Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[LUPU' ALBINELOR]

Pensionar la bloc

Tibike MUCY

[LUPU' ALBINELOR]

Pensionar la bloc

Gavrilă TIMPAN

[LUPU' ALBINELOR]

Pensionar la bloc

Nae FOSILĂ

[LUPU' ALBINELOR]

Pensionar la bloc

Fudulie BOUREANU

[LUPU' ALBINELOR]

Pensionar la bloc

Ai fi zis că un om obișnuit să fie activ în câmpul muncii 35-40 de ani, va fi depresiv, blazat și țintuit la pat atunci când va ajunge pensionar.

Nu era cazul lui Ilie PARANGHELIE. La cei 67 de ani ai lui era la fel de activ ca în vremurile bune. Ilie locuia la etajul șapte al unui bloc cu patru etaje. De câte ori rămânea liftul blocat la etajul nouă, se enerva așa de tare încât refuza să mai urce pe scări. Urca din balcon în balcon...

Deși nevasta îl părăsise cu un camionagiu în urmă cu 27 de ani (și nici până acum nu aflase în ce direcție a luat-o), Ilie trăise ca un văduv vesel, prins cu starea civilă într-o formă de agregare nedefinită și împăcat cu ideea...El nu se simțea singur, ci mai degrabă LIBER.

Pt că lucrase contabil la Fabrica de Păpu și Jucării, oamenii din bloc l-au ales Președintele Asociației de Proprietari. Trai neică. Dacă îți fugea mintea, puteai face o grămadă de învârteli cu banii asociației. Și lui îi fugea...Așa că toată lumea îl cunoștea pe el și el cunoștea pe toată lumea...

Credeți că viața de zi cu zi a lui Ilie era plictisitoare și axată în jurul telecomenzii ? Nooo...( deși îl prinsese serialul pt adulți din Ciclul: "Slip Însângerat", în așa hal că îl vizionase până la episodul paș'opt, intitulat 'OB-ul de Sticlă')...
Deci...Nooo...Ilie avea propriul univers paralel, cu poteci și trasee ascunse ca șobolanii.

Se trezea dimineața devreme (din reflex) și își bea cafeaua direct sub duș (ca să nu îi rămână zațul între dinți). Apoi se îmbrăcina cu o mână și se rădea cu cealaltă. Nu folosea 'bicuri', ci era de modă veche. Se bărbierea numai cu briciul (pe care îl ascuțea în timp ce se bărbierea). Dădea o dată cu el pe curea, o dată pe față, o dată pe curea, o dată pe față...(ca fierarii cu ciocanul, când pe nicovală când pe fier). Pe post de 'afterdupă' folosea pudră. Nu de talc. Ci de naftalină. Că îi împrospăta tenul și totodată nu permitea moliilor să își depună ouăle în pori...Se pieptăna cu ulei de in sicativat, ca să îi stea părul lins pe spate ca 'Latin Lover-ului' Rudolf Valentino în anii '20. Pe dinți se spăla cu sare de bucătărie (să dea gust dimineții) și apoi rumega câteva frunze de busuioc pt o respirație proaspătă cu atât de puține calorii. Își aranja în oglindă gulerul de la cămașa scrobită și ultimele detalii la personalitate. Se șpreia numai cu marca 'Farmec' și în buzunarul de la piept purta un petec roșu din slipul cu care fusese nevastă-sa la mare în luna de miere.

De câte ori ieșea din casă și o găsea pe Paloma Blanca (femeia de servici), spălând scările, îi plăcea să se ia de ea (fiindcă era o înfocată susținătoare a lui Vanghelie):
- Și ia zi fă Palomo ! Dacă ar candida Vanghelie la președenție l-ai vota ?
- Chă dha dhi ce nu ? Chă dachă ne chonduce samnă chă nu-i șî iel shuflăt în chare zace un hom ? Phă ce ? Iel nu știe shă fură ca rumânii voști ? Ha ? No dic mo...chă ham de măturat...

