DIFERENTA DINTRE RAI SI IAD
,,Se spune că, odată, un om cu viaţă sfântă a cerut lui Dumnezeu să îi arate RAIUL şi IADUL. Noaptea în vis, a venit un înger care i-a spus că îi va îndeplini dorinţa şi l-a dus pe omul nostru într-o încăpere frumoasă. Acolo era o masă impunătoare care avea în mijloc un vas minunat cu mâncare nemaîntâlnită. La masă erau aşezaţi oameni care aveau legate de mâini nişte linguri foarte lungi. Cu acestea ajungeau până la vasul din mijlocul mesei. Cu toate acestea oamenii erau extremi de slabi şi trişti. Lingurile fiind atât de lungi, aproape că nu puteau duce la gură nimic din acea mâncare minunată. Îngerul a spus:
-Aşa este IADUL.
Apoi l-a dus pe vizitator în altă cameră la fel ca prima. Şi aici era masa, mâncarea şi alţi oameni cu aceleaşi linguri lungi legate de mâini. Doar că aceşti oameni erau foarte veseli şi nu arătau deloc nemâncaţi.
-Aşa este RAIUL, spuse din nou îngerul.
-Bine, dar, de ce aceşti oameni sunt atât de fericiţi şi ceilalţi atât de trişti? Nu au aceeaşi mâncare şi aceleaşi linguri? Care e diferenţa?
-Diferenţa este, spuse îngerul, că aceştia au învăţat să se hrănească unii pe alţii.”
https://www.facebook.com/video.php?v=10152352079581593
Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE
Reguli forum
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de proapis13 » 10 Sep 2014, 22:43
Informatia se gaseste in carti,carti pe care din pacate,odata cu feisbucareala apiculturii,nu le mai citeste nimeni...
-
proapis13 - Mesaje: 7329
- Membru din: 24 Feb 2011, 17:20
- Localitate: Drobeta Turnu-Severin
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 16 Oct 2014, 22:59
Donbazil scrie:Sal'tare!
Aveti grija ca apicultura poate fi si periculoasa....Eu am avut doi musafiri, da' nu m-am purtat frumos cu ei....
Sal'tare!
Daca si cat talc o fi avut la vremea aceea, postarea cu cei doi serpi gasiti intr-o lada de stup si omorati de mine, poate abia acuma ne putem da seama....Un bun prieten din Faget, aflat la cules de ciuperci chear in zona unde am eu vatra de vara, a patit-o ....Si inca rau!....
http://redesteptarea.ro/barbat-muscat-d ... #sthash.E4
Sal'tare!
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 21 Oct 2014, 21:51
Sal'tare!
Istoria este asa cum a fost, nu cum ni se spune de catre cei interesati.....
... dr. Alexandru Madgearu...
"Împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul în cronica sa „De administrando imperio” amintea că printre locuitorii săi se numărau şi vlahii, vorbitori de latină aproximativă, cert cu rădăcini romane, locuitori ce erau deja creştinaţi. Bizantinii, ungurii, cumanii şi pecenegii au fost cândva vecinii vlahilor. Vlahi ce erau răspândiţi din munţii Pindului până dincolo de Ţara Maramureşului.
Etnonimul „vlah” cu variantele sale avea înţelesul de român şi pentru populaţia germanică, dar şi pentru Papa de la Roma, cât şi pentru împăraţii lumii bizantine.
În anul 1185 în urma înrăutăţirii politicii fiscale a lui Isacc Anghelos al II-lea, izbucneşte o răscoală a proprietarilor de animale de pe teritoriul actual al Bulgariei, Albaniei şi Macedoniei care în scurt timp aduce şi proclamarea unui nou stat. Statul Asăneştilor sau dinastia Asan. Imperiul Bizantin se găsea de ceva vreme în declin, având de înfruntat atacurile cumanilor sau provocările Romei.
AUDIO: Statul Asăneştilor–o scurtă istorie politico-militară.
De altfel, fraţii întemeietori ai noului stat româno-bulgar, Petru şi Asan au învins într-o primă fază a războiului cu ajutorul cumanilor – militari profesionişti (mercenarizaţi.) În anul 1187 cei doi fraţi au fost asasinaţi de boieri pro-bizantini, la tron urmându-le Ioan cel Frumos sau Ionuţă cunoscut şi sub numele de Caloianul. Acesta a extins graniţele statului său până la râul Mariţa şi masivul Rodopi, de la Marea Neagră până în Albania.
În negocierile cu Papa Inocenţiu al III-lea a obţinut recunoaşterea ca rege (pretenţiile sale impuneau Romei recunoaşterea ca împărat) al românilor şi bulgarilor, biserica sa să aibă statut oficial şi recunoscută cu patriarh, amintind Papei că vlahii au fost cei care au sprijinit rezistenţa împotriva bizantinilor, în anul 1000, apoi în 1066 în răscoala de la Larissa, Thesalia.
La 8 noiembrie 1204 Ioniţă cel Frumos este încoronat ca rege primind de la Papă, coroana, sceptrul şi bula- înscrisul sigilial, precum şi un steag cu chipul Sfântului Petru. În contra-partidă, Statul Asăneştilor se obliga să recunoască supremaţia Bisericii latine, iar noile teritorii cucerite vor urma calea catolicismului ca religie adoptată.
A patra cruciadă şi trufia latinilor de a-i considera pe români şi bulgari drept supuşi ai lor şi nu egali îi convinge pe vlahi să formeze o coaliţie alături de greci şi repurtează o victorie la 5 aprilie 1205 împotriva împăratului Balduin (lider latin) care este prins şi condamnat la moarte la Târnovo, chiar în capitala Statului vlaho-bulgar. Doi ani mai târziu în tentativa de a cuceri Salonicul, Ioniţă cel Frumos cade răpus prin trădarea cumanilor.
