Cine n-are un străin să-și cumpere !Zăpușeală mare, topire nu alta. Dar la umbra birtuțului "La SECĂRICĂ - Trai Nenică !" se trăiește. Din plin și cu chef de taifas. În jurul unei mese din tablă, îndoită și ruginită se află 5 tabureți șubrezi din lemn. Acoperișul din paie al terasei și împrejmuirea de trestie ofereau un minim de intimitate și confort exotic...
Cinci Doamne...și toți cinci...
Tămâie INOCENȚIU (zis și Lumânare) - preot
Ducu MAHĂR ( zis și Hugo Boss) - primar
Liciu TIRANT (zis și Levier) - tractorist
Antonie TINCI (zis și Spaniolu) - zidar
Doreluș VARGA (zis și Pătlăgică) - agricultor
Se începu cu o sticlă de secărică cu lămâie oferită de primar și urma să se continue cu câte o sticlă oferită de fiecare, pe rând. Câte rânduri aveau să poată duce...
Primarul era un om umblat prin lume. Ajunsese o dată până la București, pe jos. Și acolo, ce de lumeee...Din București, de la un Non-Stop de bulendre la mâna a doua, își cumpărase o curea din imitație de piele de șarpe cu catarama HB. El fusese convins că e vorba despre inițialele lui Hagi Bos. Până într-o zi când un puștan de pe ulița satului l-a făcut să o dea jos și i-a arătat pe etichetă că scrie Hugo Boss. Și de atunci Hugo Boss i-a rămas porecla.
- Băi, voi vă mai amintiți vorba aia: "Cine nu are un bătrân să își cumpere" ? debută primarul.Când pe vremea lui Ceașcă trebuia să se scoale careva la 4 dimineața ca să se așeze la rând la lapte...Ei, familiile care nu aveau un bătrân pensionar nu aveau pe cine să trimită la coadă, că tinerii lucrau pe schimburi...De aici vorba asta...
- Îmhîîî
- Deci, care nu avea un bătrân ar fi vrut să cumpere, înțelegeți ?
- Îmhîîî
- Așa îs și eu acuma. Aș cumpăra un străin mă. Pe care să îl aduc în raza comunei noastre și să-l pun să se apuce de agricultură. Voi vă dați sama ce ar însemna vreo 900.000 lei noi din impozitele plătite de unu de ăsta pentru o localitate cu 5000 de locuitori, ca și comuna noastră? Că ăștia știu cum să lucreze rentabil pământu și ar fi ca o găină ouătoare de ouă de aur pt bugetul primăriei mă...Așa aș mai putea face și eu una alta pt locuitorii comunei...
- "Ai mai putea face una alta pt locuitorii comunei"...Mai bine zis, ai avea cu cine să pui de o învârteală, că cu sărăntocii nu ai cum (i-o reteză Antonie).
- Băi Tinci băi, bag de seamă că ție, de când te-ai întors din Spania, ți s-a urcat democrația la cap băi. Păi faptul că eu beau un păhărel aici, împreună cu tine, nu ar trebui să te facă să uiți că sunt totuși...PRIMARU bă...
- Auzi Ducule, după ce iese omu din bătătură și vede și el lumea, mai vede și alți primari, cum gândesc, ce fac pt comunitate...ajunge la concluzia că, dacă eu ca simplu cetățean beau aici un păhărel cu tine, este pt ca tu să poți să mă întrebi pe mine ce ar mai trebui făcut ca să meargă treaba mai bine. Ca primar, tu ești în slujba comunității și nu invers...Să bagi chestia asta la cap MAHĂRE !
- Hireai a dracu de holoangăr ilegal la negru băi Spaniolule, (se prefăcu primaru ofensat)...Dar să revin la ideea de mai înainte...Uite bă, citesc prin ziare, văd la televizor, au început să vină daneji, suedeji,franceji,olandeji și alții care se termină cu 'eji'. Cumpără, iau în arendă, încep agricultura și...Să baje dracu-n ei...Zici că-i făcătură mă. Scot ăia la hectar cât nu îndrăzneau gazetele comuniste să raporteze pe vremea împușcatului. Că străinul nu stă cum stau ai noștri, ca muștele pe c#cat, cât îi vara de lungă...Când străinul se apucă de muncă, românu se apucă de spintecat aerul cu făcutu de cruci...Se uită-n sus și începe să mulineze la cruci de parcă Dumnezeu are o slăbiciune pt români și lor le dă fără ca să trebuiască să muncească...(scuză-mă părinte, nimic personal cu tine)...Băi, Dumnezău îi deasupra la tăți și tăte mă...îți dă sănătate, putere de muncă, două mâini, două picioare, oleacă de cap șî pricepere ca să pui mână să faci...Că Dumnezău îți dă da nu îți bagă-n traistă...Nu ? Ia zi părinte cum îi...
