Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?

[akmm]

Experienta mea zice ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.Familia bezmetica este cea mai distractiva pacoste din stupina.Dupa ce distruge cateva familii normale prin tot felul de unificari salvatoare, abia atunci se merita deposedata de toti fagurii si lasata acolo unde e in stup pana se risipeste. Afara de cazul cand e deosebit de puternica si in stupina sunt suficient de multe familii de distrus....
Dar hai sa zic si cum am facut eu.
Am dus bezmeticul la o locatie 5km fata de casa.Dupa 3-4 zile duceam un roi slab acolo pe locul lui iar pe el il mutam la 10m.Si tot asa pana ramanea fara culegatoare.

[flavian]

Multumesc de sfaturi, cam la aceeasi concluzie incepeam sa ajung si eu dupa ce toata vara am incercat sa "cumintesc" besmeticele alea...

Oricum de plimbat la 5 km cu el nu cred ca imi arde. Daca-l mut pe niste lazi la vreo 15 metri de fosta locatie si pun un roi nou in locul lui crezi ca o sa am belea din cauza culegatoarelor ? O sa-mi omoare matca din roiul cel nou ? Eventual sa incerc miscarea mai pe seara cand culegatoarea este deja in stup ?

[Mishu05]

Sunt sanse maricele sa ti-o omoare. Problema e ca nu se misca doar albina culegatoare ci si cea outoare. Mie un bezmetic mi-a omorat matca dintr-un stup cu o populatie dubla ( 20 rame 1/1) pentru ca l-am scuturat la 50m. La cateva zile de la operatiune am controlat familiile si cel din stanga avea botci de salvare. Cel din dreapta a rezistat insa a fost doar o chestie de noroc stupul bezmetic avea 10 rame pline ochi de albina. Daca vrei sa rezolvi un bezmetic cu populatie buna du-l la 500-1000 m dar NU il scutura si asa ai sanse maxime sa se intoarca doar culegatoarea , albina buna. De asemenea distanta mai mare face ca albina culegatoare aflata la momentul mutarii in stupul bezmetic sa vina treptat-treptat odata ce isi da seama ca e in alt loc si in acelasi timp si albina aflata la camp vine valuri-valuri. De asta e bine sa il muti ziua,nu noaptea astfel incat o parte din culegatoarea stupului bezmetic sa fie in campul muncii si sa se intoarca incarcata in stupul/roiul bun aflat langa sau in locul stupului bezmeticit. Cand o albina vine incarcata e primita cu bratele deschise. Cele care s-au trezit mutate vor veni la vechiul loc dar vor plange la urdinis pentru a incerca sa intre fiind fara polen sau nectar.
Oricum ar fi strange bine de tot urdinisul la 2-3-4cm si tine-l sub observatie verificand dupa cateva zile daca matca e pe pozitii si isi face treaba. Anul asta am aplicat cu foarte multa eficienta metoda semnelor prinse pe fata stupului. Pana acum am avut 1 bezmetic mare si un roi la care matca nu s-a imperecheat din vreo 80 de familii cu regine tinere. Trebuie sa le intelegem si pe regine nu stiu bine care e treaba cu zborul fata de o albina care munceste toata ziua si cum tinem multi stupi pe o vatra se mai dezorienteaza si ele.

[flavian]

Este slab, foarte slab avand in vedere ca de mai bine de o luna nu are matca. Avea el vreo zece rame la origine, dar albina are acum numai pentru vreo doua-trei. Daca il mai las pana in august moare singur.

Eu am noua stupi de trei feluri, cu semnele nu este cazul inca...

[flavian]

Vizita de final de vara. Ceva ceva tot au adunat ele saracele, in ciuda secetei, dar voi ierna pe un singur corp la cele mari. De trecut in corpul doi nici warre n-au trecut, desi le-am indopat cu sirop in ultima luna. Luni am facut primul tratament cu varachet iar aseara am unit cele patru familii warre pe un corp in doua familii pe doua corpuri. Am unit 1 cu 4 si apoi 2 cu 3. Am pus deasupra 1 si 2, apoi ziar gaurit, apoi dedesubt 2 si 3. Situatia era asa:

Unu

[flavian]

Doi

[flavian]

Trei

[flavian]

Patru

[Iustin]

Salut Flavian. Poti te rog sa imi spui de unde ai cumparat cutiile de stupi? Ai un furnizor sau ai lucrat cu un tamplar sau le-ai facut tu personal?
As vrea sa pornesc si eu cu vreo 2 stupi in sistem Warre in primavara aceasta.

Iti multumesc pentru raspuns.
Iustin

[flavian]

Le-am facut personal, cele noi din scandura mai groasa, de 4,5 cm pentru ca nu fac pastoral cu ele. Sunt usor de realizat, daca iei scandura gata taiata de la un gater sau hornbach, poti urma instructiunile de aici: How to make traditional bee hive



ATENTIE LA RECLAMA
Daca aveti vreo nelamurire, folositi butonul [raportati]

[LUCIAN AVRAM]

Daca consideri ca ai fost nedreptatit, nu te plange in paginile forumului (poti folosi optiunea Raportati).

1 - Impunerea regulamentului
Moderatorii/administratorul au dreptul sa aplice sanctiuni ce variaza de la un simplu avertisment , banarea contului pe o perioada (ne)determinata , pana la stergerea definitiva a contului in cauza. Aceste sanctiuni sunt aplicabile tuturor userilor ce nu respecta prezentul regulament . Moderatorii vor edita, sterge , muta sau bloca postari dupa cum cred, conform regulamentului . Daca postarea ta a fost stearsa si crezi ca nu incalca nici una din reguli , contacteaza moderatorii prin optiunea "Raportati" a topicului respectiv .Nu abuzati de aceasta optiune , pentru ca decizia respectiva apartine intregii echipe de moderatori si nu unei singure persoane . Deci posibilitatea ca aceasta sa fie gresita este mica.


Domnule Flavian , va rog sa recititi regulamentul in totalitatea lui ..........
multumesc !

