Prima pagină APICULTURA GENERALA RASE SI HIBRIZI DE ALBINE

Discutii despre rasele de albine existente in Romania si in lume . Albinele sunt insecte zburătoare, clasificate în cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul subordinului Apocrita, care mai....
Reguli forum
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde cristi_vidican » 02 Feb 2015, 15:21

eduard.rotaru scrie:1. Nu mi-ai raspuns la intrebare. Si nu incerca sa o dai cotita ca nu tine in ceea ce priveste "viziunea" Dlui Bratu...
2. Punctul de plecare in selectia rasei autohtone este delicat dar nu imposibil. Si acum iti mai pun o intrebare la care poate ai sa raspunzi la subiect: cati dintre toti meseriasii din tara asta care fac asa-zisa selectie si ameliorare procedeaza la infuzii masive de material biologic (distribuit gratuit) pe o raza de cel putin 10 km??!

Dacă ai fi citit cu atenție și ai fi urmărit discuția ai fi văzut că ți-am răspuns la întrebare.
Bratu lucrează și pe carpatină și pe alte rase pe care le selecționează în vederea încrucișării
Dar nu ca să vândă mai multe rase.
Ce propune el se adresează tuturor crescătorilor, indiferent de ce rasă cresc. Și nu e nevoie să se meargă la el. fiecare ia ideea și se descurcă cum îi iese mai profitabil.

Dar, tot el zice că fără inseminare artificială, nu putem vorbi de selecție.
Să-ți răspund la a doua întrebare: nu cunosc. Probabil că ești tu, dar nu rezolvi prea mult cu așa ceva. Ei, cei cărora le dai materialul tău, au lângă ei alți trântori care îi „poluează” pe ei și tot așa până la tine. Un trântor merge până la 15 km. așa că mărește raza cu donații ;)

Tu ca și crescător de regine carpatine tragi dintr-o line, mai multe, care le împerechezi la liber.
Păi așa n-ai niciun control asupra trântorilor. Cum stabilizezi anumite caractere împerechind la liber?
Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le şi voi la fel – Matei 7:12a
Avatar utilizator
cristi_vidican
 
Mesaje: 7167
Membru din: 23 Feb 2011, 13:58
Localitate: Tulca - Bihor

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde eduard.rotaru » 02 Feb 2015, 15:42

Te-ai eschivat in replici. Scurt si la obiect: Dl Bratu atata timp cat umbla si cu BK si cu rasa locala nu va fi niciodata un selectioner. Iti spuneam ceva de crescatori renumiti care sunt specializati de zeci de ani pe o SINGURA rasa....dar na, e mai greu sa intelegi aspectele astea.
Arata-mi tu mie studiu care spune ca trantorii (cel putin cei autohtoni ) zboara la 15km cand regina da semnalul acustic. Pana il gasesti te-as ruga sa citesti un pic pe aici:
http://www.dpi.nsw.gov.au/__data/assets ... sition.pdf
http://honeybee.drawwing.org/book/drone ... ation-area

Prin infuzii masive de material biologic inseamana sa introduci in permanenta material biologic pe toata raza de actiune a trantorilor (evident este de preferat zona cu incarcare cat mai mica - sa nu fii nevoit sa trimiti sute de regine pe sezon - si pe raze cat mai largi cu familii neselectionate).
Stabilindu-ti un areal propice atunci poti vorbi prima data de ridicarea standardelor liniilor genetice si apoi in ultima faza de selectie de inseminarea artificiala. Degeaba faci tu inseminare artificiala pe ciori vopsite ca tot ciori "cacanii" vor rezulta.

Si inca un aspect: daca cineva se deplaseaza in pastoral in zona ta de actiune atunci te opresti din crescut regine si astepti sa paraseasca zona apoi te apuci iar de treaba. Cati dintre crescatorii de la noi tin cont de asta??!
eduard.rotaru
 
Mesaje: 282
Membru din: 20 Sep 2012, 10:55
Localitate: Barlad

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde cristi_vidican » 02 Feb 2015, 15:55

eduard.rotaru scrie:Te-ai eschivat in replici. Scurt si la obiect: Dl Bratu atata timp cat umbla si cu BK si cu rasa locala nu va fi niciodata un selectioner. Iti spuneam ceva de crescatori renumiti care sunt specializati de zeci de ani pe o SINGURA rasa....dar na, e mai greu sa intelegi aspectele astea.
Arata-mi tu mie studiu care spune ca trantorii (cel putin cei autohtoni ) zboara la 15km cand regina da semnalul acustic. Pana il gasesti te-as ruga sa citesti un pic pe aici:
http://www.dpi.nsw.gov.au/__data/assets ... sition.pdf
http://honeybee.drawwing.org/book/drone ... ation-area

Prin infuzii masive de material biologic inseamana sa introduci in permanenta material biologic pe toata raza de actiune a trantorilor (evident este de preferat zona cu incarcare cat mai mica - sa nu fii nevoit sa trimiti sute de regine pe sezon - si pe raze cat mai largi cu familii neselectionate).
Stabilindu-ti un areal propice atunci poti vorbi prima data de ridicarea standardelor liniilor genetice si apoi in ultima faza de selectie de inseminarea artificiala. Degeaba faci tu inseminare artificiala pe ciori vopsite ca tot ciori "cacanii" vor rezulta.

Si inca un aspect: daca cineva se deplaseaza in pastoral in zona ta de actiune atunci te opresti din crescut regine si astepti sa paraseasca zona apoi te apuci iar de treaba. Cati dintre crescatorii de la noi tin cont de asta??!


Eu propun să nu vorbim de Bratu. El merge pe BK. Dar prin inseminare artificială poate păstra mai multe rase pure.
Pe el nu-l interesează Carpatina decât pentru combinații. Atât.
Legat de distanța până la care merge trântorul, un cunoscut a făcut următorul experiment: a marcat într-o zi trântori la el în stupină. Mulți! I-a găsit mai apoi la colegii lui prin stupii lor. La 15 km distanță.
O să citesc materialul care mi l-ai dat, dar nu pot acum că sunt prins cu alte urgențe.
Eu, ca și crescător de regine pentru nevoile mele, mi-ar plăcea să am de unde cumpăra Carpatina pură, din care să trag eu cum pot și pe unde pot.
să am și zone unde să-mi împerechez mătcile, dar nu le am. Le voi căuta.

