Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?

[Bambucha]

Ma incearca un mic sentiment de invide la ce libertate pura ati trait acolo la peste 5000 m. Imi aduc si eu aminte ce curatenie era prin portofel in '90, d-aia nici nu-mi permiteam sa plec decat prin carpati impreuna cu prietenii; cu un litru de saniuta si un borcanas de miere de FS la 2 oameni faceam trasee de 10-12 ore iarna zile-n sir.
Foarte mult umor in aventurile voastre, am gustat din plin!

[echo]

Stai Bambucha ca mai urmeaza , asta a fost cea mai plina de aventuri expeditie la care am participat.


Partea a 2-a - In Muntii Caucaz - Aclimatizarea pe valea Adyl-Su



Bun, deci ajunseram in campul de la baza al mutilor Caucaz. Se numea “Elbrus Lagher”
Am pus cortul, am dat drumul la mancare, amplasare, spalat, curatat, legatura cu administratia campului, ma rog - tot tacamul ce presupune instalarea unei tabere de baza.

Nalchik, dupa cate imi aduc aminte, este capitala regiunii Kabardino-Balkaria, o republica Caukaziana. Plecand din Nalchik si mergand spre Sud, ai in fata lantul Caucazului, spre Est incepe Cecenia, Ingusetia, Osetya de Nord, spre vest Cerkezia, o alta republica Caukaziana. Spre Elbrus se intra pe valea Baksanului, un rau de munte ce izvoraste din ghetari si care in apropiere de Terskol, o statiune de munte, primeste pe partea dreapta un tributar - Adyl-Su pe a carui vale este tabara Elbrus unde eram si noi.

Pe valea Baksanului, mergand spre Caucaz, in fata Ebrus-ul

Valea Adyl-Su este una dintre cele mai frumoase, oferind vedere directa catre cele mai frumoase varfuri muntoase din acea regiune: Shelda, Ghermaghenov, Dongozhurun, Dzhangtugan, Ushba, etc si catre niste ghetari magnifici.
Planul nostru a fost sa mergem mai intai vre-o saptamana pe acesti munti si ghetari de pe valea Adyl-Su, una la mana pentru a face o aclimatizare inainte de a ataca Elbrus-ul si doi, peisajele cele mai frumoase sunt pe aceasta vale, Elbrus-ul ofera doar altitudine.

O fotograie, cum zicem anterior, erau peste tot amplasate tunuri, etc. Cica "pentru avalanse", adica sa genereze avalanse controlate... ma rog...

Mentionez ca alpinismul de altitudine, spre deosebire de cel de stanca, necesita o aclimatizare a organismului. Din ce se urca mai sus, aerul este mai rarefiat si organismul slabeste , isi reduce din functii, creierul intrand in asa numita “foame de oxigen”. Pentru a evita pierderea cunostintei, alpinistii fac asa numita "aclimatizare", care consta in urcarea unei altitudini, sa zicem de la 2500 la 3800, se sta acolo cateva ore, se coboara inapoi, a doua zi se muta tabara la 3500-3800, , a trei-a zi se urca la 4500, se intoarce la tabara anterioara, si tot asa, sunt diferite scheme, in functie de altitudinea finala la care se doreste a se urca. De exemplu, in Aconcagua am avut tabara de baza la 4300 m si tabara intermediara la 5800, pentru a ajunge la 7000. In Hymalaya, (nu am ajuns personal acolo, inca) ultima tabara (de atac) se face undeva sub 8000 de metrii (7200-7800) de unde incepe “zona mortii” (zona in care organismul nu poate rezista mai mult de cateva ore -4-8-12, pana la o zi, timp in care sufera afectiuni iremediabile – vase de sange sparte, degeraturi, endeme, etc). Deci cam asta e aclimatizarea – obisnuirea corpului cu altitudinea, lipsa de oxigen, presiunea scazuta si acesta era scopul nostru pe acesta vale.

Asadar vre-o 7 zile parca ne-am tot umblat pe aceasta vale, calare pe ghetari, pe ravene, din tabara Elbrus mutandu-ne mai sus, parca pe la 2900 valea Gostinitza, o caldare glaciara de la baza muntelui Dzhangtugan si Donguzurun. (mai tarziu cand am invatat limba rusa am aflat ca Gostinitza insemna “hotel” ).

Valea Gostinita calarea glaciara d unde se pleca pe muntii si ghetari din jur.