Tămâie INOCENȚIU (zis și Lumânare) era o mare figură de stil. Cunoscut ca popă cu 'figuri și impresii', el nu reușise să termine Școala Superioară de Partid "Ștefan Gheorghiu" din cauza femeilor. Nu îl lăsau să copieze la examene. După nopți pierdute cu studierea 'Materialismului Dialectic Marxist' feminin, el se prezenta dimineața la examene...Tămâie. Dar un fost coleg (ajuns ulterior în Comitetul Central al Partidului Comunist Român), i-a sugerat să se apuce de Seminarul Teologic pt că partidul avea nevoie de oameni cu calificări cât mai diverse. I-a promis că va pune el o vorbă ca să poată absolvi...Și uite așa a ajuns tânărul și ambițiosul Tămâie INOCENȚIU să-l schimbe pe Sfântul Ștefan Gheorghiu cu Sfântu Ioan Gură de Aur...
Când bea, preotul avea un mod unic de a o face. Mula degetele strâns pe pahar cu excepția degetului arătător. Acesta rămânea drept și țeapăn. Capul rămânea în poziție fixă în timp ce el începea acțiunea de basculare a paharului din încheietura mâinii. Când arătătorul (adică limitatorul), atingea punctul G dintre sprâncene, abia atunci se debloca balamaua de la baza craniului, lăsând capul să basculeze pe spate ca și cabina la tiruri. În modul ăsta cursa era completă și paharul se golea până la fund. De fiecare dată când înghițea se înroșea tot și i se schimonosea fața de parcă îi curgeau pe gât ciulini. Apoi se scutura ca electrocutatul de îți era mai mare dragul să îl privești...
Tămâie dădu peste cap cel de al trei-lea pahar de secărică, se scutură ca un ciobănesc mioritic năpădit de purici și ștergându-se la gură cu mâneca purcese a grăi:
- Ducule, nu trebuie dată vina în totalitate pe țăranul român. Din nefericire este adevărat că există un mare număr de țărani care te întreabă dacă 'muiați îs posmagii ?'. Dar eu înclin să cred că cei mai mulți dintre ei nu sunt leneși. Dar nu au mijloace (în primul rând), sunt prea conservatori, legați de tradiții, deci mentalitatea (în al doilea rând). Și nu în ultimul rând, au ajuns descurajați și și-au pierdut orice urmă de inițiativă.
- MENTALITATEA îi pe primul loc ! După aia restu...(zise Spaniolu). Să vă dau un exemplu. Tâmpitu de cumnatu-mio ș-o tras o firmă pe persoană psihică neautorizată...
- Persoană Fizică Autorizată mă, PFA (îl corectă primarul)
- Lasă-mă domle că eu știu ce spun. Că la el în firmă era ca la casa de nebuni...Doi încărcau, trei descărcau...Adică, în loc să reinvestească profitul vreo patru cinci ani la rând, ca să prindă bine cheag, el, prostu, o început să se bucure prea repede de profit și să risipească banii pe vilă și mașină scumpă...Și normal că o falimentat...
- Băi, cineva care o stat de vorbă cu un străin de ăsta care o venit să facă agricultură la noi (reluă părintele ideea), mi-a zis că în Antalya, de pildă, turcii cară pământ cu camioanele pe munte şi-şi fac sere în piatră seacă, în vreme ce-n România pâmânt există şi nimeni nu vrea să-l muncească şi să scoată ceva din el... Da, ce-i drept, parcă la ei și sistemul e uns altfel, pt că funcționează...Turcia subvenţionează cu 70% agricultura ecologică. Au fost inundaţii în Antalya - în câteva zile oamenii primeau deja despăgubiri, ca să înceapă reconstrucţia. De ce? Turcia face export, şi statul încasează bani din asta. În România, crede turcul, totul e pe dos. Sunt taxe mici la vamă pentru legume şi fructe care cresc şi aici. Şi ar trebui să fie mari, ca să-i descurajeze pe importatori şi să-i ajute pe producătorii interni. În schimb, taxele sunt mari la măsline şi citrice... Avem o ţară bună, binecuvântată de Dumnezeu cu pământ rodnic, ape curgătoare şi climă temperată, (continuă Lumânare, făcându-și cruce și ridicând cu recunoștință privirea spre cer ). Avem o ţară bună zic. Ce facem cu ea? Ne-o spun străinii, stăm cu mâinile încrucişate la piept şi ne văităm. "Mioriţa" ne-a învăţat cum se face. În al doilea rând, "completăm". Ciupim. Furăm, adică, măcar simbolic, cât să nu zică vecinii că suntem proşti dacă ne văd venind cu mâna goală de la muncă. Asta comunismul ne-a învăţat. În al treilea rând, ne bucurăm prea devreme de profit şi, în loc să-l investim, îl risipim pe case şi pe maşini scumpe, după cum bine zicea și Spaniolu. Asta e foamea şi răzbunarea amărâtului care n-a avut mai nimic...
