gheorghe_alin scrie:Salutare tuturor!
Care ar fi cea mai buna metoda prin care se poate provoca schimbarea linistita a matcii? Si in ce perioada calendaristica este recomandata a fi aplicata?
Metoda Liviu Padurean.
Pentru a obţine o matcă superioară din punct de vedere calitativ este necesar nu numai ca ea să provină dintr-un material biologic de elită,dar la fel de important este ca ea să fie crescută în condiţii cit mai apropiate de cele naturale, altfel vom obţine mătci mai puţin prolifice, mai puţin longevive si pe care familiile de albine le înlocuiesc chiar in primul an, sau cel mult în al doilea, de obicei prin schimbare liniştită .
Mătcile noi astfel obţinute, provenind din linii superioare, crescute în cele mai bune condiţii, vor fi superioare sub toate aspectele.
Se stie ca mătcile provenite prin schimbare liniştită sînt absolut superioare datorită condiţiilor de creştere.
Apicultorii apreciază înlocuirea liniştită a mătcii, fiindcă
a) în general inlocuirea se face fără întreruperea ouatului;
b) matca creşte cu respectarea tuturor condiţiilor existente la creşterea naturală prin schimbare linistita;
c) matca obţinută astfel e bine dezvoltată foarte ouătoare ;
d) stuparul scapă de orice grijă în privinţa creşterii măteii.
In anii 1960—1963, pe cind colectoarele de polen erau mult mai puţin eficiente ca cele de azi, am încercat şi eu colectarea de polen.
In fiecare dimineaţă luam din polenul acelor familii de la care am colectat în ziua precedentă polenul şi îl administram în sirop , în scopul stimulării coloniilor.
După săptămîna a treia şi în continuare, am constatat că la mai multe familii au început să apară botci de schimbare liniştită, cîte 4—7 şi chiar 9 bucăţi, uneori de vîrste diferite.
La început am bănuit că mătcile sînt necorespunzătoare, poate bolnave, dar puiet se găsea din belşug, chiar foarte mult, familiile erau extrem de bine dezvoltate, puternice şi sănătoase.
La un moment dat, chiar şi cîteva mătci din anul în curs, crescute la finele lui mai, începutul lui iunie, au prezentat aceleaşi simptome. In următorii doi ani am procedat cu cîteva familii la fel, constatînd acelaşi fenomen.
Am socotit că acest procedeu poate fi folosit de către stuparii cu un număr mai redus de stupi, ca o modalitate de creştere dirijată a măteilor, căci de la 10—15 familii de albine se obţineau într-o serie 50—80 botci extrem de bine dezvoltate. In general suficiente pentru o stupină de 30 — 60 familii de albine.
Metoda are din punctul meu de vedere două părţi slabe : nu se putea planifica nici măcar cu relativă exactitate ziua cînd şi mai ales în cîte familii,cîte mătci se vor putea recolta şi apoi era prea mare numărul de familii crescătoare (nu numai 2—3), astfel că nu se putea face o selecţie prea riguroasă.
Sub aspectul producţiei, toate familiile cu care se lucra rămîneau familii productive, deci sub- acest aspect nu este nici un inconvenient.
Tot în aceeaşi perioadă mă ocupam foarte activ de creşterea măteilor şi de producţia de lăptişor.
Creşteam mătcile din ouă, pt care le recoltam de la 3 — 4 familii de albine care aveau mătci trecute de un an şi care în sezonul precedent fuseseră recordiste.
Ele proveneau de la familii de aceeaşi natură şi întruneau şi restul cerinţelor necesare spre a fi alese în acest scop.
Procedam în sensul că puneam cîte o ramă proaspăt construită şi încă neînsămînţată,stropită în prealabil cu sirop de zahăr cu 10% miere, în cuibul familiilor de albine de prăsilă, iar a 4-a zi le scoteam pentru a nu se resimţi familia.
