Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ INTRETINEREA ALBINELOR

[catalin.profiri]

Puietul in sac e un bun exemplu a felului in care efectul unui virus poate fi omis. In general ne gandim la puietul in sac, ca la un virus rar al larvelor in primavara si vara, in general asociat cu vremea rea si stresul nutritional. De fapt, intotdeauna a fost un virus extrem de comun, si poate fi gasit in albinele adulte de pe toate continentele la o rata ridicata, de-a lungul anului (Tentcheva 2004, Köglberger 2005, Berenyi 2006, Nielson 2008). Poate exista ca o infectie inaparenta la pupe, care ulterior se transforma in adulti infectati (Dall 1985).

Nu surprinzator, puietul in sac este gasit in coloniile care intra in sac ((Kulincevic 1984, Cox-Foster 2007, Bromenshenk 2008) Cu toate acestea, cineva s-ar astepta ca un virus atat de comun sa fie gasit in orice studio – asta nu inseamna ca el creaza problema.

Acum, intelegeti asta: in propria stupina, rar am vazut puietul in sac. Totusi, in ultimii 2 ani il vad frecvent. Notabil, l-am vazut cu regularitate in colonii care sunt in colaps, sau care isi revin dupa colaps. Aceste observatii, ma fac cu siguranta suspicios!

[catalin.profiri]

Puietul in sac este observant cand ucide in stadiul de larva (care moare intinsa pe spate, cu capul rasturnat – vezi Goodwin 2003). In mod normal este raspandit in timp de lucratoarele indeparteaza larvele infectate, si sunt expuse la fluidul ectidisial, puternic infectat, de sub piele. Numai lucratoarele tinere sunt infectate usor prin ingestia virusului – dar acestea sunt aceleasi lucratoare care in mod tipic, curate celulele. O data infectate, albinele doici si culegatoarele pot imprastia virusul prin saliva, laptisor si polen. Shen et al (2005), au mai descoperit ca puietul in sac poate fi transmis de regina, oualor ei, cat si de paduchele varoa. Voi intra in mai multe detalii despre virusii albinelor mai tarziu, dar intai lasati-ma sa citez din legendarul pathologist al albinelor dr. Lesley Bailey (1972):

“puietul in sac se acumuleaza in creierul albinelor infectate …fara a cauza simptome [sublinierea imi apartine]. Cu toate acestea, indivizii infectati zboara mai devreme in viata decat albinele sanatoase, iar culegatoarele infectate nu reusesc sa culeaga polen… Puntinele albine infectate care reusesc sa colecteze polen, contamineaza incarcatura cu o mare cantitate de virus. Infectia reduce mult viata lucratoarelor care au consumat polen”

[catalin.profiri]

Bailey a descoperit ca media numarului de zile de la care culegatoarele esueaza sa se intoarca la stupi scade de la 14 zile la albinele sanatoase, la 5 zile la culegatoarele infectate cu puiet in sac! Acest fapt ar putea avea implicatii majore in populatia coloniei (adu-ti aminte figura 3)si nu sunt alte simptome in albinele adulte decat faptul ca pur si simplu dispar. Acum nu sugerez ca puietul in sac este sursa pentru CCD, ci doar subliniez cat de usor este sa omitem contributia unei infectii inaparente a unui virus.

Si inca o bucatica mica de informative m-a lovit in mod deosebit: lucratoarele infectate… nu sunt in stare sa mentina nivelul metabolic obisnuit la temperature mai mici de 35ºC [temperature la nivelul cuibului], sau sa reziste la perioade mai reci. Va aduceti aminte cum coloniile de multe ori regreseaza in timpul perioadelor reci? Asta ne aduce la subiectul ……..

[catalin.profiri]

Doamne cu sange cald
Albina melifera este o insect care s-a adaptat la clima temperate, in mare masura le fel cum oamenii au facut-o - traind in adaposturi incalzite. Zoologul de la Harvard Bernd Heinrich descrie strategiile termice ale albinelor in 2 carti fascinante: Razboinicii termali si Economia bondarului. Spre deosebire de alte insecte, albinele mentin temperature corpului peste temperature mediului ambiental, atat individual cat si ca si colonie. Ele fac asta intr-un mod foarte istet – ele isi pot “decuple” aripile de muschii masivi de zbor de pe torace si tremura – in mare parte cum tremuram si noi pentru a ne incalzi. Cu toate acestea, albinele si-au rafinat tremuratul in asa masura incat o fac fara a se agita vizibil.

