Fukushima de la Cernavodă- Fukușimaș în capu lui de nipon japonizat! răcni Directorul General Șima. Cum adică nimeni nu pleacă în concediu pe perioada cât stă el la Cernavodă ? Nesimțitu! Mă ia pe mine cu texte pe care eu le fumam la grădiniță...Că "România nu poate fi scoasă din starea de economie calamitată în care a ajuns fără ca măcar să fi avut un accident nuclear sau o catastrofă naturală de proporții, fără muncă asiduă, spirit de echipă, spirit de sacrificiu și mai presus de toate, o conștiință colectivă că aparții unei colectivități pe care poți să o ridici sau să o dobori prin exemplul personal...Că ești dator pt copiii tăi să construiești o țară mai prosperă, chiar dacă pe tine, un individ cu pretenții modeste de la viață, nu te preocupă prea mult nivelul tău de trai...Că valoarea unei țări și a unei culturi este dată de valoarea persoanei celor care o compun..." Bla, bla, bla. Cică, dacă nu m-apuc de lucru o să-mi facă el seppuku...Mie? El? Veac! Pă-i ce, eu nu știu să mi-l fac și singur ?... finaliză directorul, în timp ce ștergea cu hârtie igienică oglinda de la veceu pe care o umpluse cu stropi de salivă nevrotico-spasmică în timpul simulării discursului.
Fukushima era un expert de talie internațională pe ingineria nucleară (el fiind proiectantul mai multor centrale nucleare răspândite peste tot în lume). După catastrofa nucleară din Japonia, Uniunea Europeană îi solicitase de urgență expertiza pe probleme de securitate la mai multe centrale nucleare cu factor major de risc și potențial sporit de tragedie.
În capul listei se afla România de la Cernavodă. Le era teamă că dacă Cernavodă s-ar fi balonat și s-ar fi descompus în elementele componente (Cerna și Vodă), s-ar fi dus dracului toată agricultura Europei Centrale și de Sud-Est, tocmai când Culiță Tărâță se hotărâse să bage soia modificată genetic în găurile special cultivate pe Insula Mare a Brăilei...Ce Europă Centrală și de Sud-Est dom'le ? Le era deja frică până și la producătorii de năut din insulele Azore că nu o să mai poată să își vândă berea la turiști, dacă plapuma de nori radioactivi o să se întindă mai mult decât pot continentul european și insulele congruente să se ghemuie.
De când Fukushima pusese piciorul la Cernavodă, viața nucleoizilor români nu a mai fost aceiași. S-au dus pe apa sâmbetei toate sfintele tradiții strămoșești împreună cu adânc înrădăcinata rutină mioritică de birou.
Directorul General Șima (care era un împătimit al manualelor de autoperfecționare), începuse studios lectura lucrării 'Eficiența în 7 Trepte a Eșecului în Dragoste'. Dar de când sosise gălbejitul, hepaticul, constipatul cu ochi mijiți, nu mai apucase să treacă mai departe de subtitlul 'CONTRAINDICAȚII' de la tabla de materii a cuprinsului de după prima copertă.
Ceilalți ingineri de sunet de la pupitru de comandă nu mai puteau să-și întindă afectuos revistele porno peste butoane și să se lanseze în lectura beletristică și analiza spectrală a formelor sinusoidale ale graficelor fără bichinei și a vectorilor de conversie fără sutien.
Dar culmea, datorită lipsei acestor reviste de specialitate menite să dinamizeze sectorul energetic sanguin și să elibereze de presiune supapele manuale prin metoda de dute-vino (bielă-manivelă), au descoperit cu stupoare după 10 ani de activitate cât de multe butoane este pe pupitru. Care pupitru, la rândul lui părea mai mare decât în realitate și intimidant de colorat, cu beculețe intermitente ce parcă ar fi vrut să spună ceva...
Nu puteau mișca nimic neregulamentar în front fiindcă se filma. Roiau televiziunile de pe mapamond după halatul alb a lui Fukushima (mai scump ca dincolo, doamnă), mai ceva ca musculițele de sake la curul calului șogunal. După ce au descoperit ce fel de faună endemică lucrează la Centrala Nucleară Cernavodă, cei de la BBC au considerat imperios necesar să trimită și echipajul de la Animal Planet (ca să surprindă specia
'românus energo-parazitarium bugetariaes' în habitatul ei natural).
Sigur că Fukushima, obișnuit cu orezul și dimensiunile minuscule, băga în seamă toate detaliile și factorii de răspundere în sperieți.
