Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[kamy]

Don bazile nota 10 nusant fan steaua da risc sa devin fan donbazil!
Sa traiesti cu sanatate!

[Donbazil]

Sal'tare!

Neagoe Basarab in invataturile catre fiul sau: " Nu iaste mai de folos zabava decat cetitul cartilor". ...

Sal'tare!

[modigliani]

Demult, tare demult, pe cand puricele se potcovea cu nouazeci si noua de ocale, sarea cale de sapte poste si intra in coliziune frontala cu World Trade Center-ul, traia intr-o tara ca oricare alta un imparat poreclit de supusii sai Imparatul Verde, ca o ironie subtila la adresa faptului ca nu ii pasa deloc de ecosistem. Imparatul avea dupa cum se obisnuieste in povesti un fiu, botezat la nastere Fat-Frumos si prescurtat FeFe, din motive deloc evidente.

Intr-o buna zi, Imparatul Verde il chema in sala tronului pe Fat-Frumos si ii zise pe un ton condescendent:

"Fiule. Eu nu mai am mult de trait si va trebui sa trec fraiele regatului in mainile tale. Asa ca e timpul sa renunti la IRC, la CounterStrike si sa imi dovedesti ca iti poti intemeia o familie. E timpul sa pleci in lume si sa iti cauti o mireasa pe placul tau, pentru ca nu vreau sa pier fara nepoti, intelesu-m-ai? "

"Dar... tata..."

"Sa nu te aud. Ti-am taiat accesul la Internet. Game over".

Pus in fata inevitabilitatii, Fat-Frumos se decise sa urmeze sfatul tatalui sau. Primul lucru pe care il facu fu sa treaca pe la grajduri sa isi caute un bidiviu cu care sa plece la drum. Cu toate ca era lenes nevoie-mare, feciorul imparatului nu era catusi de putin prost, ba chiar dimpotriva. Asa se face ca trecu nonsalant pe langa stalurile cu tablite pe care scria "Armasar pur-sange inside", stiind ca o sa gaseasca o gloaba cu puteri paranormale undeva in fundul grajdului, intr-unul din stalurile paraginite aflate in penumbra. Si chiar asa se si intampla.

Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia statea in picioare, naparlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetida, ce mai, era vai de el. Imaginea generala era completata fireste de o atitudine vadit sinucigasa.

"Tu nu te uiti la mine, FeFe? Nu vezi ca mor de-ampicioarelea? Lasa-ma in durerea mea", ii zise calul, tragand cu sete dintr-un Carpati fara filtru (total nerecomandat de asociatia "Prietenii Animalelor Muribunde").

"Nu-ti fa griji", replica nonsalant Fat-Frumos, "ma pricep la over-clocking".

La auzul acestor cuvinte, calul cazu instantaneu intr-o transa adanca si Fat-Frumos se apuca sa-l aduca la o stare de normalitate, folosind numeroase procedee, mai mult sau mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovaz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoza bilaterala pentru corectarea miopiei si socuri de curent aproape continuu. In cele din urma calul deschise ochii si zise cu vioiciune: "I Know Kung-Fu".

"Show me", zambi Fat-Frumos stergandu-si sudoarea de pe frunte.

Sari in aer calul, se dadu de trei ori peste cap, tasni pe usa grajdului si, odata ajuns in curtea castelului, batu mar un grup de tarani care militau pasnic pentru ocrotirea florii-de-colt.

Multumit de isprava, se intoarse la Fat-Frumos si il intreba:

"Ei, si acum incotro, FeFe?"

"Mergem la Ileana Cosanzeana", zise hotarat Fat-Frumos.

Ileana Cosanzeana era o tipa blonda (zicea ea), pe care o cunoscuse pe Internet Relay Chat (IRC, varianta cu porumbei) si care statea suficient de aproape de castel, incat nu exista tag in instant-messaging, decat dimineata, cand porumbeii inca mai erau adormiti si aveau probleme cu evolutia traiectoriei, trebuind sa fie lansati manual, cu catapulta.

