: in stanga sunt eu, dreapta, Dragos Curelea
si :
si aici l coborare, pe panta dintre varfuri. .. eram rupti...
Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?
Reguli forum
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168
Re: Echo - Pagina mea
de echo » 04 Noi 2011, 13:08
Uite aici nea Janese, cu poza asta ma mandresc cel mai mult :
in stanga sunt eu, dreapta, Dragos Curelea
si :
si aici l coborare, pe panta dintre varfuri. .. eram rupti...
: in stanga sunt eu, dreapta, Dragos Curelea
si :
si aici l coborare, pe panta dintre varfuri. .. eram rupti...
Un PET dispare in 800 de ani. Un nesimtit nu dispare niciodata, desi e biodegradabil !!!
-
echo - Mesaje: 627
- Membru din: 26 Feb 2011, 12:12
- Localitate: Magurele - Ilfov
Re: Echo - Pagina mea
de janese » 04 Noi 2011, 13:20
gata...m-ai convins...dupa amiaza ma duc pe dealul razvadului...si infig si eu tricolorul!!!!ca, nici pe varful asta nu a infipt nimeni pana acu!!!!
-
janese - Mesaje: 1817
- Membru din: 08 Apr 2011, 12:03
- Localitate: Dambovita, Razvad
Re: Echo - Pagina mea
de echo » 04 Noi 2011, 14:33
.
Asa-asa ne Janese. !!! da' daca nu vii cu poze, sa stii ca nu se pune !!!
cam asa se vedea Caucazul la rasarit, (sunt deacord ca nu e chiar ca dealu' Razvadului... dar.. pe acolo...
)
si cam asta era peisajul vazut de pe varf:
hmhm, nu arata toata fotografia.. se vede in dreapta, jooos de tot, un punct, observatorul astromomic din foto de mai sus
o sa povestesc si cu intoarcerea, ca si acolo e cu cantec....
Asa-asa ne Janese. !!! da' daca nu vii cu poze, sa stii ca nu se pune !!!
cam asa se vedea Caucazul la rasarit, (sunt deacord ca nu e chiar ca dealu' Razvadului... dar.. pe acolo...
) - Rasarit la urcare.jpg (8.33 KiB) Vizualizat de 9391 ori
si cam asta era peisajul vazut de pe varf:
hmhm, nu arata toata fotografia.. se vede in dreapta, jooos de tot, un punct, observatorul astromomic din foto de mai sus
o sa povestesc si cu intoarcerea, ca si acolo e cu cantec....
Un PET dispare in 800 de ani. Un nesimtit nu dispare niciodata, desi e biodegradabil !!!
-
echo - Mesaje: 627
- Membru din: 26 Feb 2011, 12:12
- Localitate: Magurele - Ilfov
Re: Echo - Pagina mea
de lucky5strike » 04 Noi 2011, 23:01
echo scrie:si :
Ce sa zic, sunteti foarte la inaltime!
Pax vobiscum!
- lucky5strike
- Mesaje: 6248
- Membru din: 18 Feb 2011, 19:02
- Localitate: DOLJ
Re: Echo - Pagina mea
de echo » 07 Noi 2011, 19:57
.
Ultima parte - Intoarcerea
Am strans dimineata bagajul, cortul pentru ultima data, am organizat bagajul in rucsaci pentru drumul acasa, tinand la’ndemana doar ceea ce ne trebuia pe drum si am incepeput coborarea. Pentru a salva timp, cum am zis vroiam sa ajungem in Nalchik sa luam trenul tot in ziua aia, am luat telecabina pana jos in Azau. Ne-am recuperat si restul de echipament care il ascunsesem intre stanci in seara cu jaful, inaintede a urca pe munte si ne-am dus iarasi in Terskol unde am mai bagat un bors “pentru drum”.
Din Terskol am gasit un taxist local, cu un harb de Lada sa ne duca pana in Nalchik. Am negociat pretul - 16 usd si am plecat. Numa ca ala abia se partzaia cu harbul lui, si ne-a dat peste cap toate planurile. Stiam cand trebuie sa plece trenul din Nalchik si am ajuns exact la fix cat ... sa ii facem cu mana... ca plecase
Eram plini de draci ca pierdusem trenul din cauza aluia, am facut cu peste 2 ore mai mult decat atunci cand ne-am dus, asta in conditiile in care mergeam la vale!!! Omul, ca sa ne treaca zice ca ne duce in Mineralnyi Voda, un oras mai departe, ca stie el cu ca trenul sta acolo vre-o 40 min, plus ca face nu stiu ce ocol si noi ajungem inaintea lui. Brava!!! Numa’ ca acum vroia mai multi bani, 20 usd; stramband din nas, am negociat iarasi si am ajuns la 18 usd per total..