[flavian]

Am scris acest articol pentru ca tot mai multa lume este interesata de aceste mici gaze si de ajutorul pe care ele il pot oferi omului in mentinerea sanatatii si a unei alimentatii cat mai curate. Asadar, sa incepem prin a le cunoaste mai bine. O familie de albine este formata din cateva zeci de mii de albine, cateva sute de trantori si o matca. Astfel, in timpul iernii exista in jur de 5.000 - 10.000 de albine intr-un stup, in timp ce vara exista in jurul valorii de 50.000-70.000 albine. O albina lucratoare traieste in jur de cinci - sase saptamani vara, iar toamna si iarna in jur de cinci - sase luni. In primele trei saptamani de viata , albinele lucratoare nu aduna nectar, dar fac diverse treburi in stup precum cladirea fagurilor, curatarea celulelor din fagure sau hrana larvelor. Albinele mascul, denumite si trantori nu participa activ la lucrul in stup, principalul rol al acestora fiind fecundarea matcii si pastrarea unei temperaturi optime pe faguri. Matca sau regina este singura care depune oua si asigura astfel inmultirea si perpetuarea familiei de albine. In fiecare familie exista o singura matca, care la scurt timp dupa nastere iese la zborul de imperechere cu trantorii, iar ulterior va ramane in stup pana la finalul vietii pentru a depune oua. Matca traieste intre 2 si 4 ani in mod normal, fiind mult mai longeviva decat o albina normala.

Mierea este principalul produs pe care omul il poate obtine cu ajutorul albinelor. Mierea se obtine din nectarul lichid pe care albinele il aduna din flori. Acesta contine o cantitate foarte mare de apa atunci cand este cules si de aceea recoltarea lui imediata din faguri nu este recomandata. Albinele evapora apa existenta in nectar prin ventilare, astfel incat sa dea o consistenta similara mierii. Abia atunci cand apa a fost eliminata intr-o proportie suficienta mierea se considera maturata si albinele inchid celula fagurelui cu un mic capacel din ceara si propolis. Este modul in care albinele isi pregatesc "conservele" si "compoturile" pentru iarna. Fiind precaute, ele aduna in general mai mult decat au nevoie pentru traversarea iernii, iar din acest motiv omul poate recolta acest surplus si utiliza pentru nevoile proprii.

Este bine totusi sa nu lasam lacomia sa ne dauneze, pentru ca exista unele cazuri in care asa-zisi apicultori recolteaza toata mierea adunata cu truda de catre albine si inlocuiesc rezervele acestora cu sirop de zahar. Nu este cazul sa mai comentam diferenta si modul in care o familie de albine care a petrecut iarna hranindu-se cu zahar in loc de miere, va reusi sa supravietuiasca si sa se dezvolte in anul urmator. Un alt aspect care trebuie mentionat este ca mierea maturata rezista ani buni, chiar daca cu timpul zahariseste. Treptat insa ea isi va pierde din calitati, iar la fel se intampla si atunci cand incalzim mierea peste o temperatura de 40 grade. Cel mai periculos este atunci cand mierea se incalzeste peste 70 de grade pentru ca devine toxica si cu cat temperatura este mai mare, cu atat se degaja mai mult hidroximetil furfural (HMF). De aceea nu este recomandata adaugarea de miere in ceaiuri prea fierbinti, folosirea ei in prajituri puse la cuptor sau utilizarea in alte produse preparate la o temperatura ridicata

Ceara este materialul din care albinele construiesc celulele fagurilor. Este o substanta secretata in mod natural de albine atunci cand acestea consuma miere. Ea se topeste la aproximativ 64 de grade si se poate obtine din fagurii ramasi goi in urma extractiei de miere. Atunci cand recoltam fagurii, acestia se pot mesteca cu totul pana cand ceara ajunge de consistenta gumei de mestecat si elibereaza din ea multitudinea de substante benefice acumulate de-a lungul timpului in fagure. Capacelele de ceara sunt cea mai buna varianta in acest sens. In momentul in care mierea este stoarsa sau scursa din faguri, este necesara indepartarea acelor capacele de ceara si propolis pe care albinele le pun la "conservele" cu miere pentru iernat. Datorita compusilor ce intra in compozitia ei, capaceala reprezinta unul din cele mai bune produse apicole. Prin aceasta combinatie de miere, propolis, ceara si diferiti alti compusi (enzime, antibiotice, etc), capaceala reuseste sa intervina in reglarea metabolismului organismului precum si in ameliorarea si vindecarea multor boli.

Un alt produs principal pe care il recolteaza albinele din flori este polenul. Praful de polen este cel care ni se lipeste de nas atunci cand mirosim de aproape o floare. Albinele aduna acest praf si formeaza din el niste mici grauncioare pe care le aduc in stup in vederea hranirii puietului. In marea lui majoritate este consumat proaspat, iar pentru iarna acesta este depus in celulele fagurilor la fel ca mierea si dupa maturizare se transforma in pastura. Polenul de albine este considerat unul dintre cei mai sanatosi nutrienti pe care natura ii poate pune la dispozitie. Este utilizat de multa vreme ca supliment nutritional, medicament, revigorant, iar majoritatea nutritionistilor vorbesc de el ca de un adevarat miracol pentru mentinerea tineretii si vitalitatii, pentru stimularea organsimului sa lupte impotriva bolilor si pentru conferirea unei stari de bine general.

Laptisorul de matca este obtinut dintr-o secretie a albinelor tinere ce are drept scop hranirea matcii. Acesta este un fel de super-hrana, un puternic concentrat biologic cu proprietati remarcabile de regenerare celulara. Aceasta hrana este oferita larvelor de albina in primele 3 zile, dupa care acestea vor primi doar miere si polen. Singura care beneficiaza constant de laptisor de matca este regina, incepand cu stadiul de larva pana la maturitate. Acesta este si modul in care se recolteaza laptisorul de matca, prin eliminarea matcii din stup si impulsionarea albinelor de a creste noi matci. Este o munca laborioasa care implica crearea a cateva zeci de celule artificiale cu oua proaspete de albina in vederea transformarii oului in larva si apoi intr-o matca noua. Aceste celule de crestere matci denumite botci odata umplute cu laptisor de matca de catre albine, vor fi sacrificate prin indepartarea larvelor si recoltarea laptisorului in cantitate de cateva grame aflat in fiecare celula.

Propolisul este un produs de o valoare terapeutică excepţională, apreciat ca unul dintre cele mai eficiente medicamente găsite în natură. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, de culoare verde-brună sau cafenie, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Propolisul este prelucrat de albinele lucrătoare, după colectarea de secreţii răşinoase din mugurii unor copaci, tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă. La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici. Propolisul este utilizat de albine pentru căptuşirea pereţilor stupului cu un strat lucios şi etanş care evită formarea curenţilor de aer în interior. Astfel se astupă toate crăpăturile din stup, se dezinfectează ramele destinate creşterii puietului şi se acoperă, cu un strat aseptic, corpurile unor dăunători intraţi în stup şi ucişi prin injectarea veninului de la albine. Stratul de ceară care îmbălsămează ramasitele musafirilor nepoftiţi va feri stupul de infecţii şi va asigura o perfectă igienă a stupului datorită proprietăţilor antibiotice, antibacteriene şi cicatrizante.

