Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[Donbazil]

La mulți ani!

...”Da, fiindcă, se spovedește chiriașul morii fără noroc, „nu vrea Dumnezeu, vrea să fiu psiholog criminalist, ăsta îmi este destinul, să-mi trec tinerețea între zidurile și zăbrelele acestei încăperi, mi-a dat intuiția de a vedea prin voi ca prin sticlă, de aici demnitatea, prestigiul, prieteniile solide, competența …, mă ridic și-mi așez scaunul lângă el, m-ascultă, atent, liniștit, ne privim față-n față… nu sunt și nici nu mă cred supraom, urc în tramvai și citesc ziarul… hoții mă fură de prin rucsac, joc football și echipa mea pierde la sigur, nevasta mă ceartă acasă, mergem la șpriț și râd toți de mine că beau numai vinuri dulci; cunosc o femeie și una-două îmi dă flit; știu ce-i suferința, trădarea, nedreptatea… mă-ncearcă cel de sus și le duc…”.

Inevitabilul se produce, lumea se preface întruna, „apar oameni noi… subpopulații agresive, tatuate, impiersingate, cu mușchii umflați, cu cefele groase, mers crăcănat, cu pantalonii lăsați, cu bucile goale și silicoane în țâțe și-n bot…, sunt făcături umane produse la ștanțele brandului consumist… ațâțați de drog, de alcool, de lux, de lovele și sex… – idioți manipulabili și manipulați – Lâncezesc în scenele hedoniste ale lumii ticăloase în care trăim, sunt consumabilii pușcăriilor, stabilimentelor de nebuni, a molimelor, a războaielor și desfrâului ce va fi să vină… Deșertăciuni peste care se va cerne stiupul, și praful, și pulberea… săracii… Dintre ei, vreo câțiva, de fapt ultimii pe care-i pusesem în cap… furaseră, violaseră, uciseseră, răpiseră și sechestraseră oameni, spărseseră bănci, niște disperați… Dintr-odată, brusc, într-o noapte, înjghebasem în minte gânduri de cruntă neliniște…, realizasem că între noi își făceau simțite prezența alte tipologii umane, făcături, surogate teleghidate hipnotic către o singură țintă… banul…, violenți, sfidători, tupeiști, duplicitari, răi, fără scrupule, străini sentimentelor de rușine, remușcare sau milă…
Incestuoși, patricizi, fratricizi, pedofili, săraci afectiv, insensibili moral, hedoniștii clipei.., clipei de sex, clipei de drog, clipei de răzbunare, clipei de ură…, orbiți de setea de bani, lacomi și avizi… închinători la idoli, fără Dumnezeu… Am realizat că sunt făcături ale lumii în care trăiesc, sunt păpușarii păpușarilor politici, ai celor care concep matrițele politicilor veroase în care vor fi ștanțate tipologiile, caracterele, temperamentele si firea generațiilor viitoare… și m-am cutremurat…, m-am cutremurat de inutilitatea opțiunii de a mai rămâne… am plecat… Ar fi fost inutil să continui să car apă cu ciurul și… m-am retras.(…) Marian Nazat - despre Moara fără noroc de Tudorel Butoi...

[Shrek]