Când el a afirmat că vrea să controleze miezul, Directorul General, Directorul Adjunct (care era mai Tehnic), plus Directorul Economic, au răspuns:"- Prezent!" (fiindcă ei știau că EI SUNT MIEZUL).
Fukushima s-a îngălbenit adânc:
- Miezul reactorului băi neandertalilor! explodă expertul japonez într-o românească tradusă cu Gugîlu ce îl avea la computerul de bord al ceasului de la glezna mâinii stângi.
Cu o altă ocazie, Fukushima i-a întrebat pe cei trei directori energofagi dacă au scăpări. Directorul Economic a recunoscut umil că el se mai scapă câteodată cu botu în savarină, dar s-a jurat solemn că i se întâmplă numai după ce dă pe gât venerabila cantitate de 5 kile de vin roșu de buturugă, din damigeana de sticlă cu împletitura de plastic...
Lui Fukushima i-au apărut brusc broboade de sudoare pe frunte, broboade care au început să i se prelingă pe tâmple. S-a tamponat cu mâneca de la halat și cu un gest de aparentă calmitate și-a dat jos ochelarii. A început apoi să îi șteargă tacticos cu o cârpă specială făcută din fibre de lentilă recoltate la maturitate. Și-a pus ochelarii înapoi pe stativ și a început să rotească capul căutând din privire oile. Ar fi vrut să numere oile ca să se calmeze (chiar dacă aveau laptele radioactiv). Dar constată că era înconjurat doar de măgari. În cazuri de urgență și de forță majoră...erau buni și măgarii. Așa că a început să-i numere. La al 10 lea s-a oprit (deși erau mai mulți). Acum îi era clar. Dacă nu numeri oi nu scapi. Pt că deși trecuse în revistă măgarii din 'TOP 10', senzația de turbare o avea încă cuibărită în glandă. Inspiră profund, atât de profund încât începuseră plamânii să bată cu palma-n saltea recunoscându-se învinși. Apoi începu să respire lent. Și mai lent...Cam cu lentoarea cu care expiră samuraii înainte de a fi decapitați. Când plămânii l-au avertizat din nou că a ajuns la capătul cursei, a reformulat întrebarea:
- Emisii de vapori radioactivi în atmosferă mai aveți ? Cum ați avut la Unitatea 1 pe data de 16 ianuarie 2010 ?
Celor trei directori l-i se descrețiră frunțile și l-i se însenină fața instantaneu. Abia acum pricepuseră că nu a fost o întrebare personală...
- Cum să nu to'arășu Fukushima! se grăbi Economicu să răspundă. Avem tot ceea ce doriți dumneavoastră...Numai ca să iasă bine !...încheie el cu un zâmbet complice.
Fukushima îl forfecă cu o privire tăioasă aruncată pe deasupra lentilelor (ca să nu le zgârâie), dându-i de înțeles că nu agrea un astfel de apropou nici măcar în glumă. Economicul îngheță cu zâmbetul tâmp pe mecla de serviciu:
- În atmosferă...Ca să iasă bine în atmosferă...m-am referit...se fustăcii el balonându-se...
Directorului Tehnic îi revenise la un moment dat sarcina să facă turul atomocentralei împreună cu expertul nipon, ca să-i ofere o imagine de ansamblu pe bucăți asupra complexului...
- Înainte de a prelua eu conducerea tehnică, aici, la Cernavodă, exista o totală lipsă de dezinteres, lucrurile erau harakiri (cum se zice pe la noi), sau o harababură de harcea parcea (cum se mai spune la dumneavostră în japonezia). Dar m-am mobilizat exemplar, făcând ordine estetică și punând totul pe butuci, după cum puteți observa...
Japonezului îi scăpau pe traseu (fără să vrea), gemete sub formă de exclamații: "- My oh my...Hooolllyyy Shiiiiit...My Gooooodneeeess...".
Tehnicul (adjunct), își dădea seama că Fukushima se exprima întro japoneză cu accent american, dar nu înțelegea dacă exclamațiile izvorau dintr-o profundă admirație sau o banală uimire...
- Noi am refăcut o autostradă prăbușită după catastrofa recentă, în doar 4 zile, iar voi nu sunteți capabili să îmi dați un răspuns nici după o săptămână !!! se scăpă pe el de nervi, încă o dată, Fukushima.
Cei trei directori erau capabili. Răspunsul însă, nu era. Gata. Se afla încă în procesul de fabricație. Că dacă i l-ar fi livrat așa, nepolizat, nu s-ar mai fi potrivit cu restul informațiilor oferite timp de o săptămână...
