Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[Shrek]

Crăciun fericit, tuturor!
Din ciclul, " sa nu uiti, Darie", ceva despre vremurile " socialismului multilateral dezvoltat", adica cam ca " romanică educata", " romanică lucrului bine facut", s.a.m.d.....
https://adevarul.ro/locale/timisoara/cu ... index.html
Sa fiți iubiti si fericiti! Se poate si mai rau!

[peterneamt]

Poate se vor trezi si ei ....!


https://www.youtube.com/watch?v=PG3ydqps70E

[ignatov andrei]

Crăciun fericit, tuturor!
Din ciclul, " sa nu uiti, Darie", ceva despre vremurile " socialismului multilateral dezvoltat", adica cam ca " romanică educata", " romanică lucrului bine facut", s.a.m.d.....
https://adevarul.ro/locale/timisoara/cu ... index.html
Sa fiți iubiti si fericiti! Se poate si mai rau!

Faptul ca NCM era in 1980 la Europa Libera, dar scrie despre 1985, ca si cum el e cel care a trait pe viu...
Inca odata se vede ca romanul e un pomanagiu ce se gandeste numai la burta. Daca-i dai sa manance, esti cel mai bun!

[Shrek]

Crăciun fericit si dumneavoastra!
Poate nu ati fost atent dar NCM, " plagiaza" dintr-o carte si nu relatează! Cu toate acestea, la firul ierbii sau praful străzii, acesta era " rutina" pentru multi romani. In dece,mbrie ' 89, ei au ieșit în stradă pentru că era mai cald decât în casă!

[ignatov andrei]

Crăciun fericit si dumneavoastra!
Poate nu ati fost atent dar NCM, " plagiaza" dintr-o carte si nu relatează! Cu toate acestea, la firul ierbii sau praful străzii, acesta era " rutina" pentru multi romani. In dece,mbrie ' 89, ei au ieșit în stradă pentru că era mai cald decât în casă!

Da, ai dreptate! Sarbatori frumoase, cu bucurii fara numar!

[Shrek]

Poveste....de după crăciun!
Aseară, ma suna o vecina din sud, care are grijă de casa bunicilor, ca lipsesc două ferestre( pvc/termopan), si usa de la intrare. Nu stia daca teracota a fost demontata de mine ori a fost furată. Ca orice cetatean" responsabil", am apelat 112 si le-am explicat " pozna". Am convenit ca azi dimineata sa ajung acolo si sa vina cineva de la politie sa cerceteze. Între timp, vecina imi spune ca pe aceeași stradă, în perioada crăciunului, au mai fost " sparte" cateva locuințe, de unde au furat cârnați, carne, băutură, un tv , un aparat de sudură si ce se poate fura de la casa omului. Ca o " consolare", am aflat ca nu sunt singurul cu sărbătorile stricate.
Deci, dis de dimineata, ma urc in " cantuta" mea si-i dau bice. Fac cam 5-6 ore in trafic normal. Azi, mai puțin, ca nah, nu mai umbla nima in ultima zi din an. Dar pe traseul de la Slatina, către Pitești, aglomerație mare de polițiști pe strada. La fiecare intersecție cu dn cât o mai fi, câte un echipaj de " militie"!
Sa stii ca or aflat grupul de hoti si acum i-au dat în urmărire! Jos pălăria, gandesc eu!
Dar, pe un drum destul de liber, iată că se vede un girofar.Chiar două. De fapt, un bmw x nu stiu cat, cu numere de ag, escortat de două mașini de poliție! Mah, nu umbla hoții de termopan si cârnați cu bmv-ul, ăștia sunt altceva! Nah, ajung " acasa", si astept. Si astept. O ora, două.... Sun din nou. La poliție. Imi raspunde o voce tânără, care îmi spune ca momentan, polițiștii sunt prinși în alte activitati. Sa mai astept. Si ceilalti vecini așteaptă. Lor le-a spus " politaiu'" ca abia după anul nou vin, dar nu i-am crezut. Mai sun o dată. Vizibil iritat, intreb daca mai vine cineva , deceniul asta, sa stiu ce fac. Vin, dar mai durează. Imi sun un amic, polițist din zona. Il intreb ce-i baiu, de sunt toți polițiștii " prinsi"! Trece cineva de la minister si a vrut să vadă toata poliția in strada......
Opriți pământul ca vreau sa cobor! Deja mi-e greață!
Aceasta este o poveste imaginară. Orice asemănare cu personaje din lumea reala este pur întâmplătoare ( sau nu)!
Un an nou , fericit sa aveti cu toții!