De fiecare dată cînd luam o ramă cu ouă ce conţinea eventual şi cîteva larve, in cazul că matca o insămînţa încă din prima zi, îi dădeam o ramă
de la o altă familie bună şi sănătoasă cu puiet câpăcit.
După ce recoltam ouăle necesare, rama cu restul ouălor şi puietul tînăr o aşezam în stupul de la care luasem puietul căpăcit.
In 2 — 3 săptămîni, după prima operaţie pe care o repetam tot la 4 zile,am observat că în rîndul acestor familii au apărut botci de salvare.
După circa 12 zile de la prima recoltare de ramă cu ouă nu au mai avut puiet tinăr de hrănit,fiindcă ouăle şi puietul tînăr care a existat cu 12 zile înainte a fost căpăcit şi aproape tot ce însămînţa matca în 4 zile, adică o ramă , o scoteam, ea reprimind numai rame cu puiet căpăcit.
Albinele tinere în exces provenite prin eclozionare din ramele introduse, nu aveau unde întrebuinţa lăptişorul produs de glandele faringiene şi spre a-l folosi treceau la creşterea de mătci, apărînd un dezechilibru între cantitatea de albine doici şi cantitatea mică de puiet larvar.
Familiile cresc numai atîtea botci cîte socot că sînt in stare a le hrăni excepţional, pentru care motiv sînt şi de o calitate deosebită.
Aceste familii de prăsilă vor fi stimulate zilnic cu 250 g sirop în cazul că nu exista cules.
Nefiind în stup decît foarte puţine larve şi neavînd ce face cu lăptişorul produs, trebuia găsit un debuşeu şi acesta se realiza prin creşterea unui număr mai mare de botci, adică de 4 — 6 — 8, spre a scăpa de hrana care constituia o adevărată povară.
Ajuns la această concluzie, am făcut legătură între cele două manifestări şi am imaginat o metodă nouă de creşterea matcilor.
Oricare apicultor care are de la cîţiva stupi la 50—60 sau chiar 100, îşi poate, creşte mătci de cea mai aleasă calitate, incomparabil mai bune decît prin orice altă metodă, fără nici un alt artificiu.
Iata modul de producere a matcilor:
1. Cu circa 35—38 zile înainte de a avea nevoie de botci mature, gata pentru întrebuinţare, dăm fiecărei familii din care intenţionăm a creşte mătci, cate 2 rame cu puiet căpăcit, fără albine, luînd cîte o ramă de la două familii bune.
2. Tot acum e bine să fie introdusă hrănirea cu sirop in care se pune 10— 15% polen recoltat în ziua precedentă de la altă familie, căci la familiile crescătoare nu aşezăm colectoare de polen.
3. După 12 zile, procedăm la ridicarea tuturor ramelor în care marea majoritate a puietului este necăpăcit sau sînt însămînţate cu ouă. Aceste rame le plasăm în alte familii marcate cu o pioneză,pentru a le recunoaşte, pentru că după căpăcire le putem înapoia pe rind, în schimbul ramelor cu puiet necăpăcit.
4. Luăm apoi o ramă cu puiet căpăcit fără albine de la familia la care am dat puietul necăpăcit şi o punem în familia crescătoare, împreună cu o ramă clădită, goală, pe care o stropim cu sirop.
5. După 4 zile repetăm operaţia, luînd rama nouă ce a fost proaspăt însămînţată şi punand în locul ei tot una goală împreună cu o ramă cu puiet căpăcit. Hrănim în continuare, în felul arătat.
6. După alte 4 zile (deci a 8-a zi de la declanşarea creşterii), în general apar primele botei însămînţate. Repetăm şi de data aceasta operaţia. După alte 4 zile cînd deschidem stupul spre a repeta operaţia botcile au deja larve de 2 zile. In eventualitatea că la controlul anterior nu am găsit botci, acum o să găsim cu siguranţă.
7. Operaţiunile se repetă in continuare tot la 4 zile concomitent cu recoltarea botcilor pana obtinem numarul de botci pe care il dorim.