În timpul urmaşului său la tron – istoriografia consemnează 22 de conducători, regi ai Statului Asăneştilor – Boril, variantă Borilă se înregistrează un regres al statului, apărând tendinţe centrifuge în exercitarea puterii. Cu sprijin maghiar Borilă evită o abdicare şi îşi căsătoreşte fiica cu împăratul Henric de Flandra pentru a primi sprijin politic şi militar. După moartea lui Henric de Flandra, rămas fără apărare, fiul lui Asan, Ioan al II-lea cucereşte domnia prin ocuparea oraşului Târnovo.
În timpul domniei lui Ioan al II-lea, statul Asăneştilor ajunge la cea mai mare întindere şi cultivă relaţii de bună vecinătate cu Ungaria ( se căsătoreşte cu Maria, fiica regelui Andrei al II-lea) şi cu Imperiul Latin de Răsărit. Abdicarea împăratului Robert din Constantinopol, în 1228 produce o înrăutăţire a relaţiilor cu ungurii şi cu Papa. Şapte ani mai târziu, patriarhul ecumenic de la Niccea recunoaşte oficial patriarhia autonomă a Bulgariei, alianţa cu Constantinopolul îi aduce pe vlahi la ortodoxie.
Sfârşitul lui Ioan al II-lea constituie, în 1241 şi declinul statului Asăneştilor, unde influenţa vlahilor se stinge la 1258, bulgarii preluând total conducerea ţării, iar românii intră într-un proces de deznaţionalizare – termenul e forţat, aceştia devenind minoritari. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, al doilea Ţarat bulgar este lichidat de expansiunea otomană".
Sal'tare!
Istoria este asa cum a fost, nu cum ni se spune de catre cei interesati.....
... dr. Alexandru Madgearu...
"Împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul în cronica sa „De administrando imperio” amintea că printre locuitorii săi se numărau şi vlahii, vorbitori de latină aproximativă, cert cu rădăcini romane, locuitori ce erau deja creştinaţi. Bizantinii, ungurii, cumanii şi pecenegii au fost cândva vecinii vlahilor. Vlahi ce erau răspândiţi din munţii Pindului până dincolo de Ţara Maramureşului.
Etnonimul „vlah” cu variantele sale avea înţelesul de român şi pentru populaţia germanică, dar şi pentru Papa de la Roma, cât şi pentru împăraţii lumii bizantine.
În anul 1185 în urma înrăutăţirii politicii fiscale a lui Isacc Anghelos al II-lea, izbucneşte o răscoală a proprietarilor de animale de pe teritoriul actual al Bulgariei, Albaniei şi Macedoniei care în scurt timp aduce şi proclamarea unui nou stat. Statul Asăneştilor sau dinastia Asan. Imperiul Bizantin se găsea de ceva vreme în declin, având de înfruntat atacurile cumanilor sau provocările Romei.
AUDIO: Statul Asăneştilor–o scurtă istorie politico-militară.
De altfel, fraţii întemeietori ai noului stat româno-bulgar, Petru şi Asan au învins într-o primă fază a războiului cu ajutorul cumanilor – militari profesionişti (mercenarizaţi.) În anul 1187 cei doi fraţi au fost asasinaţi de boieri pro-bizantini, la tron urmându-le Ioan cel Frumos sau Ionuţă cunoscut şi sub numele de Caloianul. Acesta a extins graniţele statului său până la râul Mariţa şi masivul Rodopi, de la Marea Neagră până în Albania.
În negocierile cu Papa Inocenţiu al III-lea a obţinut recunoaşterea ca rege (pretenţiile sale impuneau Romei recunoaşterea ca împărat) al românilor şi bulgarilor, biserica sa să aibă statut oficial şi recunoscută cu patriarh, amintind Papei că vlahii au fost cei care au sprijinit rezistenţa împotriva bizantinilor, în anul 1000, apoi în 1066 în răscoala de la Larissa, Thesalia.
La 8 noiembrie 1204 Ioniţă cel Frumos este încoronat ca rege primind de la Papă, coroana, sceptrul şi bula- înscrisul sigilial, precum şi un steag cu chipul Sfântului Petru. În contra-partidă, Statul Asăneştilor se obliga să recunoască supremaţia Bisericii latine, iar noile teritorii cucerite vor urma calea catolicismului ca religie adoptată.
A patra cruciadă şi trufia latinilor de a-i considera pe români şi bulgari drept supuşi ai lor şi nu egali îi convinge pe vlahi să formeze o coaliţie alături de greci şi repurtează o victorie la 5 aprilie 1205 împotriva împăratului Balduin (lider latin) care este prins şi condamnat la moarte la Târnovo, chiar în capitala Statului vlaho-bulgar. Doi ani mai târziu în tentativa de a cuceri Salonicul, Ioniţă cel Frumos cade răpus prin trădarea cumanilor.
În timpul urmaşului său la tron – istoriografia consemnează 22 de conducători, regi ai Statului Asăneştilor – Boril, variantă Borilă se înregistrează un regres al statului, apărând tendinţe centrifuge în exercitarea puterii. Cu sprijin maghiar Borilă evită o abdicare şi îşi căsătoreşte fiica cu împăratul Henric de Flandra pentru a primi sprijin politic şi militar. După moartea lui Henric de Flandra, rămas fără apărare, fiul lui Asan, Ioan al II-lea cucereşte domnia prin ocuparea oraşului Târnovo.
În timpul domniei lui Ioan al II-lea, statul Asăneştilor ajunge la cea mai mare întindere şi cultivă relaţii de bună vecinătate cu Ungaria ( se căsătoreşte cu Maria, fiica regelui Andrei al II-lea) şi cu Imperiul Latin de Răsărit. Abdicarea împăratului Robert din Constantinopol, în 1228 produce o înrăutăţire a relaţiilor cu ungurii şi cu Papa. Şapte ani mai târziu, patriarhul ecumenic de la Niccea recunoaşte oficial patriarhia autonomă a Bulgariei, alianţa cu Constantinopolul îi aduce pe vlahi la ortodoxie.
Sfârşitul lui Ioan al II-lea constituie, în 1241 şi declinul statului Asăneştilor, unde influenţa vlahilor se stinge la 1258, bulgarii preluând total conducerea ţării, iar românii intră într-un proces de deznaţionalizare – termenul e forţat, aceştia devenind minoritari. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, al doilea Ţarat bulgar este lichidat de expansiunea otomană".