[Neafiliatul]

https://www.facebook.com/MicutzuPolitician/photos/a.144500490452868/219699676266282/

[Bezna Zorilor]

Faceti va rog loc, pe langa discutii si glume, de ceva tranzactii...
Va rog mesaj privat care se stie ca are miere buna, curata - a fost un an greu si mi'au zis oameni ca pana si stuparii de incredere anu' asta au dat rasol.
Ma intereseaza cateva sortimente mai deosebite - zmeura, lavanda, menta, poate si ceva de pe la munte.
Vreau sa iau doar cateva kg din fiecare, deci cine are si e dispus sa trimita, ma intereseaza sa fie la borcan - cristalizata, nu incalzita!

M'am saturat de vrajeala unora pe fb... toata lumea se lauda ca munceste si stoarce zeama din p....albinei si miere ca a lor nu mai e nicaieri, si promoveaza miere care de fapt e adusa de la deal, da' cica e facuta in sud, langa rapita... ma refer la paducel.... nu stiu daca sa rad sau sa plang!

Multumiri! (sper sa gasesc ceva pe la voi)

[Shrek]

Io am avut ceva deosebit, miere cu aroma de moca, da s-o gătat. Dacă vrei, pot sa- ți dau ceva de tei și, daca ai noroc, o lingura doua de salcâm. Numa că trebe să aștepți pan' ajung pe la București, și nu știu când. Lasă un Nr. de tel sa te putem înjura, pardon ,suna( in privat)!
In rest, ești bine?

[Bezna Zorilor]

Daaaa, sunt bine... vreau sa o zgaltai putin pe o vanzatoare de miere mincinoasa pana la dumnezeu, am inghesuit'o deja si a zis ca ma asteapta in instanta...
Am miere de tei si de salcam, de la cineva din zona Valcea, putini au reusit sa faca ceva in 2020...
Am nevoie de cateva kilograme de miere mai deosebita, sa pun in ceva pachetele cadou, in borcanele mici gen marturii...deci imi ajung cateva kg... de asemenea as vrea sa arvunesc ceva si pt anul care tocmai a inceput, miere de lavanda (de pomi fructiferi am deja si am in continuare de unde lua - tot Valcea), miere de menta, de zmeura, orice aveti mai deosebit... nu am nevoie de cantitati mari, cum ziceam, ci doar cat sa imi ajunga pt pachetele cadou, ca nu vreau sa vina niste agenti sa ma inghesuie... Va povestesc mai incolo! Voi continua discutia pe "pagini personale", ca nu am mai scris de ceva vreme pe aici...dar cred ca anul care a trecut m'am transformat si eu intr'o mica bisnitara, insa nu atat de mult precum altii, am o problema cu minciuna dusa pana la nesimtire si cu incercarea de a prosti clientii ca la drumul mare. Am acceptat greu ca pt a vinde trebuie sa ai o poveste si poze mai frumoase decat produsul...dar unii nu au limite la minciuna... mor de draci, gata ma car de aici, vorbim!

[Bambucha]

Poveste....de după crăciun!
Aseară, ma suna o vecina din sud......
Opriți pământul ca vreau sa cobor! Deja mi-e greață!
Aceasta este o poveste imaginară. Orice asemănare cu personaje din lumea reala este pur întâmplătoare ( sau nu)!
Un an nou , fericit sa aveti cu toții!

Fara a cauta tapi ispasitori si fara sa stiu ce e fictiune/adevar, mi-am adus aminte de fragmentul de mai jos. Desigur ca acolo se aduna si cei 75 de ani de PCR-PSD.
Poate ajuta!

