[Transferat] de pe
http://stuparitul.3xforum.ro/post/7000/ ... in_BRUXEL/
Viața ca o...curvăIDEALISTU Leonard era prin definiție un ARTIST. Avea în el o sensibilitate pe care puțini o puteau înțelege . Crescuse frustrat de mic. Era cu mult înaintea generației sale. Sau poate că se născuse mult prea târziu...
La grădiniță, când educatoarea a întrebat copiii dacă corpul omului conține fier, el a fost singurul care a țâșnit cu mâna sus (că ceilalți erau îngroziți de idee ). "- Da, spune Leonard" aprobă educatoarea uimită de intervenția lui. "- Da !" afirmă Leo cu o fermitate-n glas, demnă de un lider sindical. "- Da' de unde ți-ai dat seama ?" întrebă din nou educatoarea..."- Aji dimineaciă când m-am trejit am văjut că tati avea rujinite ijmenele în cul !"
La vârsta de șase ani a dat buzna într-o farmacie și a cerut un kilogram de tampoane "OB". "- Da' ce faci tu cu...atâtea ?" l-a întrebat farmacista înmărmurită. "- Am auzit la televizor că poți înnota, schia, și chiar sări cu parașuta ... cu un OBu !"
La analiza medicală, când medicul l-a întrebat dacă are tic nervos el a răspuns :"- Nu ! Ticu' îi calm. Mică-mea îi mai nervoasă !"
Când să-și scoată buletinul de la evidența populației, l-au întrebat : "- Sunteți născut din tatăl ION și mama MARIA ?" El le-a răspuns : "- Nu încă !"...
În copilărie nu știuse ce înseamnă grijile. Fiindcă nu dusese lipsă de nimic. A spus-o chiar și taică-so către maică-sa : "- A rămas fiita gravidă ! Asta ne mai lipsea...că-n rest le aveam pe toate !..."
Taică-so i-a spus într-o bună zi lui soră-sa :"- Ai grijă, tu ! Că ăla e mare țepar. Și dacă pici în țeapa lui o să fie ca pe timpul lui Vlad Țepeș. O să te zbați în convulsii tri zâle...până ajungi...la bază !"Ea îl cuprinse afectuoasă de după gât și țucându-l pe năsuc îi confirmă :"- Ai perfectă dreptate tati!" Fiindcă ea deja parcursese traseul. În doar două zile. Și supraviețuise ca prin minune. Doar ca să-l mai înfrunte odată pe barbar...
Apoi soră-sa a ajuns stewardesă într-o vitrină cu lumină roz din "Cartierul Felinarelor Roșii" din Amsterdam. Ea era cea mai titrată stewardesă de acolo. Oricât de greu ar fi de crezut, dar sora lui Leonard era licențiată în Limbi, avea terminat și Dreptu' (la avort), absolvise cu brio și Universitatea de Artă Teatrală și Cinema (secția - Porno ), la seral...
Ca stewardesă de vitrină stătea toată ziua cu zâmbetul pe buze...ademenind doritorii...Într-o bună zi, un turist american s-a aplecat să o sărute pe buze. Dar ea a strâns din picioare și i-a spart ochelarii. De atunci vinde înghețată cu marihuana în cornete în formă de falus, lângă un club de băieți veseli. Chiar vizavi de Muzeul Figurilor de Ceară a lui Marie Tussaud (în caz că sunteți interesați)...
Despre ai lui...nu ar fi multe de spus. Ai lui nu se înțeleseseră prea bine niciodată. Au ajuns în instanță pt divorț destul de devreme. "- Cetățene IDEALISTU Ion"...începu judecătorul, "pe ce motiv înaintezi procedura de divorț ?" "- Pe motiv de potrivire de caracter...Când beau eu bea și ea, când ajung eu acasă dimineața pe la patru, atunci ajunge și ea. Când stric io banii pe curve... îi strică și ea"..."- Doamna Maria ?"..."- Păi dom'le judecător, la el sexu îi ca ziaru ; de la 20 la 30 o fost cotidian. De la 30 la 40 o fost săptămânal. De la 40 la 50 îi lunar...Și eu n-am de gând să stau cu el până ajung la 'Ediție Specială' !"...
