Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[peterneamt]

Este prea multă suferinţă în faţa unei decepţii ( când constaţi că cei pe care îi considerai fraţi te privesc de sus şi ca pe un paria...).

[Mircea_63]

In povestea doamnei respective, in unele locuri, daca inlocuiesti "ungur" cu "roman"....

[Donbazil]

Sal'tare!

O femeie ingrijorata s-a dus la medicul ei si i-a spus:

“Doctore, am o problema serioasa si am nevoie disperata de ajutorul dumneavoastra! Copilul meu nu are nici macar un an, iar eu sunt din nou insarcinata. Nu vreau sa am copii cu o varsta atat de apropiata.”

Medicul i-a spus : ”In regula, ce vreti sa fac?”

Ea a raspuns: “Vreau sa intrerupeti sarcina mea si ma bazez pe ajutorul dumneavoastra pentru aceasta.”

Medicul a stat pe ganduri cateva clipe, si apoi i-a raspuns femeii:

“Cred ca am o solutie mai buna la problema dumneavoastra. Si e mai putin periculoasa pentru sanatatea dumitale. Vedeti dumneavoastra, pentru a nu fi nevoita sa aveti grija de doi copii in acelasi timp, haideti sa il ucidem pe cel care-l tineti in brate. Asa va puteti si odihni o vreme inainte ca celalalt sa se nasca. Daca tot vom omori unul din ei, nu conteaza pe care. Nu exista nici un fel de risc pentru corpul dumneavoastra daca il alegeti pe cel din brate.”

Femeia .. oripilata…, a zis : “Nu, doctore, ce oribil ! E o crima sa omori un copil ! ”

“Sunt de acord,” zise medicul. “Dar pareati sa fiti de acord cu acest lucru, asa ca ma gandeam ca asta ar fi cea mai buna solutie.”

Medicul a zambit, stiind ca s-a facut inteles.

El a convins mama ca nu exista nici o diferenta intre a omori un copil care deja s-a nascut si unul care este inca in pantec.

[stoenescu gheorghe-gabriel]

Toata stima!....Romanului cu mintea de pe urma!
Sanatate!

[modigliani]

1 Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

2 Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -

3 Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -

5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -

6 Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

7 Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -

8 Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -

9 Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -

10 Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -

11 Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

12 Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -

13 Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!

14 Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.

15 Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -

16 Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.

17 Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.

18 Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,

19 aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -

20 Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

21 După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

22 Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.

24 Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

25 Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.

26 Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -

27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

28 Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -

[Mircea_63]

FLOAREA ROSIE

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…


Morala?

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "

Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.

[Mircea_63]

DIFERENTA DINTRE PUTERE SI CURAJ

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.
Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.

Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.

Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.

Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.

Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.

Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.

Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.

Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.

Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.

Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.

Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata!

[modigliani]

Un ucenic intreaba pe Parintele Cleopa :

- Ce inseamna rugaciune curata ?
- Sa te rogi cu gura , sa intelegi cu mintea , sa simti cu inima .....

[modigliani]

Unii spun ca Socrate a fost intelept si datorita provocarilor la care a fost supus de sotia sa. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:

“Socrate, trebuie sa-ti vorbesc despre unul dintre studentii tai.”

“Stai o clipa,” ii replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa-mi raspunzi la 3 intrebari. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”

“Nu” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”

“E-n regula” zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”

“Nu, dimpotriva…”

“Deci,” a continuat Socrate, “vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”

Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

“Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – testul Utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”

“Nu, nu chiar…”

“Ei bine,” a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”

Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.

[Donbazil]

Hristos a inviat!

Va dopresc tuturor sa sarbatoriti Sfintele Paste cu bine, sanatosi si fericiti.
Iar daca aveti vreme si chef sa vedeti si un film......Interesant zic eu....
http://www.youtube.com/watch?v=xhJKujvS ... r_embedded
Sal'tare!
Donbazil - Faget

[Donbazil]

Si daca filmul nu va place, poate testamentul unui " nebun" va va face sa va puneti macar cateva semne de intrebare......Eu deja am indoieli c-ar fi fost nebun.....