La multi ani!

[feederman]

Nerecomandat victimelor comunismului care au suferit pentru nobilele lor idealuri lor, fiind prigoniti si fugariti pe ulitele satelor de catre securistii lui Ceausescu , inarmati cu foarfece neascutite, de folosinta indelungata, destinate exclusiv taierii pletelor si pantalonilor nereglementari. Nenorocirea cea mare nu era atat pierderea pletelor – care oricum se refaceau cu rapiditate – nici a nădragilor, cât mai ales faptul ca in graba lor tortionarii mai piscau câte un pic din creierul unora- oricum putintel-, astfel incat multi dintre bietii nonconformisti anticomunisti supravieuitori au ramas pana azi usurei de cap, dar in compensatie grosi de obraz.
GABRIEL LIICEANU, unul dintre cei greu de inteles.
Filosoful Gabriel Liiceanu (78 de ani), directorul prestigioase Edituri Humanitas, pune lucrurile în ordinea lor firească, în cee ce-l privește pe regizorul Sergiu Nicolaescu (1930-2013). Într-un text publicat pe Contributors.ro, pe un ton indignat, Liiceanu îi definește pe Sergiu Nicolaescu și Adrian Păunescu drept „cei mai prodigioși complici ai regimului Ceaușescu”.
Indignarea lui Gabriel Liiceanu e generată de odele aduse lui Sergiu Nicolaescu la Radio România Cultural, instituție media finanțata de Guvernul României.

