Dupa tot ce am patit in ultimul timp mi-a pierit chefu sa mai scriu pe pagina mea. Vad necazuri si la altii, da parca la mine prea s-au tinut lant. Sa incerc sa le pun in ordine si poate vor invata si altii din greselile si pataniile mele. Am intrat in iarna cu 12 regine imperecheate. 4 familii pe 6 rame, 4 roiuri pe 4rame si 4roiuri pe 3 rame. Am compartimentat 2 lazi de 16 in doua cu diafragma totala si am bagat roiurile pe 3 rame in aceste lazi. Am lucrat neglijent si albinele au putut lua contact una cu alta.Diafragma, nu a fost chiar totala

. Concluzia-am pierdut 2 roiuri. Cate unu din fiecare cutie. Mai aveam 10. Ma manca in dos si am vrut sa iernez un roi in casa, pe balcon, la etajul 10. Vroiam sa le mai vad din cand in cand. Lam omorat si pe asta. Sant niste curenti la etaju 10 pe timp de iarna, de zici ca esti pe Everest. Mai aveam 9. Am hotarat sa le las in pace si sa nu le mai deranjez pana la sfarsit de Februarie. La sfarsit de Februarie merg sa le fac o vizita.La intrare in sat(sat Unirea, jud.Braila) deja vad suportii si...doar o parte din stupi. Trag pe dreapta, in dreptul lor,ma uit peste gard, ma frec la ochi si incep sa numar - unu,..pauza, pauza, pauza, 2,3,4,5,6...gata. Dau fuga la poarta, il strig pe tataia care imi tinea stupii si il intrb daca a mutat el lazile

. Bietu om, nu intelegea ce il intrebam . Mergem in gasca(sa alaturat si mamaia)spre stupi. Trecem pe langa cusca cainelui si vad ca si asta e lipsa la apel. A murit de batranete, zice tataia. Buuuun. Trecem prin livada si ne oprim in fata stupilor. Ma uitam la imaginea de ansamblu, dar creieru refuza sa perceapa lipsa cutiilor. Situatia-eu balmajeam si ma invarteam in juru stupilor, ca o gaina beata. Tataia ii facea urari de bine aluia-alora care ii luase gen-arzate-ar focu, putrezite-ar matele, ciuma si viermii cei neadormiti..... Mamaia calma-las sa fie pomana, ducase dracu....Vad eu cu ochi mei ageri de detectiv pensionar, urme de cisme de cauciuc care duc spre gard si dai si analizeaza locul faptei si dai cu presupusu si..ma trezeste din meditatie prietenul cu care venisem. Hai sa facem inventaru si sa vedem cu ce am mai ramas. Prima familie-ceva albina lihnita de foame. A doua famile era ok. Toata albina prezenta da nu misca niciuna. Scot o rama, de albina, da tot nimic. In gandu meu-calme albine am nene. Stateau toate cu capu in celule si fundu la mine. Am tras concluzia ca sunt mai rusinoase. Zgaltai eu rama sa le trezesc din amorteala si deabea atunci sau miscat. Trageau toate sa intre inapoi in stup, da nu mai urcau pe rame. Noroc cu prietenul meu ca ma luminat- lasale coane ca au murit de foame. Ma uitam urat la el si nu intelegeam. Noroc ca celelalte mai aveau ceva albina si ceva miere. In stupu luat de la Bunka era cel mai rau. Am matca de innalta clasa. Fecundata la etaju 10 cu trantori maidanezi de oras. Asta mai avea un pumn de albina.Azi, cand scriu este pe doua corpuri de albina. Dupa evaluarea situatie, ma urc in masina si fuguta la postu de politie. Aici realizez ca sunt in Romania lu 2015. la postu de politie era INCHIS. NU AVEAU PROGRAM in ziua aia. Intreb un riveran unde gasesc politistu si aflu adresa omului legii. Satu mic, gasesc casa mintenas. Dau sa sun si o haita de 7-8 caini incepe sa latre. Asta da politist nene. Prevazator omu. Sun si bat la poarta cu haita care ma acompania, da nimic. Am urlat acolo ca lupu noaptea pe ger pret de vreo 20 de minute, pana ma luat prietenu de mana si ma bagat in masina. Cred ca si politistu era sfios de nu a vrut sa iasa la poarta. Asa e lumea la tara, mai rusinoasa. Asta e. Reconfiguram. Trebuie hranite urgent albinele. Miere aveam destula lasata la tataia, da nu aveam pungi. In sat sunt 3 magazine. La nici unu nu am putut lua pungute mici sa bag mierea in ele. Raspunsul era-avem doar pentru uz personal. Am cumparat si eu 500 de grame de napolitane cu rugamintea sa imi bage cate 100g in cate o punga si asa am facut rost de 5 pungute. Intors la albine am scos balerca in care aveam miere si dai si indoaie maneru la linguri in mierea cristalizata. Tataia era pe final cu blestemele si observand el lupta mea cu mierea din balerca mi-a venit in ajutor cu o dalta de tamplarie. Alta viata nene. Am terminat rapid asa. Am bagat si pungutele pe rame si am plecat. Pe la jumatea drumului spre Braila faceam recapitularea celor intamplate si imi pica fisa. Daca mai vine hotu, ca nu l-am prins. Si intoarcete inapoi. Prietenul meu imi sare in ajutor si ma invita cu stupii la un cumatru deal lui in Chiscani, unde ii tine si el. Am un tico ce pare mic, dar credeti-ma ca i-am dus in 2 ture. La Chiscani era alta firma de paza. Erau 4 caini de diferite marimi, plus batrana care statea acolo. Si fara caini si tot nu aveai curaj sa te apropii de batrana aia. Deci paza de nota 10 cu felicitari si coronita. In martie in schimb am vazut ce inseamna Chiscaniu pentru albinutele mele. Foarte multi stupi in jur, temperaturi oscilante incat nu erai sigur de puiet pana nu il vedeai capacit. Azi era pontat, larvar, maine, dupa o noapte foarte rece nu mai era. Cam toti apicultorii din Braila au avut de suferit. Un consum enorm de resurse pentru puietu scos. Si au fost niste vantoase in martie, de te dadeau jos din picioare daca nu aveai maruntis prin buzunare. Nu imi place sa ma mai gandesc la luna martie, dar a venit si aprilie. Asa imi arata data pe telefon, da afara era tot martie frate. Busu la meteo anunta calduri in vest, iar la mine in sud est era aceiasi temperatura ca la Andrei Ignatov la Dumasca la Iasi. Intrun final, eu si tovarasul meu, ne hotaram sa ne mutam la Tacau in Insula Mare a Brailei. Si plecam. Pe drum, mii de hectare de rapita si mii de stupi. Apicultori din BC,IS,SV,VN...cu caturi pe stupi, iar noi cu 2-4 rame de albina. Imi venea sa merg in caroserie de rusine, da era prea mult praf si am renuntat. Am ajuns. Am descarcat, i-am asezat pe pozitii in curtea lu bunicasu, am dat drumu la urdinise si am aprins cate o tigare. Ne-am inecat cu primu fum. In fundu curtii, era un lan de rapita care deabea atunci inflorea. Am dat fuguta la el si mai vedem unu la 400 de metri de primu, de vreo cateva hectare bune. Na ca ne-a pus dumnezeu mana in cap(nu am sa scriu cu D mare ca nu vreau io). Ne-am intors bucurosi la stupi, da cand ne-am apropiat, nea luat tristetea din nou. Cu ce sa culegem frate???? Eu 5 mati, el 23 de pisoi. Am tras de ei ca de un elastic.Deabea la salcam am umplut si eu lazile de albine. Imi frecam mainile ca o sa gust si eu un pic de miere, ca ma saturasem sa tot ling furculita cand deblocam sau rupeam coronitele. Satul Tacau are cam 400 de case. In tot satu sant cam 450 de salcami piperniciti, carora nu le merge bine de loc. Cred ca din cauza panzei freatice care este foarte ridicata. Nu stiu, dar nu am scos un gram de miere la salcam. Multumirea a fost ca imi cresteau familiile. Supararea a venit de la Vasile (Valy). Ma bombardat cu telefoanele. Fratioare am scos 40kg la extractia asta. Iar. Omule, am mai scos 50 si mai am de scos. Sau-mi se rup suportii de la greutatea mierii. Iar bomboana pe coliva, ca sa rasuceasca cutitu in rana-Fratioareeee. Mai infloreste un lan de rapita care fusese intoarsa , taman acum cand sa terminat salcamu , plus ca vecinu meu a pus un hectar de facelia.