Sifonaria salvează...România?
In cartierul unde am crescut, la parterul unui bloc, înghesuit între alte dughenute ( ceasornicarie, cismarie ) se află o ...sifonarie! Acolo mergeau oamenii care iubeau sunetul făcut de sifon ( asemănător cu acela: sst, asculta!), precum și senzatia pe satisfactie pe care o conferă....bulelele de aer! Nea Ionică, sifonaru', era un om cunoscut în cartier! Toti il cunoșteau ca un om ce descurca multe lucruri. Aveai permisul luat ca ai mers cu masina fără.. soț, în ziua cu soț și ti-a luat nenea militanu' permisu'? Mergeai la nea Ionică, bagai doua trei sifoane si primeai permisul acasă. Erai student si nu reuseai să treci examenele? Mergeai la nea Ionică, bagai două trei sifoane despre profesor si in mod miraculos, treceai cu brio! Erai pe lista de așteptare la o locuinta si tot timpul ,te sarea rândul la repartiție? Mergeai la nea Ionică șifonat pe cineva si imediat primeai locuinta! Bine, în cazul acesta, uneori trebuia sa mai pleci in concediu subit , cateva zile, ca nah, mai aveau nevoie si altii de ea. De locuinta! Voiai sa pleci" afara" si tot te amanau la pașapoarte? Bagai două trei sifoane, despre rudele de afara bineînțeles, si il primeai imediat! Lucrai la fabrica si voiai un loc de munca călduț( scuzați caconia)? Pac, două trei sifoane despre băieții ce spuneau bancuri cu ceasca si erai rezolvat! Daca la inceput , unii mergeau la sifonerie de nevoie, mai apoi , unii au îndrăgit...sifonul si au inceput sa lucre in domeniu. Umpleau sifoane in draci! Cu rost, fără rost, sifoane sa fie ca ...bule se gasesc!
Apoi a venit revolutia! O vreme , nea Ionică s-a dat la fund( nu va gânditi la prostii), ca nah, lumea nu mai avea nevoie de sifoane! Se găsea apa minerală peste tot si era si ieftină. Dar inventiv din fire, nea Ionică s-a rebrenduit! A vopsit maghernita cu vopsea proaspătă, a sters geamurile, a pus niste poze colorate cu fructe si a pus niste aparate , dozatoare! Nu prea erau sănătoase ele ca se cam colora...limba, dar nah, lumea era curioasă. Obișnuiți o viata cu...sifonatu' cum sa nu vezi cum este cu...dozatoru'! Ionică a făcut bani frumoși cu " dozatoru'", dar după un timp, lumea si-a pierdut interesul! Dar au aparut din nou ...sifoanele! Tehnica fiind evoluată, nu trebe sa mergi cu sifonul la sifonerie! Il trimiți sau il comanzi pa net! Sunt inca destui nostalgici cărora le place...sifonatu'! Este ceva, vintage, ii spun acum!
Nea Ionică a îmbătrânit și cum sifonaria i-a rămas....mică, având si bani si timp a intrat în politică. Cu puțin noroc si cu mult ajutor de la fosta....sifonerie, a ajuns primar. Iar mai apoi , a intrat în politica mare, cum se mai spune, ajungând în casa ceea mare unde se retrag toți sifonarii, cand nu mai sifoneaza: parlament! Ba unii, binecuvantati de sfânta sifonerie, ajung chiar președinți! Curioasa evoluție, nu? De la sifonar de cartier, la primul om in stat! Si cand ii întrebi ce au lucrat, ei spun că au fost oameni de treaba! Ei nu au lucrat la sifonerie, doar au (p)reparat sifoane! Au chiar si adeverințe de la stat unde scrie negru pe alb ca ei nu au sifonat! Ei doar au...coordonat! Sau poate au șifonat cativa, ca asa era fișa postului.
La un moment dat m-am intrebat: daca președintele tarii a fost un sifonar, se poate spune ca suntem o nație de sifonari? Sifonaria salvează România? Oare suntem condamnați la...sifonerie veșnică?
Sa fiti iubiti si fericiti! Se poate si mai rau......

[peterneamt]

[Donbazil]

Salut!....

Nu-i a mea, doar am redistribuit-o...

,,– Mare Stăpân al omenirii, cel de nimeni văzut, dar de toți ascultat, avem o mare problemă.
– Spune, te ascult!
– La gurile Dunării trăiește un popor afurisit, avem mari probleme cu ei, sunt prea rezistenți. Sunt un popor vechi de când lumea, origini sănătoase, sunt oameni inteligenți, puternici, trăiți în aer curat și cu apă curată, au o imunitate de fier, cu ei nu merge precum la ceilalți. Am urmat planul întocmai. Îi conduc ai noștrii, le-am distrus țara, industria, i-am făcut sclavi în țara lor, i-am dezbinat, i-am promovat pe cei mai nedemni dintre ei, i-am umilit, i-am făcut să plece în toată lumea, dar cu toate astea rezistă.

– I-ați „reeducat”?
– Da, Stăpâne, tot sistemul de educație e praf, le-am alterat cunoașterea, toate „învățăturile” sunt aranjate, i-am umplut de proști cu diplome, a funcționat din plin.

– Le-ați otrăvit hrana?
– Le-am otrăvit, Stăpâne, de la chimizare agricolă cu cele mai tari otrăvuri, la E-uri alimentare în toate produsele alimentare procesate, se supun întocmai la Codex Alimentarius.

– Le-ați otrăvit apa, le-ați distrus toate izvoarele de apă naturală, de apă vie?
– Le-am otrăvit, Stăpâne, le-am distrus toate izvoarele naturale, doar apă îmbuteliată sub controlul nostru, devitalizată și „îmbogățită” cu ce trebuie, clor, fluor, metale grele, tot. Am reușit să băgăm în apa lor freatică cele mai toxice și radioactive substanțe, prin fracturare hidraulică, Stăpâne, a mers la fix, chipurile prospectam... Ha, ha, ha.

– Le-ați otrăvit aerul, le-ați distrus pădurile?
– Le-am ras toate pădurile și încă o mai facem, iar chemtrails la greu, Stăpâne, tot cerul e plin de aburul otrăvitor.

– Să nu mai fie nimic natural nealterat, nepângărit, otrăvit sau modificat genetic.
– Le-am distrus toate semințele naturale, acum toată agricultura lor și tot ce plantează în grădină e de „la noi”, modificate genetic. Zootehnie nu prea mai au, iar ce mai e, e cu soiuri de „la noi”, iar restul primesc direct de afară.