Întrebare: tu când te-ai apucat de crescut, din ce ai crescut? Putem vorbi despre pedigree la Carpatină?
Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le şi voi la fel – Matei 7:12a
Avatar utilizator
cristi_vidican
 
Mesaje: 7167
Membru din: 23 Feb 2011, 13:58
Localitate: Tulca - Bihor

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde eduard.rotaru » 02 Feb 2015, 15:59

Te-ar ajuta cu ceva faptul ca daca iti spun ca ceea ce am acum sunt descendenti directi din ceea ce au fost candva fermele apicole infiintate in timpul vechiului regim?
eduard.rotaru
 
Mesaje: 282
Membru din: 20 Sep 2012, 10:55
Localitate: Barlad

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde cristi_vidican » 02 Feb 2015, 16:09

eduard.rotaru scrie:Te-ar ajuta cu ceva faptul ca daca iti spun ca ceea ce am acum sunt descendenti directi din ceea ce au fost candva fermele apicole infiintate in timpul vechiului regim?

Ok, începe să-mi placă mai mult acum cum discutăm.
Întrebare: ce garanției ai că acel material a rămas neatins de poluarea genetică ce există în toată România? E vorba de 20 și ceva de ani.
Altă întrebare: cum poate un crescător ce împerechează la liber să fixeze anumite caractere în descendenți dacă împerechează la liber?
Să dau un exemplu: iau cea mai bună matcă și trag din ea.
când selectez larvele, nu am nicio siguranță în privința trântorilor de la care s-a fecundat oul respectiv.
Așa că voi avea fiice cu tați diferiți. Deja aici am pierdut firul selecției.
Apoi ... Fiicele se împerechează la liber cu tot felul de trântori (să zicem că sunt toți Carpatini 100%).
Unii provin de la stupi buni, alții de la stupi slabi. Știm că într-o stupină avem stupi de tot felul, indiferent de selecție, mereu vom avea procent de rebuturi, care vor influența prin trântori.
Deja am pierdut controlul asupra selecției.
Ce se întâmplă într-un interval de 20 de ani mergând pe acest stil de lucru?
În cel mai fericit caz vom avea o Carpatină pură dar neselecționată.
Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le şi voi la fel – Matei 7:12a
Avatar utilizator
cristi_vidican
 
Mesaje: 7167
Membru din: 23 Feb 2011, 13:58
Localitate: Tulca - Bihor

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde eduard.rotaru » 02 Feb 2015, 16:22

Se pare ca nu ai intalnit pana acum stupari care stiu cu adevarat sa faca selectie. Eu zic sa mai cauti si ai sa ramai surprins ca inca mai traiesc in tara asta oameni care au tinut si cu dintii de albina locala si au stiut cum sa o duca pe drumul cel bun. Cand o sa gasesti stuparul care in stationar, pe o baza melifera relativ slaba dar diversificata, detine peste 400 colonii toate una si una (procent de peste 95%) obtine productii record de miere, si de la care se aprovizioneaza multi "meseriasi" crescatori cu renume, atunci o sa intelegi ce si cum.
Si ca sa iti raspund la intrebare: garantia o reprezinta toate F1 si F2 obtinute si plasate in diferite colturi ale tarii care au confirmat 100% de-a lungul timpului (peste 40 de ani). Intr-adevar riscul poluarii este f mare dar sa te mai intreb ceva: bazat pe considerentele din mesajele anterioare, cati crescatori de regine recurg la cresterea de trantori selectionati in stupina proprie?
eduard.rotaru
 
Mesaje: 282
Membru din: 20 Sep 2012, 10:55
Localitate: Barlad

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde ignatov andrei » 02 Feb 2015, 17:27

cristi_vidican scrie:iar voi produceți și cunoașteți tehnologie. Păi, poți folosi cea mai bună tehnologie, să fii cel mai bun crescător...


Cristi, sa nu crezi ca am ceva cu tine, dar...
Pana acum tot ai afirmat ca "tragi" din rase bune !!! ;)
Pai... sa intelegem ca la tine nu conteaza faptul ca nu stapanesti tehnologia de crestere, conteaza doar rasa si... atat (suficient ca tu sa obtii cele mai bune matci)! :o
Iar daca un crescator cu - asa zisa - Carpatina, poate sa stie cata tehnologie vrea, ca de ajunge pe mana lui o rasa buna... tot ragalii va scoate... :oops:

Fara cuvinte...
ignatov andrei
 
Mesaje: 5389
Membru din: 28 Ian 2013, 18:53
Localitate: Vaslui

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde jonny_it » 02 Feb 2015, 18:32

eduard.rotaru scrie:1. Nu mi-ai raspuns la intrebare. Si nu incerca sa o dai cotita ca nu tine in ceea ce priveste "viziunea" Dlui Bratu...
2. Punctul de plecare in selectia rasei autohtone este delicat dar nu imposibil. Si acum iti mai pun o intrebare la care poate ai sa raspunzi la subiect: cati dintre toti meseriasii din tara asta care fac asa-zisa selectie si ameliorare procedeaza la infuzii masive de material biologic (distribuit gratuit) pe o raza de cel putin 10 km??!


Cand faci imperechere artificiala te doare in cot de ce are vecinul prin stupi, sanatoase sa fie, poate sa aiba si Apis Mellifera Scutellata :)

Cat despre dl Bratu, il invitam aici pe forum sa ne dea detalii, nu cred ca are nevoie de laudatori :lol:
Avatar utilizator
jonny_it
 
Mesaje: 5470
Membru din: 23 Feb 2011, 16:21
Localitate: Piatra Neamt / Iasi / Vaslui / Oslo

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde valter » 02 Feb 2015, 18:43

italianu scrie:
Aici intervine insamintarea artificiala,care-ti garanteaza sperma de la un singur trintor!


:lol:

De la trantori din aceasi familie...alta gasca in alta traista.
Avatar utilizator
valter
 
Mesaje: 378
Membru din: 08 Apr 2011, 10:38
Localitate: Mihail Kogalniceanu, Constanta

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde Daniel Popovici » 02 Feb 2015, 19:32

cristi_vidican scrie:Daniel,
...
Eu zic să iei în calcul inseminarea artificială, care te-ar ajuta enorm.
Duci mătcile dintr-o linie bună și trântorii din altă linie.
Se împerechează și știi că mergi cu liniile pure și selecționate mai departe.
Merită! Deși mă îndoiesc că pe line de Carpatină mai avem puritate. Asta nu o cred.
Bratu e interesat de Carpatina pură pt a încrucișa cu ce are el.