Când ieșea din bloc, rupea din grădina din față un trandafir (atent să nu îl zărească careva) și se ducea cu el direct la alimentara. Îl înmâna galant vânzătoarei, care din motive de nostalgie își scrisese pe ecusonul din piept 'GESTIONARA-Lăcrămioara'. Lăcri se fâstâcea ca o fată mare (uneori chiar prea mare) și apoi, uitându-se în stânga și dreapta ca să nu o vadă nimeni (chiar dacă erau numai ei doi în în magazin), se apleca și scotea de sub tejghea un borcan de ciuperci sau castraveți murați. Întotdeauna borcanele pe care i le dădea lui Ilie erau fără etichetă (ca să nu vadă ăsta că erau expirate).

El lua borcanul și se ducea ață la Țuța 'Oșanca', de la etajul doi. Țuța trăia dintr-o pensie alimentară de bătrânețe (avea pensia atât de mică că putea ajunge cu ea doar până la alimentara). Dar era înnebunită după castraveți. Ea îi dădea în schimb altceva (pt că Ilie era înnebunit după clisa și jumara de 'Maramu')...

Și uite așa, făr' să se știe, se preocupa Ilie de circuitul castravetelui și a ciupercilor în natură...Ce lua de la una dădea la cealaltă...Și tot așa...

La patru stătea Tibike MUCY. Ăsta ajunsese dependent de Rinofug. Dar avea părul din nas atât de mare și atât de des încât nu își putea pune singur picături. Adică, ar fi putut, dar nu intrau. Nu reușeau picăturile să străbată filtrul de păr de cămilă ce-l avea ăsta în nas. Așa că se ruga de Ilie să îl ajute, ori de câte ori putea...Ilie se prezenta la ușa lui Tibike ca un ștrengar, cu praștia băgată în buzunarul de la spatele pantalonilor. Ilie punea câte o picătură în praștie și o proiecta la Tibike în nară...
- Mei Ilie mei...io crede che tu trebe se schimbat praștiu la tine mei...Che de praștiu asta me doare nasu mei...
- Păi de ce nu zici așa Tibike dragă ? Mă dau un pas înapoi și atunci nu te mai plesnește guma de la praștie peste nănău...
Ajunsese Tibike să se întrebe dacă nasul i se desfunda de la picătură sau de la plesnitură...Dar ca să nu fie singurul de față cu nasul roșu, începea să îi toarne în pahar la Ilie polinko de pere cu aromă de piersici...

Pe Gavrilă TIMPAN de la parter îl găseai mai tot timpul sezând pe banca de sub tei, cu tablele subsuoară, în așteptarea vreunui confrate în ale pensionariatului. Ilie lua și el o pauză și se așeza lângă Gavrilă pt un pahar de vorbă între două table. Îți era mai mare dragul să îi asculți. Fiindcă amândoi erau tari de urechi dar le potriveau (ca Irina Nistor traducerile la videocasetele clandestine ce se vizionau noaptea, pe vremea lui Ceauu' ):
Ilie:...tu ști câți au murit?...situație tristă...
Gavrilă:...și eu am vrut să mă înscriu pe listă...dar nu mai aveau locuri...
I:...pe alocuri?...da...da' nu peste tot...
G:...cum adică nu mai pot?...să fi fost pe vremea mea...
I:...încă mai bea?...păi...parcă avea ciroză...
G:...nu el, cumnatu-so și-a luat batoză...
După vreo două ore plecau fiecare în treaba lor, mulțumiți că nu fuseseră contraziși...

Lui Alexia de la opt îi fusese ca un tată mai mare. Își amintea cum cobora seara la el, încălțată cu cizmele lui maică-sa, și se smiorcăia să-i citească o poveste. Se cuibărea în fotoliul lui și adormea, în timp ce el îi citea 'Fata Tatei și Fata Moșului'. Ce a zburat timpul dom'le...Acum e femeie în toată regula. A terminat o facultate de transport terestru și lucrează în schimburi pe post de stewardesă la o firmă de taxiuri. De abia dacă îl mai salută când îl vede pe scări...