Am trecut de la Telecom pe Orange, ca sa nu mai am semnal acolo si sa scap de Vasile. Asta la cat e de chitros, nu mai suna in alta retea si asa am scapat de el. In schimb, nu mai scapa Ignatov Andrei de mine. Cat a putut sa ma ajute omu asta, nu mi-ar ajunge o viata sa ii pot multumi. Aici pe forum pare un mos rau si al dracului. Daca ajungi sa il cunosti si sa te cunoasca, realizezi ce OM este. Este in stare sa iti asculte stupu prin telefon si sa iti spuna care rama sa o intorci, daca sa ii mai bagi o foaie, unde sa o bagi, ce sa ii faci....Este paranormal. De matcile lui nu vreau sa mai vorbesc ca sa nu supar pe altii, dar nu au egal. Cine are matci de la el si stiu sa umble cu albinele,inteleg ce vreau sa spun. Sunt curios din fire si unde intalnesc un om langa niste cutii cu albine, ma opresc si ma pun la barfa, eventual daca se poate, vad ce este si sub capac. Cand auzi oameni care spun ca sunt la a 6-sea generatie de stupari, care spun ca o familie de albine nu poate sa aiba mai mult de 8 rame de puiet, mi se zburleste paru pe ceafa si fug mintenas de acolo. Sunt un mic apicultor in devenire. Anu asta cam pe 20 aprilie am facut un an de cand am albine. Am citit mult, dar mai am multe de vazut practic. Vad ceva nou si imi ia ceva timp pana realizez ce si cum. Pana o sa se pupe teoria cu practica, o sa mai curga apa multa pe Dunare, dar sunt perseverent. Cam atat pentru azi. Cam numai de rau, dar speram la mai bine.