Fiecare alege din punctul lui de vedere produsul potrivit. Majoritatea poate fi reprezentată de miere, polen, material biologic sau multe altele. Dintre toate, mierea se pare produsul cel mai potrivit. Producția ei se poate concentra pe anumite perioade relativ fixe. Se poate mecaniza. Dacă prețurile ar fi relativ normale, vânzarea în vrac ar putea fi realizată fără prea mult efort, consum de timp și manoperă.
Polenul necesită colectare și preparare permanentă. Dacă se congelează, implică o cheltuială permanentă. Producerea de roiuri și mătci este o preocupare continuă de formare, păstrare și vânzare.
Eu mi-am ales producerea de miere, vânzarea la borcan, cumpărarea de mătci și vânzarea de unități care ar necesita schimbarea mătcii. În mod normal, orice stupină are o rată naturală de înmulțire. La mine, este de circa 30% anual, fără a influența producția de miere. Pentru păstrarea unui număr constant, vând familiile cele mai în vârstă. Astfel, scap de operația de schimbare a mătcilor și pot dezinfecta inventarul periodic, la fiecare 3 ani.
) Stupina era una părăsită, neîngrijită, netratată de varroa, cu familii care mai erau în viață slăbite. O sursă de infectare și pradă pentru furtișag. O dovadă a infestării pe orizontală. 
