Tocmai am dat peste asta pe facebook....si cred ca suntem la locul potrivit!
Spicuiti scrisoarea, dar cititi neaparat raspunsul.
Scrisoare deschisa catre dl. senator Viorel Badea
Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din
partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gândit sa ma felicite cu
ocazia, cica, a Zilei românilor de pretutindeni.
Dau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmata de raspunsul meu, pentru
ca nu se cuvine sa te heretiseasca omul, iar tu sa nu-i întorci
amabilitatile. "1Decembrie".
Dragi români de pretutindeni, cu prilejul Zilei românilor de
pretutindeni va adresez voua, românilor din lumea întreaga, calde
felicitari, precum si îndemnul de a pastra în suflet spiritul, cultura
si limba româneasca. Doresc sa va felicit si sa va multumesc pentru
contributia pe care o aduceti la dezvoltarea comunitatilor si a
tarilor în care va aflati, precum si pentru pastrarea si afirmarea
valorilor si traditiilor românesti. Din Australia pâna în America de
Nord, din Europa si pâna în Asia, românii au ridicat pe podiumurile
sportului de performanta drapelul national al României, au dus la cele
mai prestigioase universitati frumosul grai românesc si exceleaza în
orice domeniu unde activeaza, facând cinste tarii natale.Trebuie sa ne
amintim ca suntem români în fiecare zi daruita noua de Dumnezeu si sa
pastram vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu:
"Patriotismul nu înseamna ura împotriva altor neamuri, ci o datorie
catre neamul nostru; nu înseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic
popor din lume, ci îndemnul sa devenim un popor vrednic." Doresc sa
va felicit, de asemenea, si cu ocazia Zilei Nationale a României. Avem
datoria de a pastra vie si a cinsti amintirea celor ce au luptat
pentru unitatea si libertatea poporului, precum si de a privi spre
viitor cu optimismul, curajul si încrederea cu care au facut-o si
stramosii nostri, de la cei cazuti pe câmpul de lupta, pâna la cei
care au pierit în inumanele închisori comuniste. Cu aceste ocazii,
transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri si urari de
sanatate, fericire si succes. Fie ca Dumnezeu sa binecuvânteze România
si pe români, oriunde s-ar afla ei. La Multi Ani, România ! La Multi
Ani, români de pretutindeni!
Birou Senatorial Viorel Badea, Senator Pentru românii din Europa si
Asia, Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului României la
APCE, Presedinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni. Tel/Fax:
0213101911
http://www.badeaviorel.ro/RASPUNS Draga Domnule Senator Viorel Badea,
Sunt si eu unul dintre "românii de pretutindeni" care au primit
scrisoarea dumneavoastra cu ocazia, nu stiam, a "Zilei românilor de
pretutindeni" . Va multumesc pentru caldele urari si îndemnuri, chiar
daca, trebuie sa marturisesc, laudele dvs. sunt exagerate în ce ma
priveste pe mine, unul din românii de pretutindeni carora va adresati.
Nu am adus nici o "contributie comunitatii" care a binevoit sa ma
primeasca (în afara de câteva taxe), nu am afirmat prin nimic
"valorile românesti" , nu practic sport de performanta sub drapelul
tarii, iar singurul domeniu în care excelez deocamdata este livrarea
de mâncare indiana la domiciliu, pentru ca lucrez ca "delivery driver"
la un restaurant dintr-un orasel scotian. Alta ar fi fost însa
situatia daca mi-ati fi scris, dvs. sau unul dintre numerosii dvs.
colegi din Parlament, acum sase luni, când înca nu eram un român "de
pretutindeni", ci un român de la mine de-acasa, mai exact din Iasi. As
fi putut sa va raspund ca sunt cercetator stiintific la Universitatea
Al. I. Cuza si ca ma ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima editie
critica a celei mai vechi Biblii românesti (Stiati ca suntem ultimul
neam din Europa care înca nu are prima sa Biblie într-o editie critica
?). M-as fi mândrit cu fetele mele, care practicau un sport de
performanta sub drapelul tarii, cum spuneti, si m-as fi laudat ca am
dus si eu putin din "graiul tarii" mele pe la Paris si Geneva, sau ca
mi-am petrecut sapte ani printre vechile manuscrise românesti, primind
pentru munca mea o "summa cum laude". Dar nici dumneavostra nu mi-ati
scris, nici eu nu v-am raspuns. Asa merg lucrurile, cum s-ar spune.Dar
de ce îmi scrieti tocmai acum, când mi-am luat lumea în cap, împreuna
cu ai mei, si ne-am alaturat si noi "românilor de pretutindeni" care
îsi cauta pe aiurea dreptatea pe care nu au gasit-o în tara ? Ca sa
îmi aratati ca va pasa ? Daca va pasa atât de mult de "valorile si
traditiile românesti", de ce nu mi-ati scris, dvs. sau colegii dvs.,
pe când eram în tara ? De ce nu m-ati întrebat cum ne descurcam cu
noua sute de lei pe luna, eu si colegele mele, tineri doctori în
filologie si slujbasi ai culturii române pentru care suspinati acum?