Leonard își mai amintea cum odată, ca să închidă gura bârfitorilor taică-so și maică-sa au ieșit pe faleză la braț. După puțin timp, un tip bine îmbrăcat o salută jovial pe Maria. Ion o întrebă cine e tipul. "- Nimeni...un...membru al cercului meu"; răspunse ea. După alte cinci minute faza se repetă..."Un...alt...membru al cercului meu". După puțin timp, de pe partea cealaltă a falezei, o roșcată trasă toată într-un minijup, strigă :"- Ceao Jony ! Ce faci...ai ieșit cu cățeaua la plimbare ? Te pup..." Măsa îl întrebă cu un zâmbet artficial : "- Cine...e...scorpia ?" "- A...nimeni, un cerc al membrului meu !"
Nu i-a mai văzut nimeni împreună. Ultima secvență de care își mai amintea Leo a fost când taică-so ofta în bucătărie : "- Lumea e curvă și încă se mai face !"..."- Ce vrea să însemne asta ?" țipă Maria. "- Că tu...ai fost ca lumea !"...finaliză taică-so trântind ușa după el. Cu călcâiul. Că măinile erau ocupate cu geamantanele pt Spania...
De atunci nu a mai văzut-o nici pe maică-sa...S-a recăsătorit cu un italian de origine vietnameză și locuiesc la Paris.
A văzut de el bătrâna de la parter care avea cancer în metastază...Când a pierdut-o și pe ea a rămas Singur pe Lume ca în romanul lui Hector Malot...Doar soră-sa îi mai trimitea, rar, câte o sută de euro cu mențiunea : "- Întinde cât poți de ei că alții nu o să-ți mai trimit..." De parcă euroii ar fi fost din elastic...
Ajuns la liceu a rămas în continuare un original. A fost revelația și senzația generaței sale. Mult mai perspicace și mai profund decât mulți dintre profesorii săi.
Toată lumea recunoștea cui îi aparțineau maximele filozofice și versurile din veceu. De la fete...
La lecția de istorie s-a ridicat în picioare și a lăsat mască și clasa și pe profesor : "- Noi suntem primii din lume care am avut INTERNET. În Țara Românească. Încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Furnizorul de servicii de internet era ÎNALTA POARTĂ de la ISTANBUL. Pe vremea aceea MODERATORII erau aleși ca o elită dintre elite. Dintre ienicerii ce formau garda personală a sultanului. Oameni hotărâți, cu un fizic impresionant și cu un psihic insignifiant. Un fel de hingheri, sau dacă vreți, niște călăi. Când își trimitea ADMINUL MODERATORII să BANEZE pe cineva trepida forumul de copitele cailor nu alta...(pe lângă ADMINUL Baiazid, Mircea cel Bătrăn părea așa...un MODERATOR mai...DIN UMBRĂ )...Dacă userul era BANAT DEFINITIV devenea mai scund cu un cap. Dacă era BANAT TEMPORAR urma exilul. Undeva dincolo de munți. Unde, cu timpul, s-a format o puternică comunitate de banați ce nu voiau să se mai întoarcă nici după ce le expira "detașarea"...
"- Api...ARDEALU are până în zâua de azî o rejiune care să numeșce încă gi pă atunși 'BANAT' !" îl susținu și Ghiță instalatoru’, care deretica în spatele clasei la un calorifer...
"- Eeee...se pare că pe atunci MODERATORII erau pe bune. Nu ca acum !" interveni și Gogu MODERATORU' zis DEMOLATORU'(că făcea ravagii pe forum).Gogu era colegul de bancă a lui Leonard..."- Păi MODERATORII din ziua de azi nu intră pe forum cu lunile. Și atunci când o fac, după ce se adună tone de postări, încep să-l modereze tocmai pe userul la care i s-a mâncat parastasu' de mult !" Gogu vorbea din experiență fiindcă și el era moderator la un forum pt melcieri și viermieri de mătase...