Veninul de albine este folosit in terapie inca din antichitate, are o compozitie complexa, 75% din continutul sa fiind de origine proteica si continua sa fie considerat cel mai eficace produs biologic impotriva reumatismului. Este sintetizat de albinele lucratoare, in mai mica masura de regine si folosit ca principal mijloc de aparare, datorita capacitatii de a produce durere si diverse efecte farmacologice si biochimice. Tratamentul se poate folosi atat prin recoltarea veninului si utilizarea lui ulterioara, cat si ad-hoc cu administrarea lui direct la fata locului prin intepaturi de catre albine. De mentionat este faptul ca albinele nu recurg la intepaturi decat atunci cand sunt provocate si isi simt amenintata familia. Asta si din cauza faptului ca in urma intepaturii, albina isi pierde acul impreuna cu o parte din abdomen si moare la scurt timp dupa aceasta. De multe ori albinele sunt confundate cu rudele lor viespile, mult mai insistente si care pot sa intepe de mai multe ori fara sa-si piarda acul. Viespile au o legatura de rudenie cu albinele asemanatoare cu cea dintre caine si lup. Albinele sunt mai prietenoase si ne ofera o multime de beneficii in mod direct, in timp ce viespile au un comportament mai agresiv si un renume mai prost, desi in natura joaca si ele un important rol in a proteja culturile de daunatori.

In final, vreau sa mai adaug cateva aspecte importante ca si completare la randurile de mai sus. In ultima vreme calitatea produselor obtinute de la albine a avut de suferit din mai multe motive. In pimul rand datorita tratamentelor utilizate pentru combaterea bolilor tot mai numeroase care au inceput sa afecteze albinele odata cu utilizarea stupilor sistematici, cu rame interschimbabile, foi de ceara utilizate pentru grabirea construirii fagurilor, celule de dimensiune standard si selectionarea familiilor de albine dupa criteriile dorite de apicultor. Este cam aceeasi situatie cu cea intalnita in agricultura intensiva, comparata daca vreti cu permacultura. Exista anumite modele de stup, de exemplu stupii Warre care sunt mult mai buni pentru albine decat cei clasici. Practic ofera conditiile cele mai apropiate de natura: dimensiuni si forma gen scorbura copacului, dezvoltare pe verticala, lipsa ramelor etc. Pentru apicultor treaba e discutabila, il scutesc de ceva efort si chiar il ajuta in lupta cu parazitii prin simplul fapt ca lasate libere albinele vor construi celule din ce in ce mai mici din care vor ecloza mai repede si varroa nu are timp sa se maturizeze. Mierea recoltata va fi mai de calitate, obtinuta prin stoarcere/scurgere si fagurii mai naturali in lipsa foitei de ceara/parafina prezenta in cei clasici. Dezavantajul consta intr-o interventie mai greoaie in stup in caz de probleme si o productie ceva mai scazuta pe cap de familie comparata cu cei clasici.

Iar daca tot am ajuns aici, haideti sa vorbim un pic si de diferentele intre mierea din supermarket, mierea normala, cea eco, bio si cea naturala. In supermarket aveti sanse destul de mari sa cumparati drept miere un sirop colorat si aromat de zahar invertit prin fierbere cu sare de lamaie, de genul celui pe care va spuneam ca apicultorii mai lacomi il servesc uneori albinelor. Ceva mai buna decat asta este mierea aflata in piete, aceasta fiind la origine miere produsa din nectar de catre albine, dar care si-a cam pierdut toate calitatile dupa luni intregi de zacut pe tarabe, in frigul iernii si caldura verii, fiind uneori incalzita si ras-incalzita pentru a nu zaharisi. O miere mult mai buna este cea cumparata direct de la sursa, adica de la un apicultor cunoscut, unde poti avea incredere ca obtii un produs original pastrat in conditii bune. Insa chiar si in acest caz apare problema tratamentelor de care spuneam mai sus. Mierea eco este considerata in general mierea provenita de la albine care nu au beneficiat de tratament cu antibiotice. Mierea bio este cea recoltata de la familiile unde apicultorul nu a tratat nici cu alte substante toxice impotriva parazitilor care afecteaza familiile de albine. Mierea naturala este cea in care apicultorul nu a tratat albinele si nici nu le-a plimbat in pastoral sau asezat in zone in care se practica agricultura intensiva. Aceasta ultima conditie este cel mai greu de indeplinit, deoarece in Romania, chiar daca exista zone salbatice mai multe ca in vest motiv pentru care mierea noastra este atat de apreciata la export, ultimii ani au cunoscut un avant in domeniul agriculturii. Albinele au o raza de zbor de aproximativ 3km iar daca in aceasta raza avem culturi modificate genetic sau stropite cu tot felul de pesticide si substante toxice, acest fapt va afecta invariabil si calitatea mierii obtinute. Atentie asadar ce cumparati si de unde cumparati, pentru a nu va pacali si a nu va face o falsa idee asupra a ceea ce inseamna miere de calitate.

P.S. Din cauza unei decizii absurde si incapatanarii "factorilor de decizie" de a o mentine, sunt nevoit sa adaug textul cu copy-paste. Am scos linkurile catre sursa materialului si alte linkuri care erau prezente in text. Curiosii sunt sigur ca le pot gasi usor folosind google.

[flavian]

Acum ceva vreme scriam un articol in care incercam sa prezint celor straini de lumea albinelor cateva notiuni introductive legate de acestea si beneficiile multiple pe care ni le ofera: Scurta introducere in lumea albinelor. Astazi vreau sa ducem lucrurile un pic mai departe si sa va explic diferenta intre apicultura si cresterea albinelor. La prima vedere ar parea cam acelasi lucru, dar permiteti-mi sa va explic de ce cred ca intre apicultura si cresterea albinelor este cam aceeasi diferenta ca intre agricultura si permacultura. Pentru aceasta, insa, trebuie sa incepem cu inceputul. Adica prin a povesti pe scurt cum isi organizeaza treaba albinele atunci cand oamenii nu intervin in viata lor. Spuneam in articolul introductiv ca o familie de albine este formata din o matca ce depune oua, din cateva sute de masculi numiti trantori care au rolul fecundarii matcilor si din cateva zeci de mii de albine lucratoare care duc greul muncilor stupului. Matca traieste 3-5 ani, trantorii traiesc o vara, iar albinele cateva saptamani pana la cateva luni in functie de sezon. Sa zicem ca avem o astfel de familie de albine care tocmai a descoperit o scorbura si a decis sa-si faca acolo o noua casa. Haideti sa vedem cum decurg lucrurile.