– Ce rată aveți?
– Slab, Stăpâne, sub 25% reducerea populației, dar perspective sunt, au deja cea mai mare rată a cancerelor.

– Puțin, foarte puțin!
– Știu, Stăpâne, de asta suntem îngrijorați, ăștia sunt prea rezistenți, mănâncă otravă și nu crapă, nu știu ce organisme au, dar prea puțin din otrăvurile noastre ajung în sângele lor.

– Asta e! Băgați-le direct în sânge!
– Direct? Dar cum, Stăpâne?

– Prin vaccinuri idiotule, dar ai grijă să fie toți în mod obligatoriu vaccinați! Băgați mai întâi frica-n ei, epidemii, cazuri emoționante intens mediatizate, știți voi.
– Ești un geniu, Stăpâne, așa vom face, avem pe-ai noștri sau corupți de-ai lor peste tot, o să pregătim o lege a vaccinării obligatorii, o să-i otrăvim pe toți, le alterăm iremediabil ADN-ul, să nu mai fie nici urmă de această rasă. O să reușim, Stăpâne, în sfârșit o să avem un teritoriu liber la gurile Dunării.

Da’ ce facem cu corupții lor, ca să nu vorbească după?
– Scăpați și de ei, după, da’ la cât i-am dresat, cred că o să ceară singuri să se vaccineze! HA, HA, HA! Dacă nu, știți voi, după ce ne-am folosit de ei… Și când mă gândesc ce infantili sunt, ăștia chiar se cred făcând parte din elită, chiar cred că au locurile rezervate! Ce idioți”....

[Donbazil]

Salut!...

Afară plăuă și-i frig. Mai citesc una - alta....Iacă părerea unui nene...

“Măi, fraților, eu nu mai înțeleg nimic din lumea asta!...”
Avem politişti pedofili şi ciobani zoofili.
Avem tăt felu' de Pomohaci.
Fiscul mai are puțin şi trimite somații la copiii care au făcut bani din colindat...
Pilonii de pensii stau să pice, iar pensionarii au mai multă încredere în SuperBet.
Vaccinurile sunt obligatorii, sub amenințarea armei...dar nu se găsesc în farmacii.
Ministrul Educatiei e semianalfabet.
Baietii nu mai caută, pe plajă, fete cu sâni generoşi, ci WiFi.
“Papagalii” merg la sală şi plătesc bani buni ca să traga o juma' de zi de greutăti de 150 kg,
iar eu nu găsesc om care să ridice saci de 50 kg, pentru 100 RON/zi.
Băieții poartă iegări sau colanți, iar fetele poartă blugi largi.
Femeile bagă atâta silicon în ele, că ți-e frică să nu le spargi sau, mai rău, să nu-ți rămână însărcinate şi să-ți facă vreun copilaş Haribo.
Casierele de la "Profi" au două facultăți, iar retardații sunt toti in Parlament si conduc ministere.
Coca-Cola e mai scumpă ca laptele.
Merele sunt mai scumpe decat clementinele.
Blugii rupți sunt mai căutați ca ăia întregi.
Pălinca e mai lesne decât lichidu' de frână.
Copiii le dau clasă la dascăli în materie de IT, limbi străine, small bussiness, etc, dar sunt etichetați cu ADHD.
Grâul putrezeşte-n magazii, dar importăm făină.
Lana o ardem şi purtăm elastan din China.
Dăm pe moca aurul verde şi cumpărăm scump parchet laminat din rumeguş.
Si, cel mai rău, votăm derbedei ca să ne conducă...
Ceva nu-i în regulă cu noi, oameni buni?”...

[lucky5strike]

Cam asa, DonBazil.

Generatia de 10-30 ani e complet dezradacinata. Daca si urmatoarea va fi la fel, vai noua... cum naiba sa acorzi asistenta educationala, sociala, sanitara, sa sustii financiar pana la 18 ani, apoi tanarul sa plece liber in tari straine sa puna umarul acolo pentru niste hartii, in loc sa miste trebile in tara lui...
Vom spune ca suntem o tara sanatoasa, cand oameni vor veni aici sa munceasca, nu sa plece afara.

Grav e ca diriguitorii nu par a se alarma in privinta asta.

[Donbazil]

Salut!

Unii-mi zic că mis nostalgic.....Iaca ce-am gasit...

”Biserici și alte clădiri salvate în comunism prin translare.