Profesorul era aproape în stadiul de apoplexie, cu insulina sub limbă, cu pleoapa stângă zbătându-i-se spasmodic și barba tremurândă...La ora LUI, EL ar fi trebuit să predea, nu Leonard...
"- Și...pe ce ne bazăm când ne lansăm în speculații aberante de genul acesta ?" întrebă ironic profesorul sperând că-l va tempera...
"- Credeam că nu o să mai puneți întrebarea asta astăzi"...Și începu : "- Este recunoscut faptul că Eminescu a fost nu numai un mare geniu dar și un mare neânțeles ! De exemplu el a făcut o afirmație (ce a fost demonstrată științific ulterior), cu mult timp înainte ca umanitatea să devină conștientă de conceptul de 'viteza de deplasare a luminii'. În poezia "La Steaua" găsim pasajul următor : "
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă...
"- Dar, ceea ce poate fi mai șocant chiar și decât " Șocul Viitorului" (prima lucrare a futurologului american Alvin Toffler ), este secvența cuprinsă în Scrisoarea a III-a a lui Mihai Eminescu :
" Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu BĂNAT,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat"...
"- Verbul 'BĂNAT' este forma arhaică a neologismului provenit din engleză 'A BANA'(preluat din jargonul INFORMATIC), și care înseamnă 'a bloca accesul' (în urma unei decizii de restricţionare, a unei sancţiuni etc.)"...
"- Deci...Nu-i așa c-ați prins ideea ?!!! Noi avem o bogată tradiție în banări. Dar cu toate acestea, unii încă nu înțeleg să stea în banca lor atunci când le sunt depășite limitele...DOMNULE PROFESOR !!! "...
Cu o altă ocazie, exasperat la culme de profesorul de 'Logică' care, pe lângă că preda într-un mod foarte abstract avea și enervantul tic de a încuraja elevii care dădeau răspunsuri greșite la o gândire creativă, prin eterna și invariabila expresie "-Nu...Dar îmi place cum gândești !", îl atrase pe acesta într-o cursă.La ora de Logică interveni : "- Domn' Profesor...vedeți cele trei femei care așteaptă la semaforul de la intersecție ? Toate trei au câte o înghețată la cornet în mână. Dar una mușcă din înghețată, cealaltă o linge, iar a treia o suge. Care dintre ele credeți că procedează logic ?"
Profesorul simțea că se află pe teren minat dar se riscă la un pronostic : "- Cea care o suge !". "- Nu...(îi răspunse Leo )...Dar îmi place cum gândiți !"
În pragul ușii se afla delegatul de la Inspectoratul Învățământului specializat pe problemele de disciplină ale cadrelor didactice...
Acum profesorul plivește bulbi de lalele cu genunchii umflați într-o seră din Olanda. Șaisprezece ore pe zi...
Dar odată cu maturizarea, lumea începea să se lărgească. Iar lucrurile să-și piardă din simplitate...
Suferea în adâncul lui. Pt că el, artist fiind, intra în rezonanță cu tot răul ce îl înconjura. Și degeaba încerca să exprime prin artă ceea ce simțea. Cine băga în seamă refulările unui adolescent sufocat de coșuri și de pubertate ?...Într-o țară eminamente agrară ca mentalitate... Ce vină avea el că se născuse artist într-o țară brutală și desensibilizată de ideologia comunistă ? Care considera munca intelectuală ca fiind inutilă în societate iar pe artiști ca pe niște lichele parazitare care ar face mai bine să frece știuletele de porumb decât penelul...
Cine avea nevoie de astfel de tâmpenii când...ADEVĂRATUL EROU AL CLASEI MUNCITOARE era prezentat ca un bărbat potent, cu mușchii pe el ca pepenii de Dăbuleni... Care-și bătea nevasta-n gură ca pe coasă (așa...preventiv...ca să nu uite că cocoșul tre' să cânte întotdeauna )...În al cărui pălmi vedeai urma brazdelor de tractoare și a uzinelor producătoare...
