Daca aveam justitia si parlamentul functionale acum vorbeam despre altceva.
Aseara d-ul Presedinte s-a adresat romanilor de pretutindeni chiar si de pe Luna
Asta mi-a adus aminte de o scrisoare adresata romanilor de pretutindeni de 1 decembrie
"1 decembrie. Scrisoare deschisa catre dl. senator Viorel Badea.
Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din
partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit sa ma felicite cu
ocazia, cica, „Zilei românilor de pretutindeni”. Dau mai jos scrisoarea
sa, nu se cuvine sa te heretiseasca omul, iar tu sa nu-i întorci amabilitatile.
1 decembrie.
Dragi români de pretutindeni,
Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” va adresez voua, românilor
din lumea întreaga, calde felicitari, precum si îndemnul de a pastra în
suflet spiritul, cultura si limba româneasca. Doresc sa va felicit si sa
va multumesc pentru contributia pe care o aduceti la dezvoltarea
comunitatilor si a tarilor în care va aflati, precum si pentru pastrarea
si afirmarea valorilor si traditiilor românesti. Din Australia pâna în
America de Nord, din Europa si pâna în Asia, românii au ridicat pe
podiumurile sportului de performanta drapelul national al României, au
dus la cele mai prestigioase universitati frumosul grai românesc si
exceleaza în orice domeniu activeaza, facând cinste tarii natale
Trebuie sa ne amintim ca suntem români în fiecare zi daruita noua de
Dumnezeu si sa pastram vii în inimile noastre cuvintele lui M.
Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamna ura împotriva altor neamuri, ci
datorie catre neamul nostru; nu înseamna pretentia ca suntem cel mai
vrednic popor din lume, ci îndemnul sa devenim un popor vrednic.”
Doresc sa va felicit, de asemenea, si cu ocazia „Zilei Nationale a
României”. Avem datoria de a pastra vie si a cinsti amintirea celor ce
au luptat pentru unitatea si libertatea poporului, precum si de a privi
spre viitor cu optimismul, curajul si încrederea cu care au facut-o si
stramosii nostri, de la cei cazuti pe câmpul de lupta, pâna la cei care
au pierit în inumanele închisori comuniste.
Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune
gânduri si urari de sanatate, fericire si succes. Fie ca Dumnezeu sa
binecuvânteze România si pe români, oriunde s-ar afla ei.
La Multi Ani România!
La Multi Ani români de pretutindeni!
Birou Senatorial Viorel Badea
Senator Pentru romanii din Europa si Asia
Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE
Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni
Tel/Fax: 0213101911
http://www.badeaviorel.ro/ Draga Domnule Senator Viorel Badea,
Sînt si eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit
scrisoarea dumneavoastra cu ocazia, nu stiam, „Zilei românilor de
pretutindeni”. Va multumesc pentru caldele urari si îndemnuri, chiar
daca, trebuie sa marturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce ma
priveste pe mine, unul din românii de pretutindeni carora va adresati.
Nu am adus nici o „contributie” comunitatii care a binevoit sa ma
primeasca (în afara de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile
românesti”, nu practic sport de performanta sub drapelul tarii, iar
singurul domeniu în care „excelez” deocamdata este livrarea de mîncare
indiana la domiciliu, pentru ca lucrez ca delivery driver la un
restaurant dintr-un orasel scotian.
Alta ar fi fost însa situatia daca mi-ati fi scris, dvs. sau unul dintre
numerosii dvs. colegi din Parlament, acum sase luni, cînd înca nu eram
un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasa, mai exact
din Iasi. As fi putut sa va raspund ca sînt cercetator stiintific la
Universitatea Al. I. Cuza si ca ma ocup de editarea Bibliei de la 1688,
prima editie critica a celei mai vechi Biblii românesti (stiati ca
sîntem ultimul neam din Europa care înca nu are prima sa Biblie într-o
editie critica?). M-as fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un
sport de performan?a sub drapelul tarii, cum spuneti, si m-as fi laudat
ca am dus si eu putin din „graiul tarii” mele pe la Paris si Geneva, sau
ca mi-am petrecut sapte ani printre vechile manuscrise românesti,
primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostra nu
mi-ati scris, nici eu nu v-am raspuns. Asa merg lucrurile, cum s-ar spune.