Sal'tare!
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 22 Oct 2014, 11:05
Sal'tare!
Cica fata asta ar fi porimit premiul Nobel
..."Sunt convinsa ca socialismul este singurul raspuns si imi indemn toti camarazii sa continue lupta pana la sfarsitul victorios. Numai aceasta ne va elibera din lanturile bigotriei si ale exploatarii”
Malala Yousafzai
Mai sa fie!
Sal'tare!
Cica fata asta ar fi porimit premiul Nobel
..."Sunt convinsa ca socialismul este singurul raspuns si imi indemn toti camarazii sa continue lupta pana la sfarsitul victorios. Numai aceasta ne va elibera din lanturile bigotriei si ale exploatarii”
Malala Yousafzai
Mai sa fie!
Sal'tare!
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de proapis13 » 28 Oct 2014, 00:26
Oricui i se poate întâmpla ca la un moment dat să nu aibă chiar şi o sumă modică pentru a-şi cumpăra de mâncare şi să apeleze la sprijinul semenilor săi. În aceste imagini vedem doi tineri care cer politicos o bucată de pizza de la câţiva oameni, însă de fiecare dată rămân profund surprinşi de refuzul lor categoric. Cu totul uimitor este faptul că ajutorul vine tocmai de la un om care este lipsit de posibilităţi şi totuşi poate împărţi frăţeşte din puţinul pe care îl are.
Doi tineri i-au abordat pe câţiva oameni de pe stradă care mâncau şi sub pretextul foamei le-au cerut politicos să le dea şi lor o porţie de pizza, însă de fiecare dată au primit răspuns negativ.
Mai târziu în acea zi, băieţii dăruiesc o cutie de pizza unui om al străzii, care fără îndoială avea mare nevoie de ea. După câteva minute, unul dintre băieţi se aşează lângă el şi la fel de politicos ca mai înainte cere o bucată de pizza. Spre surprinderea lui, omul străzii îl serveşte cu plăcere. Nobleţea lui ne dezvăluie care ar trebui să fie adevărată faţă a oamenilor, iar imaginile ne fac să înţelegem că nu e deloc greu să îi tratăm pe ceilalţi cu înţelegere, respect şi uneori chiar cu admiraţie.
Generozitatea acestui om cu inimă mare care dăruieşte din puţinul său unui alt om care pare în aceeaşi situaţie cu el este incredibilă. Premiul de excelenţă pe care îl merită pe deplin pentru gestul său este primit cu lacrimi în ochi de omul străzii, care se emoţionează atunci când cel de lângă el îi oferă o sumă de bani care îi va fi în mod sigur de mare folos.
În viaţă ne surprind prin faptele lor oamenii simpli care dăruiesc din puţinul pe care îl au. Tot ei reuşesc să ducă bucuria de „a dărui” la cotele cele mai înalte. „Ne facem un trai din ceea ce primim dar ne facem o viaţă din ceea ce dăruim” – Arthur Robert Ashe.
http://www.youtube.com/watch?feature=pl ... fC6RP6tZ1Q
Doi tineri i-au abordat pe câţiva oameni de pe stradă care mâncau şi sub pretextul foamei le-au cerut politicos să le dea şi lor o porţie de pizza, însă de fiecare dată au primit răspuns negativ.
Mai târziu în acea zi, băieţii dăruiesc o cutie de pizza unui om al străzii, care fără îndoială avea mare nevoie de ea. După câteva minute, unul dintre băieţi se aşează lângă el şi la fel de politicos ca mai înainte cere o bucată de pizza. Spre surprinderea lui, omul străzii îl serveşte cu plăcere. Nobleţea lui ne dezvăluie care ar trebui să fie adevărată faţă a oamenilor, iar imaginile ne fac să înţelegem că nu e deloc greu să îi tratăm pe ceilalţi cu înţelegere, respect şi uneori chiar cu admiraţie.
Generozitatea acestui om cu inimă mare care dăruieşte din puţinul său unui alt om care pare în aceeaşi situaţie cu el este incredibilă. Premiul de excelenţă pe care îl merită pe deplin pentru gestul său este primit cu lacrimi în ochi de omul străzii, care se emoţionează atunci când cel de lângă el îi oferă o sumă de bani care îi va fi în mod sigur de mare folos.
În viaţă ne surprind prin faptele lor oamenii simpli care dăruiesc din puţinul pe care îl au. Tot ei reuşesc să ducă bucuria de „a dărui” la cotele cele mai înalte. „Ne facem un trai din ceea ce primim dar ne facem o viaţă din ceea ce dăruim” – Arthur Robert Ashe.
http://www.youtube.com/watch?feature=pl ... fC6RP6tZ1Q
Informatia se gaseste in carti,carti pe care din pacate,odata cu feisbucareala apiculturii,nu le mai citeste nimeni...
-
proapis13 - Mesaje: 7329
- Membru din: 24 Feb 2011, 17:20
- Localitate: Drobeta Turnu-Severin
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Florin Dobre » 28 Oct 2014, 00:43
Va invit sa urmariti un clip vazut mai demult.
Reactia tipului de culoare la primirea recompensei...
http://www.youtube.com/watch?v=E2RWG9BaflM
E posibil ca acest gen de clipuri sa fie aranjate. Cu toate astea e bine ca transmit ceva.
Reactia tipului de culoare la primirea recompensei...
http://www.youtube.com/watch?v=E2RWG9BaflM
E posibil ca acest gen de clipuri sa fie aranjate. Cu toate astea e bine ca transmit ceva.
Suntem pulbere de stele.
-
Florin Dobre - Mesaje: 4653
- Membru din: 09 Apr 2012, 22:57
- Localitate: Stefanesti, Arges
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de teinegru64 » 01 Noi 2014, 09:07
Un cuplu sarbatoreste 25 de ani de casnicie si aniversarea a 60 de ani de viata. Drept recompensa, apare zana cea buna si le spune:
-Pentru fidelitatea voastra, va voi implini cate o dorinta:
Sotia, bucuroasa exclama:
- Eu mi-as dori o calatorie in jurul lumii alaturi de sotul meu! Imediat, zana o atinge cu bagheta magica si in mana ii apar doua bilete de avion.