Stiu ca inseminarile m-ar ajuta, dar apar cateva probleme:
1. Nu pot spune ca am linie „pura”, ci linie cu gene valoroase, care ar fi nevoie sa fie consolidata prin homozigotare (adica prin cateva generatii cu imperecheri artificiale, cum altfel, intre matci si trantori inruditi sau macar prin potrivire a perechilor). Apoi pot spune ca aceasta linie ar indeplini conditiile de predictibilitate pe care le cere dl. Bratu.
In general liniile se „purifica” prin imperecheri dirijate mai mult sau mai putin cosangvine, si cum nu am beneficiat de aceste posibilitati de dirijare, dispun si in general dispunem doar de acumulari de gene de calitate, dar in „formule” mai putin stabile/predictibile (homozigote)/”pure”.
2. Nu sunt convins ca domnul Bratu va porni munca de purificare pornind de la ceva fara pedigree. Este posibil sa declare totul „nerentabil”.
3. A porni aceasta munca de purificare, nu doar de mentinere a genelor, presupune, dupa cum mai spuneam „armate” de matci fiice care trebuiesc testate – in ce stupi, in ale cui familii de albine, in ale cui lazi si in ce locatii?
4. Pentru mentinerea securitatii genetice in acest sistem avem nevoie de MINIM 6 (sase) linii intra-rasiale care trebuiesc imperechiate dirijat (artificial). Eu dispun de 1 sau poate maxim 2, conform evidentei pe linie materna.
5. Nu pot declara linia mea de albina locala ca fiind vre-o rasa pura, mai mult Carpatina, mai mult Carnica sau poate chiar cu gene de italiana – nu stiu. E rasa locala din Banat, castanie si nu stiu ce rezultate ar da in combinatie cu alte „Carpatine” din alte zone (de pilda din exteriorul arcului Carpatic).

Tutusi este o acumulare de gene valoroase, care nu merita lasata balta (si poate nu ar fi singura „linie” in situatia aceasta).

cristi_vidican scrie:Nea Gică avea o nedumerire. Cel puțin așa ne-a lăsat să înțelegem.
Cum dintr-o matcă bună trage fiice care sunt de valori diferite. De ce? El zicea că nu a găsit răspunsul.
Nu vreau să fac pe grozavul, dar ascultându-l pe Bratu, mi-a dat răspuns la dilema lui nea Gică.
Matca din care se trage s-a împerecheat cu trântori de valori diferite.
Când transvazăm, luăm larve ce au fost fecundate de la trântori diferiți și nu avem deloc un control.
Apoi, aceste regine tinere se împerechează cu trântori de tot felul, care își pun amprenta puternic pe ceea ce va ieși din fiecare regină.

Este adevarat, dar si din 2 parinti cunoscuti, daca au heterogenitate in genom (adica daca nu au un grad sufucient de mare de homozigotie), fratii rezultati (matcile fiice) sunt foarte diferiti intre ei, unii mai buni, altii mai slabi – e valabil la toate speciile.
Daca vrei uniformitate si predictibilitate, trebuie sa lucrezi cu linii homozigote (provenite din mai multe generatii de imperecheri artificiale dirijate „cu cap”, nu la intamplare).
Si intr-adevar, la albine intervine inca un factor de hetero-zigot-are, adica trantorii de diverse origini, aparuti total aleator. De aici, din heterozigotie apare diversitate, iar in diversitate, unele combinatii sunt mai reusite, altele mai putin reusite, ca daca ar fi toate bune sau toate rele, s-ar vorbi de „uniformitate”.
cristi_vidican scrie:
Dl Bratu ... pornește de la ideea că în România, singura șansă să mai salvăm ceva din carpatina noastră este să recurgem la inseminarea artificială și la folosirea zonelor controlate.
Altfel, la ce poluare genetică este acum peste tot în România, nu avem nicio șansă de progres. Ba, din contră, regresăm vizibil.
Problema e că nu avem stupine de elită în România.
... să lucreze serios la capitolul selecție. Problema e că nimeni nu e dispus la asta...

Fiecare fraza este TOTAL adevarata.

Eu vad rezolvarea in coeziune si in munca de echpa dupa un plan coerent. Nimeni nu ar putea sa faca nimic bun de unul singur decat eventual cu cheltuieli enorme, dar in echipa s-ar putea.
Acesta este modelul asociatiilor de crescatori de vaci peste tot unde s-a ajuns la performanta (in Germania, Austria, Franta, Israel, Olanda, probabil si America de Nord).
FIECARE MEMBRU AL ASOCIATIEI E DATOR SA ACCEPTE SPRE TESTARE UN NUMAR DE PAIETE DE MATERIAL SEMINAL (pentru noi ar fi matci) DE LA TAURI IN TESTARE (vitelele rezultate, bune sau rele, le intretine in productie sa vada ce pot, pe langa cele ale casei - care au "garantii" si preferinte din partea stapanului). In caz de refuz pierde toate drepturile. Astfel se face testarea, cea mai costisitoare si riscanta etapa a selectiei. Ce ne opreste sa preluam sistemul?
Genetica de inalt nivel produce, dar nu apare din cer, adica formarea si mentinerea ei se face cu costuri. Costurile acestea merita, dar romanilor le e frica sa si le asume.

Pana una-alta, mai am 3 luni la dispozitie sa ma hotarasc ce pot face cu cele 10 regine in care s-au concentrat ceva gene bune in decursul a 9-10 ani de selectie. Sper sa fie un inceput de drum, nu o infundare de drum tipic romaneasca.
Daniel Popovici
 
Mesaje: 354
Membru din: 03 Noi 2011, 11:01

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde Trantorul@ » 02 Feb 2015, 21:33

eduard.rotaru scrie:Se pare ca nu ai intalnit pana acum stupari care stiu cu adevarat sa faca selectie. Eu zic sa mai cauti si ai sa ramai surprins ca inca mai traiesc in tara asta oameni care au tinut si cu dintii de albina locala si au stiut cum sa o duca pe drumul cel bun. Cand o sa gasesti stuparul care in stationar, pe o baza melifera relativ slaba dar diversificata, detine peste 400 colonii toate una si una (procent de peste 95%) obtine productii record de miere, si de la care se aprovizioneaza multi "meseriasi" crescatori cu renume, atunci o sa intelegi ce si cum.
Si ca sa iti raspund la intrebare: garantia o reprezinta toate F1 si F2 obtinute si plasate in diferite colturi ale tarii care au confirmat 100% de-a lungul timpului (peste 40 de ani). Intr-adevar riscul poluarii este f mare dar sa te mai intreb ceva: bazat pe considerentele din mesajele anterioare, cati crescatori de regine recurg la cresterea de trantori selectionati in stupina proprie?