Pe Factorița Poștală, cunoscută sub numele de cod 'Poștășița' nu o suporta deloc :
- Ilie, ăștia ca tine se înmulțesc într-una ! îi aruncase ea odată cu răutate. PARANGHELIE tresări ca ars crezând că intrase în gura lumii cu vreo...ceva...
- Pardon ?! întrebă el cu o surprindere reținută (în timp ce își imagina ce bine s-ar simți dacă i-ar maltrata vreo două palme...)
- Pensionarii...de ei vorbesc. A ajuns țara asta să aibă mai mulți din cei care iau bani de la stat decât din cei care dau...
Dar nu pt faza asta o ura. Ci pt că de fiecare dată când îi arăta unde trebuie să semneze de primirea banilor, nu folosea degetul arătător, ci pe cel mijlociu. De aceea nu îi dădea niciodată rest...

Nae FOSILĂ de la zece era un individ dubios. Fost sifonar al Securității, fost invalid permanent, fost handicapat notor (cu trabant la scară), Erou al Revoluției...Uns cu vazelina trecutului și rahatul prezentului, până în dinți. Ceruse în repetate rânduri registrul contabil al asociației ca să îl verifice pe Ilie... Nu se înghițeau unul pe altul. Într-o zi, când l-a prins între doi ochi (fiecare ținea un ochi închis), Ilie i-a zis-o verde-n față:
- Nae ! Nu împinge altruismul peste limitele admise...Pt că...Mă...dacă îți improvizez una, or să cheme arheologii să îți dezgroape fosila...ca să completeze procesu verbal de constatare a decesului...Mă, ai înțeles ?
De atunci Nae se mulțumește doar să îl amenințe din priviri. Din spatele ușii. Prin vizor...

Pt Amandina de la demisol avea o slăbiciune aparte. Amandina era o sfioasă fată bătrână, care nu fusese măritată niciodată și avea copiii plecați în America. Vocea ei subțire și plângăreață, de soacră manipulatoare, îl transpira pe Ilie. Pt că Amandina umbla cu figuri de stil și ori de câte ori i se tânguia mieros, rugându-l să o ajute cu câte ceva, lui Ilie începea să-i alunece imaginația pe bile de rulment. Și cum să refuze o biată fată batrână inofensivă și răpusă de singurătate ?...:
- Amandino, ființă ce ești...Tu mă bagi în spasme coronariene de o să ajung cu radiografii la inimă de tânăr !...
Când noaptea cobora tot mai jos, la fel făcea și Ilie. Pân' la demisol. Când cobora pe scări parcă călca în străchini (pt ca să nu îl audă ceilalți vecini cu liftul). Alea erau nopți grele...Cu tensiunea mică prea mare și cu tensiunea mare prea mică...Pe ea nu o deranja faptul că el sforăia după, pe patru voci...Îl primea de fiecare dată cu venele deschise și nu îl lăsa să plece până nu-i făcea nodurile la loc. Cu fundiță. Odată, când el stătea pe veceu cu izmenele în vine, Amandina a intrat peste el, și-a ridicat cămașa de noapte până la brâu și i s-a așezat în poală. Întorcând suav capul peste umărul stâng i-a șoptit un suspin...Ilie a mai apucat să-i dactilografieze scrâșnind telegrafic printre dinți:
- Să nu tragi apa, că ne nenorocești pe amândoi !...

La cinci ședea dușmanul de clasă. Își aplicase pompos pe ușa de la apartament o plăcuță comemorativă furată de pe o cruce de lemn exotic din cimitir, pe care scria : 'Aici odihnește Medicul Doctorant Veterinar - Fudulie BOUREANU'. Se ținea prea 'telectual pt gustul lui Ilie. Era mic de statură, măsliniu la ten, cu o burtă țuguiată ca o minge de rugby și cu două grisine păroase, de ziceai că e o măslină cu doo scobitori înfipte în ea. Ajuns la pensie, mai făcea și el 1 leu din 3, executând malpraxisuri sau malformații la domiciliul clientului. După caz. Dar asta nu-i dădea dreptul să umble cu nasul pe sus. La urma urmei (raționa Ilie), să fi veterinar nu înseamnă că l-ai studiat pe Șecspir, ci că faci clismă la iepe cu mâna goală...