Sotul, uimit, se gandeste putin si i se adreseaza sotiei:
- Ne simtim atat de bine si am primit un cadou minunat. Insa, daca o data in viata mi s-a ivit aceasta ocazie, scuza-ma draga mea, dar mi-as dori sa am o sotie cu 30 de ani mai tanara decat mine.
Aceasta ramane fara replica, dar dorinta e dorinta, asadar nu se opune. Zana il multumeste si pe el, atingandu-l cu bagheta magica si pac! Sotul devine de 90 de ani!
Morala..
Daca ai acest noroc...cere sa lucreze 30 de ani in locul tau ...la albine.Zina se intelege.
-Pentru fidelitatea voastra, va voi implini cate o dorinta:
Sotia, bucuroasa exclama:
- Eu mi-as dori o calatorie in jurul lumii alaturi de sotul meu! Imediat, zana o atinge cu bagheta magica si in mana ii apar doua bilete de avion.
Sotul, uimit, se gandeste putin si i se adreseaza sotiei:
- Ne simtim atat de bine si am primit un cadou minunat. Insa, daca o data in viata mi s-a ivit aceasta ocazie, scuza-ma draga mea, dar mi-as dori sa am o sotie cu 30 de ani mai tanara decat mine.
Aceasta ramane fara replica, dar dorinta e dorinta, asadar nu se opune. Zana il multumeste si pe el, atingandu-l cu bagheta magica si pac! Sotul devine de 90 de ani!
Morala..
Daca ai acest noroc...cere sa lucreze 30 de ani in locul tau ...la albine.Zina se intelege.
http://teinegru64.sunphoto.ro/Albine
- teinegru64
- Mesaje: 2459
- Membru din: 08 Mar 2011, 13:06
- Localitate: Vaslui
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 26 Noi 2014, 23:51
Sal'tare!
https://www.youtube.com/watch?v=YJfV2n1Wa7k
..."În 24 noiembrie 1494 s-a stins din viață Pavel Chinezu. Acesta a fost comite de Timiş şi căpitan general al armatei Regatului Ungariei, în cei 16 ani în care a ocupat această funcţie consolidându-se atât potenţialul economic al Banatului, cât şi importanţa militară a regiunii.
Paul Chinezu, comandant în armata regelui Ungariei, Matia Corvin, şi comite de Timişoara, s-a născut în jurul anului 1432, asupra locului naşterii sale circulând o mulţime de variante. Mai mulţi istorici au susţinut că era născut în Banat, iar legenda atribuie denumirea comunei Satchinez de numele lui Paul Chinezu, care ar fi locuit acolo. Tradiţia locală spune că aici s-ar fi aflat şi o cetate a acestuia, pe locul unde astăzi se mai află o movilă numită „Gomila”, şi că nu departe de fosta cetate ar fi existat moara lui Paul Chinezu, în locul care se numeşte „Cotul Morii”.
Paul a copilărit muncind din greu şi a devenit extrem de voinic. S-a făcut morar; i-a mers vestea că avea atâta putere încât ridica piatra de moară cu uşurinţă. Pentru primele trei decenii ale vieţii sale lipsesc mărturiile documentare, numele său fiind amintit cu prilejul unei întâlniri avute cu tânărul rege Matia, pe la începutul domniei acestuia. În anul 1480 s-a căsătorit cu Benigna, fiica vărului şi tovarăşului său de arme Blasius Magyar. În 1478, Pavel Chinezu a fost numit comite de Timiş şi căpitan general al armatei Regatului Ungariei, atât ca urmare a dorinţei acestuia de a lupta împotriva turcilor, cât şi pentru a întări sistemul defensiv dunărean, tot mai slăbit în urma atacurilor otomane din ce în ce mai dese. În cei 16 ani în care a ocupat această funcţie, s-a consolidat atât potenţialul economic al Banatului, cât şi importanţa militară a regiunii. Un eveniment celebru şi glorios în cariera sa este bătălia din anul 1479 de la Câmpul Pâinii, de lângă Orăştie, unde Pavel Chinezu, aflat în fruntea trupelor bănăţene, a reputat o victorie decisivă împotriva turcilor.
A câştigat mai multe bătălii împotriva turcilor, care au adus Banatului o perioadă de linişte. În urma unor incursiuni ulterioare din ultimii ani ai vieţii sale, sunt cunoscute torturile cumplite la care prizonierii musulmani au fost supuşi în pivniţele castelului din Timişoara, care au stârnit groaza în rândul turcilor.
S-a stins din viaţă în anul 1494 la 24 noiembrie, în timpul unei campanii pe râul Sava, când a fost nevoit să se oprească la castelul Sf. Clement, în urma rănilor suferite în timpul asediului cetăţii SzendrÖ-Smederevo, în Serbia de azi. Corpul neînsufleţit a fost transportat la posesiunea sa de la Nagyvázsony şi înmormântat în mănăstirea pe care a ctitorit-o. În anul 1708 mormântul i-a fost profanat, sustrăgândui-se armura, coiful şi paloşul, obiecte ce aveau să reapară mai târziu, ele fiind adăpostite în prezent la Muzeul Naţional al Ungariei"...
https://www.youtube.com/watch?v=YJfV2n1Wa7k
..."În 24 noiembrie 1494 s-a stins din viață Pavel Chinezu. Acesta a fost comite de Timiş şi căpitan general al armatei Regatului Ungariei, în cei 16 ani în care a ocupat această funcţie consolidându-se atât potenţialul economic al Banatului, cât şi importanţa militară a regiunii.