Odata ajuns la casa Ilenei Cosanzeana insa, Fat-Frumos descoperi cu uimire ca fata visurilor lui nu era nicaieri. Obosit, se aseza la umbra unui corcodus sa se odihneasca pentru o vreme, si adormi. Se trezi cand un porumbel in picaj il lovi sec in tampla. "Incoming message", anunta tardiv calul.

"Neica, o fura zmeul pe Ileana, iti zic, o fura", balmaji sfarsit porumbelul, "si spuse ca sa te duci sa o salvezi fuguta, ca altfel o sa pupe zmeul ce n-ai vazut tu in atatia ani, cat ti-a fost lene sa te deplasezi pana la ea, manca-ti-as ochii tai de tractorist".

Si acestea fiind zise, isi dadu duhul. Fat-Frumos sari in picioare, incaleca pe cal si nu se opri pana nu ajunse la fierarul satului. "Cu ce va pot ajuta?", le iesi acesta in intampinare serviabil.

"Avem nevoie de arme. Multe arme", gafai Fat-Frumos.

"Nicio problema", replica impasibil fierarul. "Puteti incerca aceasta minunata sabie laser cu alimentare pe USB..."

"Ceva portabil nu ai?", il interupse abrupt FeFe.

"Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveste inamicul si se intoarce, dar nu tinem memorie pentru el si din pacate fara memorie uita de ce-a plecat si se duce... si se tot duce..."

"Dar sabia si scutul ala din colt, alea ce au?"

"Acelea sunt ale imparatului, tatal domniei voastre. A zis ca si-au facut datoria, a castigat destule batalii cu ele, acum ca sunt vechi si tocite e timpul sa devina open source. Sunt gratis dar nu ofer nicio garantie ca functioneaza".

"Ce bine", se bucura Fat-Frumos -- "o sa imi incerc norocul cu ele".

Zis si facut. Lua feciorul imparatului sabia si scutul, incaleca si porni spre salasul zmeului. Mersera ei din zori si pana in seara si pana ajunsera se facu intuneric si un vant rece ii facu sa tremure din toate incheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatra neagra al zmeului.

"Am venit, zmeuleeeee! ", racni Fat-Frumos si incepu sa izbeasca frenetic in usa cu manerul sabiei care afisa disperata pe toata lungimea lamei mesajul "illegal operation".

Brusc usa se deschise, izbindu-l pe Fat-Frumos in plina figura, in ciuda scutului care anunta calm "General Protection Fault in Module w00d335" si se facu bucati.

"FeFe, ai venit", ranji zmeul. "Stiam eu!".

Verde si matahalos, zmeul era in sort si cu un tricou alb de bumbac, pe care scria "Swords don't kill people. I kill people". In spatele lui, Ileana isi privea cu speranta salvatorul.

"Zmeule, am venit dupa Ileana Cosanzeana", rosti hotarat Fat-Frumos. Ai de ales din aceste "multiple choices":
a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
b) ne luptam pe viata si pe moarte
c) castigi o excursie de vis in Bermude.

"Aaaa... aaa... pai aleg c)", mormai vexat zmeul.

"ESTI SIGUR?", racni Fat-Frumos. "Poti sa intrebi publicul, poti sa suni un prieten..."

"Nu, nu... sunt sigur ca e raspunsul corect", dadu din colt in colt timorat zmeul.

"Okay. Ileana, hai sa mergem".

Si plecara, calare pe cal, si avura o nunta de vis care dura sapte zile si sapte nopti neincetat. La sfarsitul celei de-a saptea nopti, cand in sfarsit FeFe si Ileana se retrasera in odaia nuptiala, dupa ce Ileana isi dezbraca lasciv ultimele dessou-ri cumparate de la Victoria's Secret, un racnet inuman strabatu peretii castelului.

"Ingerasa mea, poti sa-mi explici si mie ce e ASTA?", scrasni din dinti FeFe.

"A, o nimica toata... o centura de castitate cu opto-cuplori, cu cheie pe 5096 biti si codare euristica alternativa. Te pricepi la hacking, sper..."

[Donbazil]

Sal'tare!
Si daca pe vreme ploioasa va plictisitzi......Iaca o lectura interesanta:.....Talc are cat cuprinde insa farmec......