- Singura limitare a României sunt oamenii ! (interveni pe un ton apăsat Spaniolu). Pentru străini, ţara noastră va rămâne etern fascinantă şi paradoxală, pentru că e locul unde tot timpul ţi se spune că nu se poate face nimic, însă, cu oameni potriviţi, totul e posibil...Străinii care vin şi cumpără pământ în România ştiu să-l preţuiască mai mult decât o facem noi. Îl laudă, se miră că stăm cu fundul pe un sac de aur, se vaită din pricina birocraţiei şi a prea deselor controale. Dar fac bani. Pentru ei, timpul este e o linie dreaptă, ce merge spre viitor. Pt că ei gândesc la viitor foarte mult. Pentru noi, acelaşi timp e un mic cerc: aici şi acum...Salariul de azi, sau profitul pe ziua de azi. Atât. Nu proiecte și perspective pt ziua de mâine. Una dintre diferențele dintre EI și NOI este și faptu că EI pot sacrifica bunăstarea zilei de azi pentru un viitor mai bun.Și ca să îl completez pe INOCENȚIU, da, avem o ţară. Poate că asta ar fi singura ei şansă: să devenim străini de ea, ca s-o putem privi cu alţi ochi, şi să începem, în sfârşit, să o iubim, (își încheie Spaniolu pledoaria, dând peste cap cu un gest nervos încă un pahar).
- Bă, mie ce mi-o plăcut cel mai mult când am lucrat în agricultură pt străini din ăștia veniți la noi, de care tot vorbiți voi, o fost că nu ţi se spune "- Hai, repede, repede, cum o fi, numai termină". Faci totu pe îndelete şi aşa cum trăbuie,(debută și Pătlăgică ). Bă, da ale dracu să fie care te minte, n-ar da străinu de la el...Adicătelea, vreau să zâc, nu-l poți aburii cu împrumutul românesc : 'ia de la mine ceva, dă-mi şi tu de la tine. La ăștia dacă vrei ceva, plăteşti'.
- Păi dacă ești fraier și nu-ți iei singur eu ce să-ți fac ? îl luă la rost Liciu tractoristu. Păi eu ști cum îmi completam 'coșu minim de consum' ? Opream noaptea instalația de irigare, ca să pot lua motorină.
- Și ? Te-a dat afară ? întrebă primarul
- Nu. M-a dat înăuntru. În hală. Câte șuturi în c*r și scatoalce după cap mi-am luat atunci, într-o juma de oră, nu am încasat în toți anii de școală...
- Norocul tău că nu au fost mulți (râse Spaniolu).
- Zicea că nu-i e de motorină cât de distrugerea culturilor. Aia era paguba mare pt el. După aia m-o dat și la ziar. Am ajuns vedetă. Port ziaru-n buzunar. De drag. Fiț atenț ce-o declarat portughezu, după ce o venit la mine în țară și mi-o luat pământu ca să facă averi : " - Angajăm forță de muncă locală.Dar preferăm să fie cinstiţi decât să ştie meserie, pentru că asta se învaţă. Furtul e una dintre cele mai mari probleme cu care ne-am confruntat aici. Aşa au făcut în trecut, au furat ca să supravieţuiască. Cei tineri au învăţat de la părinţi să fure şi nu înţeleg că acum nu mai e nevoie să fure pentru a mânca. Când cineva fură 100 de kilograme de îngrăşământ, nu-ţi ia doar atât, ci şi din rezultatul productivităţii pe care ai fi avut-o dacă foloseai îngrăşământul...Mentalitatea asta românească este ivită din comunism: ce e al statului e al tutu-ror şi poţi să iei din avutul comun fără probleme de conştiinţă. Voi, românii, vreți să rezolvați totul cu șmecherii "...încheiat citatu (finaliză Liciu, cu un sentiment al propriei valori).
- Păi avea dreptate mă (îi răspunse primaru). Apropo, te știu de vreo câteva luni în mare lipsă. Lipsă de activitate. De ce nu te duci zilier la ăștia la sere ?
- Eu ? (sări Liciu iritat). Păi fără 40 de euro pe zi, plus țigări și băutură nici nu mă mișc din loc. Ce, să facă ăia pu...nga mare pe spinarea mea ?
- De unde să-ți dea atâta mă că și ăla e în România, nu rulează euroi. Dar așa e bine că încep fetele școala cu ciorapii de anu trecut, cârpiți ca vai de mama lor ? Hal de tată ești tu mă ? În loc să pui mâna să faci ceva ca să le crești mai ca omu, că doar tu le-ai făcut pe ele și nu invers...
- Lasă primare, nu te frece grija. Fetele-s mari, dacă le trebuie să își facă. Au...Europa deschisă înainte. Eu nu am avut-o. Am muncit destul la viața mea. Să mai facă și alții. Că numa o viață am și eu...
- No poftim Spaniolule ! Poftim ! (plesni cu palma-n masă MAHĂRU, cu ochii roșii ca racu).Cum faci om dintr-unu ca ăsta ? Cum intri în Europa cu unu ca ăsta ?...
- Nu te mai agita atâta Hugole, că poate ți se sparge vreun nerv olfactiv pe globu opticular și surzăști dracu...Și rămâne comuna fără Bossu care ar fi trebuit să o asculte !...Că uite ce ți s-au umflat venele pe grumaz, de zici că nu te-ai pișat de o lună...(i-o reteză flecmatic Levieru).