Cinste celor ce au facut si fac in continuare si fac tot posibilul sa primeze calitatea si nu cantitatea !!!

Pai ori ii slaba ori ii diversificata ??? Pentru ca la un calcul asa dupa mine daca sunt 400 de colonii asa de tepene cum zici tu doar pentru consum propiu le trebuie intre 45 - 60 t de miere nu nectar!!! si mai vb. si de productii record !!! ( daca este cum scrii tu nu este o vatra slaba ci cea mai beton vatra care tine 400 de colonii si dau productii record) ...

Cand vorbesti de 40 de ani te referi si la .... ???? ca din ce vad scris la varsta nu poti fi tu cel ce detii albine de 40 de ani ..... mai vb. de dat matci in stanga si in dreapta ..... ai plecat de la zero sa dai cu capu de toti peretii si sa bagi si ultimul cent in albine si pe urma sa le imparti asa pe pupe serii de matci fiind la inceput sa zicem ca ai 10 ani de cand ai albine ??? tre sa faci infuzii la toti stupi din zona cu matci x care sa fie pe post de tati nu la 1-2 - 100 ... mai zici de "confirmat 100%" ... vise ... vise ... pentru toti crescatori indiferent ca-s mari sau mici , ma refer la cei ce primeaza calitatea ...

Eu am mai scris ca-s mic, mic, miccc si nici nu vreau sa fiu mare .....da nu pot sa nu gandesc .... o tot dau unii cu ... .... si cu .... si ca afara se face asa si asa ..... total de acord ... dar sunt matci imperecheate pe insule cu 100 euro si sunt si cele testate la 400 pai daca sunt asa de rotunzi si laudati asa de altii si tot dau si "tidula" ....mai are rost sa scriu eu de ce ii diferenta asta ? de ce nu-s toate 400 ? aaa au si ei destule rebuturi ??? aha , asta era!!! sa nu vb. de alte preturi mai mari ca eu nu am cumparat si asa doar din auzite nu-i frumos ... si mai era cineva care avea pe aceeasi vatra matci de 10-14 caturi majoritatea dar avea si de 20 de caturi !!! ( nu stiu daca erau fiice din aceleasi mama si daca aveau toate aceeasi varsta ) deci despre ce geaca mea vorbim ? ... toti viseaza doar recordiste !!! ( cumperi doua televizoare de aceeasi firma , la aceeasi fabrica , unul dupa altul ... si unul merge 10 zile si crapa si altul merge 5 ani .....)

Toti vreau calitate 100% , asa ceva nu exista la nimic , si daca cumpara 10 matci si are 9 super bune sa zicem, tot timpul va vedea si vorbi de rebutul ala pe care l-a luat de la x ....

Hai sa fiti sanatosi !
Sa gandeasca altii pentru noi!!!
Ne meritam soarta cu varf si indesat!!!
Un pierde vara!!!

Sa fi domn ii o intamplare, sa fii om ii lucru mare!!!
Trantorul@
 
Mesaje: 717
Membru din: 04 Mar 2012, 19:23
Localitate: Hunedoara

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde eduard.rotaru » 02 Feb 2015, 22:47

Pentru Trantorul: in cat timp parcurge un trantor distana de 10 km pentru a ajunge sa se imperecheze cu regina de la tine din stupina? Cati crescatori cunosti ca fac selectie pe trantori...sau macar isi asigura o cantitate suficienta de trantori in stupina de multiplicare?
Una e sa ai vatra cu intermitente si intensitati mari in culesuri si alta e sa ai un cules constant pe parcursul a 3-4 luni consecutiv (vorbim aici de biodiversitate sau baza melifera diversificata, cum m-am exprimat anterior)...Stiu ca pare imposibil, si stiu ca f multi sunt invidiosi insa invidia multora se naste din neputinta, neimplicarea si lipsei de profesionalism al acestora.
eduard.rotaru
 
Mesaje: 282
Membru din: 20 Sep 2012, 10:55
Localitate: Barlad

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde Bambucha » 02 Feb 2015, 23:12

eduard.rotaru scrie:Pentru Trantorul: in cat timp parcurge un trantor distana de 10 km pentru a ajunge sa se imperecheze cu regina de la tine din stupina?


N-are nevoie de timp pentru a parcurge distanta, pentru ca el e deja in zona (si da el vine si de la 15-20 km departare) ;) Autostrazile feromonilor!
Buy E.U.
Avatar utilizator
Bambucha
 
Mesaje: 2807
Membru din: 23 Feb 2011, 13:38
Localitate: Bucuresti

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde eduard.rotaru » 02 Feb 2015, 23:18

Trantorul va veni de la distante mari atata timp cat este chemat...sincer eu nu sstiu de unde naiba scoateti tampeniile astea cu 15-20km??...sa va aduc aminte ca albina in esenta ei trebuie sa se alimenteze cu benzina (miere) ca sa ajunga la destinatie?...dar hai mai bine sa va dau sa cititi ceva interesant...apoi putem sa discutam cat doriti pe subiectul selectie. Gasiti informatii suficiente si aici:

http://honeybee.drawwing.org/book/drone ... ation-area
http://honeybee.drawwing.org/book/drone-flights

Astept sa cititi cu atentie documentul atasat si sa faceti niste calcule si apoi mai discutam. Spor!
eduard.rotaru
 
Mesaje: 282
Membru din: 20 Sep 2012, 10:55
Localitate: Barlad

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde eduard.rotaru » 02 Feb 2015, 23:24

Scuze dar nu imi da voie sa incarc pdf-ul.

