Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[Shrek]

Daca băgam pusca, se supăra vulpea si mă lu C I- ul iar in catare! Oricum eu nu doresc sa promovez violența . Iar copoii sunt numai pentru....jojing! ( asa s-o scri'?)

[un OM]

Don, premiile sunt in ordinea inversa a...ghiozdanului ?

[Shrek]

Mai zilele trecute, un taran gospodar, nea Dragu, gândind ca grajdu' este prea aglomerat pentru sceneta cu nasterea Mântuitorului, a decis sa duca vacuta Milka la abatorul neamtului din deal! Acolo, macelaru' s-a uitat lung la ea, a-ntrebat-o cat a ceasu' in germana si apoi a spus sec : neinnnn! Barfitorii soptesc ca patronu' n-a vrut vacuta din cauza ca holsteinu' pe care-l dorea el era de fapt o baltata românească vopsită in mov care avea pedigriul in ...persană si nemtii nu servesc carne de....cămilă!
Asa ca nea Dragu, si-a luat vacuta de lant si a dus-o din nou in grajd dar a luat in loc un carlan pe care sa-l sacrifice! A auzit cică patronului ii plac carlanii sa se joacă cu ei din cand in cand. Si când se plictisește ii da lu' Alinuta sa-i calareasca si ea. Mai ales ca ii urăște de cand au aruncat-o din sa!
Acu' loc ar fi pentru montarea scenetei, dar daca patronu' refuza carlanu', taranu' a spus ca va darama grajdul si va renunta la...teatru. Doar ca inainte de asta s-ar putea sa darame si abatoru'!
Oare spectatorii ce-or spune?

[un OM]

Capul lui Motoc...?

[Shrek]

Io unu' nu vreau sa pice nici un cap! Vreau doar sa se închidă sezonul de schi! Vad ca de cateva zile leul aluneca pe partie la vale de numa'! Si benzina deja este 5,5 lei!.

[mellis]

Multi da prosti, prosti dar mulți...pai cârlanul a scăpat curat, până acu', restul au câte o mătușa, mănușă, ușa...
Noua ne era frică să nu ia alt "rob", să aveți metro' i loc de 'strada...
Mare-Ti este gradina Doamne...Dar cum carpim gardu'...sfoara, sacu', nadragu'...
Sanatace

[Donbazil]

Salut!

..."O poveste mai tare nici ca am citit.
Și eu și voi, toți suntem niște Liță Pernița.

Trec în fiecare dimineață prin intersecția de la Lujerului în drumul meu către tramvaiul 41 și mai departe spre serviciu. De multe ori întâlnesc în intersecție, aproape de Mega, un bătrân cu păr și barbă ninse, îmbrăcat mereu cu camașă albă și care cerșește fără a privi trecătorii, așezat pe un scăunel cu trei picioare ca un arbust înflorit cu rădăcinile ieșite din pământ.
Astăzi trec pe lângă el, îi pun 10 lei în cutia de carton din față și îl intreb amical fără să aștept neapărat un raspuns:
– Ce mai faceți?
– Stau de șase! zice el șoptit, aproape conspirativ, uitându-se repede în jur ca și cum s-ar teme să nu fie surprins.
– Păi de ce? îl întreb curios să-i aflu jocul pentru că nu pare tocmai locul în care să se producă vreo infracțiune.
– De prost! zice el.
– …
– Dacă nu știi, afli acum de la mine că, atunci când se iese la furat, cel mai prost și mai mototol stă de șase iar ăia mai voinici și mai sprinteni sar gardul și îndeasă în saci.
Mă grăbeam spre serviciu dar e prima dată când ridică fruntea și mă privește în ochi așa că îl ascult mai departe:
– Era la noi în sat un băiat cu doi ani mai mare ca mine, Liță Perniță îl strigam, un copil bolnăvicios, cu carnea moale, care adormea și la școală și la joacă. Avea și picioarele rășchirate uite-așa! (îmi arată cu degetele osoase cât de crăcănat era Liță). Ta-su avea o livadă bogată și când mergeam acolo la furat de pere ori de gutui îl luam și pe Liță să stea de șase, să nu cumva să vie ta-su să ne prinză. Când ieșeam cu traistele pline îi dădeam și lui o fructă că ăla care stă de șase primește mai puțin. Așa de prost era că se bucura de gutuia aia furată din curtea lui…
Aș pleca dar mi-e clar că moșul mai are ceva de spus. Ba chiar se ridică pentru a da greutate cuvintelor lui:
– Uită-te la mine, am aproape nouăzeci de ani… și n-am știut până acum că eu sunt Liță Perniță. Mă bucur de pensia pe care mi-o dau din munca mea, de mersul gratis cu ITB-ul și de două buline la preț redus și stau
de șase să fure ei până nu mai pot căra! Se așază din nou pe scaun.
– Sănătate bunicule! zic eu… Și eu stau de șase, cred că stăm toți de șase!
– Mergi sănătos, Liță! spune el
Are dreptate bătrânul. O țară întreagă stă de șase ca să se poată fura pe ea însăși!"...