Paul Chinezu, comandant în armata regelui Ungariei, Matia Corvin, şi comite de Timişoara, s-a născut în jurul anului 1432, asupra locului naşterii sale circulând o mulţime de variante. Mai mulţi istorici au susţinut că era născut în Banat, iar legenda atribuie denumirea comunei Satchinez de numele lui Paul Chinezu, care ar fi locuit acolo. Tradiţia locală spune că aici s-ar fi aflat şi o cetate a acestuia, pe locul unde astăzi se mai află o movilă numită „Gomila”, şi că nu departe de fosta cetate ar fi existat moara lui Paul Chinezu, în locul care se numeşte „Cotul Morii”.
Paul a copilărit muncind din greu şi a devenit extrem de voinic. S-a făcut morar; i-a mers vestea că avea atâta putere încât ridica piatra de moară cu uşurinţă. Pentru primele trei decenii ale vieţii sale lipsesc mărturiile documentare, numele său fiind amintit cu prilejul unei întâlniri avute cu tânărul rege Matia, pe la începutul domniei acestuia. În anul 1480 s-a căsătorit cu Benigna, fiica vărului şi tovarăşului său de arme Blasius Magyar. În 1478, Pavel Chinezu a fost numit comite de Timiş şi căpitan general al armatei Regatului Ungariei, atât ca urmare a dorinţei acestuia de a lupta împotriva turcilor, cât şi pentru a întări sistemul defensiv dunărean, tot mai slăbit în urma atacurilor otomane din ce în ce mai dese. În cei 16 ani în care a ocupat această funcţie, s-a consolidat atât potenţialul economic al Banatului, cât şi importanţa militară a regiunii. Un eveniment celebru şi glorios în cariera sa este bătălia din anul 1479 de la Câmpul Pâinii, de lângă Orăştie, unde Pavel Chinezu, aflat în fruntea trupelor bănăţene, a reputat o victorie decisivă împotriva turcilor.
A câştigat mai multe bătălii împotriva turcilor, care au adus Banatului o perioadă de linişte. În urma unor incursiuni ulterioare din ultimii ani ai vieţii sale, sunt cunoscute torturile cumplite la care prizonierii musulmani au fost supuşi în pivniţele castelului din Timişoara, care au stârnit groaza în rândul turcilor.
S-a stins din viaţă în anul 1494 la 24 noiembrie, în timpul unei campanii pe râul Sava, când a fost nevoit să se oprească la castelul Sf. Clement, în urma rănilor suferite în timpul asediului cetăţii SzendrÖ-Smederevo, în Serbia de azi. Corpul neînsufleţit a fost transportat la posesiunea sa de la Nagyvázsony şi înmormântat în mănăstirea pe care a ctitorit-o. În anul 1708 mormântul i-a fost profanat, sustrăgândui-se armura, coiful şi paloşul, obiecte ce aveau să reapară mai târziu, ele fiind adăpostite în prezent la Muzeul Naţional al Ungariei"...
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 07 Dec 2014, 23:33
Sal'tare!
Iaca una d'ale soage:
..."Întâmplarea-i dă pă vremea când eram io la armată
Ș-am pățât comege mare la “Purșeaua Leșânată”,
La bufetu ăla mare dă la geal dă unitace
Unge-i plin dă beutură șî dă fece geocheace.
Că primisăm învoire ca să văd orașu, parcu,
Ș-am fujit la bert ca marva când i să dășchige țarcu.
Ș-acolo, sărvea la mesă, o păpușă dată-n potcă,
Dă să-i bei dân gură apă, sau mai bine zâs, o votcă.
Ș-am pilit – ca tot românu – la tărie, Doamne bace,
Drept așa cum să cuvine, până-i spuni la câne: frace!
Când să plec d-a rostogolu, mă opreșce-n ușă fata
Șî niși una șî niși alta, șică-i musai să-i fac plata.
Io i-am spus, făcând cu ochiu, să mă treacă pă hârcie
Că-i plăcesc când vine solda, cu o bancă d-a d-o mie.
Ea nimica si nimica, o chemat chiar propritaru
Șe s-o șî-njupit la mine cântărind în mână paru:
- Scoate banul, băh țărane, … ‘tu-ți neamul tău și nația,
Că pe lângă că ești vită, te înșeală Gravitația!
Când am auzât șe zâșe, m-am nervat cu nervii, frace,
Șî i-am tras un pumn în barbă, d-o căzut tăman pă space:
- Hai că n-ai mințât cu prima, mi-s țăran șî recunosc,
Da’ pă Gravitația-asta niși măcar nu o cunosc!
Iaca una d'ale soage:
..."Întâmplarea-i dă pă vremea când eram io la armată
Ș-am pățât comege mare la “Purșeaua Leșânată”,
La bufetu ăla mare dă la geal dă unitace
Unge-i plin dă beutură șî dă fece geocheace.
Că primisăm învoire ca să văd orașu, parcu,
Ș-am fujit la bert ca marva când i să dășchige țarcu.
Ș-acolo, sărvea la mesă, o păpușă dată-n potcă,
Dă să-i bei dân gură apă, sau mai bine zâs, o votcă.
Ș-am pilit – ca tot românu – la tărie, Doamne bace,
Drept așa cum să cuvine, până-i spuni la câne: frace!
Când să plec d-a rostogolu, mă opreșce-n ușă fata
Șî niși una șî niși alta, șică-i musai să-i fac plata.
Io i-am spus, făcând cu ochiu, să mă treacă pă hârcie
Că-i plăcesc când vine solda, cu o bancă d-a d-o mie.
Ea nimica si nimica, o chemat chiar propritaru
Șe s-o șî-njupit la mine cântărind în mână paru:
- Scoate banul, băh țărane, … ‘tu-ți neamul tău și nația,
Că pe lângă că ești vită, te înșeală Gravitația!
Când am auzât șe zâșe, m-am nervat cu nervii, frace,
Șî i-am tras un pumn în barbă, d-o căzut tăman pă space:
- Hai că n-ai mințât cu prima, mi-s țăran șî recunosc,
Da’ pă Gravitația-asta niși măcar nu o cunosc!
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 08 Dec 2014, 22:18
Sal'tare!
Asta-i primita de la un prieten.......
Ati vazut prea bine ca la consultatii
Doctorii te-ntreaba despre emanatii.