UN TITAN ! Fuma CARPAȚII și ținea LEUL în buzunar. Fusese moșit la naștere de BABELE sub privirea atentă a SFINXULUI. Când bea, seca Marea Neagră iar când bora, dădea naștere DELTEI. Care nu lăsase DUNĂREA să-i intre în țară decât prin PORȚILE de FIER...că pe unde ieșea îl durea în...SULINA. În vine îi curgea OȚELUL ROȘU și se născuse din cel mai macho cuplu homosexual pe care îl putuse debita vreodată istoria - DECEBAL și TRAIAN. Era SUPRAOMUL creat la sugestia filozofului german Friedrich Nietzsche care a lansat celebrul slogan "DUMNEZEU A MURIT ! TRĂIASCĂ SUPRAOMUL !"...
Ce să caute arta în nimicnicia ei într-o astfel de Societate Multiândoctrinal Nedezvoltată ?...
Încercase să-si câștige traiul cu chitara atârnată de gât, ca vechii trubaduri. Liber. Fără casă, fără masă. Fără destinație (ca să nu se poată rătăci ). Cântând cântece folk pe versuri de Eminescu pe mai toate drumurile patriei. Da' basca aranjată frumos pe trotuar (pt donațiile celor sensibili la suflet și la frumos ), se umplea mai mult cu flegme decât cu mărunțiș...Că 'muzicanți' aveam atât de mulți că s-a umplut Europa de ei...
Degeaba reușise cu greu să susțină câteva expoziții cu tablourile sale. Nu putuse să vândă nici unul. Lumea se holba dacă era pe gratis...Dar era mai multă "încărcătură a inefabilului pliat pe meandrele concretului într-un etern balans de cognoscibilitate empirică"... într-o sticlă de votcă rusească ce se vinde la români dar e făcută de bulgari pt polonezi.
A prins într-un final un pont de pe internet și...dus a fost. Luase internaționalul București-Viena, urmând ca de acolo să ajungă cu trenul prin Germania în Bruxel. Fiindcă Belgia era numărul 1 în lume în ceea ce privește calitatea publicațiilor de benzi desenate, iar el avea talent cu caru'...
În timp ce se rezemă cu capul de geamul compartimentului (percepând vibrația ca pe o dulce mângâiere pe creștet ), se lăsă purtat de visele care întârziaseră atâta timp să devină realitate...
Simțea că a ajuns apa și la moara lui...Că ăsta urma să fie momentul lui de glorie...Că dacă știi ce vrei și perseverezi, până la urmă reușești...Că talentul nu poate fi înăbușit de către nici un sistem, oricât de abuziv sau indiferent ar fi fost el...
Simțea că...mustește talentul din el...
... Dar o mână grosolană îl bătu brutal pe umăr : "- Alo, alo...Domnu’...Treziți-vă odată că ați inundat compartimentul !...Buda era doar după colț...Vă dau eu niște pantaloni noi. Da' îs de ceferist"...
...Trezit la cruda realitate...coborî buimac din Trenul Cursă de Persoane, în care mai rămăsese doar mecanicul de locomotivă, nașul, el și șobolanii...Ajunsese în întuneric beznă la un capăt de linie fară de nume..."La dracu-n praznic" sau "Unde și-o dus mutu' iapa" (că e una și aceiași destinație )...
Într-o țară de rahat ca asta nici măcar talentul nu era ceea ce păruse a fi...
Mirosea (chiar și pe întuneric ), pe o rază de o sută de metri în jurul lui a ...busuioc. Scos din butoiul cu varză...
Și așa...clănțănind de frig, în pantaloni de ceferist, înțelesese în sfârșit...de ce a murit EMINESCU...
..."Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte"...
LUPAI ALBINESCU