[Donbazil]

Salut!

Una "calda" de la Dom' Profesor.....

"Dragi lupi, padawani și hobbiți am primit un chestionar de la RAND. Ei bine, cine este RAND? Este unul din creierele particulare ale Statelor Unite! Creierul de stat fiind format din Preşedinte, Congres, departamente, agenţii, servicii etc.

Însă, ca tot ce este particular, este mult mai performant! Iar creierul de stat cere de multe ori sfaturi, analize, sinteze de la creierul particular! Este evident că statul are anumite bariere peste care particularii pot trece cu uşurinţă, sigur, în cadrul aproape legal. De exemplu, birocraţia!

O să vă spun o poveste, nu o să o vedeţi nicăieri, mie mi-a fost spusă prin anii 90' la sediul RAND din Santa Monica de pe Bulevardul Olimpiadei. O legendă, cum altfel, fiecare organizaţie serioasă are o legendă!

Imediat după intrarea Americii în război, în decembrie 1941, marea companie de avioane Douglas Aircraft Company a primit mai multe comenzi din parte aviaţiei și a marinei. Militarii insistau asupra unui dispozitiv de ochit "minune" cu care ar fi dotate aparatele de zbor ale Luftwaffe, aviaţia germană.


Tehnicienii americani au zburat până în Regatul Unit, au demontat de pe aparatele nemţeşti prăbuşite dispozitivele de ochire şi au constatat că sunt primitive, inferioare celor americane. Au făcut un raport de vreo sută de pagini. Nimeni, probabil, nu a citit atâtea pagini şi militarii au spus: "da, astea sunt primitive, dar acum au altele, superioare, pe care au ordin să le distrugă dacă avionul este compromis!"

Şefii de la Douglas au ridicat din umeri şi i-au chemat pe cei de la Reserch ANd Development (RAND). Întâmplător acolo erau nişte ingineri ai dracului de buni, Doamne iartă-mă, din New Orleans şi din Canada. Adică vorbeau perfect şi limba franceză, a doua limbă, poate chiar limba maternă, pe lângă limba vorbită în America, care aduce cu limba engleză! Băieţii noştri, tineri şi impetuoşi, au zis că dau o raită pe la nenea Hitler, pretextând că sunt ingineri francezi în căutare de lucru, ca să pună mâna pe dispozitivele "noi" de ochire. Zis şi făcut! Au plecat, au lipsit două săptămâni, s-au întors, puţin obosiţi și fără țigări şi de data asta au făcut un raport de o pagină! Raportul a fost citit de toată lumea, inclusiv de Preşedinte.

În raport se spunea clar şi direct că dispozitivele de ochire germane erau inferioare celor americane. Şi, în general, tehnica de luptă în aer! Dar că piloţii germani sunt superiori, foarte bine pregătiți, sunt disciplinaţi, urmează ordinele, sunt bine antrenaţi pentru zbor şi au un moral excelent și o mare dorinţă de luptă!

Foarte corect! S-a ţinut seama de raport şi America a pregătit temeinic piloţii, chiar şi pe negr... afro-americani şi a câştigat războiul în aer! Având supremaţia în aer, au câştigat războiul terestru şi naval!

Ei bine, după război, prin 1948, parcă, a apărut RAND ca o organizaţie nonprofit, fără culoare politică, sau economică, din departamentul de băieți într-adevăr deștepți ai lui Douglas. Un club de specialiști din toate domeniile de o competenţă ieşită din comun. Ei pot să răspundă la orice întrebare.

De exemplu: "România poate fi împărțită între Ungaria, Moldova și Ucraina?" Doar un exemplu, nu vă înfierbântați, este doar o realitate virtuală. Oare?