Textul lui Gabriel Liiceanu
„Complicii”
„În zilele începutului de an, postul public Radio România Cultural (plătit din banii de la buget ai românilor) ne-a amintit pe site-ul său, la rubrica Portret, că se împlinesc 8 ani de la moartea lui Sergiu Nicolaescu, «personalitate artistică de excepție», «actor, scenarist, regizor, producător de film şi om politic». Poate că mulți se vor recunoaște în acest portret. În ce mă privește, vorba lui Ilie Năstase, «eu nu mă regăsesc printre oamenii aceștia și nici ei printre mine». Fac parte mai degrabă din «elita anxioșilor», cum a numit-o Cioran, care e înclinată să vadă în Sergiu Nicolaescu, cât și în confratele lui, Adrian Păunescu, pe cei mai prodigioși complici ai regimului Ceaușescu. Nu e vina mea că încep noul an pe tonul indignării. Dar m-am simțit provocat.
Când, în decembrie 2020, Humanitas a încheiat anul lansând ultimul volum al trilogiei lui Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului, nu știam că acest al treilea volum, având subtitlul Complicii – primele două volume sunt Călăii și Victimele – , își va vădi actualitatea cu atâta promptitudine. Ce sunt complicii, în acest dans macabru în trei, care a adus pe lume cea mai cumplită urgie a speciei noastre?
Dates of the carnival in Basel [2020]
Răspunsul lui Thierry Wolton e simplu: lumea e interesată fie de modul în care s-a instaurat comunismul, fie de cauzele prăbușirii lui. Or, adevărată întrebare nu privește nici instaurarea (întotdeauna prin lovitură de stat), nici prăbușirea lui (prin faliment economic și implozie). Adevărata întrebare este: cum se face că un regim politic ilegal, criminal și falimentar a durat atât? Cum de cea mai sumbră distopie a minții omenești s-a putut întrupa în plămada istoriei cu atâta acuratețe? Cum de a putut dura atât de mult o formațiune politică «contra naturii» (o «orânduire», cum îi plăcea să-și spună, revendicând o fictivă «legitate a istoriei»), care, în loc de cartofi, ceapă și ouă, nu putea să furnizeze populației decât teroare, promisiuni vide și munți de minciuni? Iar răspunsul este: a durat atât de mult datorită complicilor. Exprimat lapidar în cuvintele lui Wolton: «Complicii nu au făurit comunismul – asta au făcut călăii –, dar l-au făcut să dureze».
Și iată-ne, la 30 după «eliberarea de sub jugul comunist», celebrând complicii comunismului: fie cu ei în viață, fie la un an, trei sau, iată, opt de la moartea lor. Cum se numește regimul în care ne aflăm? Cum îl botezăm, «științific» vorbind? Care este identitatea lui istorică? Ce înseamnă «perioadă de tranziție»? De unde, pornind, tranzităm și către ce? Și a cui tranziție? A «poporului român»? De vreme ce toate punctele-cheie ale economiei, contractele cele mai bănoase cu statul, funcțiile publice cele mai importante sunt, toate, pe mâna membrilor «Maleficei Instituții» (cum a numit un scriitor român din exil Securitatea comunistă), unde mai apare «poporul»? Nu a rămas el mic, batjocorit și abia ițindu-se în fundal din spatele propriei lui mizerii? Nu, serios, în ce regim politic trăim?
În țara asta, în urmă cu câțiva ani, televiziunile «mogulizate», prin care tropăie pensionarii Securității sau mai tinerii lor urmași, plângeau moartea lui Iulian Vlad, șeful Securității lui Ceaușescu. În Grădina Icoanei din București, și nu numai, au fost ridicate post mortem statui ale «porcului nostru de serviciu», cum i-a plăcut lui Păunescu însuși să-și spună la un an-doi după apariția lui în noul decor al istoriei. Pentru o dată, era onest: de unul singur, cu ziarul și «cenaclul» lui, Păunescu a făcut pentru Ceaușescu, vreme de două decenii, cât jumătate din toată Securitatea.
M-am întrebat care din cei doi – Păunescu și Nicolaescu – a contribuit în mai mare măsură, în calitate de complice, la perpetuarea năpastei Ceaușescu. Cel care strângea tineretul pe stadioane și, la adăpostul muzicii folk, ridica în final arena în picioare punând-o să strige «Partidul, Ceaușescu, România»? Sau cel care a participat, manipulând impactul imaginii, la batjocorirea istoriei prin falsificarea ei?