- Unde-i Fukushima ? îl întrebă Economicul pe colegul său de birou, Tehnicul
- Fu cu Șima !
- Da măi, Fukushima, unde-i ?
- Fu cu Directorul General Șima ! Doar îți spusei adineaori.
- Păi vorbește omenește...românește, ca să înțeleagă tot românu...Nu te mai juca și tu cu nervii mei...Că ăsta m-a terminat într-o săptămână cât nu reușește nevast'-mea într-un an !..(răbufnii cu zăduf economistul). Că nu mai știu când să înțeleg și cum să nu mai răspund...
Tehnicușul își aducea de regulă la servici sandviciuri cu ceapă ambalate în șervețele umede și parfumate (ca să aibă respirația proaspătă). Dar acu era la dietă (îi recomandase dermatologul dacă voia să nu îi mai crape pielea). Așa că sorbea niște compot de cartofi din cochilie de nucă (ar fi lins și o clătită de zmeură, dar nu avea). În tot acest timp privea hipnotizat și în transă, ultimul număr al ediției revistei de creioane colorate 'Playboy'. Era cu ochii pe cuprins. Adică voia să surprindă TOTUL. Dacă s-ar fi putut, chiar mai mult.
Eco' scoase dintr-un sertar al biroului o sticlă de secărică făcută din sfeclă roșie la borcan. Pe Fukushima îl luaseră cu elicopterul cei de la ambasada niponă la București și nu se întorcea decât a doua zi (deci, se putea bea).
- Auzi bă ! începu econo micul după un, hai două...maxim trei, dar nu mai mult de șase pahare de șampanie de țuică...(râgâi delicat ducând pantoful la gură):
- Ști ce i-aș face io la gălbelitu ăsta ? dacă l-aș prinde singur, în subsolul tehnic, fără echipele alea de ninjalăi și filmajiii ăia care mă scot din sărite, după el ?
- Îîîmmm ?
- I-aș îndesa cu piciorul, orez de plastic, pe gât în jos, ca la curcani. Apoi i-aș turna aracet cu pâlnia și l-aș ține legat la gură vreo câteva ore (ca să nu poată borî ). Și după aia ști ce i-aș face ?
- Îîîîmmm ?
- Aș scoate din el găluște ornamentale din orez și i le-aș servi cu sushi. Cu Sușii bă, femeia de servici, batoza aia care pufăie din pipă, scoate piroane cu bucile și omoară șobolanii din privire...
- Îîîmmhhhîîî...
- I-aș arăta eu care nație îi mai puternică...a lor sau a noastră...Futuistima și paștele mamii lui și a cui i-o pus bulina roșie pe cearșafu ăla de îi zic ei steag...
După o săptămână petrecută în control la Centrala Nucleară Cernavodă, Fukushima se simțea mai epuizat psihic decât dacă ar fi fost singurul supraviețuitor al ambelor două bombardamente de la Hiroshima și Nagasaki deodată. Cu o grabă suspectă se apucă de finalizat Raportul Oficial către Comisia de Expertiză Nucleară Europeană :
"În urma controlului efectuat la Centrala Nucleară Cernavodă din România am ajuns la următoarele concluzii :
1. Cerna este femininul lui Cerno (sufixele Vodă și Bîl sunt irelevante).
2. Femininele sunt mai instabile decât masculinele. Așadar, Cernavodă este mai instabilă decât Cernobîl
3. Gradul de risc nuclear catastrofic este de 10 ori mai mare aici ca oriunde în altă parte (din cauza unei solide incompetențe profesionale din foarte multe domenii, de care cu mândrie dispun atât stafful tehnic al conducerii cât și restul personalului).
În cauză de consecință, propun cimentarea din temelii și până...nu-i prea târziu, a întregului complex de la Cernavodă.
Cu mențiunea expresă și subliniată cu litere îngroșate, de a îngropa sub tonele de ciment și specia de paraziți care au infestat centrala cu prezența lor pe post de angajați (faceți-o pt mine, vă rog eu mult !!!). Că dacă inconștienții ăștia leagă nucleele în scurt, atunci pt Europa și Orientul Apropiat, ar fi mai preferabil un cutremur cu magnitudinea de 10 pe scara Richter, decât Big-Bangul de la Cernavodă !!!
Cutremurele se măsoară pe scara Richter. Însă o centrală nucleară flambată de ideile scânteitoare pe care le au...românii ĂȘTIA...veseli...de la butoane (că nici nu știu cum să îi mai calific), ar produce un efect ce ar putea fi evaluat doar pe Scara Oschi !!!...
Semnează FUKUSHIMA"
Fu LU' și A