Albinele lucratoare trec la treaba in primul rand prin construirea fagurelui pornind de la tavanul scorburii in jos. Ceara este secretata in mod natural de acestea si folosita la construirea unor adevarate capodopere arhitecturale in forma hexagonala, aranjate in functie de dimensiunile spatiului si necesitati. Pe masura ce fagurii sunt construiti, matca incepe sa depuna oua, preponderent in celule mici de albine dar apoi si in celule mai mari destinate cresterii trantorilor. Pe masura ce albinele eclozeaza, populatia creste iar fagurii liberi incep sa fie umpluti cu miere si polen transformat in pastura care vor constitui proviziile de iarna. Partea de sus a fagurelui este destinata mierii, partea din mijloc puietului, iar partea de jos continua sa creasca in functie de nevoi. Odata cu toamna matca depune tot mai putine oua si apoi inceteaza cu totul. Trantorii sunt alungati din stup, albinele care au alergat toata toamna dupa ultimele provizii mor si ele de "batranete" iar tinerele albine tocmai eclozate se pregatesc de iernat. Cand temperatura scade, albinele se strang ghem pentru a mentine caldura si incep iernarea. Vor ramane de acum in stup pana la primavara. Pe masura ce hrana de la baza fagurelui este consumata, ghemul urca treptat catre tavanul scorburii, mentinand caldura cu ajutorul mierii consumate.

In februarie matca reincepe ouatul, pentru a da nastere primei generatii noi de albine care va incepe munca in primavara. Unui ou ii trebuie 21 de zile pentru a se transforma in albina, timp in care este necesar sa i se asigure caldura. Albinele care au iernat au nevoie in aceasta perioada de 1-2 zile cu temperaturi de 8-10 grade pentru zborul de curatare, ca sa poata iesi din stup pentru a-si face nevoile. Odata reintoarse incep sa mareasca consumul de hrana pentru a produce caldura suplimentara necesara cresterii puietului. In primavara, albinele care au traversat iarna predau stafeta noilor generatii. Daca totul decurge bine, iernarea a fost in regula si rezervele stupului suficiente, numarul de albine creste si el in mod accelerat. Acestea incep sa adune hrana pentru dezvoltarea familiei iar in perioada mai-iunie incep formarea de botci (un fel de celule alungite) pentru cresterea de tinere matci. Astfel are loc inmultirea si perpetuarea speciei, fenomen numit roirea albinelor. Odata cu eclozarea noilor matci o parte din albine iau cu ele rezerve de miere si parasesc vechea familie impreuna cu o matca pentru gasirea unei noi case. In acest mod ciclul se reia si roiul tanar va forma o noua familie. Familia veche ramane in vechea scorbura, continuand sa acumuleze rezerve de miere pentru ca, prevazatoare fiind, albinele aduna in general mai mult decat au nevoie. Pe masura ce partea de sus a fagurilor se umple cu miere a carei cantitate creste de la an la an, partea de jos se extinde pana ajunge sa umple toata scorbura sau cavitatea in care si-au gasit adapost.

Astfel in podurile unor case unde si-a gasit adapost un roi pot fi gasite familii de albine care de-a lungul anilor au adunat zeci sau chiar sute de kilograme de miere ca rezerva, pentru ca nimeni nu le-a deranjat ca sa le-o culeaga. Urmarind acest mod in care albinele isi duceau traiul, oamenii au inceput initial sa le creasca in conditii cat mai apropiate de cele naturale. O cosnita de nuiele sau un buduroi, adica bustean golit pe interior, erau pe vremuri cele mai simple metode. Puteti vedea in exemplul de aici cum se cresteau pe vremuri sute sau mii de familii de albine cu ajutorul cosnitelor: Heathland Beekeeping. Filmuletul este educativ si pitoresc, in ciuda cantitatilor industriale de zahar procesat ce li se serveste albinelor cu fiecare ocazie. Albinele cresc intr-un mediu apropiat de cel natural, construiesc in mod liber fagurii si sunt lasate sa roiasca la momentul potrivit. Pare o metoda relativ decenta de albinarit, cel putin pana la partea de recoltare. Atunci crescatorul scutura toate albinele din cosnitele destinate recoltarii in cele selectate pentru iernat, iar apoi omoara tot puietul ramas in cosnita fara albine. Pur si simplu il afuma cu pucioasa. Atata prapad de puiet si faguri distrusi pentru o palma de miere pe care o scot de pe fiecare fagure este greu de explicat in cuvinte.

Acesta era insa modul clasic de crestere a albinelor, care s-a practicat sute sau poate mii de ani inaintea dezvoltarii metodelor "moderne" de apicultura si a stuparitului sistematic. Pentru a creste eficienta si manevrabilitatea in stup, cineva a venit cu ideea ramelor mobile. Cea mai tare inventie de la apa calda incoace. Fagurii nu mai erau lipiti de peretii scorburii, ci de spetezele de lemn ale unei rame mobile. Care rama putea fi scoasa oricand, inspectata, intercalata, stoarsa de miere sau mutata intr-un alt stup la nevoie. Bineinteles, pentru ca era mai simplu sa faci ramele de aceeasi marime, s-a renuntat la buduroaiele sau cosnitele rotunde si s-a trecut la lazi patrate din scandura de dimensiuni stas. Zis si facut, iar de vreo doua secole incoace aceasta metoda s-a extins pana ce vechile modalitati de crestere a albinelor au disparut aproape in totalitate. Pentru ca in loc de palma de miere pe care o obtineai cu truda din cosnite, apicultorii au ajuns sa obtina de la fiecare familie 30kg sau 50kg si poate chiar mai mult in anii buni daca mai faceau si pastoral. Nimeni nu le-a intrebat pe albine daca le place modul in care oamenii au ajuns sa le dicteze aranjarea propriei lor case, selectia matcilor, impiedicarea roitului, iernatul cu sirop de zahar in loc de miere, stimularea cresterii puietului cu serbet primavara si altele de genul. Insa, asa cum prezicea atat de bine Rudolf Steiner acum un secol, era evident ca odata cu noile metode vor aparea si noi probleme.

