Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[Adi Hodis]

Nici eu nu stiam ca exista "ziua romanilor de pretutindeni" si nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca li se transmite felicitari, de parca au fost trimisi toti in misiuni ... cu succes indeplinite.
http://www.bejeus.com/2012/01/scrisoare ... or-de.html

Copy paste,

Scrisoare de ziua romanilor de pretutindeni!!!

Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu
ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni”. Dau mai jos scrisoarea
d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se
cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile.

1 decembrie.

Dragi români de pretutindeni,

Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” vă adresez vouă, românilor
din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în
suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să
vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea
comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea
şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Din Australia până în
America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe
podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au
dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi
excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.
Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de
Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M.
Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai
vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.”
Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a
României”. Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce
au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi
pre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi
strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care
au pierit în inumanele închisori comuniste.
Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune
gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să
binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.

La Mulţi Ani România!

La Mulţi Ani români de pretutindeni!


Birou Senatorial Viorel Badea

Senator Pentru romanii din Europa si Asia

Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE

Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni

Tel/Fax: 0213101911

http://www.badeaviorel.ro/




Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit
scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de
pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar
dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă
privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați.
Nu am adus nici o „contribuție” comunității care a binevoit să mă
primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile
românești”, nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar
singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare
indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un
restaurant dintr-un orășel scoțian.

Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre
numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram
un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact
din Iași. Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la
Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688,
prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că
sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o
ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un
sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat
că am dus și eu puțin din „graiul țării” mele pe la Paris și Geneva, sau
că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești,
primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu
mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.

Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap,
împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni”
care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?
Ca să îmi arătați că vă pasă?
Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești”, de ce
nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu
m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele
mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru
care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează
atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de
istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung
banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de
pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul
României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină
campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care
n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi
arătat Filarmonica ieșeană,care de zece ani stă să se prăbușească sub
schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma
urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să
devenim un popor vrednic”, v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt,
în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea. Și că am obosit să
devin „vrednic” printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți”.
Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și
atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?

Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe
emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de
pretutindeni”. Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de
pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor și a României din
care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe
alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în
urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și
dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru
familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau
pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spînzurat în
țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te
afli „pretutindeni”, ci doar acasă.

Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile
românești”. Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile
românești” sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți
totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a
nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat
pentru libertatea poporului”. În Franța am cunoscut un om care și-a
pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucrează
acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă
asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în
care sînt amintiți eroii din decembrie’89. Altfel, o duce bine (în
curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre
Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale”).

La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa
mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin.
Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd
politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o
hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură
de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța
tăcerii?


Ioan Florin Florescu

[kiloz]

Si inca ceva! Momente jenante cu politicieni romani


Momente jenante cu politicieni romani
Incheiem o saptamana bogata in evenimente politice importante, dar si in momente de un penibil greu de exprimat in cuvinte. Politicieni de top au mintit, au manipulat, au rastalmacit, au gafat, au acuzat in dodii si s-au dat in spectacol, dovedind o imaginatie iesita din comun.

Luni - prima zi, primele episoade jenante. Ca si cand n-ar fi auzit de e-mail, Facebook, Twitter, SMS sau birou de presa, ministrul Dan Sova transmite, cu o zi intarziere, un mesaj scris de Ziua Internationala de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

"Pentru ca ieri, de Ziua Internationala de Comemorare a Holocaustului, am fost plecat din tara si nu mi-am putut exprima gandurile si compasiunea fata de cei care au murit si au suferit in lagarele de exterminare naziste, doresc ca astazi sa transmit un mesaj despre trecut, dar cu gandul la viitor", se arata intr-un comunicat de presa transmis luni de Dan Sova, cel care a fost subiectul unui urias scandal de presa dupa ce a negat Pogromul teribil de la Iasi.

Tot luni, pe la amiaza, senatorul Dan Voiculescu anunta ca demisioneaza, la doar sase zile de la depunerea jurmantului (si aceea dupa o la fel de jenanta amanare).

