Poveste tristă.....
In urma cu fo 27 de ani , am cunoscut om! Apropiați ca varsta, tineri și cu " fumuri" in cap, nu a fost greu sa ne imprieteni. Ne despărțeau doar fo 1000 km si o frontiera.
Fugit din țară înainte de revoluție, tânărul de atunci, sa-i spunem Misa, reușise până prin anii 2000 sa-si faca un rost " afara", punând pe picioare o firmă de imobiliare care îi aducea bani frumoși. De fapt, cumpara case ieftine pe care le moderniza si le revindea cu un profit, de cele mai multe ori, consistent. Măcinat de dorul de acasa, si-a reconstruit din temelii casa părintească dintr-un sat de munte, exact pe modelul vechi, adăugând ceva din tehnologia moderna, care la vremea aceea părea ceva...WOW, încălzire în pardoseala, aer conditionat, toaleta in casa si jacuzzi, living imens si o terasă de vara acoperită. Acum , mai toata lumea are asa ceva. Dar atunci era ceva ce starnea invidia consatenilor. Mai ales ca avea " prostul obicei" de a îngriji ori a sponsoriza amenajarea scenei de joc din centrul satului ( unde se află și casa lui), loc unde se tine ruga satului! Iar muzicantii luau prânzul si cina la Misa acasă si, de cele mai multe ori, costul muzicii tocmite pentru ruga era suportat tot de el.
La un moment dat, a candidat la primărie, fiind convins că ar putea face ca localitatea sa sa arate precum cele de afara. Nu s-a putut! Oamenii din sat, s-au arata nemultumiti ca nu a " dăruit " nimic votanților asa cum au facut cei de la partidul...x! Aia au dat la fiecare familie câte ceva, dar el, zgârcit rau, nu a dat nimic. Sa-i fie rusine!
Odată cu trecerea anilor, a început să vină mai rar pe " acasa"! Părinții s-au stins unul câte unul, copii lui creșteau si aveau nevoie de ajutor, vecinii il furau mai tot timpul...
Culmea este ca atunci când erau prinsi hotii, sătenii tot pe el il condamnau, ca ce a sărăcit dintr-un televizor furat? Sau un cuptor? Sau scule de mii de eu? Lasa ca are el....! Are destui bani! De sa faca rau unui sarman?!
De curând, am trecut prin satul unde am petrecut unii din cei mai frumoși ani ai tineretii. Am rămas surprins sa vad cum din frumoasa si moderna casa a amicului meu, rămăsese o cochilie dezagreabilă, cu ferestre sparte pe jumătate, obloane de lemn rupte si spanzurate, ca o rufa zdrentuita, porti rasturnate si o droaie de copiii ce alergau ca bilele pe masa de biliard. In poarta, unde ne astepta Misa la ruga, trona acum o piranda in costum" traditional" iar în curte, unde alta data era parcat un mercedes, un bărbat mustăcios inhama un cal la căruță!
L-am sunat imediat pe amicul meu si mi-a răspuns fiica lui. Misa, se mutase definitiv intr-o lume mai buna, acum un an! Infarct! Dar înainte de asta, vândute casa din țară unei familii de rromi! De fapt, mai mult a donat-o, pentru că nu-i așa, casa părintească nu se vinde!? Mi-am adus aminte ca in una din ultimele discuții imi povestea despre dezamăgirea pe care i-o provoacă consatenii sai , încercările eșuate de a-i civiliza cât de cât prin păstrarea satului curat si adunarea gunoaielor in containere de gunoi. Chiar m-am mirat ca, eu cunoscându-l ca un om iertator, spunea că le va face o surpriză consatenilor! Si le-a facut-o! Cand vrei sa iti bati joc de un sat, vinzi casa părintească unei familii de rromi!
PS. Aceasta este o poveste ! Orice asemănare cu personaje din viața reală, este absolut întâmplătoare!