Am batut pe aici toate recordurile noastre de inaltime anterioara (Moldoveanu are doar 2544 m ) pe ghetari, pe Dzhandtugan, parca peste 3900, si ajungand pana peste 4400 parca, pe Dongozurun, escalada pe pereti de gheata pe ghetarul Shelda, etc... . Fiind absolventi de Mediu, printre multe altele, am facut in facultate cursuri de geologie, geomorfologie, glaciatiune, etc, dar evident can u vazusem nici un ghetar pana atunci, plus toate formele de relief care le genereaza un ghetar, le aveam acum sub ochii nostrii… Excitarea era la maxim, fotografiam mai ceva ca japozezii., filmam, ce mai PARADIS. Din pacate marea majoritate a fotografiilor si dia facute atunci, care au fost si cele mai frumoase, s-au pierdut intre-un episod care o sa il povestesc mai tarziu.

Dupa ce am terminat acesta aclimatizare am coborat inapoi in campul Elbrus, am mai stat acolo si de acolo am luat-o inapoi pe valea Baksanului spre Elbrus. Am trecut iarasi prin statiunea Terskol, unde am mancat un bors adevarat rusesc, cu sfecla si smantana… si am mers mai departe la punctul terminus Azau – o micro-statiune, punct de plecare pentru schiorii care schiaza pe pantele Elbrusului.

De acolo pleca telecabina pe primii 500 m altitudine. Cum era dupaamiza deja, ne-am gandit sa nu luam telecabina, ca doar nu eram la Sinaia, ci sa urcam la pas a doua zi, intre timp am pus cortul la 200 m de cladirea telecabinei .

MARE GRESEALA !!!! Aici urma sa primim cireasa de pe tort ca acestei expeditii !!!

[echo]

Fotografiile care le postez acum, putine sunt ale mele personale, neavandu-le cu mine acum, plus ca foarte multe s-au piedut.

Fotografii cu varful Dzangtugan, parca undeva la 3900 - 4000 m :

la baza lui, sub acel ghetar, e valea Gostinitza, de unde am plec pe ghetar, in sus pana in culme si apoi in drepta pe creasta:

Vazut de pe o creasta paralela

Vazut din zona de acumulare a getarului, chiar sub varf. Aici am cazut intr-o crevasa, prin zapada, pana la brau, sub picioare aveam doar gol, noroc cam-am infit cu coltarii in pertele de gheata... .

[echo]

Un grohotis chiar de sub varful Dzangtugan:

Varful Ghermaghenov:

Valea, varful si ghetarul Shelda. Nu am urcat p acest varf, doar ghetarul l-am explorat, "ne-am rupt in figuri" cu escalada pe perete vertical de gheata numai in pioleti si coltari

[echo]

In Terskol,
restaurantul Kupol und am mancat borsul rusesc .. suuuupper !!!! (mi ales dupa o saptamana numai de conserve, supe si piure la plic)

Elbrus vazut de langa statia telecabinei:

Tot Elbrus, din Azau:
se vad niste stanci mici in stanga (in relitate sunt enorme), acolo am pus tabara de baza, e scred ca pe la 3800sau 4200 m alt

maine scriu cu "cireasa" si Elbrus-ul

[victor s]

nu se putea sa trec prin paginile tale personala si sa nu-ti las un semn... ...
interesante expeditiile tale si astept cu deosebit interes viitoarele tale postari, dar cu acelasi interes astept si ceva poze cu interioare de stupi, regine, trantori...si cam tot ce tine de apicultura...unii (ca mine) si-ar dori sa ajunga si ei la 40 de unitati...dar asta este alta poveste !
toate cele bune !

[Ioan Guist]

Gata mi-o trecut

[Adi Hodis]

Fain ... tare fain ... da´ oare cum as putea aduce tunul ala acasa ???
Are bataie mare ??? ... ca sa stiu la ce distantza sa-l amplasez ... stii " de ce "

[echo]

Gata mi-o trecut

pai ce avusesi?? suparat??