"Mi-am dorit sa fiu judecat de Justitie asa cum e judecat orice cetatean al Romaniei", a invocat Dan Voiculescu, sustinand ca demisioneaza si pentru a renunta la "imunitate".

Penibil. In primul rand, toata lumea stia ca nu urmareste decat sa se sustraga. Peste doar cateva zile Inalta Curte urma sa dea verdictul in dosarul ICA in care conservatorul risca o pedeapsa aspra. In al doilea rand, Dan Voiculescu nu detinea la momentul respectiv niciun fel de imunitate parlamentara, dupa cum i-a explicat chiar si Adrian Nastase, in repetate randuri, in postarile sale pe blog facute din spatele gratiilor.

La fel de jenante au fost si reactiile celor doi co-presedinti USL, Victor Ponta si Crin Antonescu, aparent surprinsi de decizia lui Voiculescu. De remarcat graba cu care demisia lui Voiculescu a fost publicata in Monitorul Oficial - in seara depunerii, inainte, de exemplu, de publicarea hotararii Guvernului Romaniei privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor sau a multor decizii ale Curtii Constitutionale adoptate cu luni de zile inainte.

De la "nu majoram taxele" la "aduceti diferenta"

A urmat episodul majorarii taxelor locale. Negata cu vehementa in decembrie si de premier si de mai multi primari USL de vaza, in frunte cu Sorin Oprescu, ea a intrat in vigoare in aceasta saptamana.

"Nu se mareste nicio taxa locala, in niciun caz n-o face Guvernul. Este o lege care da voie autoritatilor locale sa creasca, de fapt sa actualizeze taxele cu rata inflatiei. Nu ii obliga deloc", explica in decembrie premierul Ponta.

"In Timisoara nu se va majora niciun impozit local prin decizii ale primariei cata vreme voi fi eu primar. Eu sunt un liberal autentic si, implicit, un adept al fiscalitatii reduse, al ideii ca banii trebuie sa ramana in cat mai mare masura cu putinta la cei ce ii produc", sustinea atunci si Nicolae Robu in 13 decembrie 2012.

Ei bine, in aceasta saptamana, Guvernul a dat o ordonanta de urgenta care obliga primariile sa indexeze taxele si impozitele.

Si iata cum, la circa o luna de la declaratiile anterioare, Consiliul Local Timisoara a decis majorarea taxelor si impozitelor locale cu 16,05 la suta, iar primarul Nicolae Robu a strans din dinti si le-a cerut timisorenilor care au platit deja taxele la nivelul anului trecut sa treaca din nou pe la ghisee si sa achite diferenta. Jenant pentru toata lumea.

O oglinda in care am vazut cat de urati suntem si nu ne-a placut

Miercuri a fost dat publicitatii raportul suplimentar pe Justitie in cadrul MCV. Romaniei i s-a pus oglinda in fata, iar ceea ce a vazut n-a fost pe placul nimanui.

Cum au reactionat cei doi co-presedinti USL care ne conduc si apropiatii lor?

Crin Antonescu a cerut explicatii, lamuriri suplimentare, chiar si incheierea MCV, lucru imposibil cata vreme autoritatile de la Bucuresti se poarta asa cum se poarta. De un ridicol nemasurat a fost si discutia pe tema numarului de ministri acuzati de coruptie din guvern.

Ce conteaza cati sunt? Conteaza ca sunt!

Presedintele Senatului s-a aratat iritat ca altor tari Bruxelles-ul nu le cere ce ii cere Romaniei. Da, dar in alte tari europene exista onoare, exista demnitate, exista demisii si reguli. Nu si la noi, de aceea ni se cere explicit, oficial si peste masura de umilitor.

Daca n-ar fi existat reactia lui Victor Ponta, am fi putut spune ca cea mai jenanta a fost a lui Catalin Ivan, purtator de cuvant al PSD si europarlamentar, care a cerut anchetarea celor care "denigreaza" Romania la Comisia Europeana spunand adevarul.