- Adevăraţii afacerişti, care au o gândire capitalistă, preferă să investească foarte mult în utilaje dintre cele mai bune, în sămânţă, în îngrăşăminte şi atunci, normal că un teren bine îngrijit rodeşte şi te răsplăteşte (reveni popa asupra dezbaterilor, absent parcă de la 'războiul titanilor' de adineaori).Un dezavantaj major pe care îl resimte România este lipsa cercetării în agricultură. Românii au rămas în urmă.Şi e păcat, căci şi aici, în România, se pot face mult mai multe lucruri în agricultură...
- E adevărat că sunt multe de făcut (încuviință şi Spaniolu). Cei peste 300 de parlamentari ar trebui, 24 de ore din 24, să se gândească, ce facem cu agricultura asta, ca să scoatem România din sărăcie... Dobânzile sunt extraordinar de mari la noi, de la 12% până la 20%, iar în ţările europene discutăm de 2%-3% dobândă. Românii greşesc și pentru că încă mai au idei preconcepute: "dacă tata nu s-a împrumutat niciodată, nu o să mă împrumut nici eu”. Nu poţi să faci business, dacă nu te împrumuţi. A doua problemă este că românul spune: "nu am bani, deci nu mă mai gândesc să fac ceva”. Greşit, gândeşte-te că ai bani, fă-ţi un plan bine pus la punct, interesează-te şi apoi o să vezi că faci rost de bani, afacerea prosperă şi achiţi datoriile. De-aia reuşesc străinii: au mentalitatea investitorului, au curaj. A treia problemă: trebuie să fii pregătit oricând să o iei de la capăt. De la zero. Dacă ai reuşit o dată, sigur poţi şi a doua oară...Bă, câştigătorii au întotdeauna un plan, rataţii au întotdeauna o scuză...
- România nu va muri de foame, dar românii, da ! (ținu să sublinieze Tămâie). În mediul rural există şi această încăpăţânare: ”lasă bă, că ştiu io, uite cine îmi dă mie lecţii... Un român se apucase să toarne chimicale pe ogor aşa, doar pentru că auzise că sunt dăunători, deşi nimeni nu-i văzuse. La câţiva kilometri distanţă de vecinul care făcea agricultură după zvon, niște italieni făceau agricultură de precizie. Puneau la miligram şi milimetru îngrăşământ pe fiecare bucată de ţarină, ghidaţi de computer şi GPS, după ce probe din pământul românesc s-au plimbat până în Italia, la un laborator care a analizat cu precizie cantităţile de azot, fosfor şi potasiu, şi apoi a livrat date despre fiecare solă...La altu, tot străinii i-au explicat că pământu lui nu e bun pt porumb ci pt cartofi. I-au demonstrat cu probe de sol duse la laborator, pe banii lor...Degeaba, dacă tatsu lu tatsu lu tatsu o pus numa porumb, așa face și el...Nu aveau cu cine...Agricultură de subzistență și atât...
- Ai lucrat vreodată în agricultură părinte ? (îl întrebă Pătlăgică pe INOCENȚIU întrerupându-l).
Pătlăgică nu îl avea la inimă pe popă de când cu pățania care l-a făcut celebru...Găsise el un depozit la care lacătul era ruginit și nu era păzit de nimeni. După o săptămână de filaj competent se hotărî într-o noapte să spargă lacătu și să facă o vizită de lucru în scopul inventarierii mijloacelor fixe. Mijloace fixe ce ar fi putut fi dislocate ca mijloace mobile...Așa a descoperit niște butoaie cu o vopsea de super calitate în ele. Era și normal să fie de super calitate, fiindcă pe etichetă scria în străineză. A rostogolit un butoi până la căruță și...dus a fost. Și-a tras un 'bleo mamaia' să moară tataia de la Sinaia, nu numai la gard ci și la cotețe. După o săptămână i-au murit și găinile și rațele și gâștele și iepurii. Numai porcii au scăpat cu viață. Dar cheliseră de dinți și de păr pe șoric. Și aveau cataractă pe ambii doi ochi (depistau lăturile din troacă mai mult după auz și miros). Stăteau cu limba scoasă într-o parte de parcă erau dulăi. Pe întreaga suprafață a corpului se umpluseră de niște fistule anale purulente, atât de dese încât priviți de la distanță arătau a un fel de organisme modificate genetic, cu cap de porc dar cu lână creață de oaie. Roz. Din piele fină și lucioasă...Doreluș s-a speriat că l-a bătut Dumnezeu pt că a furat și a dat fuga la părinte să se spovedească în secret. Tămâie și-a dat seama că ceva grav se întâmplase și a anunțat autoritățile. Așa s-a descoperit că acolo erau depozitate deșeuri de la o centrală nucleară, extrem de toxice și radioactive, aduse din-afară de către o firmă fantomă. Apoi preotul a povestit toată tărășenia în biserică, pt ca restul enoriașilor să nu mai repete povestea pe viitor. Dar VARGA ajunsese bătaia de batjocură a întregii comune. Îl strigau 'Pătlăgica Albastră'. Din momentul ăla Pătlăgică a jurat să se răzbune pe popă când i se va ivi ocazia...