V-as fi rugat atunci, daca stiam ca va intereseaza atât de mult
istoria neamului, sa faceti ceva pentru profesorul meu de istorie,
care se stinge de boala pentru ca din pensia sa nu-i ajung banii de
medicamente. V-as fi chemat la Iasi sa vedeti cum traieste de pe o zi
pe alta un antrenor de performanta, pentru care s-a cântat imnul
României la Berlin, si cum niste copii devotati se antreneaza sa
devina campioni pe podelele roase si pline de cuie ale unei sali de
sport care n-a prins înca o campanie electorala. V-as fi dus prin oras
si v-as fi aratat Filarmonica ieseana, care de zece ani sta sa se
prabuseasca sub schele, si Teatrul National, mutat într-un cub de
carton. Si la urma urmei, daca tot invocati acum cuvintele lui
Sadoveanu si îndemnul "sa devenim un popor vrednic", v-as fi spus ca
de douazeci de ani ma simt, în fiecare zi, mintit, furat si umilit în
tara mea. Si ca am obosit sa devin "vrednic" printre smecheri, canalii
politice si "baieti destepti" .Dar, repet, nici dvs. nu m-ati
întrebat, nici eu nu v-am raspuns. Si atunci, de ce m-ati gasit tocmai
acum, Domnule senator ? E un cinism fara de margini sa-i heretisiti pe
emigrantii români cu ocazia unei asa-zise "zile a românilor de
pretutindeni". Nu poate fi o sarbatoare o zi a românilor de
pretutindeni, exista doar o singura zi a românilor si a României din
care gastile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine si pe
alte milioane de compatrioti, sa ne luam lumea în cap, sa ne lasam în
urma limba, parintii si prietenii si sa ne cautam pe aiurea pâinea si
dreptatea. Ce sarbatoare vedeti în asta? Nu e nici o sarbatoare pentru
familiile despartite, pentru fratii si prietenii lasati în urma, sau
pentru acei "români de pretutindeni" ai cror copii s-au spânzurat în
tara de dorul lor. Si, în general, nu exist sarbatori adevarate când
te afli "pretutindeni", ci doar acasa. Iertati-ma, dar nu am nevoie
sa-mi amintiti dvs. de "valorile românesti" . Ocupati-va de ele în
tara, acolo unde cultura si valorile românesti sunt lasate în
paragina.
Si v-as mai ruga ceva !!! Sunteti totusi un reprezentant al clasei
politice românesti. Aveti decenta de a nu amesteca în gesturile dvs.
electorale amintirea "acelor ce au luptat pentru libertatea
poporului". În Franta am cunoscut un om care si-a pierdut o mâna în
masacrul de la Otopeni, în decembrie '89. Lucreaza acum ca magazioner
la un depozit, din mila unor straini generosi. Va asigur ca omul
acesta ar scuipa astazi pe orice discurs politicianist în care sunt
amintiti "eroii" din decembrie '89. Altfel, o duce bine (în curând, îl
veti putea vedea si auzi într-un documentar TV despre Revolutie, a
propos, nu-i asa, de cei care... "fac cinste tarii natale"). La
sfârsit, as vrea sa va asigur ca nu mi-e rusine ca sunt român.
Asa mi-am învatat si fetele, sa nu le fie rusine sa spuna de unde vin.
Singurele momente în care mi-e rusine ca-s român sunt atunci când
politicienii îmi vorbesc despre România.
În gura lor, România pute ca o hazna infestata, din care ma bucur ca
mi-am salvat copiii. Ca o masura de igiena, ar fi prea mult daca v-as
cere sa pastrati macar distanta tacerii?