[echo]

Fain ... tare fain ... da´ oare cum as putea aduce tunul ala acasa ???
Are bataie mare ??? ... ca sa stiu la ce distantza sa-l amplasez ... stii " de ce "

Pai cred ca bate exact pana aculo unde este "avalansa" Nu ma pricep, dar gandindu-ma ca la teava aia lunga cred ca are bataie lunga si precisa., Avionu' sigur il iei, zici ca a fost tantar.. ca tu erai departe si asa ti s-a parut

Despre adus acasa nu stiu.. depinde cat de mare ai buzunarul, dar de folosit acolo nu e o problema. Ne-am intalnit la intoarcere cu un Kabardin (localnic din republica aia) si ne-a invitata data viitoare la el. Noi zicand ca zona e periculoasa, ne-a asigurat el ca se rezolva: "veniti la mine, va dau cai, kalashnikov, pusca cu luneta, grenade, ce vreti voi, nu se atinge nimeni de voi !!!" Apropo - o grenada era 5 usd !!

[echo]

nu se putea sa trec prin paginile tale personala si sa nu-ti las un semn... ...
interesante expeditiile tale si astept cu deosebit interes viitoarele tale postari, dar cu acelasi interes astept si ceva poze cu interioare de stupi, regine, trantori...si cam tot ce tine de apicultura...unii (ca mine) si-ar dori sa ajunga si ei la 40 de unitati...dar asta este alta poveste !
toate cele bune !

Multumesc de aprecieri Victor, totusi 40 unitati nu reprezinta nici o performata, sunt asa.. "de gust", ma uit si eu cu speranta la maestrii.... In ceea ceea ce priveste fotografiile apicole, o sa mai pun ce am, dar meseria apicola e la greii forumului, nu la mine, sunt eu insumi uncenic... uita-te la Adi, Bunka, Pupe, Gica, Janese, si altii, acoloo... DA !!
Da' las' ca le suflam noi in ceafa curand..

[victor s]

nu este adevarat Echo, eu am 10 bucati, iar in perioada marelui cules am crezut ca n-o sa reusesc sa duc la capat treaba cu extractia mierii ! (asta se datora si faptului ca eram singur)
i-mi inchipui ce munca este la 40 si deasemeni ce munca intra la cateva sute...
de ''gust '' sunt 2 maxim 3 stupi... ce depaseste, deja este mai mult decat hobby ! (sa nu uitam si partea financiara investita; numai cu ceara de la 40 de stupi si tot poti sa-ti faci o vacanta frumoasa pe malul Mediteranei... )

[echo]

Victore eu iti urez sa iti iei ajutoare si tot sa nu faci fata la extras miere ... In fiecare an !!!


Partea a 3-a - Elbrus

Cum ziceam , am pus cortul la vre-o 200 m de statia de telecabina . Ne-am spalat, schimbat, mancat, o parte din echipament de care nu aveam nevoie l-am ascuns in padure printre stanci, am organizat rucsacii ca a doua zi doar sa ne sculam, sa strangem, cortul si sa plecam. Era 11 August , ziua cu eclipsa totala de Soare, pe care am urmarit-o in Terskol, imediat dupa borsul rusesc. Seara s-a pornit o furtuna teribila, ploaie, fulgere, vant…

Undeva in la margine padurii eleia din stanga am pus cortul, cam une este cladire asa noua:

Pe la ora 24, cred, oricum era noaptea tarziu, ploua, simtim dintr-odata vanzoleala mare in jurul cortului (eram singurul cort de acolo), lanterne, strigate, picioare in cort. La inceput ne-am enervat: “ma care (..) ma-sii s-a impiedicat de cortul nostru?? “ . Curelus deschide usa la cort si.. cade in c*r : “Baaa astia au pistoale !!! “
Stupefactie generala… aia urlau afara, “davai-davai”, cu lanternele in cort si cu pistoalele in fata lanternei ca sa le vedem bine..
Ne-au scos afara din cort, si ne-au pus in genunchi pe fiecare cu pistolul in cap. Erau 5 bucati, mascati, 3 dintre ei cu pistole, 2 cu bate de baseball. Aia cu batele de baseball s-au pus in spatele nostru, unul cu un pistol in fata mea, eu eram la mijloc, si ailalti doi au intrat in cort.

Ne-am “luminat” imediat – eram jefuiti !!! Ii auzeam pe aia din cort cum desfaceau totul cautand prin rucsaci.

Purtam parul lung atunci si eu si Dragos (Curelus) , Johnny tocmai se tunsese inainte de expeditie. Ala care statea in fata noastra ne-a controlat la moaca sa vada daca nu om fi fete… bine can u am avut fete cu noi!!