Am copiat aici textul...sper sa se inteleaga ceva:

Original Research
The flight characteristics
of drones TN relation to
mating
Joseph R. Goelho
Department ol Biological Sciences
Western lllinois Univercity
Macontb' ,L 61455
USA
ABSTRACT
Flight characteristics of drones were compared to workers,
and sometimes queens, to gain insight into the
evolved design of drones with respect to mating opportunity
and competitiveness. Drones had inferior flight
endurance and range as compared to workers, but
similar maximum flight speed and maneuverability,
indicating these characteristics have limited significance
for drone fitness. Drones had superior kinetic
energy, which might provide an advantage in aggressive
encounters between males, but such encounters
have notbeen observed. Droneshad much greatertotal
force production, which might allow drones to carry
queens during mating. The evolutjon of drone size is
still a mystery, though this study suggests that investigators
should pursue further research into lift force and
the potential for intermale mate competition.
Received for publication: I September 1994
Acceptedfor publicotion: 20 November 1994
KEY WOBDS
Apis melifera, queen, drone, flight, mating
INTRODUGTION
In spite of the fact that honey bees (Aprs mellifera L.l
have been domesticated for over 7,000 years (Crane
1975), many aspects of their biology are unknown. The
dearth of information is especially acute for drones,
which have traditionally been ignored, perhaps because
of their lack of commercial value and simplified
social behavior relative to workers, queens and whole
colonies. In this study I address a perennial issue: why
are drones so large? I use informdtion integrated from
studies of drone flight physiology and honeybee mating
behavior to gain insight into the potential for either
sexual selection or natural selection to have influenced
the evolution of drone size in honeybees. This area has
suffered from a lack of direction and lack of data,
probably because of the difficulty of observing natural
mating. Such information is needed to address a number
of pending questions. For example, African drones
may be smaller than European drones (zunderer et 4/.
1985), but we have almost no idea what effect this may
have on the potential for hybridization.
It is clear that drones have not evolved to work.
They are poorly equipped for foraging, having rather
small mandibles, proboscis and honey crop (Snodgrass
1925). Dronesdo not forage, but fuel theirmating flights
by taking stored honey (Orosi-Pal I 959). Drones also do
nbt perform tasks within the hive, lacking wax glands
and most of the pheromone-producing and nutritional
glands (see review by Winston 1987).
Drone morphology is consistent with their almost
exclusive involvement in reproductive behavior. They
have extremely large eyes, which occupy most of the
head, and very sensitive anten nae, which have l0 times
the number of antennal plate organs as workers (Winston
1987). These are used in locating and orienting to
flying virgin queens (see Currie 1988 for review). Success
in mating is very likely to be the primary selection
pressure on drones. However, it is not always clear
what characteristics of drones must be optimized in
order to maximize reproductive fitness. A brief review
of honey bee mating behavior may allow some insight
into these questions.
Mature drones take flight during the afternoon in
suitable weather. There maybe large numbers of drones
at drone congregation areas or on flight paths leading
to and from them (Loper et al. 1987), so the operational
sex ratio at these sites is very skewed toward drones. If
a virgin queen appears the drones pursue her as a
swarm known as a "comet" (Gary I 953, Koenig er 1986a) . If insemination is successful, the tip of the
endophalius breaks off, the drone becomes paralyzed
immediately, fallstothe ground, and soon dies (Ruttner
1956, Gary 1963, Koeniger et al. 19791; therefore, a
drone can mate only once. Because mating opportunities
are rare, this limitation is probably not significant.
Nonetheless, selection pressure on drones must be
intense.
Because mating occurs in flight, drone characteristics
must be consistent with maximization of flight
performance. Few attempts to address these questions
have been made (except see Starr 1984) This study
examines drone flight performance characteristics, in-
BeeScience 1996 Vol. 4 No. 1 Page 21
cluding those that may affect mating opportunity (the
endurance and range of flight) and competitiveness
(flight velocity wl, kinetic energy [Ek], maneuverabiiity,
and load-carrying capacity). I have measured some
of these attributes directly, others I took from the
available literature. By comparing drone perlormance
with that of workers and queens, it should be possible
to understand how drone characteristics affect performance,
and to gain insight into how the morphology
and physiology of drones has evolved in relation tit
flight and mating.
FLIGHT ENDURANCE AND BANGE
A drone should be able to increase the probability of
encountering a queen by increasing the duration and
range of a mating flight. Energy-efficient flight and
iarge fuel storage would reduce transit time and refueling
time at the hive because drones must derive all the
energy for a mating flight from honey obtained at the
hive and carried in the honey crop. Su-h characteristics
would also be consistent with selection for flight range,
which might be important since the finite distance
covered by drones from a given colony limits the abiiity
of the queen from that colony to spread her genes
(Taylor and Rowell 1P88).
The fuel-carrying capacity of, drones was determined
by measuring the volume of,honey carried in the
honey crop. Drones were collected as they left the hive,
taken to the laboratory, and dissected. These individuals
were assumed to b-e sexually mature drones depart-
Tg on mating flights, having fllted their honey crops
from colony stores. The honey crop was removed intact
and weighed. Since the contribution of the thin-walled
membrane of the crop itself is negligible, the entire
mass was assumed to be honey.
Honey bee flight is fueled aerobically by carbohy,
drate metabolism (Beenakkers 1969, Kammer and
Heinrich 1 978, Beenakkers et al . 1984 , Nachtigall ef a1.
1989, Rothe and Nachtigall 1989) through rapid uprake
ofsugars frommidgut to hemolymph (Crailsheim 1!88).