Apicultorii au inceput sa constate cu timpul o sensibilitate tot mai mare a albinelor, o crestere a numarului de boli, agravata in ultimii ani si de agricultura de tip industrial si insecticidele de tot felul. Pentru rezolvarea problemelor s-a trecut bineinteles la cautarea de solutii si de cauze ale imbolnavirilor. Tot felul de medicamente, tratamente, instrumente, selectii, modele de stupi sau de rame care mai de care mai interesante. Dar si studii agricole, petitii pentru interzicerea pesticidelor sau goana dupa zonele tot mai rare neatinse de agricultura de tip industrial. Mai trist este ca desi vad problemele din curtea agricultorilor, apicultorii au o problema cu paiul din ochiul propriu. Adica apicultorii aplica si ei aceleasi principii de care ii acuza pe agricultori. Acele tratamente chimice pentru bolile albinelor si stresarea acestora prin asa-zisa "apicultura sistematizata" cum o numesc ei. Unde in loc de faguri naturali, crescuti in functie de nevoile albinelor, avem rame mobile si faguri artificiali, folositi si refolositi prin stoarcere, topirea cerii si reintroducerea in stupi a tot felul de microbi. Sunt foarte putin apicultori care recunosc ca jumatate din problemele pe care le au in ziua de azi se datoreaza tocmai acestui mod de apicultura industrializata in goana dupa cat mai multa miere si profit.

Iar petitiile facute catre agricultori vor avea efect doar daca vor fi adoptate impreuna cu cea care propune si interdictia folosirii de substante precum taufluvalinat (Klartan, Mavrilol, Apistan etc.) sau amitraz (Varachet, Apivar etc.) cu care sunt "tratate" acum 90% dintre albinele din europa sau america. Pentru ca pe langa insecticidele agricole care ajung involuntar in faguri, Klartan-ul sau Varachet-ul sunt "tratament" pentru albine pe care il aplica apicultorii cu mana lor in stup, toamna si primavara. Sunt acceptate si utilizate atat la noi, cat si in toata europa si aproape in toata lumea. Se folosesc de ani buni impotriva Varroa si altor paraziti ai albinelor. Paraziti care nu au aparut din cauza Monsanto si Bayer ci mai degraba din cauza apiculturii industrializate. Intrebati orice apicultor si pun pariu ca se va revolta daca ii veti propune sa renunte la Varachet, la fel cum se revolta si agricultorii cand le propui sa renunte la insecticide. De fapt majoritatea apicultorilor "profesionisti" viseaza sa ajunga si ei intr-o zi ca Dan Margarit, om muncitor si apicultor adevarat de altfel, dar care a uitat de mult ce inseamna cresterea albinelor. Plecat din tara, acesta practica un tip de apicultura intensiva in Canada, unde datorita sezonului de rapita ce permite un cules bun ajunge la niste "performate" de invidiat. Sa produca sute de kilograme de "miere" pe an de la un stup folosind metode "moderne", faguri din plastic si tehnologizare maxima.

Partea buna este ca nu toti cei care au o pasiune pentru albine au astfel de vise. O parte din apicultori, inca timid ce-i drept, dar din ce in ce mai hotarati, au inceput sa caute solutii reale. Pentru a intelege ce vreau sa spun, am tot recomandat in ultima vreme celor curiosi sa citeasca cartea abatelui Warre ca sa vada cum se cresc albinele intr-un mod ceva mai apropiat de cel natural. Este o metoda dezvoltata acum un secol de catre un abate francez care intelegea si el atunci ca metodele de apicultura moderne ce incepusera sa ia avant nu sunt chiar in regula. Observase in primul rand problemele legate de dimensiunea stupilor mult prea mari, care nu tineau cont de nevoile familiei de albine si necesitatea dezvoltarii acesteia pe verticala. Adica pornind in mod natural de la tavanul stupului, cu mierea deasupra, puietul sub ea si faguri crescuti treptat in jos, nu in rame asezate lateral. Astfel s-a nascut cartea denumita "Apicultura pentru toti" care ar trebui citita de cat mai multi pasionati in ale albinaritului. Exista atat cartea in engleza cat si traducerea in romana pentru cei doritori. O varianta la metoda descrisa de abatele Warre este si cea folosita de diversi apicultori traditionali japonezi. Aveti aici cateva filmulete care va vor face probabil sa va lingeti pe degete: Taking honey from a traditional beehive in Japan.

Crescatorii japonezi traditionali nu folosesc faguri artificiali, fabricati din parafina amestecata cu ceara mai mult sau mai putin curata, provenita de la albine mai mult sau mai putin sanatoase. Dimensiunea celulelor nu este stas, gandita sa aibe doar celule de albina si fara celule de trantor, care nu produce miere, deci nu ii este util apicultorului. Nu folosesc nici rame mobile, permitand albinelor sa-si aleaga singure distanta intre faguri si perioada de eclozare in functie de necesitati, pentru a tine astfel singure sub control dezvoltarea eventualilor paraziti. Nu distrug matcile primavara pentru a impiedica roirea si nici nu zapacesc albinele prin inversarea de rame sau corpuri. Dimensiunile stupului sunt apropiate de cele ale unei scorburi, fara a necesita impachetari si micsorari ale cuibului toamna sau largiri si competari de rame primavara. Tin cont de dezvoltarea verticala a familiilor de albine si recolteaza doar mierea din partea de sus a stupului, fara a distruge zonele cu puiet aflate la baza acestuia. Nu plimba albinele in pastoral pentru a le dezorienta si pentru a capata noi boli cu care n-au mai avut de-a face. Nu le servesc chimicale pe post de tratament si nici zahar pe post de miere. Iar recoltarea o fac prin stoarcere, nu prin centrifugare, pastrand astfel toate calitatile mierii.

La final de an crescatorii de albine obtin poate 10kg sau 20kg de miere de la fiecare familie, nu 50kg ca apicultorii romani sau 150kg ca "profesionistii" canadieni. Dar daca stupina este asezata intr-o zona curata, atunci aceasta este cu adevarat MIERE. Nu un nectar semi-maturat contaminat cu chimicale si obtinut prin mijloace mai mult sau mai putin artificiale si nesustenabile. Ci adevarata miere pe care o gaseam inainte doar in scorburi, asa cum o faceau albinele la mama lor acasa. Pe scurt, varianta warre si cea japoneza imbina in mod echilibrat cresterea naturala a albinelor cu o recolta decenta, fara a se lacomi in goana dupa profit si fara a distruge toata munca de o vara a familiei pentru o palma de miere. Iar albinele se dezvolta armonios si natural, mai ales daca sunt crescute in stupi de forma rotunda care ofera spatiul ideal pentru dezvoltare, pentru ghemul de iernat prin lipsa curentilor de aer si distributia cat mai uniforma a caldurii, pentru eliminarea mucegaiului din colturi si alte avantaje. Puteti vedea acesti stupi de forma rotunda, cea mai apropiata de scorbura naturala si conditiile preferate ale albinelor aici: Round and polygonal. In viitoarele comunitati sper ca dogaritul sa redevina la moda, iar 5-10 familii de albine pastrate in astfel de stupi "artizanali" cum sunt ei denumiti acum sa devina un peisaj comun pe cat mai multe dintre parcelele de un hectar pline cu faneata, salcam sau tei. Si bineinteles oamenii care le ingrijesc sa fie pasionati de cresterea albinelor, nu de apicultura.