Nu cred să existe infracțiune spirituală mai mare decât contrafacerea istoriei naționale. Decât punerea generațiilor ei «în slujba». Decât transformarea patriotismului în diversiune, propagandă și minciună lucrativă. Decât prostituarea «teleologică» a istoriei, care, la capătul ei, face ca Spiritul «înaintașilor» Burebista și Decebal să se regăsească pe sine, îmbogățit de istoria glorioasă parcursă în două milenii, în figura unui analfabet viclean. În această categorie a calpuzanilor de istorie poate fi încadrat autorul filmelor Dacii și Mihai Viteazul, «producții istorice de referință», cum le numește Radio România Cultural.
Ce poate fi mai înalt imoral decât tupeul «călăilor și complicilor» de la noi? Cu ce voce de piept și cu ce demnitate emfatică au intrat în «noua» istorie! Același text comemorativ al «României Culturale» ne spune că Sergiu Nicolaescu a fost «o figură centrală în zilele Revoluției din decembrie 1989». Ce ciudat se joacă cu legea non-contradicției istoria tranziției noastre! Printr-un spectaculos tour de passe-passe marca FSN, omul care avusese un rol central în «Epopeea Națională» lansată cu ocazia «tezelor din iulie» din 1971 de Ceaușescu, menită să-i hrănească acestuia fantasmele, a alunecat vertiginos pe noul versant al istoriei și a descins neînfricat, cu arma în mână, în mijlocul acțiunii revoluționare. Până mai adineaori, ne servise minciuni dacice împachetate în magia ecranului. Eu cred că toată viața de după ʼ89, Sergiu Nicolaescu a traversat-o imaginându-se într-unul din filmele lui proaste în care se ditribuia singur. Numai că de data asta, figuranții eram noi. Iar filmul era mai prost ca niciodată.
În 12 ianuarie, când regimul Iliescu a organizat o «zi de doliu național pentru cei căzuți în Revoluția din decembrie 1989», cu «Gelu Voican Voiculescu, Ion Caramitru și Sergiu Nicolaescu vorbind manifestanților din Piața Victoriei», ipocrizia și tupeul «emanaților» au atins cote maxime. Sau poate mă înșel și acesta n-a fost decât un modest început? Poate și mai mare a fost nerușinarea celor care ne-au întâmpinat la o răscruce a istoriei cu un mănuchi de trei trandafiri roșii în mână când, ulterior, l-au desemnat (căci desemnat a fost) pe Sergiu Nicolaescu senator în toate legislaturile postdecembriste (cu excepția celei din 2004-2008), președinte al Comisiei senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989, apoi membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. Ce butaforie la scară națională! Sau poate trebuie să ne obișnuim cu gândul că aceasta e însăși «normalitatea» în care s-a instalat societatea noastră de trei decenii încoace? Oare nu ei, bricoleurii comunismului, și nu ei, complicii lor, au făcut până mai ieri legile democrației și au instrumentat «procesele Revoluției»?
Așadar, lor să le ridicăm statui. Lui Păunescu și lui Nicolaescu. Iar pe Constantin Bălăceanu-Stolnici, «ultimul boier român în viață», un adevărat aristocrat de modă veche, cu barbișon și baston cu măciulie de argint, unul dintre cei mai prodigioși turnători ai Securității comuniste (nume de cod Ionescu Paul), să-l onorăm, deocamdată – în așteptarea statuii, desigur – doar cu titlul de «cetățean de onoare al Capitalei» acordat de PSD și Gabriela Firea. Acestora să le cinstim memoria! Nu Elisabetei Rizea, nu Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca, nu Doinei Cornea, nu lui Liviu Cornel Babeș, nu lui Călin Nemeș.
Când citim în paginile «spovedaniei» Elisabetei Rizea că au existat prizonieri politici cărora li s‑au scos dinţii cu cleştele de cuie, smulgându‑li‑se gingiile odată cu dinţii; că o femeie era călcată în picioare până când îi ieşeau plămânii prin coastele rupte; când citim că Elisabeta Rizea a stat legată de mâini de un cârlig din plafon, că i‑au rămas în celulă dinţii şi părul («în pat dinţii din gură, cole jos păru’»), când aflăm – din altă mărturie – că un ţăran ridicat noaptea este smuls din casă cu stâlpul casei cu tot – toate acestea, trăite, văzute sau auzite, nu constituie temeiuri suficiente pentru ca bătăile inimii să ni se oprească şi pentru ca părul să ni se ridice măciucă în cap? «Păi aş zbiera, doamnă, ca o vacă, nu ca un om», spune la un moment dat, în spovedania ei, Elisabeta Rizea. «Atâtea sunt de spus…»