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie.".
:-/ confusedReporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989 ?
:-B nerdPaulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor '70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.
:-/ confusedR: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?
:-B nerdP. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
:-/ confusedR: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
:-B nerdP. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional.
Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
:-/ confusedR: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
:-B nerdP. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui '89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite.
Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
:-/ confusedR: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ?
:-B nerdP. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist.
De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honecker a plecat, Brejnev a plecat, Jivkov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea Congres.
Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând:
"Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!"
... Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!...".
:-/ confusedR: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989?
:-B nerdP. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara . Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi laTimişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti.
Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic.Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
:-/ confusedR: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
:-B nerdP. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria.
Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.
Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

[Donbazil]

Sal'tare!
Iacata cine ne conduce:

Prin acest reportaj, televiziunea germană face o încercare de a demonstra, că în zilele de vineri, la orele 7 dimineaţă, numeroşi parlamentari europeni se prezintă la serviciu, se înregistrează pentru a beneficia de indemnizaţia de prezenţă deloc neglijabilă (284 euro/zi)... dar cu valizele gata pregătite pentru plecarea imediată în week-end.
Vă propunem vizionarea acestui video tulburător!!

Ceea ce surprinde foarte mult este ca nu le e ruşine de colegii lor, ci numai ca nu vor să fie filmaţi; atâta tot !

http://dotsub.com/view/01ad2718-073c-47 ... a72e199d55

Si mai au neobrazarea sa spuna despre noi ca nu intelegem si nu respectam inaltele standarde ale valorilor europene.
Aveti inclusiv traducerea in limba romana. Dati clic pe sageata in jos din partea stanga si trageti cursorul in jos pana in dreptul limbii romane si dati din nou clic pe limba aleasa.

[alt stupar]

Cand vom ajunge niste simple slugi muncind pentru chinezi poate ne vom trezi.
Poate...
Pare un scenariu imposibil ? Hm, continuand la fel, cu statul social si nivel de trai invers proportional cu productivitatea egal in ce domenii, cat credeti ca mai este pana acolo... 10 ani ? 20 ?
Marele superstat numit Uniunea Europeana... ehe, au mai fost imperii ce vesnice pareau...

[Donbazil]

Sal'tare!

Iata ce a raspuns un cetatean roman la scrisoarea unui senator roman care se adresa romanilor plecati din tara, INCREDIBIL :
''Dragă Domnule Senator Viorel Badea,
Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni" care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni". Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție" comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești", nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez" deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.
Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni", ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.
Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării" mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.
Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni" care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?
Ca să îmi arătați că vă pasă?
Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești", de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic", v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea.
Și că am obosit să devin „vrednic" printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți".
Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni". Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni", există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni" ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni", ci doar acasă.
Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești". Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești" sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului".
În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie '89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie '89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale").
La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?''
Ioan-Florin Florescu

[Donbazil]

Sal'tare!
Acu' daca tot stau pe-ac asa si cetesc......Iaca va mai arat si voua cate ceva:

"Kosovo va fi un precedent pentru Transilvania!"
Acasă » Interviu cu istoricul PETRE TURLEA »