- Băi Ilie ! l-a inoportunat într-o zi Fudulie pe Ilie...De ce freci tu de pomană mozaicul de pe scările blocului ăsta?...Când în sus, când în jos...toată ziulica de lungă...De aș avea eu pământul tău de la țară, nu aș mai sta aici, între patru etaje...
- Băi Fudulie !...ia mai du-te tu către...p...arcela mea mă...Păi eu de aia mi-am tocit coatele învățând pe spate ?...Ca să scap de sapă și de viața grea de la țară și să sortez menta la oraș mă !...Și acu, la bătrânețe, să mă întorc ca negrii pe plantațiile de bumbac ? Pt că a ajuns bătrâna Europă la menopauză și vrea să-i cultivăm noi morcovul bio, că de la ăla de seră s-a trezit cu mâncărimi ? Păi tu nu înțelegi mă că în perspectivă, toată păpica BIO din Românica va fi scoasă din țară, la export, pt ăia cu bani ? Iar nouă o să ne aducă în schimb 'E'urile lor modificate genetic și injectate cu hormoni de creștere și conservanți, de nu o să ne mai putrezească morții în cimitire de atâta chimicală conservantă...Deci pt cine să mă strofoc io mă ? Să văd cum bunătățile trec prin mâna mea și iau calea pribegiei...ca la boul care treieră cu sacul pus peste bot ?...Nu mai bine o frec balcanic, câte zile oi mai avea ?...Pe aici...printre etaje ?...

După discuția avută cu Fudulie, lui Ilie i-a sfârâit un neuron. Ce ar fi să-și tragă un partid politic al pensionarilor ? Și să lupte pt drepturile pensionarilor de a rămâne la oraș ?...
Poate ar reuși să aducă în existență o nouă clasă socială : "Pensionarii de la Bloc". Care ar trebui considerați dezavantajați față de cei de la țară, fiindcă nu au pământ. Și din acest motiv ar trebui să li se acorde drepturi suplimentare...

Lobo de las Abejas

[MyBees]

Lupule, eu si albinele mele te salutam.

Ma intrebam, dupa ce ti-am citit pamfletu' daca printre pensionarii tai s-ar putea gasi vreunul dispus la acest gest. Ca la ai tai ne-a ramas ultima speranta

[LUPU' ALBINELOR]

Lupule, eu si albinele mele te salutam.

Ma intrebam, dupa ce ti-am citit pamfletu' daca printre pensionarii tai s-ar putea gasi vreunul dispus la acest gest. Ca la ai tai ne-a ramas ultima speranta

- Va salut si eu, pe tine, albinutele tale si mai ales pe 'trantorei'

Pensionarii mei sunt gata sa se sacrifice si sa plece in Japonia. Cu conditia ca sa le garanteze Akihito (Imparatul Japoniei), pensia minima din sistem. Din sistemul lor. Iar la terminarea contractului, sa-i lase japonezii de la vama sa aduca in tara cate damigene de sake poate cara fiecare...In conditiile astea vor radia...de fericire...

[Ioan Guist]

Citesc si ma luminez.
Nea Ilie pensionarul, acest Moromete de beton, ma deschide la cerebel.Mic cum e , cerebelul, ma strafulgera gingas si inteleg.In sfarsit.
Adica io sa beau apa fiarta dupa painea mucegaita si sa degust doar branzeturi si carnati ajunsi la maturitate dupa reteta frantuzeasca dar in conditii romanesti (de pastorala) iar europenii sa-mi manace mierea si polenul scos in parametrii la barter cu Ecoli si vite nebune??La troc cu masini si scule de unica folosinta? La schimb cu imoralitate si depersonalizare??
Cat de prosti putem fi? Da stiu! Putem fi bine! Sper doar ca nu si mult.
Ma tot crucesc dupa cate o reclama (antireclama) la laptele vandut de producatori in peturi sau ce mai au si ei, sau la mezeluri si branzeturi vandute in hartie si pungi de plastic, dar adevaraciuni si hrana ...pura.Adica ...vre' sa-mi zica mie ca sa nu mai bag in mine decat surogaturile lor.Decat soft si licht adica zero si zero barat impanat cu ultimele gaselnite chimice?
Doamne da ce ne mai place

Lica, pupa-l ma pe nea Ilie si din partea mea.Pliz

[gica]

Intrasem la griji din cauza lupului.Dar lupul nu mananca castraveti sau alte alea condimentate cu E Coli.Daca a scris inseamna ca inca nu-i cu burta-n sus.Si asta e de bine.
Baga Lupuleeeeeeeeeee

[LUPU' ALBINELOR]

- saLU' mă băieți !