Si ele tremura. Tremura pentru a mentine temperatura in cuib la 34ºC. Albinele individuale tremura pentru a mentine temperatura muschilor pt zbor la cel putin 29ºC, temperatura sub care nu pot zbura. O albino care se pregateste sa zboare, tremura pentru a-si incalzi motorul zborului pana la aproape 38 ºC, si in mod normal mentine temperature la 35 ºC. Albinele din exteriorul ghemului mentin temperatula la minim 5 ºC, din moment ce sub aceasta temperature sunt prea reci pentru a initia tremuratul, si vor muri.

[catalin.profiri]

Cu toate ca toracele albinei este acoperit de un strat isolator, tot se va raci repede in aer rece daca nu genereaza caldura constant. Datorita legilor termodinamicii, pentru fiecare scadere de 6.6 ºC a temperaturii ambientale, albina trebuie sa munceasca de 2 ori mai mult pentru a ramane calde. Asa cum am mentionat mai devreme, culesul pe vreme rece aduce o mare uzura albinelor!

Cand albinele se intorc din cules in timpul unei zile racoroase, se poate observa cum ocazional se opresc pentru “a se odihni”. Ele nu prea se odihnesc! Mai degraba, ele au prierdut prea multa caldura din motorul de zbor (muschii toracici), din cauza “vantului” de 15km/ora care trece deasupra corpurilor lor, pe masura ce zboara. Ele au nevoie sa se opreasca pentru a se incalzi. Intr-adevar, o albina care apparent se odihneste, isi poate lucre muschii zborului mai mult decat o face una care zbiara!

[catalin.profiri]

O albina stocheaza combustibil pentru 15 minute de zbor in muschii zborului si aproape echivalentul a inca 15 minute in sange (Southwick 1992). Din moment ce resursele sunt epuizate, este dependenta de cantitatea de nectar pe care o are in gusa – si poate zbura mult mai repede daca gusa contine nectar bogat in zahar. Daca o culegatoare consuma combustibilul de zahar in timp ce zboara sau tremura, va muri pe camp.

Deci cum putem sti daca o albino intr-adevar se odihneste, sau isi munceste din greu pentru a se incalzi? Simplu: uita-te la abdomenul ei. Din imaginea din figura 5, poti cedea ca o mare parte din abdomen e ocupat de saci de aer. Acesti saci functioneaza ca pompe pentru a muta aerul proaspat efficient prin albino (mult mai efficient decat plamanii nostri). Insectele obtin oxigenul, si elimina dioxidul de carbon prin folosirea tuburilor ramificate numite trahei care se deschid spre aerul din exterior in niste gauri numite ????[spiracles – orificiu care conduce aerul spre trahee] pe laturile corpurilor lor – trei parti pe torace si 6 pe abdomen.

[catalin.profiri]

Diagrama a fluxului de aer in respiratia albinei. Cand albina “pompeaza” abdomenul, aer proaspat este tras in gaurile din torace, si iese prin gaurile din abdomen

[catalin.profiri]

Pentru ca sa ventileze, albina isi “pompeaza” abdomenul ca si un acordeon, si deschis si inchide gaurile de aerisire asa incat absoarbe aer in sacii traheali din torace si il elimina prin gaurile abdominale. (Stoffolano nd). Cea mai mare gaura de admisie este este in torace si este protejat de “par” pentru a preveni intrarea prafului si a parazitilor (cu toate ca paduchele tracheal poate intra prin aceasta gaura in albinele proaspat eclozionate din familii vulnerabile).

Deci daca o albina care apparent se “odihneste” isi umfla abdomenul, stii ca ea lucreaza cat de greu poate pentru a se incalzi – pompeaza oxygen in muschii zborului, si elimina dioxid de carbon. Acest sistem de ventilatie, cu flux de aer intr-o singura directive este extreme de efficient. Intr-adevar, cand zboara sau tremura, albinele opresc actiunea de pompare pentru a minimiza expunerea tesutului la oxigenul daunator.