Procedura este că întrebarea este transmisă la şefii de departamente, care o nuanţează în funcţie de specificul departamentului respectiv şi apoi sunt puşi cercetătorii la treabă. Asta înseamnă cam o două sute de persoane la sediu şi vreo cinci mii mii de asociaţi, corespondenţi, în toată lumea. În primele câteva ore se fac formulare de întrebări la care trebuie să răspundă specialiştii în domeniu, alţii decât cei folosiţi curent de RAND.

După 24 de ore încep să se primească datele. Dacă este nevoie de un model matematic se pun la treabă indienii de la etajul şase, care altfel stăteau cu picioarele pe birouri şi citesc comicscuri. Acum probabil că butonează la tablete.

După 36-72 de ore se are materialul brut, de mii şi mii de pagini. Intervin analiştii care ajutaţi de computere găsesc modele, şiruri de date, repetări de evenimente. Se face un prim rezumat de zeci de pagini. Apoi intervin specialiştii în sinteză, foarte rari şi scumpi, care reduc materialul la două-trei pagini.

Dacă este vorba de Preşedinte materialul se compactează până la o jumătate de pagină. Fiecare cuvânt, fiecare substantiv, verb este întors pe toate feţele ca să fie folosită varainta cea mai scurtă, dar cea mai cuprinzătoare. Dacă este vorba de militari, sunt câteva pagini, ei înţeleg mai greu, glumesc seniorii de la RAND şi ei foşti generali sau secretari de stat la Apărare. Dacă este vorba de o firmă comercială, o multinaţională, mai sunt anexe detaliate pe probleme.

Am uitat să vă spun că la mijlocul procesului există o unitate de specialişti aşa numiţi "de bruiaj", care înlătură orice particularitate de stil, în aşa fel că niciun specialist nu mai poate fi desconspirat, recunoscut!

În circa cinci zile primeşti răspunsul la întrebare însoţit de o factură... Nu vreţi să ştiţi suma! Dar merită fiecare cent!

Ei bine, am colaborat cu RAND o perioadă, ei erau extrem de interesați de experiența mea din Iran, din Orient, în general. Apoi am rămas la nivelul de bună ziua. Spre marea mea surpriză am primt din nou un chestionar de la RAND. Așa lucrează ei. Îți pun câteva zeci de întrebări, dar, de fapt sunt interesați doar de una, sau două. Nu vor să știi care este interesul lor, poate pentru discreție, sigur, pentru obiectivitate.

Probabil că iarna vrajbei noastre a neliniștit pe cineva. Destabilizarea României pune semne de întrebare. Cine trebuie, nu a uitat că acum vreo două-trei săptămâni Vladimir Vladimirivici spunea că este posibil un euromaidan la București! Dorință, sau voință? Probabil că RAND a fost solicitat să răspundă la o temă! O să răspundă, sigur că da, dar CUI? Bună întrebare!"
http://www.evz.ro/rand-este-interesat-d ... greco.html

[Donbazil]

Salut!

Haz de necaz:

Referendum
Este mare--ncrancenare,
Mai ceva ca la razboi;
De-un timp chiar peste hotare
Se discuta despre noi.
Ca urmeaza sa se faca
Referendum in popor,
Sa se dea raspunsul daca,
Unii vor, altii nu vor.
S-a analizat ideia,
Deunazi si-n Parlament,
Si s-a dat ,dupa aceea,
Un aviz convenient.
Treaba insa nu e buna,
Care-ar fi finalizarea,
Klauss nu-i decis sa spuna,
Cum sa fie intrebarea.
Fiecare,cu parerea,
Isi da la televizor,
Fara har,fara puterea,
Sau suport lamuritor.
Multi spun insa,ca-i prostie
Sustinuta de trazniti,
S-afli ce de fapt se stie;
Bani aiurea cheltuiti!
Cate s-ar mai putea face
Cu-atata amar de bani,
Ca de la Siret incoace
Plina-i tara de sarmani.
Dar Johannis nu cedeaza,
E pe tron de neclintit,
Si din cand in cand citeaza:
“Asta-i pohta ce-am pohtit!”
Dragul nostru Presedinte,
Daca referendum vrei,
Fii cu mare luare-aminte
Si la toti romanii tai,
Sa le fie de-nveghere
Fie numai cum vrei tu,
Zi-le rar,dar cu putere;
“Vreti sa mai traiti,sau Nu?!

Nicolaie Ionescu Bacau,14.02.2017

[Donbazil]

Salut!

POPOR ROMAN, N-AI PROTESTAT!