Acum, situatia era nasoala, m-am gandit sa sar la ala cu pistolul. Pe vremea aia avem 72 kg numai muschi si vitamina.. faceam arte martiale de multi ani, Santa (lupta libera din Wushu), iar sport am facut toata viata, si eram sigur ca puteam sa il fac muci instantaneu. Totusi, evaluand la rece, (nici nu era greau ca ploua de rupea) mi-am dat seama ca de impuscat nu ne vor impusca ca ar fi facut-o de la inceput daca asta vroiau. Imi era totusi frica de aia din spate sa nu ne paleasca cu batele la plecare. Si m-am mai gandit la un aspect: poate ca il rupeam pe ala din fata si poate chiar apucam sa ii iau si pistolul, dar daca se intampla sa raneasca pe unul dintre noi eram mancati… intr-o tara straina, fara sa cunoastem limba, fara prea multi bani la noi, situatie de granita, cu razboi civil la nici 200 km distanta… deci era naspa…

Pana la urma au iesit aia din cort, nu am vazut cu ce, ca aveam lanterna aluia in ochi iar aia din spate ne impingeau cu batele sa nu ridicam capul. Ne-au bagat inapoi in cort, punandu-ne in vedere sa nu cumva sa anuntam la politite (Militia… pak-pak!!!) , au prabusit cortul peste noi si au plecat…

S-a lasat liniste, doar ploaia… Am realizat ca suntem vii, nevatamati… Totusi nu stiam care e situatie, ce luasera…
In cort.. dezastru, totul intors cu curul in sus.. bezna totala… Am inceput sa cautam, am gasit pana la urma aragazul si o bricheta in buzunarul lateral al cortului unde stiam ca sta de obicei... Am aprins aragazul ca sa facem lumina… Lanterna nicaieri.

Am iesit afara, sa aranjam iarasi cortul, l-am intins, si am intrat sa evaluam situatia. Singura sursa de lumina – aragazul. Deja ne gandeam ca suntem terminati daca ne-au luat pasapoartele… totusi rascolind prin masa compacta din cort, am gasit un pasaport !!! Uraaaa !! deci sunt si celelalte !! Si intradevar, le-am gasit.. Ne-am linistit putin, continuand am mai gasit 2 surprize placute: ne luasera banii, dar cum noi ii impartisem, in borseta mea erau rublele, la Curelus dolarii ramasi neschimbati si Johnny suma neatinsa. Am gasit in borseta lui Johhny toata suma lui, restul borsetelor goale….deci aveam si bani sa ne intoarceam acasa!!!

Mai mult, aveam cu noi un aparat foto Zenit, un aparat foto compact, si.. o camera video 8mm nou-nouta , imprumutata de la unul dintre sponsori, daduse pe ea 800 marci si nici nu apucase sa o foloseasca!! Cum am zis, rucsacii erau facuti, a doua zi doar sa strangem cortul si sa plecam pe munte, astia daca erau hoti destepti, doar luau rucsacii si plecau, nu rascoleau de dementi… Zenit-ul si camera video erau intr-un rucsac mic, de umar, negru, carat de Curelus, el fiind geniul foto-video, si seara il pusese in coltul cortului, chiar la capul lui, unde l-am si gasit!!!! Intuneric fiind, aia grabiti si rucsacul negru, nu l-au vazut !!

Fericire mare !!! Eram vii, intregi, pasapoarte, bani de intors si nici nu pierdusem camera imprumutata!!!!

Ne-am culcat si dimineata am facut evaluarea finala. Luasera banii gasiti, o lanterna, aparatul foto automat care era la mine in borseta, un cutit , un polartek, pantalonii mei de tura si geaca lui Curelea (amadoua erau rosii... de'.. sa faca omu’ set complet - in poza de pe varf sunt in pantalonii lui Johnny), au scos filmul din aparatul automat si au desfacut toate filmele care le-au gasit, de aia nu avem prea multe fotografii de pe valea Adyl-Su si Baksan, doar ce ramasesera pe filmul din Zenit, si… cam atat Ei de fapt cred ca venisera dupa bani…

Avem inregistrat pe camera video a doua zi dimineata, niste fetze plouate, “au venit azi-noapte peste noi in cort, cu pistoale…. “ injuraturile de rigoare si tot tacamul….