- Nu, răspunse Tâmâie.
- Atunci taci, nu o mai lălăii cu gura plină ca la biserică dacă nu le ai. Lasă-i pe alții să vorbească...(i-o servi Pătlăgică părintelui într-un mod neașteptat de categoric).
- Că tot pomeni părintele de mentalitatea 'agriculturii de subsidență' (încercă Spaniolul să salveze situația)...Adică țăranu român cultivă sfeclă, cartofi, cereale... și crește câte 3, 4 porci de 200 de kile bucata, fala satului nu alta...altu moare ș-așa n-are etc,etc...La un moment dat trebuie să îi taie că altfel se strică...Pune slănina la afumat în pod. Problema este că în pod mai are vreo 100 de kile, râncezită, strânsă de anii trecuți. Pt că doi bătrâni singuri (care nu au copii domni la oraș pe care să-i întrețină), nu dau gata trei porci pe an. Că-s mucegăiți și-n cizme și-n gură. Pt că tot bucata de slănină râncezită și de brânză mucegăită o bagă în gură. Fiindcă le pare rău să le arunce. Așa că excedentu de 100 de kile de slănină trece la...săpun. Dar nici cu ăla nu se duc la oraș, la piață, că e prea departe, săpunu e prea ieftin și nu se merită...Deci, cu săpunul spală hainele care se murdăresc crescând porcii...Și iată cum acest exemplu confirmă teoria lui A...
- Știu, teoria relativității a lui Ainștain (sări Lumânare ca la concurs)...E egal cu em ce pătrat unde ce este viteza luminii în vid...
- Ia auzi frate ce se știe părintele ! exclamă Liciu, plesnind cu palma ca cu pliciu. Peste frunte. Peste fruntea lui Pătlăgică. Că începuse o muscă să-l sugă din coșul proaspăt stors. După ce se reculese de pe jos, Doreluș îi mulțumi lui Liciu pt promtitudine.
- Nuuu, (răspunse Spaniolu), teoria lui Antoine-Laurent Lavoisier: " În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă."
- Poate că s-o referit la frumoasa natură de pe la noi, (încercă Pătlăgică să se mențină și el în discuție, deși era încă amețit).
- Bă, ascultați acilea ! interveni Spaniolu. Știți ce zic eu ? Eu zic că din criza asta mondială poate ieși până la urmă ceva fain pt România mă. No fiț antenă : România nu este în zona euro. La o adică poate jongla cu cursul de schimb, astfel încât să mențină, cât de cât, echilibrele monetare și fiscale. Romania are un grad mic de îndatorare. De aceea și CDS-ul Romaniei ( adică Credit default swap) este doar de 245. Însă 8 țări europene o depășesc ca risc și anume Grecia, Portugalia, Irlanda, Ucraina, Spania, Islanda, Croatia si Ungaria. La care s-a adăugat de curând și Italia...
Primarului și celorlalți le căzură falca ca sertaru la mașina de marcat și nu le venea să-și creadă urechilor ce era capabil Spaniolu să scoată pe gură...
- Suprafața arabilă a Romaniei (reveni Spaniolu după ce mai turnă un păhărel pt ungerea gâtlejului), 9.427 milioane hectare - reprezintă 64% din suprafața agricolă a Romaniei care se ridica la 14,722 milioane hectare. Adică 23 la sută din suprafața arabilă a țărilor central si est europene și 12,6 la suta din suprafața arabilă a țărilor UE...Bă, avem ? Avem...La care se adaugă pășunile de la deal si munte, ideale pentru hrana naturală și sănătoasă a animalelor. Dar ponderea agriculturii în PIB este doar 10-11%. Deși în rural trăiește 40% din populația Romaniei...Se cunoaște că România ar putea hrăni, cu potențialul pe care îl are, 80 de milioane de guri, cu sau fără danturi...Bă, deci putem ? Putem !
-Secaaaarăăăă! (strigă primaru exaltat către cârciumar), ia mai cară mă câte o sticlă de secărică pt fiecare. Plătește primăria de la buget...cheltuieli de protocol...Ce puii mei...nu vedeț că o sosit domnu ambasador din Spania la noi în comună ?...Spaniolule, să fiu al naibii, dacă tu ai candida în politică eu te-aș vota și președinte și premier în același timp...De oameni de ăștia avem nevoie, care să se știe...
- Se cară, se cară...se auzi răspunsul patronului cârciumar care apăru surâzând cu brațele încărcate de sticle ca și cupa la o Stalowa Wola ce lucra la Canal...
- Mai taci dracu din gură că poate te mai și crede careva (se prefăcu Spaniolu deranjat)...Nu doar de oameni care să se știe e nevoie, ci care să și facă...Deci, dacă-mi permiteți să continui cu dizertația mea (reluă Spaniolu pe un ton academic)...