E zarvă mare-n toată țara,
Fiindcă Guvernu-a cutezat,
Să schimbe-un paragraf de lege,
Fără aviz, de la Palat

La CSM e supărare,
Procuratura a amenințat
Guvernul, cu măsuri penale,
C-o lege au modificat.

Întâiul Demnitar al Țării,
Fiind pentru asta revoltat,
A instigat apoi în stradă
Sa iasă toți la protestat.

Dar când economia țării
A fost distrusă ne-ncetat,
Iar băncile devalizate,
Popor român, n-ai protestat!

A fost înstrăinat pământul,
Pădurile s-au defrișat,
Dar ocupat să numeri stele,
Popor român, n-ai protestat!

Când țara a intrat în U.E.
Și nimeni nu te-a consultat,
Apoi, trecută și în NATO,
Popor român, n-ai protestat!

Când s-au închis pe rând spitale,
Salarii, pensii, s-au tăiat,
V-ați șters doar lacrimi de pe față
Dar însă, nu v-ați revoltat!

Acum, copii țării plâng!
După părinții ce-au plecat,
Să le câștige pâinea-n lume
Dar voi romani, n-ați protestat!

Din vest, doar zvon de-autonomie,
Din est, dihonie-ntre frați,
Iar voi ieșiti acum în stradă
Și nu sunteți manipulați ?!

Ei ies in strada, toata turma
Si-oricum in veci n-or intelege
Acei ce protestează- acuma,
Doar pentru-n paragraf de lege!.

IOAN OROS- PODISAN
Zalau- 5 februarie 2017

[mellis]

Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Numără florile care cad. Se uită în fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar numără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustăţile, barba… peste toate au nins ani mulţi şi grei.

Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi şi mângâietori.
--Cine trânti poarta?
– Credeam că s-a umflat vântul… o, bată-vă norocul, cocoşeii moşului!

Un băietan şi o fetiţă, roşii şi bucălaţi, sărutară mâinile lui „tata-moşu”.
– Tată-moşule, zise fetiţa, de ce zboară păsările?
– Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul, sorbind-o din ochi.
– Da’, raţele n-au aripi? Ele de ce nu zboară?
– Zboară, zise băiatul, dar pe jos.

Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată şi în cealaltă pe băiat.
– O, voinicii moşului!…

Şi zâmbi pe sub mustăţi, şi îi privi cu atâta dragoste, că ochii lui erau numai lumină şi binecuvântare.
– Tată-moşule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?
– În ţara cocorilor.
– În ţara cocorilor?
– Da.
– Dar rândunelele un’ se duc când se duc?
– În ţara rândunelelor.
– În ţara rândunelelor?
– Da…
– Tată-moşule, aş vrea să-mi crească şi mie aripi şi să zbor sus de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba.
– Dacă ţi-or creşte ţie aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură şi un sticlete.
– Da… hâ… hâ… ce fel… şi mie?

Fata se întristă.
Bătrânul o mângâie şi zise băiatului:
– Bine, să prinzi şi pentru tine, să prinzi şi pentru ea.
– Ţie două şi mie două… nu-i aşa, tată-moşule?
– Fireşte, ţie două, lui două şi mie una.
– Vrei şi tu, tată-moşule? întrebă băiatul, cu mândrie.
– Cum de nu? Mie un scatiu.

Ce fericiţi sunt!

Băiatul încălecă pe un genunchi şi fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat din palme. Bunicul le cântă „Măi cazace, căzăcele, ce caţi noaptea prin argele”…

O femeie uscăţivă intră pe poartă cu două doniţe de apă. Copiii tăcură din râs şi bunicul din cântec. E muma lor şi fata lui. Cum îl văzu, începu:
– I… tată, şi d-ta… iar îi răzgâi… o să ţi să suie în cap…

Bunicul ridică mâna în sus, aducând deştele ca un preot care binecuvântează, şi zise prelung:
– Lăsaţi pe copii să vie la mine!
– Biiine, tată, biiine… dar ştii… o, bată-i focul de copii!…

Femeia intră în casă.
– Să-i bată norocul şi sănătatea, şopti moşul ca şi cum ar fi mustrat pe cineva, şi sărută în creştetul capului şi pe unul, şi pe altul.

Şi iar începu râsul, şi jocul, şi cântecul.
Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie.
Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului.
– Partea asta este a mea.
– Şi partea asta, a mea!
– Mustaţa asta este a mea.
– Şi asta, a mea!