Vor sa stie totul: abundenta, faze,
Unii le zic "vânturi", altii le zic "gaze".
Dar sa nu va mire daca medicina
Studiaza astazi foarte mult "basina".
Fiindca, biologic, pentru toti e clar,
A basi e-un lucru foarte necesar.
Toata lumea bese, asta-i axioma
Nu intereseazã sunet sau aroma.
În privinta asta toti sântem la fel
Floarea nobilimii, preoti, printi, printese,
Papa de la Roma bese si iar bese.
Îns-o chestiune trebuie-nteleasa
Fiecare bese, dar la el acasa!
Fara martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret.
Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune
Treaba ta, esti liber, poti sa faci si spume!
Si chiar daca nimeni nu-ti sta împrejur,
Poti sa besi în lege, pâna pici in c*r.
Eticheta cere, însa, sa fii pudic
Bunul simt pretinde sa nu besi în public.
Ce-ar fi, bunaoara, s-auzi pe cutare
C-a basit in public doamna nu-stiu-care
Sau ca domnisoara, profesoara X,
S-a basit în clasa, ieri la 9 fix?
Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinte gratioase?
Ar fi socotite niste basinoase.
Dar ma-ntorc acuma iar la medicina
Sa-ti risti sanatatea pentru o basina?
Sa n-o lasi sa iasa daca esti în public,
Fiindca eticheta cere sa fii pudic
În privinta asta sânt pareri mai multe,
Cine-ar sta pe toate sa le mai asculte?
Astfel, dupa unii poti sa besi oricât
Dar sa stii la vreme sa le strângi de gât.
Poti sa fii acelasi om cu demnitate
De le dai tacut drumu-n libertate
Asta-i o parere, una dintr-o mie
Dar morala spune ca-i ipocrizie.
Ce deosebire între om si cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Când te-arati în lume demn, gras si frumos
Iar realitate esti un basinos?
Câti nu sunt din astia care bes de zor,
Parca stii vreodata ce-i la curul lor?
Dar ramâne lege ca e indecent
Sa slobozi la gaze pe esapament.
Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai vine gazul fara voia ta.
Suiera si geme, cu prelung ecou
Iar tu ai nesansa sa fii la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci?
Din experienta eu va spun cinstit
Ca nici când in viata nu am îndraznit
Sa recurg la scuze, ar fi fost mai rau
Sa roseasca lumea toata-n jurul meu
Am târsit un scaun, am facut ceva,
Ca sa nu se creada c-am basit cumva.
Si oricât s-ar spune ca sânt ipocrit
S-au facut si altii ca n-au auzit.
Chiar si-ndragostitii când admira luna,
Cu sau fara voie, scapa câte una
Dar cu-o tuse seaca, bine regizata
Sau cu-o melodie mai pe nas cântata
Fac sa se ascunda tot, a poezie,
Chiar si nedorita, scurta galagie
Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vânt
Si care ne-ncurca viata pe pamânt.
Dar astfel de cazuri când ipocrizia
E asociata chiar cu poezia,
Crime moralistii nostri le socot.
Caci morala-si baga nasul peste tot.
În final, tot omul se întreaba trist:
Sa asculti de medic sau de moralist?
Si mai e un lucru fara vorba multa
Ce te faci cu curul daca nu te-asculta? ...
Asta-i primita de la un prieten.......
Ati vazut prea bine ca la consultatii
Doctorii te-ntreaba despre emanatii.
Vor sa stie totul: abundenta, faze,
Unii le zic "vânturi", altii le zic "gaze".
Dar sa nu va mire daca medicina
Studiaza astazi foarte mult "basina".
Fiindca, biologic, pentru toti e clar,
A basi e-un lucru foarte necesar.
Toata lumea bese, asta-i axioma
Nu intereseazã sunet sau aroma.
În privinta asta toti sântem la fel
Floarea nobilimii, preoti, printi, printese,
Papa de la Roma bese si iar bese.
Îns-o chestiune trebuie-nteleasa
Fiecare bese, dar la el acasa!
Fara martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret.
Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune
Treaba ta, esti liber, poti sa faci si spume!
Si chiar daca nimeni nu-ti sta împrejur,
Poti sa besi în lege, pâna pici in c*r.
Eticheta cere, însa, sa fii pudic
Bunul simt pretinde sa nu besi în public.
Ce-ar fi, bunaoara, s-auzi pe cutare
C-a basit in public doamna nu-stiu-care
Sau ca domnisoara, profesoara X,
S-a basit în clasa, ieri la 9 fix?
Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinte gratioase?
Ar fi socotite niste basinoase.
Dar ma-ntorc acuma iar la medicina
Sa-ti risti sanatatea pentru o basina?
Sa n-o lasi sa iasa daca esti în public,
Fiindca eticheta cere sa fii pudic
În privinta asta sânt pareri mai multe,
Cine-ar sta pe toate sa le mai asculte?
Astfel, dupa unii poti sa besi oricât
Dar sa stii la vreme sa le strângi de gât.
Poti sa fii acelasi om cu demnitate
De le dai tacut drumu-n libertate
Asta-i o parere, una dintr-o mie
Dar morala spune ca-i ipocrizie.
Ce deosebire între om si cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Când te-arati în lume demn, gras si frumos
Iar realitate esti un basinos?
Câti nu sunt din astia care bes de zor,
Parca stii vreodata ce-i la curul lor?
Dar ramâne lege ca e indecent
Sa slobozi la gaze pe esapament.
Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai vine gazul fara voia ta.
Suiera si geme, cu prelung ecou
Iar tu ai nesansa sa fii la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci?
Din experienta eu va spun cinstit
Ca nici când in viata nu am îndraznit
Sa recurg la scuze, ar fi fost mai rau
Sa roseasca lumea toata-n jurul meu
Am târsit un scaun, am facut ceva,
Ca sa nu se creada c-am basit cumva.
Si oricât s-ar spune ca sânt ipocrit
S-au facut si altii ca n-au auzit.