A avut dreptate, am ajuns inaintea trenului, descarcat bagajele, platit si mergem sa luam bilete. Surpriza (desi, deja nu ne mai surprindeau multe) - nu mai sunt bilete decat la trenul de maine!! Nea' soferachele a incercat sa vorbeasca cu sefa de tren, doar-doar o gasi locuri... nimic!! Asta e, ramanem o noapte in Mineralnyi Voda, omul pleaca la ale lui.
Se lasa seara, vine inevitabila Militie, cu controlul la documente, si mai inevitabilul “problem” , cica nu aveam inregistrare pe acel oras, noi eram inregistrati la Komandatura din Nalchik, dar nu in Mineralnyi Voda!! Problem !!! Cu tot sictirul de care eram capabili, le-am spus sa se descurce, noua nu ne mai pasa, bani nu dam!... Ne-au dus in vizita la sectia garii, vazand totusi ca nu percutam in nici un fel, ne-au lasat in pace..
Ce sa facem toata noaptea? Punem rucsacii mari la “bagaje de mana” si mergem la o bodega in fata garii sa bem o bere, prima bere de foarte mult timp... !! Nu bausem nici acasa de la cheful de terminare a facultatii. Incepem sa si mancam, aveau niste frigarui, “shashlick”, bucati de carne marinate, fripte pe tepusa si servite cu ceapa taiata rondele, si cu o tet pe deasupra. O minunatie.. (dupa atat supa la plic ! ) Cum bodega avea vre-o 6-7 tipuri de bere, hotaram sa luam cate o bere din fiecare, pe rand, strict in scop stiintific – "sa vedem cum e berea locala.. “
La masa de langa noi erau 4 soldati rusi. Unul dintre ei rupea ceva in engleza, si ne spune ca aia ce bem noi nu e bere... trimit pe unul dintre ei si se intoarce ala cu un brat de Baltika No. 9 !! 9% alcool . Unim mesele si incepem sa.. “gavarim”. Erau soldati din trupele Spetznatz (trupele speciale, comandouri), mergeau la Groznyi , Cecenia. Pe la 12 noaptea apare iar militia, dar de data asta soldatii ii trimit la plimbare punandu-le in vedere ca nu au treaba cu noi, suntem prietenii lor !! Nu avea nimeni curaj sa miste in fata alora... In definitiv nu stiau daca se mai intorc vii din Cecenia, putin de pasa lor de niste militieni de gara.... Dau ei o masa de bere, noi una, ei una, noi iarasi, pe la 01, terasa se goleste, ni se alatura si patronul, mai aduce mancare, bere.... pana se face 4 dimineata, cand aveau ei tren spre Groznyi. I-am condus la tren, cu cantece, imbratisari, dantuieli .. eram .. dusi..
Am dormit apoi pe peron (bancile erau ocupate), pana dimineata pe la 8 cand ne-am trezit cu niste capatani de le simteam cu crapa pe la cusaturi... Ne simteam de parca ne izbise trenul !! Ce sa facem, vroiam sa bem un ceai... ceva... , asa ca hai inapoi la bodega de aseara. Acolo patronul inca nu se culcase, era la aceeasi masa cu 2 panarame, bea vodka, Stalichnaya. Cand ne-a vazut a sarit “oooo fratii mei !! haideti incoace sa bem!!“ Exact de bautura nu ne simteam noi in stare atunci... Le-a gonit pe alea, si a inceput sa toarne vodka in niste pahare de suc de vre-o 200 ml, ca o sticla de 0,7 a impartit-o in 4 !!
“Gata - sa bem !!”
“Bai nene, fugi de aici , ca suntem morti, nu bem vodka in nici un caz, nici macar nu am mancat nimic”
“Nici o problema !!” striga ala la bucatarie sa aduca si mancare..
“Bai tu nu auzi ca nu bem? “
“Cum adica nu beti?? Nu ma respectati ?? eu v-am turnat in pahar si voi nu beti? Uite asa: “ ia paharul si il da peste cap dintr-o data ...