La barbă se încurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le:
– Pe din două.

Şi copiii o şi despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi.
– Jumătate mie.
– Şi jumătate mie.

Şi după ce o împărţiră frăţeşte, începu lauda.

Băiatul:
– Mustaţa mea e mai lungă.

Fata:
– Ba a mea e mai lungă!
Şi băiatul întinse de o mustaţă şi fata de alta, ba a lui, ba a ei să fie mai lungă.
Pe bunic îl trecură lacrimile, dar tăcu şi-i împăcă zicându-le:
– Amândouă sunt deopotrivă.
– Ş-a mea, ş-a ei!
– Ş-a mea, ş-a lui!

La obraji cearta se aprinse mai tare.
– Partea mea e mai frumoasă.
– Ba a mea, că e mai albă!

Bunicul zâmbi.

– Ba a mea, că e mai caldă!
– Ba a mea, că e mai dulce!
– Ba a mea, că nu e ca a ta!
– Ba a mea, că are un ochi mai verde!
– Ba a mea, că are un ochi şi mai verde!

Bunicul abia se ţinea de râs.
– Ba a mea!
– Ba a mea!

Şi băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei. Fata ţipă, sări de pe genunchiul bătrânului, se repezi şi trase o palmă în partea băiatului. Băiatul, cu lacrimile în ochi, sărută partea lui, şi fata, suspinând pe a ei.

Mama lor ieşi pe uşă şi întrebă răstit:
– Ce e asta, viermi neadormiţi?!

Obrajii bunicului erau roşii şi calzi. Şi surâzând fericit, răspunse fie-sei:
– Lăsaţi-i pe copii să vie la mine!
...

Bunicul, un basm de Barbu Ştefănescu Delavrancea

[Donbazil]

Salut!

Cu cateva sute de ani urma, a vrut Papa sa alunge toti evreii din Italia.

Evreii, bineinteles, s-au impotrivit si au trimis Papei o petitie in care ii cereau socoteala pentru aceasta masura.
Ca urmare a acestei petitii, a decis sa aiba loc o confruntare intre el si reprezentatul evreilor, iar daca repezentantul evreilor il va invinge, acestia vor putea ramane in Italia. Comunitatea evreiasca l-a ales pe Rabi Moishe Batranul pentru ai reprezenta in aceasta confruntare. Problema era ca nici Rabi Moishe nu stia latina, nici Papa idish, asa
ca s-a ajuns la concluzia ca va avea loc o confruntare „in tacere”.
In ziua confruntarii s-au asezat Papa si Rabinul unul in fata altuia si s-au privit intacere… Dupa cateva clipe, Papa a ridicat manasi a aratat trei degete. Rabinul a ridicat si el o mana si i-a aratat Papei un deget. Papa, la randul lui, a ridicat mana cu degetele rasfirate si a plimbat-o prin aer, de jur imprejur; Rabinul i-a „raspuns” aratand catre podea.
Papa s-a ridicat incet si a adus in fata Rabinului o bucata de anafura (paine sfintita) si o cupa cu vin, deasemena sfintit.
Rabinul a scos din buzunar un mar.
In acea clipa, s-a ridicat Papa si a anuntat:
– Omul asta m-a invins! Evreii pot ramane!
Ceva mai tarziu s-au strans oamenii Papei in jurul lui si l-au intrebat ce s-a intamplat acolo.
– Intai de toate eu i-am aratat trei degete, pentru a aminti de Sfanta Treime. Mi-a raspuns ridicand un singur deget, ca sa-mi aminteasca ca exista un Singur Dumnezeu pentru toti.
Apoi am fluturat mana in aer de jur imprejur pentru a-i spune ca Dumnezeu se afla peste tot, iar el mi-a aratat podeaua
amintindu-mi ca El, Dumnezeu, se afla chiar acum, aici, cu noi.
La sfarsit, am adus anafura si vinul pentru a-i spune ca Dumnezeu ne iarta toate pacatele, iar el a scos marul pentru a-mi
aminti de Pacatul Primar.
Ce-as fi putut face? Omul asta avea raspuns pentru toate!
Si comunitatea evreiasca s-a adunat in jurul Rabinului Moishe, cerandu-i acestuia explicatii. Iar Rabinul le-a spus:
– La inceput mi-a spus (prin semne) :
„Aveti trei zile sa o „stergeti” de aici!”, iar eu i-am raspuns, ridicand un singur deget „F** you!”. Apoi mi-a facut semn ca orasul trebuie sa se goleasca de evrei, iar eu i-am aratat spre pamant ca noi aici ramanem, nu plecam nicaieri!
– Si mai departe???, a intrebat un curios din multime
– Habar nu am, a raspuns Rabinul, am luat o pauza de masa…

[Donbazil]

Salut!