Albina are un sistem intelligent de schimb de caldura la brau (petiola) ceea ce previne caldura toracica sa fie pierduta in abdomen. Abdomenul ramane neincalzit. Cu toate acestea, albina foloseste hemolinfa (sangele) sa pompeze caldura in cap! Prin plasarea capului sau toracelui in fata unui perete al celuluii sau capacelii, albina poate transfera caldura considerabila puietului (figura 6)

[catalin.profiri]

Figura 6: La stanga este o vedere termografica de sus a 3 albine in cellule goale, adiacente puietului. Albina de sus genereaza cea mai multa caldura. Notati cum caldura este transferata in cap. La dreapta este o vedere laterala la 2 albine in cellule. Cea de sus se odihneste, cea de jos genereaza caldura. Asteriscurile marcheaza peretii adiacenti pupelor. Linia alba este centrul fagurelui. De la Marco Kleinhenz, Brigitte Bujok, Stefan Fuchs si Jürgen Tautz (2003) Albine calde in celule din cuib: incalzind din interior. © 2003 Cu permisiunea The Company of Biologists Ltd.

[catalin.profiri]

Abilitatea de a transfera caldura capului permite albinelor melifere sa efectueze inca truc frumos – ele pot zbura la temperature care ar omora majoritatea insectelor (pana la 45ºF). Ele realizeaza aceasta prin folosirea capului cald ca un radiator, si daca e necesar, transpirand un strop de nectar din gusa prin evaporare! Sunt frapat de cat de uimitoare e albino – poate pastra o temperatura constanta similara cu a noastra, se poate racori cand e necesar, sa transfere caldura progeniturilor, si sa regleze contitatea de oxygen la care isi expune tesuturile!

OK, am deviat, deci lasati-ma sa ma intorc la intrebarea, Ce factor(i) ar putea preveni intoarcerea unei albine care a fost initial destul de sanatoasa ca sa zboare din stup? Evident, o stropire cu pesticid, dar acele circumstante sunt in general destul de evidente, si deseori sunt gramezi de albine in spasme in fata stupului. Mai degraba, am putea sa ne concentram pe abilitatea de a zbura. Depopularea brusca a unei colonii, fara prezenta albinelor moarte, inseamna ca albinele au plecat, si nu s-au mai intors.

[catalin.profiri]

Albinele care nu se intorc au fost sufficient de sanatoase pentru a-si porni motorul de zbor si pt a zbura, deci este putin probabil sa moara dintr-o data.

Mult mai plauzibil, pur si simplu nu au putut sa aduca temperatura muschilor zborului inapoi la temperature de decolare din moment ce au racit parasind colonia calda. O albina poate sa isi creasca temperature toracica cel mult 1ºC peste temperature ambientala in timp ce zboara. Asta inseamna ca daca zboara pe vreme de 13ºC, din moment ce paraseste caldura cuibului, foarte putin va fi in stare sa isi tina muschii aripilor pana la temperature minima de operatie (30ºC) – de aceea albinele nu zboara mult la temperature sub 13ºC. Si daca o fac, de multe ori nu se intorc.

Deci se pare ca ar trebui sa ne uitam la factori care afecteaza abilitatea albinei de a-si incalzi muschii toracici ai zborului. Cele mai probabile sunt varsta, nutritia slaba, si / sau boala – in mod special orice boala care afecteaza musculature zborului, nervii care o controleaza, sau conversia energiei.
Raportul preliminar CCD (van Englesdorp, et al 2007) descrie unele patologii evidente ale muschilor zborului, incluzand “noduli albi” si “multimi cristaline”. Si aduceti-va aminte de descoperirile lui Bailey detaliate mai devreme, ca albinele infectate cu virusul puietului in sac racesc mul mai usor, si nu puteam sa mentina un ritm metabolic normal din moment ce raceau sub temperatura din cuib. Sunt nerabdator sa aud de orice cercetare legata de felul in care un anumit pathogen ar pute accelera “imbatranirea” muschilor zborului.

[catalin.profiri]

Oricare ar fi mechanismul specific, cel mai probabil motiv pentru care albinele zboara si nu se mai intorc, e simplul fapt ca o data iesite in afara stupului, nu au putut genera destula caldura la nivelul muschilor zborului pentru drumul inapoi.