Chiar si-ndragostitii când admira luna,
Cu sau fara voie, scapa câte una
Dar cu-o tuse seaca, bine regizata
Sau cu-o melodie mai pe nas cântata
Fac sa se ascunda tot, a poezie,
Chiar si nedorita, scurta galagie
Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vânt
Si care ne-ncurca viata pe pamânt.
Dar astfel de cazuri când ipocrizia
E asociata chiar cu poezia,
Crime moralistii nostri le socot.
Caci morala-si baga nasul peste tot.
În final, tot omul se întreaba trist:
Sa asculti de medic sau de moralist?
Si mai e un lucru fara vorba multa
Ce te faci cu curul daca nu te-asculta? ...
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Closcutz » 08 Dec 2014, 22:23
E gazoasa...ah pardon savuroasa! - Closcutz
- Mesaje: 1580
- Membru din: 03 Ian 2012, 13:21
- Localitate: Oltina, Judetul Constanta
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 10 Dec 2014, 13:59
Sal'tare!
Pentru ca dincolo , in "poiana" spiritele sunt cam incinse iaca ce va propun:
(Nu stiu daca si cat farmec are acest text, dar are mult talc)......
http://corbiialbi.ro/index.php/contact/ ... nvie-uire/
Pentru ca dincolo , in "poiana" spiritele sunt cam incinse iaca ce va propun:
(Nu stiu daca si cat farmec are acest text, dar are mult talc)......
http://corbiialbi.ro/index.php/contact/ ... nvie-uire/
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 10 Dec 2014, 16:19
Sal'tare!
Iubitul nostru prieten Casian Balabasciuc, din tariile bucovinei a postat un " bocet pentru un prieten drag"...
A plecat dintre noi, un OM!...BUJOR ARGHIR.... Un vanator, care cred eu, - amaratul de mine - ca merita impartasit si altor oameni cu suflet mare. Nu l-am cunoscut personal, da' noi, vanatorii ne simtim!.....Zica dusmanii ce vor , noi, existam!
Bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu dreptii in locurile vesnic-verzi ale gradinii raiului!
Memento mori!....
CUMPĂNA
– Drept vă spun, domnule, în ziua aceea, mare cumpănă am avut. Şi dacă azi mai putem sta de vorbă, îi mulţămesc lui Dumnezeu că mi-a dat zile.
Privirea lui Bujor Arghir se lipise de un punct de pe duşumea, de parcă acolo se afla întreaga poveste pe care urma să mi-o spună. De pe tâmplă o dungă vineţie, adâncită în pielea uşor ridată mărturisea mută că păţania omului nu fusese de glumă. Tăcerea ce îi netezea calea către amintire aducea cu sine frânturi de trăiri în clipele strivite de spaime. Pădurarul îşi mângâie genunchii cu nehotărârea celui care nu ştie cum să înceapă o poveste. Retrăia poate ziua în care viaţa îi atârnase de voia cerului.
Se înmulţiseră grozav urşii în partea Barnarului şi dădeau tot mai des iama prin vitele urcate la păşune, pe munte. Nu era săptămână în care să nu strice un juncan sau o vacă. Ba, o dată, unul rupse trei vite într-o noapte şi mare bucluc se stârnise la Pojorâta, de unde erau animalele. Trimiseseră vorbă pojorenii că dacă nu se împuşca ursul aveau ei să cureţe muntele de fiare, aşa cum ştiau. Şi nu era de stat la poveşti cu pojorenii că sunt oameni tare hotărâţi şi pietroşi la inimă când li se face vreo nedreptate. Cu mare greutate obţinuseră o autorizaţie să împuşte sălbăticiunea care făcea pagubă, căci pe vremea aceea doar un singur vânător din ţară avea dreptul să doboare urs. Care era acela, ştie toată vânătorimea trecută de jumătate de veac de viaţă. Când îl chemă şeful, Arghir cunoştea deja bine năravul fiarei, care mai dădea pe la prunii dintr-o livadă mărginaşă pădurii. Un paznic de vânătoare care îşi cunoaşte meseria nu are hodină până ce nu află toată mişcarea sălbăticiunilor din hotarul său. Iar Bujor Arghir era unul dintre aceia. Nu numai sălaşele sălbăticiunilor le ştia, ci şi hăţaşurile fiarelor cu două picioare, care sunt mult mai rele şi mai stricătoare decât lupii. Avea meşteşugul său de taină ca să afle tot ce se petrece prin pădurile zăvorâte în muţenie. Ştia să-şi lase ochii la răspântii şi urechile la trecători, aşa, ca să nu-i scape nimic din ceea ce ar fi fost de primejdie pentru sălbăticiunile pe care le avea în grijă de mai bine de un sfert de veac. Aşa că vestea că ursul stricător trebuia să fie împuşcat îl găsi pregătit.
( Fragment din volumul "Pădure, pălărie verde!")
Sal'tare!
Donbazil
Iubitul nostru prieten Casian Balabasciuc, din tariile bucovinei a postat un " bocet pentru un prieten drag"...
A plecat dintre noi, un OM!...BUJOR ARGHIR.... Un vanator, care cred eu, - amaratul de mine - ca merita impartasit si altor oameni cu suflet mare. Nu l-am cunoscut personal, da' noi, vanatorii ne simtim!.....Zica dusmanii ce vor , noi, existam!
Bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu dreptii in locurile vesnic-verzi ale gradinii raiului!
Memento mori!....
CUMPĂNA
– Drept vă spun, domnule, în ziua aceea, mare cumpănă am avut. Şi dacă azi mai putem sta de vorbă, îi mulţămesc lui Dumnezeu că mi-a dat zile.
Privirea lui Bujor Arghir se lipise de un punct de pe duşumea, de parcă acolo se afla întreaga poveste pe care urma să mi-o spună. De pe tâmplă o dungă vineţie, adâncită în pielea uşor ridată mărturisea mută că păţania omului nu fusese de glumă. Tăcerea ce îi netezea calea către amintire aducea cu sine frânturi de trăiri în clipele strivite de spaime. Pădurarul îşi mângâie genunchii cu nehotărârea celui care nu ştie cum să înceapă o poveste. Retrăia poate ziua în care viaţa îi atârnase de voia cerului.