- Chiar te rugăm ! zise Tămâie
- Forța de muncă semicalificată, din rural, este. Circa 3-4 milioane de persoane apte de muncă, fac doar agricultura de subzistență, mulțumindu-se cu ajutorul minim garantat pentru țigări și băutură, iar mâncarea...din bătătură. Dar toți ăștia sunt cu experiență în crescut animale și exploatații agricole medii și mici... Este ?
- Este ! răspunseră ceilalți în cor
- Putem conta, însă, în ipoteza unor investiții masive, la revenirea în țară a forței de muncă emigrate, care a învățat deja ce înseamnă pretențiile patronilor, contra unor venituri consistente. Se poate investi inclusiv în realizarea unor unități de prelucrarea materiei prime, că resurse umane și materiale ieftine exista mai mult decat suficiente si atractive. Se poate ?
- Se poate ! răspunse corul la unison
- În fine, oportunitățile de turism sunt imense. De exemplu, Munții Apuseni, la două ore de Viena, sunt încă sălbatici și neinvadați de "binefacerile" civilizației. La care se adaugă litoralul românesc, cu plaje si mare curate, lacuri adiacente, încă neexploatate. Plus stațiuni balneo-climaterice renumite prin efecte terapeutice. Stațiunea Olănești este un exemplul care îmi vine acum în minte. Dunărea reprezintă o cale de transport ieftină, până în inima Europei, folosită și în perioada când Romania era grânarul Europei. Bă, așa-i ?
- Așa-i !
- Tot la plusuri putem trece și stabilitatea politică care de bine, de rău, funcționează ca și coaliție, iar până la alegerile prezidențiale din 2014 nu se întrevăd schimbări majore în stabilitatea politică...Românul, ce nu are ?
- Are ! sării Pătlăgică ca să fie primul (fiindcă se prinsese și el de regula jocului și începuse să-i placă)
- Ceea ce ne lipseste sunt banii, tehnologie, management performant și piețe de desfacere. La categoria bile negre am putea trece: calificarea precară a forței de muncă, emigrarea elitelor, lipsa infrastructurii, în special rutiera, sisteme de sănătate și educație precare, corupția și ineficiența administrației, în special locale (nimic personal primare, era doar o constatare generală), lipsa unui proiect național care să unească forțele politice și populația... Dar românului îi lipsește în primul și în primul rând MENTALITATEA la zi. Factorul de risc numărul 1 pt calculele de afaceri ale oricărui posibil investitor străin care ne trece pragul este factorul uman (necinstea și hoția) și mentalitatea învechită (de subzistență și atât)...
- Spaniolule, de știam ce-ț poate capu de când te-ai spaniolizat, te scoteam la o băută mai demult (râse apreciativ primarul)
- Antonie, cum vezi tu perspectivele astea cu căderea economiilor europene ? vru să îi afle părerea INOCENȚIU.
- Ia să mai turnăm cu toții un păhărel pe gât în jos că ni s-au înfundat urechile de atâta informație (profită Liciu de momentul de pauză pt a readuce atenția asupra aspectelor care erau mai importante)
- În cazul unei prăbușiri a economiilor europene, România și Polonia ar putea prelua o parte din sarcina hrănirii celor 700 milioane de locuitori ai Europei. La concurență cu Rusia. Dar câștigă cel care oferă cel mai bun pret, cum s-a și întâmplat zilele trecute la licitațiile pentru vânzarea de grâu în Egipt.
- De unde mama dracului le scoți în halu ăsta bă Tinciule ? Că tu de abia ai terminat o profesională bă ! explodă Doreluș
- Bă sfeclă, dacă vrei să cunoști nu îți trebuie diplomă...Se cheamă că ești autodidact. Pui mâna și citești dacă te interesează ceva, dacă ai sete de cunoaștere...Și acu, slavă domnului, numai să vrei, că informația curge căcălău...Vai de capu tău...
Dar să revin la întrebarea pusă de domn părinte. Într-adevăr, de la orice se poate face economie, nu și de la mâncare. În cazul în care economiile europene ar intra în colaps , ar suferi și fermierii din țările afectate. Fiindcă pt mormolocii ăia, fără credite, fără resurse financiare și ajutor de la stat, activitatea ar fi extrem de dificilă. Ce are de făcut puterea politică din România ? Să încurajeze cu orice preț investițiile străine prin:
1. Concesionarea marilor lucrări de infrastructura, în special rutieră și de irigații. Cred că se vor găsi amatori, care să primească spre construcție, întreținere și exploatare autostrăzi și sisteme mari de irigații. Eventual folosind căderea gravitatională, pentru care relieful nostru este oportun. Cu reduceri de fiscalitate și recuperarea investiției din taxe impuse pe autostrăzi și sisteme de irigații.
2. Acordarea gratuită a unor terenuri și alte active, împreună cu scutiri de taxe și impozite.
3. Înființarea unui singur oficiu care să constituie interfața statului român cu mari investitori (cu peste 100 milioane euro investiții). Ca să nu mai fie plimbați, jecmăniți, furați ca în codru, de funcționari din clientela de partid...
4. Privatizarea ultimelor active ale economiei comuniste, care constituie pietre de moară agățate de piciorul economiei. Managementul privat reprezintă o frecție cu rivanol la un picior din lemn nasol, managerii ascultă de patronii care-i salarizează, adică de stat. Și n-am făcut nimic. Pierdem timpul.
