Vine primavara. La inceputul acesteia am restrans cuibul corespunzator apoi populatia de albine incepe sa creasca. Pentru a asigura reginei spatiul de ouat este necesara introducerea fagurilor, marind cuibul.
Teoretic, momentul este cel in care toate ramele sunt pline de puiet si avem albine tinere pe interiorul diafragmei(Ce semne mai avem pentru a evita deranjul inutil al cuibului?)
Vremea nefiind inca stabila, aparand perioade cu scaderi de temperatura, incepem cu largirea cuibului prin adaugarea, intre ultima rama cu puiet si rama marginase, unei rame goale cu celule din care au mai eclozionat albine. Pentru a fi luata mai repde in lucru si curatata/pregatita de ouat, rama o stropim cu sirop de zahar diluat si incalzit.
Cand temperatura creste si apare un cules abundent(la pomi sau la papadie la mine in zona) trecem la spargerea cuibului prin introducerea fagurelui in mijlocul cuibului(intre ramele de puiet)
Daca avem cules bogat la pomii fructiferi putem introduce la crescut faguri artificiali, introdusi in mijlocul cuibului intre fagurii cu puiet necapacit. Verificam la o zi daca am ales corect momentul. Daca au fost luati in crestere raman, altfel ii scoatem si ii inlocuim cu faguri crescuti, reincercand data viitoare.
Ce chichite specifice acestei operatiuni ne mai puteti dezvalui? E vreo greseala in cele de mai sus? Este vreo scapare semnificativa?