Mesajul necenzurat şi nemodificat al Colonelului Qaddafi – testamentul său în faţa poporului.
În numele lui Allah, binefacatorul şi milostivul …
Timp de 40 de ani, sau au fost mai mulţi, nu mai ţin minte, am făcut tot ce am putut să dau oamenilor case, spitale, şcoli, iar când le-a fost foame le-am oferit hrană. Am transformat chiar Benghazi în zonă agricolă din deşert, am înfruntat atacurile de la acel cowboy Reagan, când mi-a omorat fiica adoptată de la orfelinat, el încerca să mă ucidă, în loc de asta el a ucis-o pe sărmana fetiţă inocentă. Apoi i-am ajutat pe fraţii şi surorile mele din Africa, cu bani, pentru Uniunea Africană.
Am făcut tot ce am putut să-i învăţ pe oameni ce înseamnă conceptul unei democraţii reale, unde comitetele oamenilor conduceau ţara. Dar aceasta nu a fost niciodată de ajuns, aşa cum unii mi-au spus, chiar oamenii ce aveau case cu 10 camere, costume şi mobilier nou, aceştia nu erau niciodată mulţumiţi, aşa egoişti cum erau vroiau mereu mai mult. Ei au spus americanilor şi altor vizitatori că aveau nevoie de democraţie şi libertate, fără să realizeze vreodată că era vorba de un sistem de “tăiat gâtul”, unde câinele mai mare îi mănâncă pe restul, însă ei erau vrăjiţi de aceste cuvinte, fără să realizeze măcar că în America nu există medicamente gratuite, spitale gratuite, case gratuite, educaţie gratuită şi nici mâncare gratuită, cu excepţia faptului când oamenii trebuie să cerşească sau să stea la cozi interminabile pentru o farfurie de supă.
Nu, indiferent de ce făceam, nu era niciodată de ajuns pentru unii, însă pentru alţii, ei ştiau că eram fiul lui Gamal Abdel Nasser, singurul lider arab şi musulman veritabil care a existat de la Salah-al-Deen încoace, când el a revendicat Canalul Suez pentru oamenii săi, la fel cum am revendicat şi eu Libia, pentru oamenii mei, erau paşii lui cei pe care am încercat să-i urmez, ca să-mi ţin oamenii liberi de la dominaţia colonială – de le hoţii ce vroiau să fure de la noi.
Acum sunt sub atacul celei mai mari forţe militara din istorie, fiul meu cel mic african, Obama vrea să mă ucidă, să ia libertatea acestei ţări, să ia gratuitatea caselor noastre, medicamentele noastre gratuite, educaţia noastră gratuită, hrana noastră gratuită, şi să o înlocuiască cu stilul hoţoman american, numit “capitalism”, însă noi toţi din lumea a treia ştim ce înseamnă asta, înseamnă corporaţii ce conduc ţările, conduc lumea, iar oamenii suferă.
Astfel, nu există alternativă pentru mine, trebuie să iau poziţie, iar dacă Allah doreşte, voi muri urmând calea Sa, cale ce a făcut din ţara noastră o ţară cu teren agricol bogat, cu hrană şi sănătate şi chiar permiţând şi ajutând fraţii şi surorile noastre africane să lucreze aici alături de noi, în Jamahiriya Libiană.
Nu-mi doresc să mor, însă dacă se ajunge la asta, pentru a-mi salva pământul şi miile de oamenii care-mi sunt copii, atunci fie.
Fie ca acest testament să fie vocea mea în lume, că m-am ridicat împotriva atacurilor cruciaţilor din NATO, m-am ridicat împotriva crudităţii, trădării, împotriva vestului şi ambiţiilor colonialiste şi că am stat alături de fraţii mei africani, adevăraţii fraţi arabi şi musulmani, ca şi o rază de lumină.
Când alţii îşi construiau castele, eu am locuit într-o casă modestă şi într-un cort. Nu mi-am uitat niciodată copilăria din Sirt, nu am cheltuit nesăbuit banii ţării şi precum Salah-al-Deen, marele nostru lider musulman, care a salvat Ierusalimul pentru Islam, am luat doar puţin pentru mine …
In vest, unii m-au numit nebun, dement, însă ei ştiu adevărul, deşi continuă să mintă, ei ştiu că pământul nostru este independent şi liber, nu sub control colonial, ei ştiu că viziunea mea, calea mea este, iar asta a fost limpede pentru oricine, pentru oamenii mei şi că voi lupta până la ultima suflare ca să rămânem liberi, fie ca Allah cel atotputernic să ne ajute să rămânem încrezători şi liberi.
Col. Mu’ummar Qaddafi, 2011/05/04
Tradus în engleză din discursul original de către Prof. Sam Hamod, Ph.D.