Nu stiam ce sa mai facem, sa plecam acasa… moralul tindea catre minus infinit… Pana la urma, dupa ce am terminat evaluarea de mai sus si ne-am dat seama ca nu stam chiar catastrofal… am zis – MERGEM PE MUNTE!!!! Ii… F.. in G….de rusi!! MERGEM PE MUNTE !!! nu am venit pana aici degeaba… !!! Am strans si am plecat…

Am inceput sa urcam, la inceput pe panta muntelui, Elbrus-ul fiind un vechi vulcan inactiv acum, era in mare parte roca, tuf vulcanic. De la 3300 in sus, unde este si punctul terminus pentru telecabina si este amplasat si un observator astronomic (Mir), incepe ghetarul Elbrus, care curge pe toata panta muntelui, acumulandu-se in caldarea dintre cele 2 varfuri (cel estic si cel vestic)..

Obsrvatorul Mir, vazut cum urcam pe ghetar:

Am urcat pana pe la 4300 m unde am pus tabara, in partea dreapta a ghetarului cum te uiti spre munte, e o formatiune stancoasa , stancile Postukhov (stancile Ciobanului cred – rus. postuh = cioban ).
Acolo era si un refugiu salvamont din lemn, mic-mic, genul la casutele din capinguri la noi, iar “peste drum” adica peste limba ghetarului era refugiul montan Pryut 11, construit cred ca in perioada interbellica de catre vanatorii de munte , din piatra, care la data cand am fost noi era ars, o ruina.. Acum am inteles ca l-au refacut..

Am pus costul, masa, culcare. Meniu ce aveam: cum am zis, de baza pentru cina, masa principala, erau conservele de fasole si .. slana frate !!! … hmhmhmh… Taiam niste bucati de slana, le caleam in oala, adaugam peste ele conserva de fasole, si apa sa o diluam. Daca vroiam sa facem ciorba de fasole puneam mai multa apa si un plic de supa instant (fara taitei),daca vroiam doar mancare de fasole, puneam mai putina apa... Aveam crutoane la greu (facute de mine- painea taiata in cuburi foarte mici si prajite putin in cuptor), pe care le adaugam in loc de paine, si la sfarsit puneam deasupra un ceai !! Alcool nu am baut niciodata pe munte.. Sau: ciorba, supa la plic, peste care puneam niste bucatele de branza sfaramata si .. crutoane. Fulgi de cartofi: faceam piure-ul in oala, cu niste lapte praf, sare, o.. minunatie.. si separat caleam putin, cat sa o uscam, niste bucatele de slana afumata. Turnam totul deasupra piure-ului, cu tot cu grasimea topita si.. desfat nenica. !!!

Naspa era cu spalat-ul vaselor, ca apa trebuia sa o topim din zapada… mai mereu magareata cadea pe Johnny, ca eu eram responsabil cu pregatirea mesei, iar lui Curelea i se rupea, cum ca decat sa consume apa, mananca si maine tot de acolo:
“Ce are ba daca supa de pui iese si cu aroma de fasole?? Sau ceaiul cu niste grasime pe deasupra?? Sunt calorii!!! “
“Baaaaaa !!! toti gugulanii tai asa mananca.?? “
“Lasa maaa, imi spuneti mie .. dinashtia… “

A doua zi, am inceput sa urcam. 4600, apoi 4800 si am zis – gata!! maine atacam varful .. Pe 16 dimineata pe la 4, incepem .. urcam, urcam.. pana sa ajungem in saua dintre varfuri, unde ne ia pe toti raul de altitudine. Dureri de cap, ameteli, dezorientare, nici un pic de putere… Ne-am intors la cort, toata ziua am bolit.. imi batea inima de credeam ca fac infart.. Nu ne aclimatizasem.

Din punct de vedere fizic, eram beton !! Pot spune ca am dat clasa la toti care au fost in anul ala in Caucaz… aveam o viteza la urcat de nu ne statea nimeni in fata, depaseam tot.. Pai cati munti bagasem noi in Carpati inainte de asta?? Cand o luam pe panta in sus parca mergeam la vale.. Curelus striga dupa rusi “Baaaa scoate sufa sa va luam la remorca… / ruski - vorba poietului - sticla sa fi fost de fier.. ce brand aveam!!! “ si in barba toate uraturile de “bine” care le stia el…. Si le zicea ceva.. ca banatean fiind, le lua incet.. motodic..