Therefore, an oxycaloric equivalent for carbohydrate of
478 kJ/mol O, was assumed (Gnaiger 1983). Using
oxygen consumption data from published sources
(Coelho 199|a) and assuming l8.l l,zml honey (White
1975), the average theoretical mating flight times ol
drones were calculated. The average flight time of
workers was calculated in the same way, assuming a
modest honey crop volume of 25 mL, aithough the
maximum is considerably higher (Sylvester et al. 1983,
Schmid-Hempel et al. 19851.
The calculated average flight times were multiplied
by flight speed (Coelho 1991a and below) divided by
two to generate theoretical flight ranges, distances that
drones and workers should be able to travel if they flew
straight away from the hive and back.
Twelve drones leaving the hive averaged 215.8 I
3.0 mg (mean+ SE) body mass (Mb), and 15. I mghoney
crop contents with a maximum of 30 mg. The reproductive
tract weighed 27.8 x 1.0 mg. Based on these fuel
reserves and rate of utilization described above, a
drone should be able to fly for an average of -37 min at
a thorax temperature (\n) ol40'C. These estimates are
consistent with measured rates of food consumption
(Mindt 1962, as cited by Ruttner 1966, Berg 1988, as
cited by Nachtigall et al. 1989). A worker carrying 25 mg
of honeyin its crop should be able to fly continuouslyfor
i 05 min, almost three times longer than a drone. The
theoretical flight range of a drone with an average
honey crop load and average flight speed is 5.0 km. The
range of a worker is 38.2 km at average speed and crop
load, over 5 times that of a drone.
Most studies show that the average length of time
spent in a mating flight by a drone is -30 min. (reviewed
by Witherell 1971), which represents SlVo of the theoretically
available time. Drones routinely reach congregation
areas 5 km from the natal colony, and occasionally
as far as 5 km, while virgin queens probably fly only
2-3 km on mating flights (Ruttner and Ruttner 1966).
Yet matingsroutinely occurbetween drones and queens
whose natal colonies are l2 km apart, and occasionally
up to 17 km apart (Taylor, Kinsolver, and Otis 1986).
Drones return from mating flights with virtually empty
honey crops (Ruttn er 1966, Coelho, unpublished observations).
These observations suggest that drones commonly
use all of the time and range available to them
from their energy stores, perhaps retaining a small
amount of fuel as a safety lactor. The energetic strategy
of drones appears to be that ol utilizing nearly completely
the energy stores on a given flight, returning to
the hive, refueling, then taking another flight. In this
way as many as eight flights may be taken in one day
(Witherell l97l). Workers should be able to fly for a
much longer period of time than drones, though they
seldom do in reality (Gary 1975). These considerations
make it unlikely that drones are designed for endurance.
Similarly, flight range must not be the key drone
character for if drones were subject to strong selection
for maximal flight range they would be designed more
like workers-with smaller body mass, greater fuel
reserves, and faster flight.
FLIGHT SPEED
Koeniger ( I 985b) suggested that the fastest drone
reaches the queen lirst and copulates with her. Since
drones are larger and have a higher body temperature,
one might expect them to be able to fly faster than
workers. Hence, flight speed might provide the evolutionary
driving force for drone size. Although this scenario
is intuitively appealing, the data do not support it.
Flight speed values for drones and workers were
taken from Coelho (1991a), and kinetic energy was
calculated for drones and workers from values of Mb
and V therein. Mean V for drones (5.28 r 0.i0 m/s) is
significantly lower than that of workers (5.85 t 0.08 m,/
s) as measured by K-band radar lCoelho 1991a). The
maximum speed ls similar for drones and workers, -8
m/s.
Because V is more strongly correlated with Tth
than with body mass (Coelho i989) and drones have
higher Tth (Coelho 1991a, 1991b), one would predict
that they should be faster flyers than workers. The fact
that this is not the case indicates that drones have not
evolved large body size and high T,n simply as a means
of improving V.
Coelxo: Dnoxe Flrcxr
BeeScience 1996 Vol.4 No. I Page 22
Coelxo: Dnoxe Fucxr
Table I
Calculatedkinetic energsr of a drone and worker of average mass at mean and maximal flight speed.
Kinetic Energgr fl)
at mean flight speed
at maximum flight speed
Drone Worker
2.88 r.85
6.48 3.24
Note: mean body mass of drone = O.2 grworker = O.l g.
Mean flight speed of drone = 5.17 m/s, worker = 6.o8 m/s.
Maximal speed for both = 8 m/s.
KINETIC ENERGY
Male-male competition could provide an alternative
adaptive characteristic for drones. The ability to knock
aside a rival drone that is attempting to mount the
queen and to then supplant the rival's position depends
upon the usurping drone imparting sufficient kinetic
gne.rgy _to the incumbent drone. Kinetic energy (Ek)
during flight is related to body mass and flight speeit
according to a standard Newtonian equation:
Er = 0'5MuV2
The kinetic energy of a drone and worker of average
mass at mean and maximal V were calculated from
published values of Mo and V (Coelho t99ta) and are
presented in Table 1. In each case E* is substantially
higher in the drone.
The mean E* of drones used in flight speed experiments
was 3.25 ! 0.27 J, which falls between the mean
and maximal theoretical values for drones, and is much
greater than the mean value for workers.
In spite of their lower flight speed, drones generate
a great deal of kinetic energy during flight as compared
to workers, mostly because drones are larger. These
considerations would imply that drones are well suited
to aggressive, contact interactions with other drones.
Unfortunateiy, there is no evidence that they actually
engage in such interactions. Direct aggressive interaction
among drones attempting to mate with tethered or
artificial queens has not been observed, even with the
use of high speed {ilms (Gary 1953, Koeniger 1985b,
Coelho and Taylor 1994). Such contact would likely
cause injury, decreasing the odds of successful mating.
IIANEUVERABILITY
It is possible that maneuverability is important in determining
drone mating success. With an operational sex
ratio so heavily skewed to males, and the obvious