Dar de ce îmi scrieti tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap,
împreuna cu ai mei, si ne-am alaturat si noi „românilor de pretutindeni”
care îsi cauta pe aiurea dreptatea pe care nu au gasit-o în tara?
Ca sa îmi aratati ca va pasa?
Daca va pasa atît de mult de „valorile si traditiile românesti”, de ce
nu mi-ati scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în tara? De ce nu
m-ati întrebat cum ne descurcam cu noua milioane pe luna, eu si colegele
mele, tineri doctori în filologie si slujbasi ai culturii române pentru
care suspinati acum? V-as fi rugat atunci, daca stiam ca va intereseaza
atît de mult istoria neamului, sa faceti ceva pentru profesorul meu de
istorie, care se stinge de boala pentru ca din pensia sa nu-i ajung
banii de medicamente. V-as fi chemat la Iasi sa vedeti cum traieste de
pe o zi pe alta un antrenor de performanta, pentru care s-a cîntat imnul
României la Berlin, si cum niste copii devotati se antreneaza sa devina
campioni pe podelele roase si pline de cuie ale unei sali de sport care
n-a prins înca o campanie electorala. V-as fi dus prin oras si v-as fi
aratat Filarmonica ieseana, care de zece ani sta sa se prabuseasca sub
schele, si Teatrul National, mutat într-un cub de carton. si la urma
urmei, daca tot invocati acum cuvintele lui Sadoveanu si îndemnul „sa
devenim un popor vrednic”, v-as fi spus ca de douazeci de ani ma simt,
în fiecare zi, mintit, furat si umilit în tara mea. si ca am obosit sa
devin „vrednic” printre smecheri, canalii politice si „baieti destepti”.
Dar, repet, nici dvs. nu m-ati întrebat, nici eu nu v-am raspuns. si
atunci, de ce m-ati gasit tocmai acum?
Domnule senator, e un cinism fara de margini sa-i heretisiti pe
emigrantii români cu ocazia unei asa-zise „zile a românilor de
pretutindeni”. Nu poate fi o sarbatoare o zi a românilor „de
pretutindeni”, exista doar o singura zi a românilor si a României din
care gastile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine si pe
alte milioane de compatrio?i, sa ne luam lumea în cap, sa ne lasam în
urma limba, parintii si prietenii si sa ne cautam pe aiurea pîinea si
dreptatea. Ce sarbatoare vedeti în asta? Nu e nici o sarbatoare pentru
familiile despartite, pentru fratii si prietenii lasati în urma, sau
pentru acei „români de pretutindeni” ai caror copii s-au spînzurat în
tara de dorul lor. si, în general, nu exista sarbatori adevarate cînd te
afli „pretutindeni”, ci doar acasa.
Iertati-ma, dar nu am nevoie sa-mi amintiti dvs. de „valorile
românesti”. Ocupati-va de ele în tara, acolo unde „cultura si valorile
românesti” sînt lasate în paragina. si v-as mai ruga ceva. Sînteti
totusi un reprezentant al clasei politice românesti. Aveti decen?a de a
nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat
pentru libertatea poporului”. În Franta am cunoscut un om care si-a
pierdut o mîna în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucreaza
acum ca magazioner la un depozit, din mila unor straini generosi. Va
asigur ca omul acesta ar scuipa astazi pe orice discurs politicianist în
care sînt aminti?i eroii din decembrie ’89. Altfel, o duce bine (în
curînd, îl veti putea vedea si auzi într-un documentar tv despre
Revolutie, apropo, nu-i asa, de cei care „fac cinste tarii natale”).
La sfîrsit, as vrea sa va asigur ca nu mi-e rusine ca sînt român. Asa
mi-am învatat si fetele, sa nu le fie rusine sa spuna de unde vin.
Singurele momente în care mi-e rusine ca-s român sînt atunci cînd
politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o
hazna infestata, din care ma bucur ca mi-am salvat copiii. Ca o masura
de igiena, ar fi prea mult daca v-as cere sa pastrati macar distanta
tacerii?"