Așadar, lui Păunescu și lui Nicolaescu să le ridicăm stratui. Nu Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca, cei care, în deceniile în care istoria ne transformase în infirmi ai expre­siei, ne-au înapoiat, vorbind în locul nostru, darul cuvintelor. Dar nu lor le ridicăm statuie. Nu-i ridicăm statuie nici Doinei Cornea, care, făcând ce a făcut, n-a așteptat nimic de la nimeni. Trăind în lumea nelibertății în care trăiam cu toţii, Doina Cornea şi-a pus problema libertăţii în termeni de destin personal: poate oare un om să trăiască în nelibertate şi, totodată, să fie împăcat cu el? Dacă acest dialog, început ca un murmur rostit în intimitatea fiinţei ei, s-a transformat în cele din urmă în «dialog cu un tiran», lucrul se explică prin faptul că, în mersul său, Doina Cornea a întâlnit în mod fatal, în persoana lui Ceaușescu, pe cel care-i leza demnitatea. Și l-a întrebat, calm, stăruitor și cu o voce subțire, cu ce drept o face.
Nu-i ridicăm statuie nici lui Liviu Cornel Babeș, care și-a dat foc pe-o pârtie de schi în martie 1989, lăsând în urma lui o placardă pe care era scris «Stop, Mörder! Brașov = Auschwitz»; nici lui Călin Nemeș, actorul din Cluj asupra căruia s-a tras din ordinul unui căpitan de armată în decembrie 1989, și care, în iulie 1993, la 33 de ani, s-a sinucis văzând în ce direcție merg lucrurile, convins că «la venirea morții», oamenii din generația lui «se vor întâlni cu tinerii căzuți la revoluția din 1989» și că vor trebui să le dea socoteală.
«Trei zile dacă mai trăiesc, spune Elisabeta Rizea, daʼ vreau să ştiu că s‑a limpezit lumea.»
S‑a limpezit oare lumea noastră? Mai degrabă s‑a ales. S-a limpezit, s-a ales, deocamdată prin cărți, prin adevărul rostit. S-a ales după subtitlurile celor trei volume ale trilogiei woltoniene. De o parte a lumii, călăii: regizorii ororii şi supraveghetorii ei, astăzi morţi, dispăruţi, ştiuţi, neştiuţi, ascunşi, protejaţi. Apoi victimele: cei cărora «li s-au smuls dinţii şi gingiile cu cleştele de cuie». Dar și cei care au așteptat, cu toată ființa lor, o limpezire a lumii care, în fapt, n-a venit.
Zvonul acestei alte istorii – până de curând interzisă, ignorată sau tăcută – începe treptat să se amplifice şi să capete, în paralel cu istoria contrafăcută, un loc în conştiinţa noastră. Și chiar dacă această altă istorie nu a intrat încă în manualele școlare, ea a început să umple rafturile bibliotecilor noastre. «Faptele noastre sunt oricum destule ca să facă o istorie», spune consăteanul Elisabetei Rizea, Cornel Drăgoi. Și ea va continua să fie scrisă. «Atâtea sunt de spus…»
Acesta, așadar, e zvonul altei istorii decât istoria făcută în mod ticălos și complice, pentru ecranele de propagandă ale comunismului, de către recentul comemorat de la Radio România Cultural, Sergiu Nicolaescu. «Om politic controversat», titrează site-ul. Auziți: «controversat»!
Ce-am vrut să spun cu toate astea? Că stăm tare rău, în continuare, cu simbolurile noastre de Bine și de Rău. Nu cred că începem cum se cuvine anul, îngăduind unei instituții publice să adauge, fie și numai un portet de-o pagină, la cultul complicilor unui regim criminal.
P. S. De ani de zile, în preajma alegerilor, mă lupt să-mi conving anturajul că «nu sunt toți la fel». Recent, noul primar al Sectorului 1, mi-a pus la îndemână un argument solid: a deschis simbolic, în ultimele zile ale anului care a trecut, Parcul «Elisabeta Rizea». Nu sunt toți la fel.”
https://ziaristii.com/gabriel-liiceanu- ... de-guvern/
Poporul avid de adevar si deptate asteapta cu nerabdare dezvelirea statuilor lui Vadim Tudor, Sosoaca, George Simion, Rafila senior, G Firea, Iliescu, Nastase, Dinescu, regele Cioaba si multi, multi alti viteji ai neamului, descalecatori directi din Burebista. Si de ce nu, a jandarmului Cazan?!
Altii mai rabdatori, asteapta ca uneltele traditionale : maturoiul si farasul, sa fie scoase in sfarsit din debara si puse la treaba in TVR si Radio Romania.