In regimul totalitar și ateu din România, a fost o vreme când credincioșii s-au temut că le vor fi dărâmate bisericile. Unele au și fost demolate, dar altele au scăpat de lama buldozerului prin iscusința inginerului Eugeniu Iordăchescu.
Opt biserici bucureștene au scăpat de la demolare datorită ingeniozității unui inginer care a propus mutarea lor în spatele blocurilor pentru a nu mai deranja familia conducătoare.
Ansamblul mănăstiresc ctitorit de Mihai Viteazul pe când era Ban al Craiovei, în 1589, era o emblemă a orașului București pe care o vedem și azi în multe desene și hărți vechi. Lucrările de translare a Bisericii Mihai-Vodă și a turnului-clopotniță au fost grele, dar spectaculoase. Biserica a fost translată aproape 300 de metri spre est, coborâtă cu 6 metri, iar clopotnița a fost mutată pe distanța de 255 m și, la fel, coborâtă cu aproape 5 metri. Lucrările au durat din toamna lui 1984 până în primăvara lui 1985. Astăzi, Biserica Mihai-Vodă se află în spatele blocurilor pe Strada Sapienței.
Translarea Palatului Sinodal al Mănăstirii Antim din București
Mănăstirea Antim a fost mutilată prin demolarea cuhniei și a chiliilor din nord-est, dar și prin mutarea Palatului Sinodal. Acesta din urma este cea mai grea construcție translată în România – 9.000 de tone. Lucrările pregătitoare au durat mai bine de patru luni, iar rotirea clădirii s-a făcut la 21 ianuarie 1985, pe un ger de minus 18 grade, timp de șase ore, pe o distanță de aproape 10 m. Biserica a fost mutată la 20 de metri vest, pe un frig de minus 20 de grade.
Translarea Schitului maicilor din București
Schitul Maicilor, ridicat în 1726, era un ansamblu mănăstiresc de o frumusețe rară, cum ni se dezvăluie din fotografiile păstrate. În vara lui 1982 a fost mutată doar biserica din Strada Schitul Maicilor 23 în Strada Antim Ivireanu 49, adica 58 m si apoi alti 22. Chiliile, în stil brâncovenesc, și clădirile unde funcționa Institutul Biblic au fost demolate.
Translarea Bisericii Olari din București
Biserica Olari, situată inițial pe Calea Moșilor, la vedere, a fost mutată pe Strada Olari, în spatele unui bloc. Translarea s-a făcut la 22 septembrie 1982, în 25 de ore, pe direcția sud-vest, cu 58 m și o altă deplasare de 22 de m, un an mai târziu.
Biserica Sfântul Ștefan – Cuibul cu barză, construită înainte de 1760, se afla pe Strada Știrbei Vodă la nr. 95. A fost translată în iarna lui 1988 pe o distanță de 12 metri, în spatele unui bloc.
Translarea Bisericii Sfântul Ilie Rahova din București
Biserica Sfântul Ilie Rahova, ctitorie de la 1706 a Saftei Brâncoveanu, a fost mutată în 1984, tot după niște blocuri, inițial fiind pe Calea Rahovei. A fost translată aproape 50 de metri.
Translarea Bisericii Sfântul Ioan Nou din București. Sursa foto: site Patrimoniul din București
Cea mai înghesuită după translare pare să fie Biserica Sfântul Ioan Nou. Se afla inițial pe Bulevardul 1848, dar a fost retrasă între blocuri, cu 23 de metri.
Biserica Sfântul Gheorghe Capra, evocată de Nicolae Steinhardt în „Jurnalul fericirii”, a fost mutată din Bulevardul Pantelimon nr. 131 pe Strada Fântânica, aproape 90 de metri, pentru a nu mai fi văzută de către vizitatorii oficiali, deranjați de tot ce amintea de Dumnezeu și credință.
Eugeniu Iordăchescu
Alte clădiri salvate
Inginerul Eugeniu Iordăchescu, împreună cu o echipă formată din 20-30 de oameni, a salvat de la demolare şi altfel de clădiri, nu doar biserici. În 1982, o arteră de circulaţie din Râmnicu-Vâlcea trebuia să fie lărgită pentru a se asigura legătura cu staţiunea Olăneşti, aşa încât casa memorială a lui Anton Pann ar fi trebuit să fie demolată. Iordăchescu a translat această casă, construită în secolul al XVIII-lea, pe o distanţă de 37,8 m.
În Bucureşti a mutat trei blocuri de locuinţe de pe Şoseaua Ştefan cel Mare pe distanţe între 8 şi 14 m. A mai translat clădirea Băncii Naţionale din Miercurea-Ciuc, realizată în 1938, având o greutate de 2.400 t. Amplasamentul nou se află la 129 m depărtare de cel iniţial, lucrarea fiind necesară pentru a se construi un nou centru civic.
Alți salvatori
În România, cea mai veche mutare din loc a unui monument a fost făcută în vremea lui Ştefan cel Mare prin aducerea de la Volovăţ a bisericii de lemn ridicate de Dragoş Vodă. J. A. Vaillant, călător francez în Tările Române, notează că în 1844 a asistat la transportarea unei case de lemn în Vălenii de Munte, casa fiind trasă pe butuci de către 12 perechi de boi. Biserica de lemn de la Mănăstirea din Techirghiol a fost adusă în 1950 din Sinaia, de la Mănăstirea Sfânta Ana.
Inginerul Emil Prager a ridicat la 3,5 m biserica-monument de la Rebegeşti-Buftea, în 1935, pentru a nu fi inundată de lacul Buftea. În 1981, inginerul Eleodor Săftoiu a ridicat cu aproape 5 m Schitul Ostrov, cu biserica şi chiliile din jur, pentru a le salva de apa barajului construit pe Olt la Călimăneşti”. de Daniela Șontică

[Donbazil]

Salut!