[modigliani]

Alooooo , baietii cu moderarea , ..... bai nene , daca aveti vreun alt topic in care sa puneti asta nu ma supar . Sa mor io ! O pun si io aici doar pentru ca n-am stiut unde as putea-o potrivi mai bine :

http://www.descopera.ro/natura/1030885- ... ale-zeilor

[Donbazil]

Sal'tare!

LECŢIE PENTRU VIAŢĂ

In prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul.
Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata.
Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a
timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei.
A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam.
Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes.
Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.
E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani.
Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.
Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii.
Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut.
Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant " Trandafirul ".
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
SI NU UITATI:
NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!
Dupa ce terminati de citit, trimiteti aceste randuri tuturor prietenilor vostri, le va prinde bine. Au fost compuse in memoria lui Rose.

Sa-ti pastrezi simtul umorului la orice varsta pare sa fie reteta perfecta uneori. Poti alege si tu.

[Donbazil]

Sal'tare!

Povestea asta am citit-o si ......Nustiu cat farmec are ( mai degraba n-are) dar talc are cat cuprinde.....
http://roaim.de.vu/?a=articles&p=818

[Donbazil]

Sal'tare!
Umor.....amar!

DAN MIHĂESCU, umoristul care a scris texte memorabile pentru Toma Caragiu şi Tămara Buciuceanu Botez a lăsat o scrisoare de adio, înainte de a pleca dintre noi, anul acesta,(25.01.2013).
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE
Stimate nene Iancule,
Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.
Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule!
Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
Matale ştii cât ar costa acum o masă la "Iunion"?
Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la "Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.
Heavy metal!
Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la "Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.
Suntem o ţară penală, meştere!
De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni.
S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: "Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"
Zicea Nae Ipingescu: "Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor?
Ei, aş!
Unde este Râca Venturiano cu al lui "Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis "Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.
Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.
Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste, care va să zică.
Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...
Altminteri e "criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica "Năpasta", promisiunilor guvernului schiţa "1 aprilie", Justiţiei "Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice - "D-ale carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este "Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu "O noapte furtunoasă". Bravos naţiune!
Egzistă nişte unii care zice că suntem "Ţara lui Caragiale". Ei, aş!
Moravurile de pe vremea matale erau parfum.
Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel.
Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.
În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o să murim în Becalia!
Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!

[Donbazil]