potential for competition, maneuvering for access to
the queen could provide the opportunity to mate. Maneuverability
can be defined as the ability to accelerate
and decelerate. Acceleration is equalto force divided by
mass; therefore, the acceleration of a flying insect is
equal to the force that it generates in flight divided by its
body mass, or mass-specific force production. Thus, an
index of maneuverability can be determined by measuring
maximal force production (F*u*) and body mass.
F-r* is largely determined by flight muscle mass, so
that a crude index of maneuverability is the ratio of
flight muscle mass to body mass (flight muscle ratio, or
FMR, [Marden 1987]).
The force produced by drones, workers, and queens
was taken from Coelho (1991b). On average drones
produce an F.r* (3.95 t 0.23 mN) over twice that of
workers (1 .73 t 0.13 mN). Mass-specific F*u* was not
significantly different between workers and drones.
Queens produced an F.r* intermediate between that of
workers and drones, but generated a mass-specific
Fn.r* significantly lower than that of the other two
groups.
Drones have higher FMR than queens, and as a
result have higher mass-specific Fmax (Coelho 1991b).
Drones should, therefore, have sufficient maneuverability
to catch a flying queen, and variation in maneuverability
may have important consequences for the
mating success of drones. Drones also had higher FMR
than workers, but mass-specific F*r* was similar between
the two. These results make it unlikely that drone
size has evolved solely in response to seiection for
maneuverability during mating, for it should be less
expensive for a colony to produce the same number of
small drones as large drones, and both would have the
same maneuverability.
LIFT FORCE
It is possible that absolute force production is more
important for drone mating success than mass-specific
lorce production. Since F*r* is strongly related to size
(Coelho 1991b), drones are weli constructed for it.
During mating the drone approaches the flying queen
BeeScience 1996 Vol.4 No. I PaEe 23
frombelow, and mounts her from above, grasping her
by the abdomen with all six legs {Gary 1963, Koeniger
d ol. 19791.It may be that the drone then carries the
queen in flight, although direct observations of natural
mating are not available to support or contradict this
possibility. Copulation occurs only after the queen
voluntarily opens the sting chamber, so that the drone
may have to car4l the queen for more than several
seconds {Gary 19631. Drone-queen pairs can fly freely
without losing altitude (Gary 1953), and drones can
carry a 148.5 mg weight in flight-approximately that of
a queen {Betts 1939).
The force required to lift a drone and a t5picalvirgin
is3.4 mN {Coelho 199lb). Drones can produce 3.95 mN
under optimal thermal conditions. Thus a drone of
average size need generate only 85% of F*., to lift
himself and a queen. The reverse cannot occur-a
queen cannot lift a drone and herself, for the queen at
best produces only 2.15 mN of force (Coelho l991bl.
Perhaps this is why on rare occasions a queen and dead
drone in copula are observed after falling to the ground
$ordan 1954, Ruttner 1956, Gary 1953). Normally the
explosive force of ejaculation results in the separation
of the dead drone from the queen (Gary 1953). If this
mechanism fails the queen cannot support the sum of
the drone's mass and her own, and falls.
For a queen to be carried aloft by a worker, 2.55 mN
of force are required. This is far above the force a
workeriscapable ofproducing, 1.73 mN (Coelho 199lb).
Total maximum force is strongly correlated with all
measures of size. Hence, the large siz-e of drones may
be a result of selection for absolute force production
during flight-the ability to carry a queen. If so, then the
support of large external loads is required. Internal
loads are, therefore, minimized: drones have low semen
volume (Harbo 1986) and honey crop volume,
even though these shortcomings result in brief flight
time, short flight range, and limited gamete delivery.
In an interesting contrast, workers have large honey
crops, but seldom fillthem completely when foraging,
an apparent constraint of energetic efficiency and lifespan
(Schmid-Hempel et al. 1985,Schmid-Hempel and
Wolf 1988, Wolf and Schmid-Hempel 1989). Hence,
selectionpressure for additional lift capacity in workers
is likely to be slight. Workers need not be any larger, at
least for the purpose of foraging.
CONCLUSION
I have attempted to identify key flight characteristics for
which drones are adapted. In that all organisms represent
a compromise among numerous selection pressures,
it seems likely that the flight design of drones is
a compromise among several needs, includingperhaps
all of those mentioned above and others. Nonetheless,
fruitful avenues of research might focus on some of
these areas, especiallylift force and male-male competition.
largerthan the females. The explanation ofthis anomaly
is that a marriage flight is absolutely necessary with
these species, and the male requires great strength and
size in order to carry the female through the air."
AGKNOWLEDGUENTS
I thank Allen J. Moore, Orley R. Taylor, Jr. and two
anon)nnous reviewers for their comments on the manuscript.
This work was supported in part by a grant from
the University Research Council, Westem Illinois Universigl.
COTITACT ADBESS
Joseph R. Coelho: Department of Biological Sciences,
Westem Illinois University, Macomb, 1L61455. BITNET:
MFrC@ECNUX A. BITNET, Internet : MFIC@ UXA.ECN.
BGU.EDU, Phone: 309-298-2521.
B'OGRAPH'CAL SKETCH
J. R. Coelho is Assistant Professor of Biological Sciences,
Western Illinois University, and has studied
flight, physiology, behavior and ecology ofhoney bees.
REFERENCES CITED
Beenakkers, A. M. Th. 1969. Carbohydrate and f at as a fuel{or insect
flight. A comparative study. Journal of lnsect Physiology
15:353-361
Beenakkers, A. M. Th., D. J. Van Der Horst, and W. J. A. Van
Marrewijk. .1984. lnsect f light metabolism lnsect Biochemistry
14:243-260.
Berg, S. 1988. Grobenbhangige Flugdauer beim Paarungsflug der
Drohne (Apis mellifera). Pages 43-50 in W. Nachtigall, ed.
The flying honeybee, BIONA report 7. Publ Acad Wiss Lt
Mainz Fischer, Stuttgart, New York.
Betts, A. D. 1939. The mating flight: a summary of present knowledge.
Bee World20:20-24, 33-36.
Coelho, J. R. '1989 The eflect of thorax temperature and body size