”Multe iti permit sa le sucesti si rasucesti, incat sa obtii tocmai ce iti convine dar niciuna precum Talmudu"...

- Rabbi, vreau să studiez Talmud-ul.
- Vorbești aramaică?
- Nu.
- Ebraică ?
- Nu.
- Ai studiat vreodată Torah?
- Nu, Rabbi, dar am absolvit Harvard cu summa cum laude în filosofie și mi-am luat doctoratul la Yale.
Aș dori să-mi completez educația cu puțin Talmud.
- Mă-ndoiesc că ești pregătit pentru Talmud. Este cea mai cuprinzătoare și adâncă dintre cărți.
Dacă dorești, te voi testa în domeniul logicii iar dacă treci testul, te voi învăța Talmud-ul.
- Bine. Sunt foarte bine pregătit în domeniul logicii.
- Prima întrebare: doi spărgători coboară printr-un coș. Unul dintre ei iese cu fața curată, celălalt cu fața murdară. Care dintre ei își spală fața?
- Spărgătorul cu fața murdară.
- Greșit. Cel cu fața curată. Fii atent la logică: Spărgătorul cu fața murdară se uită la cel cu fața curată și se gândește că fața lui e curată.
Cel cu fața curată se uită la cel cu fața murdară și se gândește că fața lui e murdară. Așadar, cel cu fața curată se spală.
- Foarte isteț. O altă întrebare, te rog.
- Doi spărgători coboară printr-un coș. Unul dintre ei iese cu fața curată, celălalt cu fața murdară. Care dintre ei își spală fața?
- Am stablit asta. Spărgătorul cu fața curată se spală.
- Greșit. Amândoi se spală. Fii atent la logică: Cel cu fața murdară crede că fața lui e curată. Cel cu fața curată crede că fața lui e murdară.
Așadar, spărgătorul cu fața curată se spală. Când cel cu fața murdară îl vede spălându-se, își dă seama că și fața lui trebuie să fie murdară.
Așadar, amândoi se spală.
- Nu m-am gândit la asta. Te rog, încă o întrebare.
- Doi spărgători coboară printr-un coș. Unul dintre ei iese cu fața curată, celălalt cu fața murdară. Care dintre ei își spală fața?
- Ei bine, știm că amândoi se spală.
- Greșit. Nici unul nu se spală. Fii atent la logică: Cel cu fața murdară crede că fața lui e curată. Cel cu fața curată crede că fața lui e murdară.
Dar când cel cu fața curată nu se obosește să se spele, nici el nu se spală. Prin urmare, nici unul nu se spală.
După cum vezi, nu ești pregătit pentru Talmud.
- Rabbi, te rog, mai supune-mă unui test.
- Doi spărgători coboară printr-un coș. Unul dintre ei iese cu fața curată, celălalt cu fața murdară. Care dintre ei își spală fața?
- Nici unul!
- Greșit. Poate acum vei recunoaște de ce nici Harvard nici Yale nu te pot pregăti pentru Talmud.
Spune-mi, cum este posibl ca doi bărbați să coboare prin același horn iar unul iese cu fața curată în timp ce celălalt are fața murdară?
- Dar tocmai mi-ai dat patru răspunsuri contradictorii la aceeași întrebare. E imposibil!
- Nu, fiule, acesta-i Talmud-ul.
Iti doresc o zi frumoasa !”

De la amicul Aghiuță de pe forumul vânătorilor...

[Donbazil]

Salut!



