akmm scrie:Oare nu am auzit pana acum, (si am vazut ca e mare vanzoleala pe la topicul religios) de smerenie? De bun simt?De respect?De capul plecat? si poate la sfarsit si nu cel mai din urma: cine ridica sabia, de sabie va pieri?
Ca tot ati adus vorba,
vanzoleala la topicul religios? Personal am stat deoparte si nu m-am implicat in el, deoarece respect crezul, credinta si opinia fiecaruia.
Nu voi sta niciodata cu, capul plecat stand impasibil sa privesc abuzul, sfidarea, aroganta, nesimtirea si aici am sa va redau un caz personal prin ce am putut eu sa trec in 2007 la inmormantarea unui bunic (ultimul pe care-l mai aveam).
Bunicul meu (Dumnezeu sa-l ierte) isi cumparase un loc de veci din 1980 si il ingrijea mai ceva decat locuinta personala, in sensul ca acel loc de veci era varuit, curatat, maturat, plantat cu flori de margaritar, era un loc de meditatie si de binefacere pentru el daca stau sa ma gandesc si sa incerc sa inteleg, era un loc unde el venea cu speranta, si il ingrijea ca pe ochii din cap, acolo se simtea bine!
Ei bine, noi familia indoliata nu am stiut niciodata acest lucru pana nu am vazut locul de veci si pana nu ni s-a spus de catre cativa martori cat iubea el acel loc, cum venea el acolo sa-l ingrijeasca... ca orice familie in condoleante am purces la incheierea formalitatilor pentru inmormatare! Cand? Stupoare, aflam de la preotul cimitirului ca locul ala de veci nu-i mai apartinea, desi bunicul platise 27 ani la rand concesiunea pe mormant. Nu-i mai apartinea desi venisem cu teancul de chitante din portofelul bunicului unde redeventa la zi era dovedita... nu-i mai apartinea deoarece fusese vandut catre un tert, si probabil revandut catre un alt tert inca din 1998.
Asa ca, prin urmare... asa stateau lucrurile, preotul recomandu-ne sa ne cautam un alt loc de veci, undeva pe camp la vreo 40 km departare ca doar acolo vom putea obtine asa din scurt un loc... Chestia asta
a picat ca un topor! Desi eram indoliat, a strigat revolta din toti rarunchii mei, am inregistrat toate convorbirile nesimtite cu respectivul paroh si m-am dus la patriarhie, urmand sa ma fi dus in caz de nedreptate la televiziune si in presa. In clipa in care am ajuns pe dealul mitropoliei nu am stat 10 minute bune sa zugravesc coruptia din sanul respectivei parohii, respectiv sa spun ca ma voi duce pana in panzele albe chit ca stau cu mortul pe masa in casa. Probabil se vedea hotararea pe mecla mea! Am primit imediat un telefon, unde printre scrasnete de dinti am fost asigurat ca pot sa-mi aleg orice loc vreau! Interesant! Eu vroiam doar decenta de a-mi ingropa bunicul in locul lui de veci, unde erau florile de margaritar ingrijite mai bine de 25 de ani...
In fine, am ajuns sa-l ingropam cu bine acolo unde si-a dorit el din-todeauna, mergand sa facem slujbele cu alti preoti, preoti care apartinau de parohia fostului domiciliu. In timp ce-l transportam pe bunicul spre locul de veci, preotii acestia aveau chef de mistouri, facand glume despre gagici si vorbind intre ei ce masini sa-si ia de craciun! Era in postul pastelui, ajunsi la cimitir l-am ingropat pe bunicul cu bine, insa preotul din parohia respectiva a dorit sa ne mai transmita “sa nu avem un paste linistit, si tot raul din lume sa se abata asupra noastra”!
In clipa aceea m-am dezis de BOR!
Voi ramane credincios, si nu contest pe nimeni ce imbraca haina bisericeasca din convingere si cu har! Moralitatea si decenta poate fi transmisa insa si pe alte cai in era noastra contemporana!