5. Concesionarea sistemului sanitar și de învațământ superior. Statul asigură, ca minimă solidaritate socială, vouchere sanitare și educaționale, atât cât îi permite bugetul. Și burse sociale și credite garantate pentru educația superioară. În rest, fiecare își folosește propriile resurse, statul ieșind din postura de intermediar financiar (prost și furăcios), dintre furnizorii și beneficiarii de servicii medicale și educaționale, ce se pot afla în contract direct.
6. Resursele eliberate în acest mod să fie folosite la investiții în infrastructura generală pe care n-o realizează investitorii, că n-au interes: structura rutiera rurală și urbană, viabilizarea zonelor turistice, sisteme mici de irigații, de mediu și apărare contra inundațiilor, investiții în sănătate și educație, în formare profesională, etc.
7. Aducerea de specialiști străini, care să ne învețe și asiste la absorbția fondurilor europene. Adică părăsirea atitudinii de capră râioasă care ține coada sus. Asta e. Nu ne pricepem...pușca calului, apelăm la alții mai deștepți ca noi.
8. Reducerea în continuare a cheltuielilor de funcționare ale statului, până la niveluri comparabile cu ale altor economii emergente. Cu un stat minimal putem trăi foarte bine. Fără sisteme de sănătate și educație performante, nu. Ce aduce poporului român cohorta de funcționari care taie frunze la câini ? Nimic. Îi înlocuim foarte bine cu computere, care nu greșesc, nu fură și nu cer șpagă. Și mai scădem și fiscalitatea, costurile cu forța de muncă, care sperie investitorii români și străini.
9. Reprofesionalizarea funcțiilor publice, prin limitarea funcțiilor politice, destinate clientelei, la miniștri și secretari de stat.
10. Reducerea numărului de taxe, impozite, aprobări, ștampile și circuite birocratice, până la minimum posibil. Această reducere stă în vârful pixului premierului. Doar să vrea să-și sacrifice clientela. Să înțeleagă că o structură stufoasă funcționează mai prost decât una simplă, flexibilă, mai ușor de controlat. Și alte măsuri, asemănătoare...
În concluzie, fiecare țară trebuie să știe să-și exploateze poziția, resursele, avantajele, în functie de contextul în care se află la un moment dat. Și să se poziționeze din timp în cele mai avantajoase blocstarturi. Dacă n-o facem, vom fi mereu luați prin surprindere de evenimente pe care nu le putem controla. Sub vrerea vremurilor...Așa văd eu lucrurile...Mulțumit de răspuns părinte ? Lucru dracu-n casa popii, așa-i ?
- Dracu mai știe ! fredonă Tămâie cucernic și cu pioșenie-n glas, în timp ce își tricotă pe piept trei cruci scurte între două pahare pline...
Se pare că secara din care fusese făcută secărica era un hibrid...ceva...Pt că organismele modificate genetic se pitulaseră pe circumvoluțiunile din creierii lor mai devreme decât aveau ei planificat pe ordinea de zi...
Era rândul lui Pătlăgică să dea încă un rând. Luă el sticla ca să facă oficiile...
Primarul ținea paharul în mână la o distanță de trei centrimetri de gură (ca să nu aibă cursă lungă și să verse)...Așa că Doreluș i-a turnat în buzunarul de la piept care se afla derutant de aproape...Lui Spaniolu vru să-i toarne în paharul pus pe masă în mijlocul la ceva rotund, negru și soios. Dar de câte ori reușea să țintească paharul, pământul tocmai își executa mișcarea de rotație și iară rata...Așa că i-a turnat până la urmă în basca pe care era pus paharul...Preotul stătea cu mâinile împreunate. Nu se ruga. Erau împreunate în jurul paharului (ca să nu i-l golească iarăși Liciu). Fiindcă lui Doreluș îi tremura mâna ca varga, prinse părintele de gâtul sticlei și îl ajută să toarne. În solniță...
Lui Liciu i se desfăcuseră șireturile de la cizmele de cauciuc și le făcea fundiță , aplecat sub masă...Deci pe el îl sării de tura asta. Cu un sfert de sticlă de secărică rămasă de la distribuție se cinsti pe sine. Îi dădu drumu pe gât în jos. Printre pectorali, peste buric...în chiloți...Se scutură. Nu de plăcere. Ci fiindcă fusese rece și îl gâdilase...Se așeză jos tăcut ca un liceean ce se simte ud de la șliț și până la glezne...
Nimeni nu mai ținea socoteala sticlelor de secărică ce se adunau în contul de protocol al primăriei...Lichidul curgea gâlgâind pe gâturile parcă din ce în ce mai uscate...La fel curgea și timpul...
- Băhăi...Euuu ziiic...nuuu căăă zic, da vreau săăă spun...că...e tipu săăă ne deșteptămmm...Deeeșteeeaaaptăăă-teee ro...âneee...Din sooomnuuu hăl de noaaapteee...(începu să schelăie primarul, marcat de o nostalgie patriotică)...