P.S. Din cauza unei decizii absurde si incapatanarii "factorilor de decizie" de a o mentine, sunt nevoit sa adaug textul cu copy-paste. Am scos linkurile catre sursa materialului si alte linkuri care erau prezente in text. Curiosii sunt sigur ca le pot gasi usor folosind google.

[flavian]

Dupa ce am facut o Scurta introducere in lumea albinelor si am incercat sa explicam diferenta intre Apicultura si cresterea albinelor, astazi este cazul sa trecem un pic mai la subiect si sa dam o mana de ajutor celor care vor sa se apuce de asa ceva. Pentru aceasta voi incerca sa fac o scurta trecere in revista a modelelor de stupi, instrumentelor si termenilor folositori celor care vor sa se apuce de cresterea albinelor. Chiar daca v-am convins deja in articolele anterioare ca metoda Warre sau stupul traditional japonez ar fi varianta ideala pentru o astfel de activitate, nu strica sa cunoastem un pic si metoda "clasica" de apicultura. Asta pentru ca mai ales in prima faza veti fi probabil nevoiti sa achizitionati familii de albine de la apicultori clasici si trebuie sa aveti idee ce inseamna un roi sau o familie, un stup sau o rama stas, ca sa intelegeti mai bine pe ce dati banii. Cu timpul, sa speram ca pasionatii cu stupi populari in sistem Warre se vor inmulti, iar un roi sau o familie de albine oferite cadou pentru un tanar incepator se vor gasi mai usor in viitoarele comunitati sustenabile.

Sa incepem in primul rand cu stupul. La noi in tara lazile se impart pe trei modele principale, iar ramele la fel. Stupul orizontal este denumit astfel deoarece extinderea familiei de albine se face in lateral, prin adaugarea succesiva de rame. Este recomandat de obicei incepatorilor deoarece intretinerea lui este mai "usoara" si este foarte des intalnit in remorcile apicole cunoscute de toata lumea. Contine cam 20 de rame 1/1 numite rame intregi sau rame de cuib, care au dimensiunea exterioara de 435x300mm. Stupul vertical este probabil cel mai intalnit stup de la noi, numit si stupul Dadant. Este format dintr-un corp principal numit si cuib, cu 9-12 rame 1/1, unde are loc cresterea puietului si iernarea albinelor. La acesta se adauga vara, deasupra cuibului, corpuri suplimentare mai mici numite magazie, care sunt destinate recoltarii mierii. Ele contin rame de 3/4 cu dimensiuni de 435x230mm sau rame de 1/2 de 435x162mm. Stupul multietajat seamana cel mai bine cu modelul Warre fiind compus din corpuri de aceeasi marime suprapuse vertical. Un corp are 10 rame de dimensiune 3/4 la stupii stas ME sau 10 rame 1/2 la varianta multietajat redus sau stup MER.

Aici poate ar fi utila o discutie legata de suprafata si volumul ideal al unui corp. Suprafata are legatura cu marimea ghemului de iernat, iar din acest motiv cred ca 10 dmp ar fi ideali. Volumul are legatura cu mierea recoltata, cu cat e mai mic se poate recolta mai usor si pe sortimente. Aici cred ca un 20 de litri ar fi cea mai buna alegere. Ca idee, un corp de stup Warre la 30x30x20cm are suprafata interioara de 9 dmp si volum de vreo 18 litri. Iernatul se face pe minim doua corpuri si vara se ajunge pana la sapte corpuri. Dintr-un corp de 18 litri se obtin cam 12 kg de miere, dar depinde si cat de plin este. Un corp traditional japonez mi se pare cam mic la 22x22x15cm adica la vreo 5 dmp suprafata si cam 7 litri volum. Iar lazile de la stupii clasici sunt mult prea mari. Un corp clasic cu 10 rame 1/1 are 45x38x32cm adica 17 dmp si 55 litri, iar un corp de multietajat are 45x38x25cm adica 17 dmp si 43 litri. Chiar si corpul de 1/2 cu 45x38x18 dmp are 17 dmp si 30 litri. La comparatii trebuie tinut evident cont ca in stupii clasici ocupa loc si ramele, plus spatiul dintre rame si scandura corpului. La warre ramele sunt inlocuite cu barete, iar la japonez nu mai avem decat doua traverse de sprijin si fagurii sunt lipiti de peretele cutiei.

Achizitionarea albinelor. Perioada ideala de start este luna mai sau iunie, cand este perioada roitului. Un roi inseamna de obicei cam 3-5 rame cu albine insotite de o matca. Roiurile se obtin la finalul primaverii atunci cand spuneam ca albinele incep construirea de botci pentru cresterea de matci tinere. In acel moment apicultorii care nu doresc sa lase albinele sa roiasca in mod natural, au de ales intre doua variante: sa distruga saptamanal botcile sau sa faca asa-numitul roit artificial. Adica sa scoata din familia care vrea sa roiasca botcile mai mari impreuna cu 2-3 rame de albine pentru a crea din ele un roi. Acesta se pune intr-o cutie separata in vederea vanzarii sau cresterii pentru formarea unei noi familii. Cand un roi creste si ajunge sa ocupe 8-10 rame se cheama ca am obtinut o familie adevarata, puternica si gata de produs miere. Pretul la care se vinde o rama de albine variaza intre 30 si 50 ron, functie de sezon, numarul de albine sau calitatea si cantitatea de puiet prezenta. Asadar puteti cumpara un roi pe 4-5 rame la 150-250 RON sau o familie de 8-10 rame la 300-500 RON. Acest cost include rama de lemn, fagurele construit, puietul sau mierea din celule plus albinele de pe fagure.

Fiecare roi sau familie vine cu matca ce este inclusa in pret, in schimb cutia trebuie de obicei adusa de cumparator. Pe mine m-au ajutat mult in acest sens stupii din polistiren pe care i-am primit cadou, deoarece sunt foarte usori si transportul era simplu de realizat. In rest, in ciuda faptului ca se manevreaza bine si ofera o izolatie buna, stupii din plastic sunt cat se poate de nesanatosi. Substantele chimice care intra in compozitia polistirenului sunt toxice, iar odata expusi la soare incep sa emane din ele. Cu toate acestea, se fac stupi din asa ceva, ba chiar sunt considerati ultima fita in materie de apicultura, fiind in general mai scumpi decat stupii din scandura de brad. La fel de nociva este si folosirea placilor de placaj, PAL sau OSB la construirea capacului sau peretilor stupului. Aceste placi prefabricate contin adezivi pe baza de formaldehida si nu sunt de obicei recomandate nici la construirea casei sau mobilei, ce sa mai spunem a stupilor care stau in soare si emana in interior toate aceste chimicale. Scandura simpla netratata ramane asadar cel mai sanatos material pentru realizarea stupilor.

