de stefanmadalin » 22 Feb 2013, 23:05
Of..iar ma apuca depresia.
Cand am intrat la agricultura credeam ca e frumos,ca o sa lucrez cu natura si ca totul o sa fie frumos.
Acum ,dupa 2 ani de facultate imi vine sa plec singur in varf de munte si sa numai fiu asuprit de nimeni,sa am jungla mea.
Mi-e frica pentru "simpatici mei colegi" ,ca sa citez un prof in viata, mi-e frica ca as putea fi introdus in categoria celor ce au distrus planeta, mi-e frica cand imi vad profesorii care ne baga pe gat tot felul de prosti, mi-e frica de colegii mei care sunt foarte ambitiosi in a obtine productii mari,cu orice mijloace,mi-e frica cand ii vad ca iau de bun tot ce ne spun profesorii,culmea,multi dintre ei sunt foarte batrani,experimentati,trecuti prin viata,mi-e frica cand vad o cultura "perfecta",fara fir de buruiana,mi-e frica cand vad plugul cum distruge solul,parca-mi ara pe suflet, oare cum pot fi unii oameni atat de bucurosi,la vederea unui sol MORT? Mi-e frica cand vad genetica dezvoltandu-se, mi-e frica de singurul tractor ultramodern ce lucreaza zeci/sute de hectare,mi-e mila de toti cei ce si-au vandut pamantul si acum asteapta ajutorul social si cerealele de la arendas. MI-E FRICA DE MINE!!!!
Asta este,sper macar ca acest film sa-i faca pe cei ce nu vedeau realitatea sa se trezeasca.
Din pacate nu numai albina este pe cale de disparitie,ci si omul,lucru grav,pentru ca la el totul vine din 'nauntru.