on f light speed of honey bee drones. American Bee Journal
129:811-812.
1991a. Heat transJer and body temperature in honey bee
(Hymenoptera: Apidae) drones and workers. Environmental
Entomo logy 20(6). 1 627 - 1 635.
.1991b.
The eff ect of thorax temperature on force production
during tethered flight in honeybee (Apis mellifera) drones,
wo rke rs, and q u eens. Ph y s i o I o g i c a I Zoo I o g y 6 4(3).823 -835.
Coelho, J. R. and Taylor, O, R. Jr. 1994. Size-related mating preferences
in honey bee drones (Hymenoptera: Apidae). Journal
of the Kansas Entomological Socrety (in press).
Crailsheim, K. 1988. lntestinal transport ol glucose solution during
honeybee llight. Pages .1 19-128 in W. Nachtigall, ed. The
flying honeybee, BIONA reportT. Publ Acad Wiss Lt Mainz
Fischer, Stuttgart, New York.
Crane, E. 1975. The world's beekeeping - past and present. Pages
.1-
1B in Dadant & Sons, eds. The hive and the honey bee.
Dadant & Sons, Hamilton, lL.
Cunie, R. W. 1988. The biology and behavior of drones, BeeWorld
68.129-142.
Darwin, C . 187 1 . The descent of man and selection in relation to sex.
Random House, lnc., New York.
Gary, N. E. 1963. Observatioris of mating behaviour in the honey bee.
It is somewhat surprising that so little work of this J.ournal ol Apicultural Research 2.3'13.
nature has been aonb. ftrE idea that selection for
-.
l9T5.Activitiesandbehavioroihoneybees.Pagesl35-264
queen-carrying resulted in the evolution ortuig; dion"r n Dadant & Sons' eds The hive and the honev bee Dadant
ii at least ri9 le-ars old. Darwin (l-s7 t ) *se8;"Jffi cn"ig.,.:esole'iiiflifitriS; or enersetic and biochemicar equiva-
"...amongst the Bees, the males of Apis mellifica...are "
lents of respiratory oxygen co=nsumption, pages 337-345 in
Gourxo: Dnoxr Fucrr
BeeScience t996 Vol. 4 No. 1 Page 24
Coelxo: Dnoxe Fucnr
E. Gnaiger and H, Forstner, eds. Polarographic oxygen
sensors, Aquatic and physiological applications. Springer-
Verlag, Berlin.
Harbo, J. 1986, Propagation and instrumental insemination. Pages
361-389 in T. E. Rinderer, ed. Bee genetics and breeding.
Academic Press, lnc., New York.
Jordan, R. 1954. KIeine Bienenkunde. Fromme, Wien & Munchen.
Kammer, A. E., and B. Heinrich. 1978. lnsect flight metabolism.
Advances in lnsect Physiology30:511-521 .
Koeniger, G. 1986a, Mating sign and multiple mating in the honey
bee. Bee World 6T,141-1 50.
_. 1986b, Reproduction and mating behavior. Pages 255-280
in T. E. Rinderer, ed. Bee genetics and breedrng. Academic
Press, lnc., NewYork.
Koeniger, G,, N. Koeniger, and M. Fabritius. 1979. Some detailed
observations ol mating in the honey bee. Bee World 60.53-
57.
Loper, G. M , Wolf , W, W., and Taylor, O. R. Jr, 1987. Detection and
monitoring of honeybee drone congregation areas by radar.
Ap idologi e 1 8.163-17 2.
Marden, J. H, 1987, Maximum lilt production during takeoff in llying
animals. Journal ol Experimental Biology 130:235-258.
Mindt, B, 1962. Untersuchungen uber das Leben der Drohnen,
insbesondere Ernahrung und Geschlechlsreil e. Ze itsh rift fu r
Be in enfo rschung 8:9-32.
Nachtigall, W., U. Rothe, P. Feller, and R. Jungmann. 1989. Flight of
the honey bee. lll. Flight metabolic power calculated from
gas analysis, thermoregulation, and luel consumption. Journal
of Comparative Physiology B 158,729-737.
Rinderer, T E A M. Collins and D. Pesante. 1S85. A comparison ol
Africanized and European drones: weights, mucus gland
and seminal vesicle weights, and counts of spermatozoa.
Ap idolog i e 1 6,407 -412.
Ruttner, F. 1956. The mating of the honey bee. Bee World 37:1-15.
1966. The life and flight activity of drones. Bee World 47 :93-
101.
-and
H. Ruttner. 1966. Untersuchungen ber die Flugaktivitt
und das Paarungsverhalten der Drohnen 3 Flugwiete und
Flugrichtung der Drohnen, Zeitschrift fur Beinenforschung
8:332-354.
Schmid-Hempel, P., A. Kacelnik, and A. l. Houston. 1985, Honeybees
maximize elliciency by not f illing thei crop. Behavioral
Ecology and Sociobiology 1 7:61 -66.
Schmid-Hempel, P., and T. Woll. 1988. Foraging ellort and life span
o{ workers in a social insect. Journal of Animal Ecology
57:500-521
Snodgrass, R. E, 1925. Anatomy and physiology of the honeybee.
McGraw-Hill, Inc., New York. 327 pp.
Starr, C. K. 1984, Sperm competition, kinship, and sociality in
Aculeate Hymenoptera, Pages 428-464 in B. L, Smith, ed.
Sperm competition and the evolution of animal mating systems.
Academic Press, lnc., New York.
Sylvester, H. A., T. E. Rinderer, and A. B. Bolten. 1983. Honey sac
conlents: a technique for collection and measurement in
foraging honey bees (Hymenoptera: Apidae). Journal of
E con om i c E ntomol og y 7 6:204 -206.
Taylor, O.R., Jr., R.W. Kinsolver, and G.W. Otis. 1986. A neutral
mating nlodel lor honey bees (Apis mellifera L.). Journal of
Ap ic u ltu ra I R es ea rch 25:227 -233.
-and
G.A. Rowell. 1988. Drone abundance, queen llight distance
and the neutral mating model lor honey bees, Apis
mellifera. Pages 313-324 in Needham, G.R., R.E Page, Jr ,
M. Delf inado-Baker, and C. Bowman, eds. Af ricanized honey
bees and bee mltes. Ellis Horwood Ltd., Chichester.
White, J. W. Jr. 1975. Honey. Pages 491-530 in Dadant & Sons, eds.
The hive and the honeybee. Dadant & Sons, Hamilton, lL.
Winston, M L 1987. The biologyof the honeybee. Harvard University
Press, Cambridge, Mass.
Witherell, P, C 1971 . Duration ol f light and of interflight time of drone
honey bees, Apis mellifera, Annals of the Entomological
Society of America 64:609-612.
Wolf , TJ. and P. Schmid-Hempel. 1989. Extra loads and ioraginglife
span in honeybeeworkers. Journal of Animal Ecology58 943-
954
@1996 Wicwas Press, Cheshire. Connecticut, U S A.
BeeScience 1996 Vol.4 No. I Page 25
eduard.rotaru
 
Mesaje: 282
Membru din: 20 Sep 2012, 10:55
Localitate: Barlad

Re: Omologarea si recunoasterea rasei Apis mellifera carpati

Mesajde Bambucha » 02 Feb 2015, 23:26

Pare de necrezut dar faceti un test.

Marcati 1000 de trantori intr-o stupina in plina campie, si duceti-va peste 2 zile la 15 km unde aveti nuclee cu matci proaspat eclozionate. Dupa ce va uitati inauntru ne spuneti si noua ce-ati vazut :?:
Buy E.U.
Avatar utilizator
Bambucha
 
Mesaje: 2807
Membru din: 23 Feb 2011, 13:38
Localitate: Bucuresti

AnteriorUrmătorul

Înapoi la RASE SI HIBRIZI DE ALBINE



Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 5 vizitatori