IARTĂ-MĂ, COSTICĂ!
RĂZVAN CONSTANTINESCU·JOI, 10 AUGUST 2017·3 MINUTE

(amintiri din 2015)
În liceu, unii îl mai strigau şi „Costică”. Chiar şi ultimii din clasă, aşa cum era Valentin. Valentin îl admira pe Costică pentru că gândea altfel şi de aceea putea rosti lucruri interesante, ferite de şabloane. Singurul lucru care-l enerva era că fetele căscau gura la spusele lui Costică şi, la ale sale, nu. Valentin era foarte gospodar şi se ţinea întotdeauna de cuvânt. O fi fost el printre cei mai slabi din clasa aceea, dar, în altele, ar fi fost premiant. După liceu, a ales Facultatea de Mecanică, iar Costică s-a dus la Medicină. Se mai vedeau rar, mai mult din întâmplare. Costică avea, însă, mare grijă să nu uite cumva prenumele lui Valentin şi să se facă de răs; şi-aşa era de multe ori acuzat că e cam arogant. După facultate, Valentin s-a înscris în FSN. În timp ce căra geanta unor domni importanţi din partid, auzea multe. Acolo a învăţat o sumedenie de lucruri. Să asculte, dar şi să se descurce în afaceri. Gospodar şi punctual, doar norocul îi mai lipsea. Când acesta a sosit, a devenit bogat.
Dacă îl mai durea burta, Valentin îl suna pe Costică. Nu erau lucruri grave, Costică le ogoia mai mult cu vorba. Mediul de afaceri sălbatic dă mai des dureri de burtă decât de cap. Iar respectul din liceu, acela pentru spusele interesante, era acum sporit de efectul curativ al cuvintelor. Ce nu ştia încă Valentin, dar avea să afle în curând, era că aceleaşi cuvinte, tot ale colegului Costică, dădeau altora dureri şi de burtă, şi de cap. Unora le provoca atacuri de isterie.
Acum câteva zile, Valentin insistă să vină chiar la spital, să-şi facă „toate analizele”. Rezultatele au fost excelente, omul era încă sănătos. La plecare, bucuros de veşti, dar cu o privire, tocmai de aceea, anormal de tristă, se apropie de Costică şi-i spuse: „Tu mereu ai fost cu cărţile, uite, ţi-am adus şi eu una. De filosofie.” În mod normal, o astfel de scenă ar fi trebuit să-i stârnească râsul sarcasticului Costică, dar, de data asta, nu prea avea chef de lungit vorba. Luă cartea şi anunţă următorul pacient să intre. Valentin dispăru către lumea lui, numai că, în loc de următorul pacient, în cabinet intrară doi. Foarte eleganţi, unul dintre ei recită: „Domnule doctor, suntem Cutărescu Gică şi Icsuleanu Costeluş, vă respectăm foarte mult şi vă rugăm să ne arătaţi ce aveţi în pachetul acela!” Între paginile 56 şi 57 era lipită cu scuipat o bancnotă de 100 de euro. Pe semne că o ascunsese vânzătoarea de la librărie şi o uitase acolo când i-a dat cartea lui Valentin. „Ne cerem scuze, trebuie să ne urmaţi! Potrivit procedurii şi pentru ca cetăţenii să vadă că nimeni nu e mai presus de lege, o să vă punem cătuşele, nu vă supăraţi...”
Lui Costică i se părea că joacă într-un film. De mult îşi dorea. Însă habar n-avea cum. În sala de aşteptare a frumoasei instituţii a statului de drept, cartea de filosofie era din nou în mâna sa. Ce putea să facă stând? O răsfoi. Pe ultima pagină, jos, scria cu pixul:
„Te rog să mă ierţi, am doi copii mici, nu puteam să stau 10 ani departe de copilăria lor. Ai tăi sunt mari, studenţi, sunt sigur că vei înţelege.”

[Shrek]

A nega existența corupției, indiferent sub ce formă ori nivel este la fel de toxic ca " infierarea" cu manie proletară " decat" a unei părți a politicienilor! Corupția, ca si prostituția, este la fel indiferent pentru cine o practică! Redau mai jos, fragmente " aproximativ" reproduse de pe transcrieri:
- Salut, sunt icsulescu, vin din partea firmei " Yuda"!
- Salut! Sunt mijlogiturescu! Reprezint pe doamna hristorescu!
- Aveam o întâlnire cu doamna! A comandat niste.....cașcaval, la firma noastra si am adus niste mostre! Daca doriti sa va uitati!?
- Doamna are o ședință si nu poate sa fie de fata! M-a trimis pe mine! Stiu ca este vorba de....5 role de cașcaval! Da!
- Da! Sunt role mari de câte 1000 de....grame! Dar sunt numai 4 pentru că una nu s-a .....maturizat! Abia săptămână viitoare poate fi scoasă din....depozit! Daca doriti sa va uitati?!
- Da! Vad ca sunt decât 4! Doamna este puțin tristă ca nu a fost gata tot cascavalul! Dansa va roagă ca saptamana aceasta sa rezolvați cu el, pentru că va pleca în concediu pentru o lună și atunci, n-are cine sa dea drumul la....căldură! Sper ca nu doriti sa rămâneți fără...căldură tocmai acum!
- Nu, nu, nu, nu! O rezolvăm cât mai repede! Vedem de unde imprumutam si ultima rola de cașcaval si maine, poimâine, cel tarziu o aveti!.....
Cei doi s-au ridicat apoi de la masa, s-au îmbrățișat și au plecat în treaba lor! Urmarea, v-o puteti imagina, daca cunoașteți....ceva religie!
Hotărâtoare pentru sentință a fost " corespondență " de pe o rețea de socializare dintre mijlogiturescu si șefa sa! Din pacate, ea nu poate fi reprodusă din cauza....vulgarității!

[teinegru64]

De 30 de ani se știu ,,scorurile''.Sau vrei sa fie actualizate ?

