 2011
Fructose, Obesity, and Related Epidemiology, CRITICAL REVIEWS IN FOOD SCIENCE AND NUTRITION Volume: 50 Pages: 26-28 Supplement: Suppl. 1 Published: 2010
High-Fructose Corn Syrup: Controversies and Common Sense (http://ajl.sagepub.com/content/4/6/515.abstract)
Straight talk about high-fructose corn syrup: what it is and what it ain’t, AMERICAN JOURNAL OF CLINICAL NUTRITION, Vol. 88, No. 6, 1716S-1721S, December 2008
High-fructose corn syrup: everything you wanted to know, but were afraid to ask, AMERICAN JOURNAL OF CLINICAL NUTRITION, doi:10.3945/ajcn.2008.25825A, Vol. 88, No. 6, 1715S, December 2008