- Diiin caaareee teee-aaaluuuungiiirăăă băăărboooșiii de țiiigaaani...(preluă Pătlăgică la fel de duios precum jalnic)...
- Îîîîîn veeeeecii pooooomeeeeeniiiiireeeeeaaaaa looooorrr...finaliză părintele pe două voci. A doua voce răzbătea de undeva de pe masă, dintre pahare (de unde se scursese Liciu).
Spectacolul creștea în intensitate direct proporțional cu numărul de sticle goale ce se rostogoleau pe sub masă...
INOCENȚIU, cu candelabru smuls din sala de mese a birtului (pe post de cădelniță), se cocoță pe taburetul din lemn ca să tragă o slujbă improvizată ad-hoc întru izbăvirea neamului...Sfântu Părinte rupse Sfântu Scaun și drept și țapăn ca o lumânare se prăbuși de la înălțime pe spate. La contactul cu solul descăpăci trei balegi de vacă ajunse la maturitate. Adormi instantaneu cu patrafirul prins între dinți și poalele veșmintelor preoțești în cap. Noroc că tocmai cu o seară înainte se epilase inghinal cu ceară picurată de la lumânare și cu multă pasiune...
Hugo Boss(primaru), zăcea în patru labe sub masă cu capul pe genunchii lui Spaniolul și îl mângâia cu înfocare peste bulanele din salopetă, șoptindu-i fierbinte :
- Ți-am zis Lucico că dacă vi secretară la mine nu o să îți pară rău !...
Spaniolu stătea cu capul rezemat în palma mâinii drepte și cu cotul pe masă. Privea pierdut în zare cu ochi străini și goi în care se putea citi dorul de Catalonia până la lacrimi. Cu mâna stângă sub masă îl mângâia afectuos și absent pe primar în freză, avertizându-l:
- Jenico, să nu-mi lași iară urme de ruj pe budigăi ca data trecută, că iar mă stâlcește soacră-mea în bătaie...
Lui Pătlăgică îi dispăruse sonorul dar îi rămăsese imaginea. Așa l-a putut detecta ca prin ceață pe popă, ce zăcea lat între brusturi. Acum ori niciodată era momentul să i-o plătească...Târându-se în coate și genunchi peste terenul minat cu balegi, mușuroaie și tufe de urzici, ajunse lângă bicicleta acestuia, care era legată lângă un stâlp. Se ridică cu greu în picioare, legănându-se și începu să bată ca surdul în tobă. Un cui. Cu vârful de la șlap. În scaunul de la țoaclă (ca să-i facă pană). Când observă că se îndoaie cuiul trecu la planul B. Începu să se pișe în țeava de la ghidon (ca să-i înnece motorul). Simți că i se goli rezervorul înainte să poată nimeri cu jetul orificiul de la țeavă. Se enervă atât de tare încât îl lăsară genunchii să se întindă lat pe spate...De felul lui mai prost dar hotărât, Pătlăgică nu se lăsă păgubaș ci cu mâinile întinse pe spate, peste cap, se chinuia să-i facă nod la lanț...
În fața cârciumei opri scârțâind din toate încheieturile o căruță plină cu saci de cartofi (era nevasta și cele două fice care se întorceau de pe tarlaua de unde scoseseră cartofii). Femeia și cu fetele coborâră și îl decopertară cu ranga de pe fața de masă cu care se contopise, pe Liciu, zis 'Levier'. L-au dezlipit cu imprimeuri cu tot (fiindcă îi intraseră culorile de la mușama în pielea feței). Arăta ca o căpetenie apașă vopsită în culorile războiului înainte de atac. Singura deosebire constând în faptul că el avea o moacă de tembel și nu un profil de erou rebel...L-au pliat în căruță și au stivuit câțiva saci de cartofi deasupra, peste el, ca să nu îl piardă. TIRANT reuși să străpungă cu brațele printre saci și cu ele ridicate spre cer începu parcă să dirijeze o orchestră imaginară...În realitate, el căuta cu atâta disperare aerul de ai fi zis că avea de gând să respire nu alta...
Briza după-amiezii începu să se facă simțită. Frunzele din lanul de porumb începură și ele să șușotească agitate. Pe albastrul infinit al cerului se vedeau norii sosind dinspre miazănoapte și rândunicile săgetând orizontul cu zvâcniri de voioșie...Căruța scârțâind cu jale se urni din loc pe partitura ritmată a pârțâiturilor mârțoagei (care se balonase de atâta apă pe mațul gol).
Restul trupei încremenise ca într-o poză din presa de război...Fiecare în poziția în care îl prinsese glonțu...
Căruța se pierdea molcom în zare, lăsând o perdea de praf în spatele ei când, brusc, Liciu răsări printre saci și sfâșie liniștea mioritică a verii târzii printr-un strigăt pițigăiat, cu pretenție de fredonare :
- ALL YOU NEED IS LOVE...pam-param pam pam...
PS. Cred că ascultase ultima emisiune de la VRS
LUPU' ALBINELOR (Străinul din dotare)