"Kosovo va fi un precedent pentru Transilvania!"
- De unde atâta grabă în povestea cu regionalizarea? De unde atâta siguranţă şi nicio umbră de îndoială?
- Treaba este forţată după câte ştiu eu pentru că există o înţelegere între guvernul Ponta şi UDMR. În orice condiţii s-ar face regionalizarea - ştiţi că se discută; 8-10-20 de regiuni – ea înseamnă începutul disoluţiei statului naţional-unitar român. Deci, după regionalizare sunt posibile o sumedenie de lucruri, se poate face mult mai uşor federalizarea. După federalizare se poate realiza foarte uşor o secesiune a unei regiuni, deci chestia cu autonomia rămâne undeva în urmă, pentru că ţelul UDMR va fi realizat altfel.
- Pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre pactul Ponta-UDMR?
- E vorba despre nişte precedente destul de clare. Domnul Ponta şi USL au câştigat alegerile în toamna trecută fără drept de apel -70%. V-aduceţi aminte desigur că UDMR a fost solicitat la guvernare deşi n-avea absolut niciun sens. În plus, ştiţi foarte bine reacţia populaţiei româneşti. USL ca purtător de cuvânt al majorităţii populaţiei a luptat împotriva domnului Băsescu şi a tuturor aliaţilor săi. Cel mai fidel dintre aliaţi i-a fost UDMR-ul. Să ieşi exact în seara respectivă şi să-i chemi la guvernare, înseamnă că încalci ceea ce le-ai promis alegătorilor. Eu am impresia că în perspectivă PSD-ul şi domnul Ponta urmăresc izolarea PNL şi formarea unei alte majorităţi parlamentare. Singura soluţie pentru o altă majoritate parlamentară este UDMR.
Şi-apoi vedeţi în spatele grabei acesteia pentru regionalizare o mulţimede lucruri dubioase. Printre altele, am aflat săptămâna trecută la Târgu-Mureş că se urmăreşte scăderea pragului de la referendum de la 50 la 30% şi iată că s-a şi întâmplat. Regionalizarea va putea fi aprobată doar cu un sfert dintre voturile electoratului român contra a 75%. Asta înseamnă democraţie în ochii domnului prim-ministru. Şi evident – sunt sigur de asta – vor intra în joc şi manevrele oculte ale celor mai versaţi în acest domeniu din PSD care sunt domnii Hrebenciuc şi Cosmâncă. V-aduceţi aminte în 2003 când a mai fost o modificare de Constituţie? Atunci s-a inventat un lucru nemaiauzit în istoria electorală românească; votul în două zile. Reacţia populaţiei a fost una „nepotrivită” pentru ei şi chiar şi-a doua zi la ora 18 nu se atinsese pragul de prezenţă. În decurs de două ore Hrebenciuc şi cu SRI, evident, au făcut ca proiectul acela care avantaja evident în multe domenii UDMR-ul să treacă. La fel se va-ntâmpla şi-acum, dar lucrul cel mai grav este scăderea pragului la 30%. Apoi, după ce-a avut loc această conferinţă de la Târgu-Mureş privind regionalizarea, exact a doua zi, domnul Ponta s-a dus slugarnic la Congresul UDMR zâmbind în stânga şi-n dreapta. Eu sunt convins că există deja o înţelegere.
Acum vreo zece zile, reprezentanţii UDMR au ieşit şi-au spus cu fermitate şi cu încruntarea de rigoare că ei sunt împotriva oricărei forme de regionalizare, însă în spatele acestui comportament stă o înţelegere, pentru că dacă ar fi spus că sunt pro-regionalizare, suspiciunea românilor, mai ales a celor din Transilvania i-ar fi făcut pe aceştia să voteze împotriva regionalizării. Aşa, prin faptul că UDMR este împotrivă, poate că unii dintre electorii români vor vota propunerile acestea bezmetice ale guvernului.
- Avem situaţii comparabile în istorie?
- Întotdeauna când s-a lucrat la reîmpărţirea administrativă peste capul judeţelor- acestea fiind forma de organizare clasică a românilor, de tip roman – minoritatea maghiară a avut de câştigat. În 1938 în timpul dictaturii carliste s-au format 10 ţinuturi. Ca să-i mulţumească, în contextul acesta al formării ţinuturilor, regele şi ministrul de interne de atunci ,Armand Călinescu, au acceptat un lucru nemaiîntâlnit până atunci în relaţiile dintre stat şi minorităţi; ideea drepturilor colective pentru minoritatea maghiară. Era un pas, toate ziarele maghiare din Transilvania exultau. Conducerea României de atunci credea că astfel ungurii vor deveni susţinători cinstiţi ai statului român. Ş-a dovedit că în scurt timp, la Dictatul de la Viena, toţi s-au pronunţat împotriva statului român şi n-au cerut doar partea de nord ci şi restul Transilvaniei. Aţi văzut apoi şi comportamentul extraordinar de brutal împotriva românilor în timpul ocupaţiei, dar şi împotriva evreilor. Deci ei nu sunt mulţumiţi niciodată, orice le-ai da. În 1952, în alt regim de dictatură, s-au format din nou regiunile. Una dintre ele era Regiunea Autonomă Maghiară. Ordinul de formare a regiunii a venit de la Moscova şi conducerea românească l-a acceptat. Eh, s-a crezut că acceptând formarea regiunii, ungurii vor fi mulţumiţi şi va fi o mare veselie în ţară.
