Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[delorin I]

Demontam astăzi încă un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.


Împăratul
E un moş senil şi c...omplet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.

Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.

Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.

Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un ***** – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.

Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.

Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.

Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.

Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem de basm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

[ignatov andrei]

Delorine, cea mai faina chestie, din basme, mi s-a parut urmatoarea:
La trei (sau mai multi) insi li se pune o intrebare:
- Cine este mai pretios, soarele sau luna?!?
Dupa o "caruta" de raspunsuri, vine si cel final, al celui care va lua si premiul (scapa cu viata, castiga o fiica proasta - vorba ta - sau...). Raspunsul:
- Luna este cea mai pretioasa, pentru ca ea lumineaza noaptea, pe cand soarele lumineaza ziua, cand si asa e ziua!
Corect, nu?!?

[delorin I]

) Eu cred ca basmele si povestile pe care le auzim, cu care am crescut ne cladesc intr-un anume fel, cu anumite asteptari! Oare o fi bine?

[un OM]

Cat la suta dintre copii mai citesc basmele, cred in ele?
Ceea ce inlocuieste basmul de demult, are acelasi efect sau vreunul mai bun?

[Mircea_63]

Basmele si ...manelele, reflecta cel mai corect realitatea

Porcariile invate in scoala, cum ca cine-i harnic si munceste...cine-i drept cinstit si bun...adevarul iese ca uleiul la suprafata... sunt doar vise. Eventual exceptii!

Cine-i Zmeu si se ridica prin fortele proprii...trebuie fackut si va fi. Ia uitati-va in jur si vedeti.

Manelele? Nu-mi plac, dar textele lor sunt adevaruri adevarate spuse cu voce tare.
Bani si dusmanii. Cand am bani si-mi mere bine, tati is prieteni cu mine. Cand n-am bani si-mi mere rau, nime nu-i prietenul meu.
Lumea e pe interes...Io in viata am avut noroc etc

Una sunt valorile morale spre care tindem si alta e realitatea.

Nu ma credeti? Uitati-va putin la clasa politica. La Baronii locali. Si la omul de rand care munceste cinstit pentru bucata lui de pita.
Ici colo sunt si exceptii. Oameni care chiar au reusit prin munca lor. Niste norocosi la urma urmei.

[ignatov andrei]

Nu ma credeti? Uitati-va putin la clasa politica. La Baronii locali. Si la omul de rand care munceste cinstit pentru bucata lui de pita.
Ici colo sunt si exceptii. Oameni care chiar au reusit prin munca lor. Niste norocosi la urma urmei.

Mai Mirceo, unde dracu' ai vazut tu "clasa politica"?!? Pai tu la "adunatura" ii spui "clasa"?!? Atunci cei de la scoala ar trebui sa se prezinte: sunt in "adunatura a-3-a"!

[Mircea_63]

O fi mai Andrei adunatura si nu clasa, dar ma uit si la "adunatura" de popor. La talpa tarii. Si e groasa talpa asta.

Unde naiba mai sunt valorile numite: munca, corectitudine?
Munca? Greu de gasit si deobicei pe bani putini. Nu mori, dar nici nu traiesti cu aia. Corectitudine? Are grija Statul sa ia...cat nu poti tu da.

Cu astea numai daca ai si noroc. Altfel... daca te ajuta Calul Nazdravan, Zana cea Buna, Regina Albinelor, Matusa Tamara, Loteria Vizelor, 6 din 49...

Nu zic ca daca muncesti si te duce mintea, mai ai si un dram de sansa, nu poti trai. Dar boul ala care e cinstit si vrea sa munceasca, nu i-a dat Domnul prea mult in tartacuta -nu e vina lui- dar vrea sa traiasca onorabil si cinstit, cu sansa nu s-a prea intalnit...ala ce face?
Bun, asta e lumea in care traim si gata! Insa aici sunt mai aproape de adevar povestile cu Zmei si Fefe, decat cele din scoala cum ca cine-i harnic si cuminte...

In Biblie zice sa fim pregatiti, ca nu stim cand vine Mirele. In viata la fel, sa fii pregatit. Nu stii cand trece sansa pe langa tine.
Dar fara sansa...cam rar. Povestile sunt adevarate!

Hai spune-mi ca Obama a ajuns acolo strict pe meritele lui si e cel mai tare american care merita postul ala. Pe naiba... s-a intalnit cu Calul. Drept e ca daca era dobitoc, putea sa se intalneasca si cu zece cai.
Tot de Fefe si de Cal e nevoie.

[delorin I]

Tot miracolul este de vina:) Sau oportunitatea pe care unii o au iar altii ba!

[paul]

Cand n-am bani si-mi mere rau, nime nu-i prietenul meu.

Mirceo, pe mine poti conta

[Mircea_63]

Saru-mana Paul! Mi-am notat.

[lucky5strike]

Haios, rau de tot, eccelent!