No!...Amu!...

Cu dragoste, despre ardeleni...
Ardelenii nu spun „timp", ci „vreme", nu spun „ore", ci „ceasuri", nu spun trei, ci „tri", spun „o ţâră", nu "puţin", nu spun „am terminat", ci „am gătat", nu spun „mergem" , ci „merem", nu spun „repede", ci „iute".
Spun „pită" în loc de „pâine", „mâne"- foarte aproape de originalul latinesc „mane", în loc de mâine. „Bătrâne" (din latinescul betranus, veteranus) spun la vecin sau cunoscut, în semn de respect, spun „se coperă", nu „se înveleşte", „fain"(cu origini în limba germană şi dialectul săsesc) în loc de „frumos"...
Spun respectuos „servus", ilustrând admirabil termenul latin care însemna „sunt servul tău, la dispoziţia ta". Desfiinţând, cel puţin în arealul ardelenesc, modernul „la revedere" (de origine italiană) sau banalul şi secul „bună" din Regat( cu corectura de rigoare, în ultimii ani se aude tot mai des acel ridicol pa,pa). Iar ca răspuns, vine imediat acel superb „rețiproca".
Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi numai dacă au cu adevărat ceva de spus.
Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi meandrele dialectelor lor- fie ei medici, ofiţeri de carieră, preoţi, profesori, bătrâni, sau mai tineri.
Şi nu folosesc nici în treacăt apelativele de argou „bă" sau „mă" atât de stridente, acceptate şi savurate în alte părţi( ce-i drept, în ultima vreme nu mai e chiar așa).
Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite. Şi „musai" (cu funcţie predicativă; din maghiarul „muszáj"- morţiş, neapărat, trebuie, care vine, la rându-i, din germanul „muß sein", transilvanism curat, ce mai !!!) să luaţi aminte!
T.Duica

[teinegru64]

Zilele astea s-a petrecut o revoluție pe lângă care voi, profanii, ați trecut cu vederea. Nici nu știți, nici nu vă pasă. A apărut berea la PET de 2,5 și 3 litri.

Motivul pentru care sticla de 2 litri nu era de ajuns e că publicul țintă termină prea repede sticla de 2 litri și uneori se abține de la a mai cumpăra o sticlă, din motive de bani sau de gura nevestei. Sau pentru muncitorii care vor să se răcorească la serviciu.
ps: bun, toate curvele au sărit că petul de 2.5 există de 12 ani. nu despre asta era vorba.
Pss.Care mai sponsorizezi un pet?

[Donbazil]

SWalut!
Una faina!
Randuiala din Ardeal:
- Apai domnule draga, pe la noi in Ardeal totul are o randuiala ... Mai intai sunt ciresile ... Le puniem in cosarci, mèrem cu ele la targ, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, ii impartim, ii puniem binie si nie f......!
- Bravo, bravo! Si pe urma?
- S-apai, numa' dupa, s-or face caisale ... S-apai si pe astea le culèjem, le puniem in cosarci, mèrem cu ele la targ, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, ii impartim, ii puniem binie si nie f.....!
- Ce frumos! Si altceva?
- S-apai, sa fac pruniele! ... Èlea bèstrite, mai intai! S-apai le culèjem, le-mpartim, care die pálinca, care die majun, care die vanzare, si p-èlea die vanzare le puniem in cosarci, mèrem cu ele la targ, le vindiem, vinim acasa, numaram banii, ii impartim, ii puniem binie si nie f.....!
- Minunaaat! Siiii altceva?
- S-apai, sa fac nucilie ... S-atunci ...
- Aaa! Da!! STIU!!! Stiu: culegeti nucile, le puneti in cosarci, mergeti cu ele la targ, le vindeti, veniti acasa, numarati banii, ii impartiti, ii puneti bine si va f.....!
- No! No-noo-nooo-noooo! Nu-i asè, domnule draga! ... Vez' ca nu stii?!!! Apai can' sa fac nucile, le culèjem, le puniem in cosarci, puniem cosarcile-n pod, nie f..... tătă iarna, si numa' ..........la Pasti le vindiem!

[Donbazil]

Salut!