Sal'tare!
Interesant!.....
ADEVARUL DESPRE EMINESCU

Chiar dacă ziua de naştere a lui Eminescu se sărbătoreşte pe 15 ianuarie, în realitate data aceasta este doar simbolică, cea reală fiind 20 decembrie 1822;pe stil vechi" sau 1 ianuarie stil nou". Înregistrarea naşterii s-a făcut mai târziu de către părinţi, iar ulterior a survenit reforma calendarului. Cu toate că au trecut mai bine de 100 de ani de la lupta sa singulară şi exemplară pentru fiinţă neamului românesc, adevărul despre Eminescu încă se aşteaptă rostit. Dincolo de atacurile tot mai virulente ale denigratorilor postmoderni, Eminescu a rămas pentru cei mai mulţi o enigmă. Activitatea sa publicistică şi politică orientată spre întregirea României este pentru cei mai mulţi o necunoscută. Puţini ştiu că Eminescu a fost, în propria lui ţară, victima uneia dintre cele mai josnice manevre de defăimare publică, dezinformare şi intoxicare specifice serviciilor de spionaj. El a intrat în malaxorul aparatului represiv al poliţiei politice şi a devenit o problemă şi o afacere de Stat. După moarte, publicistica sa a fost trecută la index, iar posteritatea sa a fost deformată şi manipulată de toate regimurile politice care s-au succedat în România.Dosarul Eminescu
Cea mai însemnată parte a activităţii lui Eminescu a fost dedicată gazetăriei şi politicii. Din 1876, devine ziarist profesionist - ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi şi apoi, în 1877, este redactor la Timpul, din 1880 redactor şef şi redactor pe politică până în1883. În mod brutal, în iunie 1883,munca sa este întreruptă şi este internat cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub apăsarea Puterii regale, îl transformă astfel pe Eminescu, la comanda Austro-Ungariei, într-unul dintre primii deţinuţi politici ai statului modern român. Oricum, este primul ziarist căruia i s-a pus căluş în gură în această manieră criminală. Conservator, Eminescu îşi asumă ca pe o profesiune de credinţă lupta pentru România, amendând atât liberalii, cât şi conservatorii pentru politica trădătoare de cedare în interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos, dar şi cu rigoare, scria cu o forţă devastatoare. Maiorescu notează - ;Eminescu s-a făcut simţit de cum a intrat în redacţie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logică şi verbă". Stăpân pe limba neaoşă" şi cu o neobişnuită căldură sufletească", Eminescu însufleţea dezbaterea publică şi totodată izbea necruţător;iresponsabilităţile factorilor politici, afacerismele, demagogia şi logoreea păturii superpuse". Pe scurt, un ziarist de marcă, o voce puternică, un spirit radical şi incomod. Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu - la organizarea Partidului Conservator - a arătat clar poziţia lui Eminescu în cadrul acestei grupări:;Cei 10 capi ai lui, şi al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul". De la Nistru pân' la Tisa Eminescu duce campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei, critică aspru Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei, este intransigent atât faţă de politica de opresiune ţaristă cât şi faţă de cea a Imperiului Austro-Ungar şi, totodată, îşi acuză colegii, fruntaşii conservatori, că participă la înfiinţarea de instituţii bancare în scop de speculă. Situaţia sa la ziar devine critică în 1880, mai ales după ce traduce în româneşte şi atacă public proiectul de program al Partidului Conservator, conceput şi tipărit cu viclenie de Maiorescu doar în limba germană, în care acesta pleda pentru subordonarea intereselor României şi sacrificarea românilor aflaţi sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Câtă vreme guvernele de la Budapesta îi oprimă pe români, îngrădind accesul la şcoală şi Biserică, blocând cultivarea limbii materne - apropierea de Imperiu nu este posibilă şi nici recomandabilă , avertiza jurnalistul. Titu Maiorescu, politicianul trufas si venal care a pus la cale detentia lu Eminescu. Lovit la Timpul,Viena însă atrage ca un magnet şi conservatorii se cuplează cu liberalii la ciolan", cum ar zice azi Ion Cristoiu. Petre P. Carp, mason şi înalt fruntaş conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena şi cere de acolo la porunca superiorilor săi din lojă, să i se închidă gura lui Eminescu. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu, îi atrage atenţia;şi mai potoliţi-l pe Eminescu!" Scârbit, Eminescu ridică glasul împotriva acestor paiaţe trufaşe nişte avizi de putere care voiau să fie bine văzuţi şi lăudaţi în ţară, în timp ce executau pe ascuns, ca nişte slugoi, ordinele societăţilor secrete în care se înregimentaseră , sperând să promoveze mai repede: ,,Suntem bărbaţi noi, sau nişte fameni, niste eunuci caraghioşi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca pe cămăşi şi partidul ca cizmele?" Ca urmare, în noiembrie 1881 Eminescu este destituit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noului redactor-şef i se porunceşte să îl atace pe Eminescu chiar în ziarul pe care acesta îl ridicase şi îl condusese. Societatea Carpaţii - serviciul secret românesc al Daciei Mari. În 1882, Eminescu participă la fondarea unei organizaţii patriotice cu caracter conspirativ, înscrisă de faţadă ca un ONG de azi - Societatea Carpaţii. Societatea îşi propunea - conform Statutului, să sprijine orice,,întreprindere românească". Se avea, însă, în vedere situaţia românilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerată subversivă" de serviciile secrete ale marilor stăpânitori" de la Viena, organizaţia din care făcea parte Eminescu este atent supravegheată . Sînt infiltraţi agenţi în preajma lui Eminescu, inclusiv în redacţia de la Timpul. Manifestările organizate de;Societatea Carpaţii" îngrijorau în mod deosebit spionajul imperial austro-ungar, ce folosea drept agenţi chiar membrii reprezentanţei diplomatice a Austro-Ungariei în România.;Societatea Carpaţii" era un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pentru ieşirea Ardealului din Imperiul Austro- Ungar şi legitima alipire la Ţară,dar realiza şi acţiuni învăluite de secret.Urmărit de spionii Austro-Ungariei. Într-o notă informativă secretă din 7 iunie 1882, redactată de ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti, Ernst von Mayr, pentru ministrul Casei imperiale şi ministrul de Externe din Viena, se raporta:Societatea Carpaţii a ţinut la 4 iunie o şedinţă publică, precedată de o consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea ce înseamnă, de fapt, raportul unui agent al intereselor austriece infiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele informaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică." S-a convenit acolo să se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul de a admite existenţa unei ,,Românii iredente". Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precauţie. Eminescu, redactorul principal al ziaruluiTimpul", a făcut propunerea de a se încredinţa studenţilor transilvăneni de naţionalitate română, care pentru instruirea lor frecventeaza instituţiile de învăţământ de aici, sarcina ca pe timpul vacanţei lor în patrie, să contribuie la influenţarea opiniei publice în favoarea unei ,,Dacii Mari". Săcăreanu, redactorul adjunct de la România liberă", a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit cărora românii de acolo îi aşteaptă cu braţele deschise pe fraţii lor". (Arhivele St. Buc., Colecţia xerografii Austria , pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)Trădătorii Un alt un raport confidenţial către Kalnoky, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, informa despre o altă adunare a ,,Societăţii Carpaţii", din care rezulta că un anume Lachman, redactor la ziarul Bukarester Tageblatt" şi foarte activ spion austriac, avea ca sarcină urmărirea pas cu pas a lui Eminescu. În contextul notei informative se mai numeşte un agent din vecinătatea imediată a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepreşedintele Societăţii Carpaţii",despre care se scrie negru pe alb că este nici mai mult, nici mai puţin decât… spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior în procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestării lui Eminescu;informat de d.d. G. Ocăşanu şi V. Siderescu că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală").Naţionaliştii, urmăriţi şi de ruşi Eminescu avea o statură publică impresionantă şi era perceput drept un cap al conservatorismului, dar şi al luptei pentru unitate naţională, coordonată ulterior printr-o întreagă reţea de societăţi studenţeşti din oraşe-centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de urzeală care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a românilor. Pe lângă ,,Societatea Carpaţii", au mai apărut la Budapesta Societatea Petru Maior", la Viena: România jună", la Cernăuţi Junimea",;Dacia",Bucovina şiMoldova", în Transilvania societatea;Astra" şi, în Regat;Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în vechea Românie", care avea filiale inclusiv la Paris. Toate aceste organizaţii se aflau în obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei ţariste şi Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate şi supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.Incomodul Eminescu Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, îl însărcinase pe F. Lachman în acest sens: ,,Eminescu este în permanenţă urmărit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observaţie mişcarea;iridentă" a ardelenilor din Bucureşti şi ale cărui rapoarte sunt astăzi