[feederman]

Povesti!

[Donbazil]

Salut!

...”Ai învăţat să copiezi la şcoală. Să plagiezi lucrări de diplomă. Să şpăguieşti profesorii, ca să treci clasa. Dar nu te vezi pe tine în oglindă, atunci când îţi perii zulufii şi îţi pui pe cap basca de propagandă, pentru a fii gen echipă, la protest. Eşti justiţiar. Pentru că aşa e curentul indignării.

Eşti singur în mulţime şi asta te deprimă nespus.”

https://romanialibera.ro/opinii/complex ... ani-821694

[Donbazil]

Salut!



Gelu Ghivici
Ieri la 19:54
Un bărbat s-a căsătorit cu o fată frumoasă. El o iubea foarte mult. Într-o zi, ea a dezvoltat o boală de piele. Încet, a început să-și piardă frumusețea. S-a întâmplat așa că într-o zi soțul ei a plecat cu o afacere. La întoarcere, s-a aflat într-un accident și și-a pierdut vederea. Cu toate acestea, viața lor de familie a continuat ca de obicei. Însă, pe măsură ce zilele treceau, ea și-a pierdut treptat frumusețea. El a continuat să o iubească și ea l-a iubit foarte mult. Într-o zi, ea a murit. Moartea ei i-a adus o mare tristețe. Și-a încheiat toate ritualurile și a vrut să părăsească orașul.
Un bărbat din spate s-a apropiat și a spus: „Cum vei putea să mergi singur? În aceste zile soția ta obișnuia să te ajute”. el i-a răspuns: "Nu sunt orb. Am acționat asa pentru că dacă știa că pot vedea starea pielii din cauza unei boli, ar fi rănita mai mult decât boala ei. Nu am iubit-o doar pentru frumusețea ei, dar m-am îndrăgostit de natura ei grijulie și iubitoare. Așa că m-am prefăcut că sunt orb. Voiam doar să o păstrez fericită. "
Moral: Când iubești cu adevărat pe cineva, mergi alături de ea pana la capat pentru a-ți păstra persoana fericită și uneori este bine ca noi să acționăm orbi și să ignorăm micile probleme ale altora pentru a fi fericiți. Frumusețea se va estompa în timp, dar inima și sufletul vor fi întotdeauna la fel. Iubiți persoana pentru ceea ce este în interior, nu afară.

[Donbazil]

Salut!



...”Povestioară aceasta am auzit-o chiar din gura împricinatului, în timpul celei de a doua vizite în State. Este vorba de celebrul doctor Benjamin Spock. Medicul acesta avea o capacitate speculativă și o intuiție absolut fantastice, în domeniul său de activitate. Gândea, nu aplica mecanic ceea ce învățase în Universitate, cum face marea majoritate a medicilor, aplică proceduri. Capacitate folosită în pediatrie, pentru că Benny era doctor în medicină în respectivul domeniu. Mai mult ca sigur ca să aibă o hârtie înrămată atârnată pe peretele cabinetului de consultaţii. După cum v-am spus, Benny gândea. După un debut incert, Dr. Spock „s-a gândit” că toată creşterea şi educaţia sugarului şi a copilului nu mai corespundea cu nivelul tehnologic şi psihologic al jumătăţii secolului XX, al societăţii de consum. Aşa că în anul 1946 a scris o carte revoluţionară pe principiul „răsfăţului” şi al acordării atenţiei pruncului, copilului, micului adolescent.

Cartea a devenit cea mai vândută în America şi apoi în întreaga lume, după Biblie. A mai scris, în timp, o duzină de alte cărți, pe aceiași melodie. Şi dr. Benny Spock s-a trezit miliardar în dolari. Totul era foarte bine dacă dr. Spock ar fi fost un „capitalist cuminte, adică unul bun”. Un „capitalist bun” este unul care respectă regulile jocului impuse de societatea capitalistă. Adică reinvesteşte banul lui în tot felul de drăcii care produc locuri de muncă pentru masele populare şi mai ales taxe şi impozite pentru stat.

Benny a fost toată viaţa lui un nonconformist. A participat la demonstrații și a fost de câteva ori arestat. Când l-am cunoscut avea bine spre 75 de ani, dar umbla în blugi ieftini, cu cămaşă înflorată pe dinafară de la Mark şi pantofi de sport, converși. Locuia cu a doua soție, Mary Morgan, cu 40 de ani mai tânără, într-o șalupă. Avea două mici iachturi, ”Carapace” și ”Turtle”. Ultimii 22 de ani de viață a locuit pe șalupă. Miliardarul a încetat din viață, într-o casă închiriată în California, în anul 1998, la vârsta de 95 de ani. Nonconformist! Tot aşa a procedat şi cu averea sa. A dat-o cui voia el. În special ca să scape tineri de înrolare în timpul războiului din Vietnam şi să sprijine fenomenul hippy și mișcarea pentru pace. Din cele aproape două miliarde de dolari nu a pus la bancă sau la bursă, „în circulaţie” decât căteva mii de dolari. Restul şi-i ţinea prin boxele de bagaje din gări şi autogari, sau în păstrare la notari, sau preoţi. Invidia şi frustrarea capitaliștilor şi a nefericitului de Edgar Hoover, şeful FBI, au fost imense. O grămadă de bani, neinvestiți! Dr. Spock a început să fie atacat, nevinovat, de ziare şi i s-au înscenat o mulţime de măgării, era arestat din te miri ce!