Se înmulţiseră grozav urşii în partea Barnarului şi dădeau tot mai des iama prin vitele urcate la păşune, pe munte. Nu era săptămână în care să nu strice un juncan sau o vacă. Ba, o dată, unul rupse trei vite într-o noapte şi mare bucluc se stârnise la Pojorâta, de unde erau animalele. Trimiseseră vorbă pojorenii că dacă nu se împuşca ursul aveau ei să cureţe muntele de fiare, aşa cum ştiau. Şi nu era de stat la poveşti cu pojorenii că sunt oameni tare hotărâţi şi pietroşi la inimă când li se face vreo nedreptate. Cu mare greutate obţinuseră o autorizaţie să împuşte sălbăticiunea care făcea pagubă, căci pe vremea aceea doar un singur vânător din ţară avea dreptul să doboare urs. Care era acela, ştie toată vânătorimea trecută de jumătate de veac de viaţă. Când îl chemă şeful, Arghir cunoştea deja bine năravul fiarei, care mai dădea pe la prunii dintr-o livadă mărginaşă pădurii. Un paznic de vânătoare care îşi cunoaşte meseria nu are hodină până ce nu află toată mişcarea sălbăticiunilor din hotarul său. Iar Bujor Arghir era unul dintre aceia. Nu numai sălaşele sălbăticiunilor le ştia, ci şi hăţaşurile fiarelor cu două picioare, care sunt mult mai rele şi mai stricătoare decât lupii. Avea meşteşugul său de taină ca să afle tot ce se petrece prin pădurile zăvorâte în muţenie. Ştia să-şi lase ochii la răspântii şi urechile la trecători, aşa, ca să nu-i scape nimic din ceea ce ar fi fost de primejdie pentru sălbăticiunile pe care le avea în grijă de mai bine de un sfert de veac. Aşa că vestea că ursul stricător trebuia să fie împuşcat îl găsi pregătit.
( Fragment din volumul "Pădure, pălărie verde!")
Sal'tare!
Donbazil
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 13 Dec 2014, 20:15
Sal'tare!
De la un prieten de pe pe Facebook:
Teodor Dan a adăugat 21 de fotografii noi la albumul VÂNĂTORUL DE CERBI — cu Marius Neag la Fantanele Belis.
30 Septembrie ·
VÂNĂTOAREA ÎNSEAMNĂ DRAGOSTE ȘI RESPECT FATĂ DE NATURĂ,FATĂ DE VÂNAT ȘI FATĂ DE TOVARĂȘI,OAMENI ORI CÂINI.
VÂNĂTOAREA ÎNSEAMNĂ PREGĂTIRE,ISCUSINȚĂ ȘI PASIUNE.
VÂNĂTOAREA O AI ÎN SÂNGE, ÎN INIMA ȘI ÎN MINTE SAU NU O AI DELOC. DE O AI ATUNCI SE CHEAMĂ CA TE NUMEȘTI VÂNĂTOR IAR DE NU SE CHEAMĂ CA TE NUMEȘTI ORICUM ALTCUMVA,ȚINTAȘ,PUȘCAȘ ORI BRACONIER DAR NUMAI VÂNĂTOR NU!
VÂNĂTOR NU EȘTI DOAR LA SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNA SAU ÎN SEZON CI EȘTI O VIATĂ ÎN CARE RĂSUNETUL PUSTII ÎNSEAMNĂ DOAR O CLIPITA ÎNTR-UN CEAS.
De la un prieten de pe pe Facebook:
Teodor Dan a adăugat 21 de fotografii noi la albumul VÂNĂTORUL DE CERBI — cu Marius Neag la Fantanele Belis.
30 Septembrie ·
VÂNĂTOAREA ÎNSEAMNĂ DRAGOSTE ȘI RESPECT FATĂ DE NATURĂ,FATĂ DE VÂNAT ȘI FATĂ DE TOVARĂȘI,OAMENI ORI CÂINI.
VÂNĂTOAREA ÎNSEAMNĂ PREGĂTIRE,ISCUSINȚĂ ȘI PASIUNE.
VÂNĂTOAREA O AI ÎN SÂNGE, ÎN INIMA ȘI ÎN MINTE SAU NU O AI DELOC. DE O AI ATUNCI SE CHEAMĂ CA TE NUMEȘTI VÂNĂTOR IAR DE NU SE CHEAMĂ CA TE NUMEȘTI ORICUM ALTCUMVA,ȚINTAȘ,PUȘCAȘ ORI BRACONIER DAR NUMAI VÂNĂTOR NU!
VÂNĂTOR NU EȘTI DOAR LA SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNA SAU ÎN SEZON CI EȘTI O VIATĂ ÎN CARE RĂSUNETUL PUSTII ÎNSEAMNĂ DOAR O CLIPITA ÎNTR-UN CEAS.
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Donbazil » 13 Dec 2014, 20:48
Sal'tare!
Daca problema va face placere sau v-a starnit curiozitatea, mai multe gasiti aici: 
http://www.dianavanatoare.ro/DIANA_PAGE ... 4_2014.pdf
Daca problema va face placere sau v-a starnit curiozitatea, mai multe gasiti aici:
http://www.dianavanatoare.ro/DIANA_PAGE ... 4_2014.pdf
-
Donbazil - Mesaje: 2789
- Membru din: 23 Feb 2011, 23:34
- Localitate: Faget
Re: Povesti cu talc si farmec ........
de Dila Daniel » 13 Dec 2014, 20:50
Nea Vasile...incearca aici,ca bag seama ca e nevoie...
tot ca sa va starnesc curiozitatea!
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=tra ... +hemoroizi
tot ca sa va starnesc curiozitatea!
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=tra ... +hemoroizi
Nu sunt perfect dar sunt eu insumi...si sunt mandru de asta!
Cu stima D.D.
Cu stima D.D.
-
Dila Daniel - Mesaje: 2447
- Membru din: 18 Feb 2011, 22:51
- Localitate: Craiova
Înapoi la CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 10 vizitatori