Dar eu am găsit la arhiva Camerei Deputaţilor două dosare masive din 1952 cu procesele verbale din timpul adunărilor din vara aceea în toate localităţile majoritar maghiare din Transilvania. Gheorghiu Dej a pus să se facă aceste întruniri pentru a testa fidelitatea ungurilor, el sperând că o să culeagă doar laude. Într-adevăr, din procesele verbale rezultă că erau mulţumiţi pentru moment, dar iată ce cereau în continuare la unison; - o republică secuiască, apoi un guvern separat maghiar, o armată maghiară, un coridor de unire cu Ungaria, monedă proprie, drapel propriu, justiţie şi administraţie doar în limba maghiară.
Aşa-i şi-acu’ după 1989. Văzând că nu pot printr-o lovitură de tip Târgu-Mureş să rupă Transilvania, au trecut la politica paşilor mărunţi, iar guvernele de la Bucureşti în prostia lor au spus; „las’ să le dăm asta că vor fi mulţumiţi”. Dar niciodată n-au fost mulţumiţi. Ţelul lor final este ruperea Transilvaniei. În realitate nu sunt supăraţi de statutul lor în România, deşi spun asta, ei sunt supăraţi pentru faptul că se află în România şi singura soluţie pentru a le fi bine este disoluţia statului. Şi revenim la regionalizare; se face regionalizarea şi ce se spune? Miniştrii ăştia mari susţin cu tărie că regiunile nu vor avea niciodată dreptul la relaţii diplomatice proprii şi nici armată. Dar, după ce se vor înfiinţa regiunile, va fi fiecare condusă de câte-un baron din ăsta regional. Fie prin mituire, fie prin şantaj aşa cum se practică la români aceştia vor fi aduşi să ceară şi dreptul de a avea relaţii diplomatice cu alte state pe motiv că relansează economia...motive se găsesc uşor, frazeologii la fel. Atunci vom avea mai multe state-n stat şi o federalizare din care se pot rupe bucăţi.
Să vă spun ceva ce părea că nu se ştia: Ministerul de Externe ştie cu siguranţă, dar cel care conduce azi Ministerul de Externe este o nulitate. O ţară slabă ca a nostră din punct de vedere militar şi economic trebuie să se menţină dacă are un Minister de Externe valabil. Singurul diplomat veritabil este domnul Bogdan Aurescu, dar pentru că el n-are apartenenţă politică, n-a ajuns şi nici nu va ajunge vreodată ministru. În anumite sfere superioare de la Bruxelles, sub influenţa deosebit de puternică a lobby-ului maghiar se merge pe ideea de a se sugera – şi o sugestie de la Bruxelles e obligaţie – României să se încadreze şi ea în mersul actual internaţional, adică recunoaşterea statului Kosovo, dar recunoaşterea statului Kosovo care s-a format prin secesiunea dintr-un stat naţional unitar va fi folosită ulterior ca precedent istoric. Şi iată cum ajungem înapoi în România. În 1999 când a fost războiul din Kosovo, un frate al domnului Tokes care trăieşte în Târgu-Mureş a spus clar într-o conferinţă publică; „ Cazul Kosovo va fi un precedent pentru Transilvania!”. În faţa acestor presiuni, cu siguranţă vom recunoaşte până la urmă provincia Kosovo ca stat, se va realiza un precedent, iar pe fundalul regionalizării şi disoluţiei puterii statului român se va face şi secesiunea. Ideea statului naţional unitar după regionalizare poate să rămână ea în Constituţie , dar nu va fi decât o formulă fără acoperire în practică.
Iată că foarte multe lucruri se leagă şi revin la ceea ce-am spus la Conferinţa de la Târgu-Mureş. Le cer tuturor românilor să voteze împotriva regionalizării şi acestui proiect de Constituţie care face posibilă regionalizarea.
- În cazul unui asemenea vot nu i se va da apă la moară preşedintelui care va creşte precum Făt-Frumos în sondaje?
Eu nu cred...Domnul Băsescu este ieşit din istorie, sau va intra în istorie ca un personalitate cu totul negativă a secolului 21 indiferent de ceea ce va face de-aici încolo şi trebuie să ne aducem aminte că el a pregătit foarte multe lucruri care au contribuit la situaţia de fapt din România. Cum de-a fost ales domnul Tokes europarlamentar dacă nu cu serviciile secrete ale domnului preşedinte? În judeţul Vaslui sunt 40 de unguri şi l-au votat pe Tokes 8000 de oameni. Şi-aşa a ajuns el mare demnitar al Parlamentului European cu un cuvânt greu de spus acolo, datorită acestui domn Băsescu care ar face orice ca să poată sta la butoane în continuare şi după cum vedeţi îi iese, pentru că actualul prim-ministru este un om slab şi de o laşitate extraordinară. Se ţine cu dinţii de scaun şi ar face şi el orice pentru a se menţine acolo, inclusiv toate aceste convenţii secrete cu domnul Băsescu.