„Nici nu ştii, mister Rado, ce nebunie a fost când au început să-mi curgă banii în buzunar. Eram vânat fără cruţare de tot felul de ciudaţi, unii trimişi chiar de guvern, care îmi propuneau tot felul de afaceri şi investiţii: Să fac un nou port în New York, un pod peste Manhattan, o rafinărie în Texas şi un centru comercial în Washington!” Benny s-a ţinut tare şi nu şi-a dat banii aiurea. El a cheltuit miliardele pe Woodstock, pe petreceri hippy, pe cărţi şi magie, pe hinduism şi tantrism, pe droguri, LSD şi elixire de dragoste. Și contra războiului din Vietnam și pentru pace, în general. Asta dorea el. Ziarele, asmuţite, îl făceu imoral şi amoral, un exemplu prost pentru tineret, cereau insistent să fie adus în faţa justiţiei pentru „subminarea modului de viaţă american” şi „activitate antiamericană”.

Dr. Spock şi-a chemat singurul prieten, un negru, care ori vindeca, ori omora oamenii prin magia voodoo. „Eram sigur de trei lucruri: de Moarte, de Soare şi de Charly!” – mi-a spus Benny. Charles Demosthene Darlene, din Sud, din New Orleans, a murit de cancer prin anii 80. După ce şi-a îndeplinit misiunea dată de Benny.

Dr. Spock l-a chemat la el şi i-a dat o cutie de carton plină ochi cu chei de la seifurile din gări şi aeroporturi. Toate cu o etichetă în care se explica, doftoreşte, cum trebuie să se prelungească perioada de „închiriere” şi codul respectivei boxe. „Charles, ştii că eu vreau să dau banii cu mâna mea. De aceea nu pot să fac nici o structură cu buget, scopuri şi alte aiureli din astea. Nu ştiu câţi bani sunt aici. Scapă-mă de gurile alea împuţite şi să nu uiţi să-mi aduci restul!”

Aşa au apărut mai multe organizaţii ale negrilor, pe atunci nu se spunea afro-americani, care luptau pentru „drepturi civile”. Ziariştii care se luau de Benny primeau tone de scrisori pe protest, de pe tot cuprinsul SUA. Dacă respectivul nu se potoleau, pentru că era, cu siguranță, plătit, sau încerca un șantaj, începeau telefoanele de ameninţare. Apoi, ca din întâmplare, primea o bursă neașteptată, sau câştiga la „loteria negrilor din cartier”. Dacă nici asta nu era suficient, maşina îi era ușor tamponată de un taxi galben, condus de un bătrân negru zâmbitor şi plin de scuze: „Massa’, maşina este asigurată, nu? Mii de scuze! Aaaa, dar sunteţi o personalitate, sunteţi ziaristul X care scrie de rău despre bunul doctor Spock. Massa’ nu este bine, nu este bine deloc, vă spune un om bătrân, nu este sănătos!”.

În 99% din „cazuri” ziariștii înţelegeau despre ce este vorba, pentru că, vorba lui Mark Twain, americanii nu pot să-şi permită să fie proşti pe termen lung şi îşi găseau alt subiect de mâncat rahat, la ordin, sau de șantajat.

„Cazurile disperate” erau date în grija lui Herbert, un imens și duios homosexual negru notoriu, de doi pe doi metri. Care apărea, tandru, în redacţia respectivului şi îi făcea o „scenă de dragoste” care mai întotdeauna se lăsa cu picioare rupte şi intevenţia poliţiei. Aşa a scăpat Dr. Spock de „atenţia” celor care tânjeau la banii lui!

Morala: Într-un sistem corupt şi amoral, ticăloșit, trebuie să joci la fel, dreptatea şi adevărul sunt nişte sintagme istorice, din păcate. Contează numai ce se afirmă, nu şi ceea ce se poate dovedi. De asemenea nu trebuie să te lași șantajat, niciodată! Dacă vreodată ai nevoie, nu ezita: cheamă-l pe „Charles”! Am eu o listă de Charles… pe undeva!

Radu Stefănescu - în Ev.Z.

[soze1969]

Faina povestea cu dr.Spoch..
Faina si cartea lui ,mie mi-a folosit mult mai mult decit diversele sfaturi de la mama,soacra etc,e scrisa foarte bine ,practica si obiectiva