Aceasta aduce intrebarea aditionala daca un factor cauzeaza aceste ca albine cu deficiente in zbor sa paraseasca colonia la temperature nefavorabile. O ipoteza intriganta se bazeaza pe ovservatiile ca inainte de unele colapsuri recente, coloniile pareau a fi “nelinistite”, albinele posibil sa fi plecat de pe puiet spre urdinis, sau ca fagurii au devenit respingatori pentru albine. Un pathogen sau conditie care schimba comportamentul albinelor ca sa plece din stup la o varsta frageda, pentru a initia culesul la temperature inadecvate, sau ca sa abandoneze stupii sis a intre in altii ar putea cu siguranta cauza o depopulare.

[catalin.profiri]

Concluzii
Diminuarea coloniilor aparent sanatoase pare sa fie in mare masura o functie a efectului combinat al varstei de debut pentru cules (sau iesirea din stup), si numarul de zile pe care culgatoarele il supravietuiesc. Daca media varstei culegatoarelor pana “esueaza sa se intoarca” scade la numai cateva zile, dinamica populatieii trece serios pe rosu, si observam ca colonia se micsoreaza pentru ca albine din ce in ce mai tinere sunt fortate sa se schimbe de la activitati de crestere a puietului la cules.

Mai multi factori pot incuraja culesul la o varsta frageda, sau sa acelereze imbatranirea culegatoarelor – in special nutritia slaba si nosema, care deasemenea creste vulnerabilitatea in fata bolii si a stresului. In unele colapsuri, ceva pare sa cauzeze o neliniste a albinelor sau o respingere fata de faguri.

Unele boli, in special nosema, paduchii, si virusii, scad rata de supravietuire fara nici un symptom apparent. Efectul oricarui factor este maximizat cand culegatoarele parasesc caldura cuibului in vreme rece, pierd caldura corpului, si mai tarziu nu sunt in stare sa se incalzeasca pentru drumul inapoi. De aceea, micsorarea de primavara si toamna sunt observate la debutul unor perioade reci.

[catalin.profiri]

Aceasta este regretabil pentru apicultorii care se pregatesc pentru polenizare la migdali. O perioada rece in toamna, sau aproape de inceputul infloririi poate transforma o stupina care arata profitabil, intr-o gramada de tinichele aparent peste noapte! Putem doar spera ca intelegerea ulterioara a cauzelor ce duc la asemenea colapsuri, sa ne ajute la evitarea lor pe viitor.

Am vorbit cu un numar de apicultori care au adus cu success colonii puternice la polenizare de migdal in acest sezon. Nu pare sa fie o formula singular de success, sau o potiune magica, ci mai degraba, cresterea de bun simt ar putea fi cea mai buna abordare:

• Fii silitor in lupta cu varoa! Nu lasa vre-o data ca nivelul sa ajunga ridicat. Orice numar de metode va lucre pentru a tine paduchele sub control. Dar cu siguranta trebuie scazut nivelul de paduchi in August cel tarziu. Asta va ajuta sa tineti virusii sub control
• Monitorizati infestatia cu nosema, si tratati in timp util daca e necesar. In special verificati coloniile care nu se dezvolta normal.
• Nu cocolositi coloniile care nu prospera, sau care au puiet razlet. Omorati-le sau schimbati-le matca! (unii apicultori de success, inlocuiesc matcile de mai multe ori pe an!) Luati coloniile bolnace intr-o curte de carantina.
• Mentineti nutritia coloniei buna in ceea ce priveste polenul, in special vara tarziu si toamna. Mergeti la o pasune mai buna, sau hraneste-ti albinele daca e necesar.
• S-ar putea sa fie intelept sa mentii diversitate genetica in operatiunea ta, din moment ce coloniile variaza in rezistenta la diferiti patogeni. Familiile cu rezistenta naturala ajuta mult in drumul spre success.

[catalin.profiri]

Nu mai scriu si referintele, le gasiti aici: http://scientificbeekeeping.com/old-bee ... es-part-2/
Spor la citit si luat aminte.
Sper sa va ajute materialul.
Catalin.

[catalin.profiri]

PS: nu am idee care este echivalentul in romana pentru spiracles. Sigur va pricepeti mai bine la biologie decat mine, poate ma puteti ajuta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Respirator ... of_insects