Interesant este ca si in cartile Anastasiei gasim informatii legate de cresterea albinelor. Modelul de stup recomandat de aceasta seamana surprinzator de bine cu un stup octogonal de tip warre cu fund rabatabil si intrari multiple: "Grosimea scândurilor va fi de cel puţin şase centimetri, spaţiul interior al stupului cel puţin patruzeci pe patruzeci, iar lungimea nu mai mică de un metru douăzeci. în colţurile îmbinărilor interne vor trebui confecţionate triunghiuleţe de lemn care vor trebui să dea o formă rotunjită colţurilor. Una din extremităţi va trebui s-o închideţi, făcând atenţie să nu fisuraţi grinzile (scândurile) stupului. La cea de-a doua extremitate însă, veţi face un fel de uşă, pentru care va trebui să adaptaţi o scândură în aşa fel încât să oputeţi lua la nevoie. Scândura care va ţine loc de uşă se va fixa provizoriu cu cârpe sau cu buruiene. Pe toată lungimea uneia din îmbinările laterale vor trebui practicate fisuri de aproximativ un centimetru jumătate de înalte, fisuri care nu trebuie să fie mai aproape de treizeci de centimetri de extremitatea deschisă. Acest stup se poate aranja pe nişte pari în grădină, la o înălţime nu mai mică de douăzeci-douăzeci şi cinci de centimetri de la pământ, latura cu fisuri va trebui să fie orientată spre sud, dar mai bine ar fi ca stupul să fie aşezat sub streaşină casei."

Trecand pe plan local, poate ar merita amintite si cateva initiative interesante de pe la noi. Una ar fi stupul "bio" al profesorului Ursu de exemplu. Se bazeaza pe o rama asezata transversal unde matca depune oua in celule de trantor, preferate de varroa, iar prin distrugerea lor de apicultor scade si gradul infestarii. Il apreciez mult pe profesorul Ursu, am invatat multe din filmele sale de pe internet si l-am admirat inclusiv pentru partea legata de predarea matematicii online. Cu toate astea, stupul sau merge in continuare pe ideea de apicultura "industriala". Cu rame mobile, faguri artificiali si tot tacamul. Este tot ceva fortat, ca un fel de monocultura care foloseste piatra vanata in loc de cide, dar tot nu se poate numi permacultura. Ceva mai buna este metoda aplicata de Maximus, iar cartile acestuia sunt valoroase si merita citite. Chiar daca mai foloseste inca rame in stupi multietajati de 8 rame, Ciprian a renuntat la foitele de ceara artificiale si tratamentul il face natural. Adica acid oxalic si medicamente homeopate, ceea ce merita luat aminte. Pentru ca sunt cazuri in care aceste metode pot face mai usoara tranzitia de la tratamentele chimice cu Varachet-ul clasic catre o eliminarea totala a medicamentelor administrate albinelor.

Maximus recomanda de asemenea iernarea albinelor cu fundul stupului deschis. Ideea este ca albinele pot ierna linistit in stup cu fundul deschis, prin care se face o aerisire mult mai buna chiar si atunci cand urdinisul este acoperit cu zapada. Aerul cald se ridica sus iar CO2 produs prin respiratie coboara. Albinele sufera mult mai tare la vant, umezeala, mucegai si lipsa aerului decat la frig. Iernand "in fundul gol" cum se spune pe forum, consuma poate un pic mai multa miere pentru incalzire. Asta nu place apicultorilor clasici, motiv pentru care ei nu agreeaza metoda, ba chiar le infofolesc cat mai tare si micsoreaza cuibul cu diafragme de placaj. Asta si pentru ca ghemul nu acopera toata suprafata cutiei imense si patrate, iar la colturi apare mucegai. Ei incearca apoi sa elimine umezeala prin tot felul de pernute sau plapumioare absorbante, stau toata iarna cu ochii pe urdinise, curatand zapada, iar primavara adauga treptat rame laterale, pe masura ce familia creste. Toate acestea se pot rezolva mai usor prin iernatul cu fund deschis si stup de marime apropiata de dimensiunea naturala a ghemului. Pe masura ce familia scade sau se extinde, ghemul urca sau coboara in mod natural pe verticala, nu in lateral asa cum se intampla in stupii clasici. Iar daca cutia are forma rotunda, octogonala sau macar hexagonala, avem suprafata ideala pentru ghemul de albine care n-a avut niciodata forma patrata.

Trecand la experientele proprii, povestea mea in ale albinaritului a inceput de vreo trei ani si in mai se fac doi ani de cand am luat prima familie de albine. Am pornit cu stupi clasici si warre, incercand sa ajung treptat la o metoda naturala de crestere a albinelor. Daca veti citi aventurile mele povestite pe forum veti vedea ca am modificat in timp stupii warre pe care intial ii construisem conform instructiunilor din cartea abatelui. Tot in carte gasiti modul de trecere de la stupi traditionali la cei warre. Puteti gasi apicultori dispusi sa va vanda "roi la pachet" adica albinele scuturate intr-o cutie de carton, fara rame si faguri. Majoritatea prefera totusi sa le vanda cu tot cu rame, astfel ca va trebui sa aveti la inceput 2-3 stupi clasici din care sa faceti apoi transferul in cei naturali. Dupa cele doua sezoane am ajuns asadar sa mai invat cate ceva si sa fac modificari la stupii construiti de mine dupa cum urmeaza. Initial am crescut grosimea scandurii, de la 2 cm la 4,5 cm. Anastasia spunea 6 cm dar in cazul ala nu prea mai poti ridica cutia de la pamant, mai ales dupa ce se umple cu miere. Apoi am trecut la fundul deschis, cu sita anti-varroa din inox, adica o plasa metalica ce acopera fereastra pentru aerisire decupata in fundul stupului. Carpa cu faina de sub acoperisul Warre care facea probleme cu mucegaiul, mai ales in absenta aerisirii din fund, a fost schimbata cu cateva scandurele subtiri si late de lemn.