Pe 18 ne trezim iarasi, si incepem iar sa urcam, era OK, urcam, urcam, totul ok in forma buna, nici o problema, ajungem in saua dintre varfuri, la care Johnny cade jos in zapada… au, au, au … se tine cu mana de burta..
“bai ce are asta?? “ Il lasam sa se odihneasca, dar nu putea merge… parca ar fi fost constipat.. Curelea il incuraja cu umorul lui tipic – “baa, du-te de te caca in mormanul ala de zapada!!” pana la urma se mai linisteste si luam hotararea ca el coboara inapoi usor-usor la cort iar eu cu Curelea atacam varful.

Din sa, cred ca am mai facut vre-o 50 minute pana pe varf unde in sfarsit am ajuns… Emotie mare, mai ca imi venea sa plang de fericire.. Cate indurasem sa ajungem pana aici !!!! Fotografii, camera si inapoi fugutza sa vedem ce e cu Johnny.

Pot spune ca la coborare e mai naspa decat la urcat, cel putin asa mi-se pare mie in general, nu numai acolo.. la urcare am un tzel, dar la coborare ce?? Dealtfel cam 80% din accidentale montane se intampla la coborare de pe varf, nu la urcare..

Ajungem la cort.. Johhny .. missing in action… “ma... ce dreaq?” Mergem la salvamontii aia de langa noi si ne da un biletel de la Johnny cum ca l-au dus aia mai jos, la statia de telecabina ca acolo era un doctor sa se uite la el.

Strangem tot, inclusiv rucsacul si bagajul lui Johnny si plecam la vale. Repet ca initial bagajul fiecaruia dintre noi avea 51 kg, acum se mai subtiase ca mancasem din el, dat tot era ceva greutate, care am impartit-o intre mine si Curelea, plus ca eram terminati de pe varf…

Ajungem noi jos la telecabina unde dam de doctor, de fapt tot alpinist era si el, de meserie chirurg, venit cu salvamontistii sa urce pe Elbrus. Ne explica cum ca Johnny e la oficiul salvamont, a avut ceva ca o ocluzie intestinala, i-au facut 2 injectii si i-a trecut. Tot Curelea: “Vezi bai Matei, nu i-am zis io sa se cace??? “

Il vedem si pe Johnny cum vine pe carare dinspre cladirea salvamontului, fresh, nu mai avea nici pe dreaq dupa injectiile alora, ba mai mult il indopasera cu mancare si ne povestea noua cum mancase el “ciupercute pe tabla, cu sare si unt, si niste cartofiori prajiti..” de ne venea sa il troznim peste bot, noi fiind plini de supa la plic !! Ma rog “era bolnav”, a scapat cu asta…

Hotaram sa punem cortul acolo , ca doar nu eram prosti sa coboram in Azau iarasi sa ne mai taxeze unii peste noapte, asta daca nu ne ajunsese de prima data… urmand ca a doua zi dimineata sa ne trezim devreme si sa incercam sa ajungem pana la Nalchik.

[janese]

ma uit si inima-mi zice ca e fain...dar dupa ce am inchis...gura ziceee....voi nu suntetzi muncitzi ma!!!!acelasi efort si conditie fizica, faceatzi si la sapa pe camp!!!!
ps,.....semneaza ..janese ..,,sapashu"...nu sherpashu...maaaaaa!!!!

[gica]

Acolo e un tun de antiaeriana de 100 de mm.
Bate 11.000 metri in sus cand e saltata teava la 87 de grade (max.) si 20 km distanta cu teava la 45 de grade.
Foloseste 4 feluri de munitie.A facut prapad la americani in razboiul din Vietnam

[echo]

ma uit si inima-mi zice ca e fain...dar dupa ce am inchis...gura ziceee....voi nu suntetzi muncitzi ma!!!!acelasi efort si conditie fizica, faceatzi si la sapa pe camp!!!!
ps,.....semneaza ..janese ..,,sapashu"...nu sherpashu...maaaaaa!!!!

aici greseti nea Janese si stii foarte bine... pai daca mergem pe ideea asta care mai e pasul inainte??? ramanem eminamente sapashi ?? sherpashi ii lasam pe altii??

despre munca nu se pune problema, ca daca nu munceam nu avam bani de expeditia asta... Iar de sapat, am bagat si sapa, stiu si acum cat platea IAS Prundu pentru ziua de munca: 80 - 100 lei ceusisisti la sapat, 70-80 lei la baloti, 60 lei la castrat porumb..

schema e ca nu stie nimeni cat am sapat eu, dar steagul Romanie pe Elbrus l-au vazut cativa..

lasa, ca acum nu prea mai bag nici eu munte, ma iei si pe mine sapash cu 'mneata???