[feederman]

Despre prosti a spus Iohanis ceva : ori, ori , egal esenta democratiei: dreptul de a allege.
https://www.youtube.com/watch?v=r73d8c4rFm4
El a ales, cu curaj si demnitate. Dumnezeu sa-l ierte.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate ... it-1432531

[Bambucha]

Sunt dator cu o cerere de iertare, fiindca desi nu am vrut sa jignesc, totusi involuntar s-ar putea sa o fi facut. Si nu mi-am dorit asta. Mai sper ca cei carora le-am gresit voluntar sau nu, sa ma ierte, nu am facut-o din rea credinta!
Multa sanatate la trup, spirit si ratiune in 2021!

[feederman]

Ma iubeste femeile
Si e moarte dupe mine.
Imnul preferat al frumosului Calin- acum doar file de poveste- nepotul din Tariceni al lui Narcis, idolul femeilor falimentare care i-au scapat lui Ilie Nastase, se afla la sfarsit de stagiune. Trecut nedrept in uitare de catre ingrata memorie populara , duiosa imagine a neinfricatului si integrului luptator pentru triumful democratiei romanesti, este reactualizata prin grija unora cu memorie mai mult decat buna. Coana mare DNA, cu memorie de chinez, nu uita si nici nu iarta, are in program un remake cu cel mai barbat frumos din ultimii 31 de ani.
Pasionatii istoriei demagogiei romanesti , isi mai aduc aminte poate, cum vajnicul cetatean chema la lupta impotriva exploatarii romanilor de catre UE, cum plangea de mila sparanghelistilor prinsi cu arcanul noaptea in fundul gradinii, la ordinul multinationalelor lui Iohanis si dusi in aceeasi noapte, târâs si fara faruri, la aeroport pentru a fi sclavi in plantatiile de sparanghel din infamul Apus, cum flutura el –unicul - stindardul luptei impotriva mastii – botnita , symbol al sclavagismului globalizator si nadă perfida pentru injectarea CIP-urilor in tartacutele intelectualilor scolarizati in debaraua lui spiru haret. De asemenea isi pot aminti de inaltul grad de civilizatie al celui de poveste , cand in pofida protocolului il astepta in sala palatului Cotroceni, pe presedintele Romaniei - bun, rau- stand pa scaun si intors cu c…l catre acesta . Isi mai pot aminti cand spunea cu maxima si mirabila ingaduinta: Vine el, Iohanis sa ne invete pă noi, dă aici dîn Bucuresti ( o fi mostenire de la mama lui), ce este aia democratie?! Auzi la el ! Pă noi mă! Sau cand facea spume la gura cerand curajos suspendarea lui Iohanis. Sau anchetarea nevestei acestui Iohanis pe motiv de fusta scurta in strana bisericii. Probabil ca in mintea lui, Iohanis era un fel de boschetar sau baiat de mingi la Sumudica. Distinsul, modestul si preainaltul intellectual avea de toate, cu exceptia celor 7 ani din casuta parinteasca. De aceea inca se mai mira: Cum? Cum?
Se explica astfel de ce zbiera cu orice ocazie: Ocupati garile! Amanati alegerile! O amanare a alegerilor ar fi permis o erodare a actualei majoritati, simultan cu largirea nişei pt Pro Romania pana la pragul de 5%, astfel incat ilustrul si frumosul support de chiloti, cu vechime pe cartea de munca pe podiumul de la APACA, sa mai stea la adapostul imunitatii inca 4 ani. Insa poporul roman nerecunoscator cum este, l-a rasplatit in felul lui , amintindu-i de ulciorul care s-a dus si s-a tot dus la apa, pe cai ocolite. Astfel in final, cel mai mare traseist al istoriei recente, reprezentant de necontestat al celui mai pur fanariotism intarziat, ajunge acolo unde va fi senator de drept, pe loc rezervat: râpa cu cioburi de oale si ulcele, cu escala la brutaria din Rahova.
PS Omul e ghinionist, ce mai! Cu pandemia asta nu se mai gaseste decat mir d-ala contrafacut. Ultimele picaturi autentice le pastreaza Vosganian, pentru yile negre. Frate, frate dar branza de burduf si mirul cu certificat de origine controlata sunt pe bani.
https://ziaristii.com/vosganian-ramane- ... andideaza/

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate ... ian-359042

Ultima ora. Presedintele a aprobat cercetarea penala a unicului , neasemuitului Calin.
Alta intrebare!

[feederman]

Coalitia mediocrilor. Romania o tara cu traditie in domeniu. Cunoaste cineva vreun Daniel?

Am citit teoria unui psihoterapeut german care spunea că dacă într-o societate mai mulți indivizi prezintă un tip de alienare se poate pune un diagnostic de alienare întregii societăți.

https://republica.ro/coalitia-mediocril ... litate-sus