Ma tenteaza ca anul acesta sa fac macar vreo doi stupi de forma hexagonala cu multiple intrari de genul Hexhive ca sa vad cum merge treaba si cu ei. Ulterior as dori, asa cum spuneam in episodul anterior, sa trec pe stupi octogonali sau ideal rotunzi, renuntand la cei vechi in momentul in care voi face mutarea la viitoarea comunitate. In interior voi renunta la baretele recomandate de Warre si voi merge pe varianta japoneza, folosind doar doua traverse de lemn, nu metalice, pentru sustinerea fagurilor. Prefer sa elimin pe cat posibil metalul la interior sau chimicalele la exterior. Singura exceptie ar fi sita anti-varoa care este din inox pentru a nu rugini. Aceasta permite aerului sa intre, dar tine afara soriceii de care albinele nu se pot apara iarna cand stau ghem. O modalitate de inlocuire a plasei metalice ar fi o scandura cu gauri mici pentru aerisire, dar aceea nu va rezista probabil la fel de mult. Pe exterior, deocamdata folosesc tabla galvanizata la capac, dar si acolo se poate merge doar cu lemn daca imbinarea este buna si apa nu patrunde la interior. Tratamentul aplicat scandurii este flambare la interior pentru distrugerea eventualilor microbi si ulei de in la exterior pentru o rezistenta mai buna la intemperii. Prefer sa evit vopselele chimice sau alte substante de protejare a lemnului, chiar si la exterior. Scandura groasa de 4 cm rezista ani buni, mai ales daca nu este plimbata anual in pastoral, incarcata, descarcata si trantita prin camioane.

Cu toate ca ma consideram bine informat cand am inceput, citind forumul veti observa ca am facut in doi ani cam tot ce scria sa NU se faca la carte. Asta este diferenta intre teorie si practica, intre a sti si a face, intre povestile frumoase si experienta datului de grinda cu capul propriu. Imediat se incheie a doua iernare prin care am trecut si asa cum se spune, primavara se numara albinele. Iarna acestui an a fost totusi blanda din acest punct de vedere si sper ca totul sa decurga bine in noul sezon. Sunt sigur ca mai am multe de invatat, dar din putinul pe care l-am inteles, incerc sa-i luminez pe cat pot si pe altii. Pentru alte nelamuriri sau intrebari recomand cartea abatelui Warre, topicul dedicat de pe forumul stuparitul si zona de comentarii a acestui blog. Atentie totusi de la cine alegeti sa primiti indrumarile respective, nu toti apicultorii apreciaza aceste metode de stuparit natural, la fel cum nu toti agricultorii inteleg permacultura. Acestea fiind zise, inchei aici partea a treia si ultima din acest mini-serial apicol si nu-mi ramane decat sa va urez spor la treaba. Vine imediat primavara si se apropie momentul cel mai oportun pentru inceperea acestei indeletniciri plina de impliniri care este cresterea albinelor.

P.S. Din cauza unei decizii absurde si incapatanarii "factorilor de decizie" de a o mentine, sunt nevoit sa adaug textul cu copy-paste. Am scos linkurile catre sursa materialului si alte linkuri care erau prezente in text. Curiosii sunt sigur ca le pot gasi usor folosind google.

[Adi Hodis]

Trecand pe plan local, poate ar merita amintite si cateva initiative interesante de pe la noi. Una ar fi stupul "bio" al profesorului Ursu de exemplu. Se bazeaza pe o rama asezata transversal unde matca depune oua in celule de trantor, preferate de varroa, iar prin distrugerea lor de apicultor scade si gradul infestarii. Il apreciez mult pe profesorul Ursu, am invatat multe din filmele sale de pe internet si l-am admirat inclusiv pentru partea legata de predarea matematicii online. Cu toate astea, stupul sau merge in continuare pe ideea de apicultura "industriala". Cu rame mobile, faguri artificiali si tot tacamul. Este tot ceva fortat, ca un fel de monocultura care foloseste piatra vanata in loc de cide, dar tot nu se poate numi permacultura. Ceva mai buna este metoda aplicata de Maximus, iar cartile acestuia sunt valoroase si merita citite. Chiar daca mai foloseste inca rame in stupi multietajati de 8 rame, Ciprian a renuntat la foitele de ceara artificiale si tratamentul il face natural. Adica acid oxalic si medicamente homeopate, ceea ce merita luat aminte. Pentru ca sunt cazuri in care aceste metode pot face mai usoara tranzitia de la tratamentele chimice cu Varachet-ul clasic catre o eliminarea totala a medicamentelor administrate albinelor.
...
Trecand la experientele proprii, povestea mea in ale albinaritului a inceput de vreo trei ani si in mai se fac doi ani de cand am luat prima familie de albine. Am pornit cu stupi clasici si warre, incercand sa ajung treptat la o metoda naturala de crestere a albinelor. Daca veti citi aventurile mele povestite pe forum veti vedea ca am modificat in timp stupii warre pe care intial ii construisem conform instructiunilor din cartea abatelui.
...

Flavian, sfatul meu este sa renunti la a aduce laude si a indemna pe altii sa ia informatii de la profu' online si de la Maximus.
Asta ca sa nu risti ... nedorite.
Ca stringi comentarii si opinii, e treaba ta ... dar odata ce le aduci aici s-au de aici, dai linkuri spre blogul tau, deja este si treaba noastra. De aceea intervin si zic ... fara cei doi pe aici.
De ce ? ... uite rezultate.

...
Pina acum am lucrat pe celebrul ,,sistem Maximus'',care se dovedeste a fi o gluma proasta de la prima la ultima litera a celebrelor carti.

...
Intimplator(sau poate nu) din vestitele corpuri Maximus(care nu mai sint demult asa cum le-a descris celebrul doctor holistic,ci pur si simplu sint corpuri de ME cu 8 rame 3/4) se pot face perfect stupi Layens(tipul mic cu fagure 410x 260,12 rame).Parerea unui om avizat in domeniu(d-nul Teinegru) am aflat-o,dinsul este foarte corect si mi-a spus pe scurt despre ce e vorba.Daca nu e fezabila chestiunea oricum Me-ul reprezinta in continuare prima varianta,dar intretinut corect ,nu pe baza unor ineptii de genul Maximus.Deci ,daca,cunosti aspecte ce tin de minusurile Layensului te rog respectuos sa le postezi.

Profu' ... si el cu ale sale, viewtopic.php?f=12&t=3446

Sa nu ma intelegi ca am ceva cu tine, nu ... dar nu-ti asuma nimic din ce-i priveste pe cei doi.
Cel putin, nu aici pe acest forum.

[ignatov andrei]

Chiar nu se poate deosebi "marketingul" de realitate?!?