cunoscute". O notă informativă a baronului von Mayr denunţa articolul lui Eminescu dinTimpul", privitor la expansiunea catolicismului în România. În 1883, Eminescu realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti înTransilvania şi îl ridiculizează pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamnă guvernul liberal pentru politica externa şi internă, denunţă cârdăşia conservatorilor cu liberalii şi devine incomod pentru toată lumea. Tiradele şi cinstea sa exemplară deranjau pe aproape toată lumea.. Eventualitatea ca acesta să devină cândva parlamentar ar fi fost nefastă pentru puterile externe din jurul României, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil şi neconvenabil intereselor acestora.Ştia că i se pregăteşte ceva. Eminescu este informat şi simte că i se pregăteşte ceva. În 28 iunie 1883, se strânge laţul. Este luat pe sus de poliţie şi internat cu forţa la ospiciu. Sînt încălcate, desigur, toate normele legale şi i se înscenează unul dintre cele mai murdare procese de defăimare şi asasinare civilă, la care au participat prin diferite mijloace inclusiv apropiaţi" interesaţi. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importantă pentru istoria şi politica României. Arestarea lui Eminescu se petrece, deloc întâmplător,exact în această zi, în care Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu statul român timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninţa cu războiul.. În cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare în Ardeal, pentru intimidarea Regatului României, iar presa maghiară perorase pe tema... necesităţii anexării Valahiei. Împăratul Wilhelm I al Germaniei a transmis, de asemenea, o scrisoare de ameninţări, în care soma România să intre în alianţa militară, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfacţie.Interzis şi internat ilegal Guvernul a desfiinţat Societatea Carpaţii" chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucureşti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odată cu arestarea şi internarea ilegală (plătită chiar de Titu Maiorescu, care se dovedeşte cu acest prilej josnic şi lipsit de coloană vertebrală) la sanatoriul Şuţu a lui Eminescu (fără depoziţiile celor doi martori ceruţi de lege), au fost organizate razii şi percheziţii la sediul Societăţii Carpaţii", au fost devastate sediile unor societăţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagră a Vienei (printre ele, Emil Galli, directorul ziarului L'Independance Roumaine, Zamfir C. Arbore) şi au fost intentate procese intelectualilor ardeleni care cereau unirea cu ţara.. Exact în această zi trebuia, de fapt, să se semneze Tratatul secret de alianţă între România şi Tripla Alianţă, formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia. Tratatul însemna în primul rând aservirea României faţă de Austro-Ungaria, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucureştiul era dominat intelectual de ardeleni, care ridicau vocea din ce în ce mai puternic pentru drepturile românilor asupriţi de unguri şi chiar pentru unirea Ardealului cu Ţara. Eminescu era în centrul acestor manifestări. Tratatul urma să interzică brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar condiţia semnării tratatului era anihilarea revendicării Ardealului de la Bucureşti. Suprimarea începe de la 33 de ani.Directiva de sus" s-a aplicat la diferite niveluri. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Aşa-zisele interese de stat" l-au nimicit pe tânărul redactor - potenţială mare figură politica a României Mari, tocmai în anul când împlinea 33 de ani, deloc întâmplător vârsta jertfei lui Ioan Botezătorul şi a lui Iisus. Tratatul a fost semnat până la urmă în septembrie 1883,ceea ce a însemnat trădarea patrioţilor ardeleni, care au fost lăsaţi fără nici un sprijin din parteaRomâniei.. Lupta acestora s-a mutat în Ardeal, memorandiştii fiind condamnaţi de regimul de la Budapesta la ani grei de puşcărie. Ce urmează este un coşmar bine regizat, în care rolurile sînt asumate depersonajele politice ale vremii. Distrugerea civilă a lui Eminescu este deliberată şi va duce la moartea sa prematură. Poliţia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat samavolnic manuscrisele şi toate documentele; chipurile pentru a le proteja; în realitate pentru a distruge cu un cinism incredibil orice probă incriminatoare, politicianul depunându-le la Academie după ani buni. Întocmai ca unui deţinut politic, lui Eminescu nu i s-a mai permis niciodată să-şi revadă corespondenţa, cărţile, notele. În manuscrisele din acei ani; cele care au scăpat nedistruse de Maiorescu s-au păstrat însemnări derutante pentru necunoscători, dar care arată nivelul la care era hotărât să acţioneze Eminescu ca lider al Societăţii Carpaţii". Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecinţelor unei alianţe a Casei Regale din România cu lumea germană, proiecte cu adevărat subversive", mergând până la o răsturnare a lui Carol, ca trădător al României. Acţiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipică a „măsurilor active" specifice serviciilor secrete de atunci, dar şi de acum: suprimarea adversarului. Nimic nou sub soare pe câmpul operativ".Otrăvit cu mercur
Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetico-romantică , se inventează în mod josnic de către oportunistul şi imoralul politician Titu Maiorescu povestea unei boli venerice, chiar congenitale. Trebuie ştiut că sifilisul congenital transformă copilul bolnav de această afecţiune legumă" incapabilă de gândire,nici nu se pune problema să scrie vreodată un vers, necum poeme sau volume întregi, precum genialul Eminescu. Sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, administrat de fapt împotriva iubirii sale de neam, Eminescu este apoiotrăvit lent cu mercur (6 grame zilnic), dar este şi bătut în cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, este în orice caz torturat, umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Pentru că nu mai are unde să scrie pentru a-şi face cunoscute ideile, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă destinul - nu fără însă a lupta până în ultima clipă. Şase ani la rând se zbate pentru a reveni în atenţia publică (aşa-numiţii ani negri), dar este sigur că nu avea nici pe departe paralizie generală cum s-a spus, şi nici sifilis. Paralizia generală a sufletului aveau conspiratorii care l-au transformat într-un chinuit, într-un sacrificat, într-un deţinut politic. Eminescu a fost arestat abuziv de către Poliţia Română de opt ori, pentru a fi intimidat, în diverse împrejurări: a fost ridicat chiar din teatre, de pe stradă, din berării, sub diverse pretexte cusute cu aţă albă. În 1888,Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, apare ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu ( vezi articolul de mai jos): o polemică ce va zdruncina guvernul, rupând o coaliţie destul de fragilă, de altfel, a conservatorilor (care luaseră, în fine,puterea) cu liberalii. Repede se află, însă, că autorul articolului în chestiune este bietul" proscris, Eminescu.. Şi tot atât de repede acesta este căutat, găsit şi închis din nou, în martie 1889. De data aceasta, nu mai scapă viu. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politică pusă la index.Defăimarea şi blestemul său nu au încetat nici astăzi,la mai bine de 120 de ani de la asasinarea sa. Scrijelitori pe hârtie în soldă străină se nevoiesc din greu să îşi verse lăturile asupra posterităţii sale. Eminescu a fost un mare geniu, iar nu un nebun Abia recent s-a dovedit, prin contribuţia unor specialişti în medicină legală - cum este Vladimir Beliş, fost director al Institutului de Medicină Legală, sau cu aportul doctorului Vuia, că mitul nebuniei şi al sifilisului lui Eminescu a fost o intoxicare de cea mai joasă speţă. Punând cap la cap toate dovezile strânse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie:Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetător ştiinţific, autor a peste 100 de lucrări în domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues şi nu a avut o demenţă paralitică". Trupului neînsufleţit al lui Eminescu i s-a făcut autopsia în ziua de 16 iunie 1889, existând un raport depus la Academie, nesemnat însă. Creierul său cântărea 1495 de grame, cam cât al poetului german Schiller. Celebrul Marinescu, atunci foarte tânăr, probabil la ordin de sus, face în aşa fel încât să uite"creierul pe pervazul ferestrei, în soare, şi acesta este;mâncat de opisică". Creierul păstrat intact ar fi fost o dovadă stânjenitoare a falsităţii teoriei sifilisului - ştiut fiind faptul că această boală devorează" materia cerebrală. În manualele şcolare de astăzi,continuă denaturarea adevărului în ce-l priveşte pe Eminescu. Însă propagarea operaţiunii de dezinformare, căreia îi cad victimă mulţi,din necunoştinţă de cauză,este începută de pe vremuri, de serviciile secrete al Austro-Ungariei şi continuată apoi de cozile de topor şi duşmanii României. Ţinta" Eminescu încă preocupă diferite cancelarii şi grupuscule elitiste" - în fapt extensii ale unor grupuri de putere care îşi perpetuează misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale României. Sacrificarea de către clasa politică a lui Eminescu nu a reuşit decât să amâne împlinirea unirii Ardealului cu Ţara, pe care geniala sa intuiţie o anticipase cu trei decenii şi pentru care el a luptat cu toată energia, cu tot sufletul, chiar împotriva tuturor puţin credincioşilor şi neîncovoindu- se în faţa călăilor săi, cu preţul vieţii.