Nelu ! Pe Ilie nu-l pup fiindcă îi joacă proteza și amețesc când o văd. Dar o să-i strâng mâna din partea ta, pt ideea abordată.

Gică ! Doar tu ști că ce e rău nu piere ușor...Nu o mierlește LUPU' de la un castravecior...Acu lucrez la unu de ăla greu și adânc...Nu știu când e gata, dar va veni cu siguranță.

Voi stoarceți miere ca să aibă și LU' de unde cumpăra

[gica]

Mai LU' sa nu fi din cei carora le plac castraveciorii murati dimineata.Cu miere te refaci mai repede si mai bine totusi.

[LUPU' ALBINELOR]

Mai LU' sa nu fi din cei carora le plac castraveciorii murati dimineata.Cu miere te refaci mai repede si mai bine totusi.

- Fi serios Gică ! Eu dimineața nu pot descleșta fălcile. Așa că mă refac sorbind moare de varză cu paiul (că e adevărăciune, cum zice Pupe).

Mierea o țin numai de leac. Dau cu ea pe rană după ce mă atinge glonțu rătăcit al vreunui vânător braconier care nu știe să țină pușca în mână.

[horia_ch]

Mierea o țin numai de leac. Dau cu ea pe rană după ce mă atinge glonțu rătăcit al vreunui vânător braconier care nu știe să țină pușca în mână.

Sa te fereasca Dumnezeu de incepatorul care trage la lup cu breneke. Ca nu-ti mai trece nici cu mierea mierilor!

[LUPU' ALBINELOR]

Sa te fereasca Dumnezeu de incepatorul care trage la lup cu breneke. Ca nu-ti mai trece nici cu mierea mierilor!

- Te saLU' horia ! Și bine ch ai venit în haită !

Nu am avut încă onoarea să iau în freză un cartuș BRENEKE. De, timpurile se schimbă, tehnologia avansează, granițele se liberalizează...Și uite așa au și românii posibilitatea să achiziționeze clandestin și să folosească ilegal arme și muniție de ultimă generație...

Spune-mi Horică, cartușul ăsta Breneke, smulge cumva părul din rădăcină ? Că nu aș vrea să devin lup bălțat, cu pete chele de culoarte roz pe fond blănos gri. Pt că, la urma urmei, vreau să rămân lup carpatin nu să devin leopard de Serengeti...

[horia_ch]

Salutare, LU'!
Nuuuuuu!!!Nu-l smulge (pe par)!Deloc!
Da-l intoarce pe dos! Adicatelea il trece din dreapta-n stanga, tragand dupa el tot ce prinde in drum.
In caz de lovitura-i data lupului, rezulta un lup intors pe dos. Care va sa zica (!) cu paru' pe dinauntru si organele pe dinafara!
Hai, c-am devenit sadic! Si-or mai citi si d'astia mai tineri p'acilea, asa ca nu continui descrierea.

[Bee Happy]

CERERE

Catre onorabilul director si jupan al V.R.S. si al Pam' din Bru', domnul Lup al Albinelor:

Subsemnatul, Bee Happy, aspirant al statutului de stupar profesionist, aspirant de pamflete si aspirant (mai nou) de mult antiperspirant, solicit prin prezenta, prelungirea concediului fara plata, pana cand se termina pastoralul, pana cand se termina secretia de nectar a plantelor, sau pana cand nu va dau una
Motivez aceasta cerere, cu nevoia de a implini planul cincinal, cu durata de trei ani, in colectarea mierii din copacii patriei.
Va rog sa-mi pastrati locul Beta in haita dumneavoastra, aratandu-va coltii la orice doritor de uzurpare a ierarhiei.
Eu, in schimb, promit sa nu ma despart de carnet si de twisted-ul meu creion si o sa fiu pregatit sa captez ideile, care, eventual, o sa-mi pice ''mura-n gura''.

Cu peste mediocra consideratie, un apicultor semiincepator cu pretentii de semiprofesionist:
Bee Happy.