Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[LUCIAN AVRAM]

pictore , nu mai pune mah , povesti din astea ca nu mai dorm noaptea , sa-mi bag picioarele daca nu te banez , uite asa , pe degeaba , brrrrrrrrrrr ce faza

[modigliani]

pictore , nu mai pune mah , povesti din astea ca nu mai dorm noaptea , sa-mi bag picioarele daca nu te banez , uite asa , pe degeaba , brrrrrrrrrrr ce faza

Ia , mah , sa vad io ca ma banezi tu pentru asta !!!

[modigliani]

...

[stoenescu gheorghe-gabriel]

Doamne stiu ca mi-esti prieten
Si ca ne-ocrotesti albina;
Da-i in scris acuma mortii:
Sa ia ''BIRUL"",...nu stupina!

[Mircea_63]

Nene Popa...ia spune-ne cum e povestea aia cu Iov?

Inteleg sa umblu eu ca mirean cu rugaminti si insistente, dar matale?

[stoenescu gheorghe-gabriel]

Puteti sa-i urmati exemplul!
Noi ne rugam si pt voi;
Voi va rugati unul de altul!
Hai sa ne rugam pt. noi(amandoi)!

[Mircea_63]

Asa o sa fac! Daca ma rog eu pentru d-ta si d-ta pentru mine...avantaj eu Sigur ai trecere mai mare pe la Sefu.

[kamy]

pictore ti-ai gresit meseria popa trebuia sa te faci!

[modigliani]

pictore ti-ai gresit meseria popa trebuia sa te faci!

"Popa Prostu" , mah ???
Ma bag , sa moara Geta ! Geta ..... bioenergeta !

[Donbazil]

Sal'tare!
Special pentru Modi!....
http://istoriabanatului.wordpress.com/
Daca ai vreme sa citesti ai sa gasesti niste chestii.....
Sal'tare!
Donbazil - Faget

[modigliani]

Sal'tare!
Special pentru Modi!....

Saru mana boierule !!! Place la ochiu' meu pictoricesc !

Sa traiesti ! cele bune !

[Donbazil]

Sal'tare!
Bine ca nu esti om politic!....
Un maniac a stropit bani cu otravă şi i-a donat unui azil de bătrîni.
Au murit 5 deputaţi, primarul şi asistenta sa.
Nici un bătrîn n-a avut de suferit!
Sal'tare!

[modigliani]

Sal'tare!
Bine ca nu esti om politic!....

Cine , mah ??? Io ??? Pai ..... am baut dupa caine ??? Sau cum ??? ...... ca nu-nteleg .......

..........................................

L...os A...ngeles , am o poveste "grava" pt topicu aista ! Da' n-o pun ca mi-e tarsa ca-ti bagi picioarele si ma banezi , mah !

Mai bine ti-o spun la telefon . ..... Suna-ma maine , in puii mei ! Avem de talclalit una-alta !

[Donbazil]

Sal'tare!
Mi s-a parut plina de talc......

NU-TI DORI SA FII CA ALTII!

Prim oglinzi retrovizore
Priviti clipa care trece-
Vrand sa stiti cine ,,v-ajunge”,
Vrand sa stiti cine va- ”ntrece”!…
Dintr-un maraton macabru
Dupa titluri si avere,
Veti ramane, fiecare ,
C-o sleire de putere.
Voi jucati cum joaca ursul
Instruit pentru spectacol,
Desi simtul lui se cere
Spre al padurilor miracol.
Tot asa ,si viata voastra
Va constrange, cum doreste…
Ca,,jucati”,nu-i lucru mare,
Dar jucati pe… romaneste…
Nu lasati,in voi ,sa,piara,
Demnitatea si iubirea;
Nu lasati sa intre-n suflet
Duritatea si impetrirea!
Nu de,, pietre” e nevoie
Ci de minti straluminate;
De simtiri vibrand in sonul
Lumilor indepartate.
Nu-s departe de voi timpii
Cand Pamantul era…”intins”…
Cand o minte , ,,rotunjindu-l’’,
Rugi in flacari s-au aprins!
Chiar si astazi ,Adevarul
Cere jertfa si rabdare,
Ca, batand la poarta mintii,
Sa-nteleaga fiecare.
Adevar si azi coboara,
Timpii nu raman pustii;
Cel ce poarta nu-i deschide
E un mort printe cei vii!…

16 ianuarie 1992

MANA LUZ

[modigliani]

Nobunaga, un mare războinic, hotărâse să atace duşmanul, deşi armata lui era doar a zecea parte din cea inamică.
El era sigur că va învinge, dar soldaţii lui erau plini de îndoială. Atunci, Nobunaga opri marşul în faţa unui templu şi le spuse oamenilor săi:
„- După ce mă voi ruga în templu, voi da cu banul: dacă iese cap, vom câştiga; dacă iese stema, vom pierde. Suntem, doar, în mâna destinului…”
Intră astfel în templu, se rugă cu tăcere, apoi ieşi şi dădu cu banul. La aruncare a căzut cap. Soldaţii, încrezători, erau nerăbdători să dea lupta. După ce au câştigat bătălia, locotenentul lui Nobunaga spuse:
„- Nimeni nu poate schimba destinul!”
„- Aşa e”, recunoscu Nobunaga, arătându-i moneda care avea cap pe ambele feţe.

[Donbazil]

Sal'tare!

Părinţii a mii de români !

Îi vezi, sunt atât de bătrâni
Umbre-au ajuns prin colţ de odaie,
Cu ochii, doi nori, mereu gata de ploaie
Părinţii a mii de români.

În sate-ngropate, stau suflete vii,
De cei dragi, ţinuti fiind departe,
S-au irosit trimiţându-i la carte
Şi-acum case si curţi rămase-s pustii.

Vezi casa bătrână cum şade-ntr-o rână,
Obosită şi ea de drumul cel lung,
La gard, cocoşaţi, stau bătrânii şi plâng
Uitaţi de cei dragi, traiesc clipa din urmă.

Cu toţii de-a valma, părinţi şi bunici,
Fac parte dintr-o altă poveste,
Muşcate le râd la ferestre
Lipsesc doar nepoţii peltici.

Prea hameşi, prea cruzi, trăitorii de azi
Şi-au lăsat trecutul în urmă,
Ochii nesătui orizonturi noi scurmă,
În păcatul uitării tu omule, cazi!

În umbra odăii sleiţi de puteri,
Părinţi şi bunici stau mereu şi ne-aşteaptă,
Ei truditorii zilei de ieri
Îndurându-şi senini soarta nedreaptă.

Lăsaţi pentr-o clipă alergarea deşartă,
Redaţi strălucirea din ochi de-aş vedea fiică şi fiu
Găsiţi-vă timpul de-ntoarceri la vatră
Înainte de-a fi pentru toţi prea târziu.

poezie de Valeria Tamaş