[csaa]

Sti ce se va intampla in cazul confirmarii acestor previziuni? Ponta si PSD vor fi aruncati in lada de gunoi a istoriei acolo unde zac si cei din PNTCD. Mi-e greu sa cred ca vor asta.

[Donbazil]

Sal'tare!

Acuma dupa atatea " povesti cu talc"- (si mai putzin farmec), iaca una scrisa de-un j i d a n de-am meu.....
Iar virgină

de Ion Pribeagu



Tot high-life-ul Capitalei
Şi Grand-mond-ul din palate
Toţi ştiam că doctor Bimbo
Are o specialitate.

Respectiv, orice domnită
Ce-a greşit în pas de seară
Doctor Bimbo o "tratează"
Şi o face iar fecioară.

Multe fete de familie
Ce-şi pierdură chambra floarea
Au venit la el şi gata ;
El le-a refăcut "onoarea"

Şi-a venit la el şi Tanţa
Blondă dulce şi suavă
- Ce mă fac? De află mama
E dezastru, iau otravă!

N-o să afle nimeni, nimeni
Vii aicea pe la trei
Eu te "fac" la loc cu grijă
Şi dai zece mii de lei.

Şi-a plătit frumoasa Tanţa
A plătit cu înfiorare
Ce nu face o fată bună
Să mai fie "fată mare"?

După trei luni iarăşi Tanţa
Tot aşa plină de graţii:
- Doctore sunt disperată
Ticăloşi mai sunt bărbaţii !

Dar acuma chestiunea
Este foarte serioasă
Mă cunun cu-n om de lume
Şi vreau iar să fiu mireasă.

- Da, dar locu-i mai sensibil-
Zice doctorul- să ştii-
Ca să fi din nou virgină
Costă douăzeci de mii.

Si-a plătit de două ori
Zece mii de leuşcani
Fiindcă viaţa-i tare dulce
Când ai douăzeci de ani.


După patru luni sau şase
Tanţa cea fermecătoare
Iar greşeşte, şi iar plânge
Şi la doctor iar apare.


- Cred că-i cea din urmă oară
Zice foarte fermă Tanţa
Fiindcă-ndată după nuntă
Plec cu soţul meu în Franţa

- Foarte greu răspunse Bimbo-
Drept - privind în ochii ei
Foarte dificil şi costă
Patruzeci de mii de lei.


- Patruzeci? Dar ce-i faci oare?
- O! Îţi fac un lucru rar
Fiindcă acuma duduiţă
Am să-ţi fixez un fermoar

[modigliani]

Leatului meu cu dragoste :

[proapis13]

Ma,cum le gasesti tu numai pe astia de ma zgandara la inimatz ...trimite-mi un film de ala de-al nostru sa ma linistesc
salve

[modigliani]

...trimite-mi un film de ala de-al nostru sa ma linistesc
salve

Salve om bun !
Vine ..... in cinci secunde ! ( e de vazut , sa mor io ! )

[iunicu]

SOȚUL IDEAL

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge!”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân’departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU …

[alin75]

De unde a-i scoas-o nene?!
Buna rau!

Numai bine,
Alin

[Donbazil]

Sal'tare!
Asta n-are farmec....Da' are talc!....Deci, nu suntem chear asa de jos!....
http://www.zf.ro/business-hi-tech/un-or ... t-11066230