Domnilor, respectele mele de incepator!
Daca nu ar fi existat net-ul si discutii precum cea de pe acest topic, eu ca incepator as fi fost foarte dezamagit. Pur si simplu as fi gandit ca apicultura e o treaba paguboasa sau eu sunt complet nepriceput. Citind cele scrise de voi, am avut o tresarire de bucurie,,,

Nu pentru ca este un an prost ci pentru ca am inteles cat de prost este!
Asa, cu o tresarire filosofica, tin sa spun:
-Este normal sa le hranim, daca situatia o cere. Si ele ne hranesc pe noi.
-"Mierari" care vand miere obtinuta din altceva decat culesul din natura al albinei, au fost si vor mai fi inca, ba chiar unii poate vand miere care nici nu s-a intalnit cu albina. Cred si sper ca acestia sunt raritati, iar calitatea invinge intotdeauna. Am cumparat din supermarket miere, scumpa, iar putina miere din stupii mei este parfum fata de acel sirop.
-Mi-ar place si mi-as dori sa pot trai peste cativa ani din aceasta ocupatie. Traiesc in general destul de bine din ocupatia de acum, dar visam la stuparit, ca o ocupatie fara prea multe interactiuni sociale. Dpdv economic imi pare intelept ca odata pornit un bussines -oricare ar fi acela- in anii buni sa creezi un stoc tampon, de rezerva, pentru anii rai. Un an ca acesta ii loveste mai rau pe cei care au investit foarte mult si nu au apucat sa adune ceva "osanza", sau pe cei care n-au avut intelepciunea sa-si creeze rezerve. Deobicei pe incepatori si mai putin pe veterani.
-Albinele nu produc numai miere! Zilele trecute discutam cu o doamna, aceasta imi povestea ca a plasat in farmacii, tone de polen.(cred ca nu era pescareasca) Nu a avut cules la miere, in schimb polen a avut. Cu mana cereasca a fondurilor, roii si familiile de albine au cautare si preturi care compenseaza lipsa mierii. Daca e vorba de facut bani din stuparit, apai stuparitul nu inseamna numai miere.
-Cineva, drag mie si care nu mai este printre noi, avea o vorba: "La cel care se plange sa-i mai iei, iar la cel care se lauda sa-i mai dai."
Sper sa nu fi suparat pe nimeni cu cele scrise. E alegerea lui sa se supere, eu n-am avut aceasta intentie si am un respect maxim pentru aceasta nobila ocupatie.
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)