Din acest punct de vedere, exista o mare problema, care a existat si la referendumul din vara. Catalin Ivan este europarlamentar, ca si Monica Macovei, cea acuzata ca ar fi raspandit informatii false (penibil, da...). Si Daciana Sarbu si Adina Valean, sotiile celor doi co-presedinti USL, sunt, de asemenea, europarlamentari. De ce nu au fost acesti trei eurodeputati USL capabili sa prezinte situatia "reala" din Romania, daca ea nu este cea perceputa la Bruxelles, asa cum sustin sotii celor doua doamne de mai sus? Vor fi cei trei eurodeputati USL sanctionati prin retragerea de pe listele de candidati USL la alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor? Cu siguranta, nu.

In ceea ce il priveste pe Victor Ponta, acesta este autorul uneia dintre cele mai imature actiuni de la preluarea mandatului. Sa trimiti de la Guvern, in gluma chipurile, o scrisoare catre un cotidian central, doar pentru a-ti reafirma loialitatea fata de un trust de presa, favorabil tie, dar aspru criticat in raportul MCV, si sa mai si recunosti scopul urmarit, este o actiune politica incalificabila.

Rationament juridic a la Becali

Cum sa vorbim despre penibil fara sa facem referire la Gigi Becali? Dupa ce a anuntat ca scoate din buzunar 30.000 de euro pentru a pune la bataie gratuit 100 de bilete pentru "fratii" sai parlamentari, in zona VIP a stadionului din Amsterdam, la meciul Ajax Amsterdam - Steaua, latifundiarul din Pipera si-a varsat nervii pe magistratii implicati in dosarul sechestrarii in care se cere condamnarea sa la 11 ani de inchisoare.

Membru al Parlamentului Romaniei si totodata membru al unui istoric Partid National Liberal, Gigi Becali se intreaba: "Daca ii iei sange procurorului, e sange de om? E cumva extraterestru?". Daca n-ar fi de plans, ar fi de ras.

Mai mult, din sferele inalte ale comisiei juridice din Camera Deputatilor, unde a fost varat de PNL, Becali ne ofera o mostra de rationament juridic: "Eu am fetele mari, se marita. Ma duc la puscarie 11 ani jumatate, vin, am nepoti de 10 ani. Pai ce familie incheg eu in Tara Romaneasca? Ce familie inchegam noi in Romania? Cu nepotii de 10 ani care nu-si cunosc bunicul? De ce? Ca esti tu tralala si ca inventezi tu, sange de extraterestru?", a explicat deputatul jurist de ce nu ar trebui ca judecatorul sa il condamne peste cateva zile la inchisoare.

Muzica pentru sindicalisti si dans printre vedete porno

Multi dintre politicienii nostri au suflet de artist si, din cand in cand, doresc sa isi exhibe calitatile. Pare greu de crezut, dar ministrul Economiei, Varujan Vosganian, le-a ... cantat la pian membrilor de sindicat, directorului companiei si celorlalti reprezentanti ai actionarului minoritar si ai partilor implicate in procesul de insolventa, inainte de negocierile, extrem de dramatice, privind soarta Oltchim.

Jenanta nu a fost prestatia, liberalul fiind un artist desavarsit, ci momentul si locul ales, mai ales ca Oltchimul nici n-a fost salvat, intrand in insolventa.

Acelasi lucru il putem spune si despre Mircea Geoana. Anticipand probabil scurtarea mandatului lui Traian Basescu, acesta a inceput deja "incalzirea" pentru cursa prezidentiala la ... Kanal D, intr-o emisiune ale carei subiecte de interes suna astfel: "Uite in ce pozitie porno a stat Madalina Pamfile", "Sanziana Buruiana, pitipoanca suprema in mall" sau "Sanii nu-i mai incap in sutien Andei Adam".

Mircea Geoana nu s-a jenat si si-a adus si sotia la emisiune, iar impreuna au dansat pe muzica interpretata de Loredana, fredonand cuvintele cantecului "Apa", dupa cum se poate vedea in video-ul postat pe site-ul emisiunii respective.

Cate puncte procentuale, in plus sau in minus, le vor aduce toate aceste intamplari triste politicienilor de mai sus ramane sa decida electoratul roman. Este mult mai usor sa anticipam ce vor relata in tarile lor ambasadele occidentale despre cele ce se intampla pe meleagurile mioritice.