Vazand ca nu o dam la pace cu el, a trebuit sa bem. .. Am dat paharul pe gat, si ... atunci a fost ultima data cand am baut vodka in viata mea… Nici in cocktail nu ii mai support mirosul...
Am plecat sa vizitam Minaralnyi Voda, fromos oras, micut, curat, dupaamiza am luat trenul spre Rostov, unde am ajuns OK, fara alte incidente. Am reusit chiar sa obtinem o legatura buna spre Odessa in doar vre-o 4 ore, numai ca nu am mai gasit bilete la platzcard, a trebuit sa luam bilete la cuseta normala, si am dat aproape dublu pe bilete!! Asta ne-a cam lovit in umbra de buget ramasa !!
Drumul pana la Odessa, face cam o zi jumate. Stateam in compartiment noi trei, cel de al patru-lea loc liber. Ne imprietenim pe culoar cu o tanti rusoaica, ziarista, mergea cu copilul, cam 10-11 ani, la Odessa pentru o operatie. Vine la noi in cuseta cu o sticla de vin, Kagor – un vion dulce, monahal, excelet !! S-a bucurat ca isi poate exersa engleza cu noi, iar noi ca aveam cu cine discuta, pune intrebari, etc.
Intre timp ajungem la granita ruso-ukraineana. Vin vamesii, acelasi circ - “problem!!!” Numa ca de data asta chiar nu ne pasa... “BAI stiti ce? Trimiteti-ne acasa !!! Bani... din parti!!” vazand ca nu o scot la cap si ca nu percutam in nici un fel, anunta “Control la bagaje!!!”
Siguuuuur !! Nici cea mai mica problema.... Deschidem primul rucsac, ... numai echipament, trecem, strategic la al doi-lea, unde aveam “surpriza” .
Fac o paranteza – pe munte, cum am spus mai devreme, toata ziua mergi... dar MEEERGI frate !! Si cea mai mare problema pot fi bataturile, mai ales la coborari. Daca nu ai bocanci buni, purtati inainte, etc, esti terminat!! Pentru a preintampina orice problema de acest gen, intotdeauna purtam 2-3 perechi de ciorapi. Prima din bumbac, normala, pentru comfort, absorbit transpiratie, etc, cealalta, de baza – ciorapi grosi din lana, acestia avand rolul anti-rosaturi, si, bineinteles cel de izolatie termica. Iarna intre aceste 2 perechi, mai pui una din bumbac gros, dar acestea 2 sunt baza.
Acum, intorcandu-ma la “controlul de bagaje” , ca doar erau in cautarea unei probleme, doar-doar ne pot “amenda”, trecem la al doi-lea rucsac unde aveam punga cu vre-o 10 perechi de ciorapi, din care 3 de lana, pe care ii purtasem toata expeditia !!! Curelus deschide capacul la rucsac, si incepe de scoata, cand ajunge la punga, o strange puternic in maini, sa iasa din ea “esenta” !!! Vad copilul cum se scurge incet pe bancheta si pe tanti ziarista cum se face dungi verzi-albastre, ca un Telecolor in plina cadere de tensiune... . Militistul, nimerit in plina trompa, decreteaza instantaneu incheierea controlului la bagaje si pleaca .. .in urmatoarele 5 minute dau drumul la tren!!
Intre timp se mai urcasera pasageri, dintre care, repartizeaza un rus la noi in compartiment. Dupa scandalul cu vamesii noi eram iarasi cu capsa pusa impotiva “popurului liberator” , asa ca ni-se pune pata pe ala si protestam, cum adica ne aduce noua unul in compartiment ?? Sefa de vagon, nu vrea sa cedeze si tensiunea ajunge la maxim... Ala, saracul nu zicea nimic, era clar si pt noi ca nimerise pur si simplu la mijloc !!
Pana la urma a ramas la noi in compartiment, dar am decretat:
“Fratilor stam cu ochii pe el !! Daca misca gresit, il belim instantaneu !!! “ Aveam prea multe chestii de rafuit!!
Ne culcam, Johnny si Curelea in cusetele de jos, eu cu rusul in cele de sus... Dupa vre-o 10 min, il vad pe Curelus cum scoate sacosa cu “bomba” si o pune “neglijent” sub cuseta lui.. (era August, conditionerul nu mergea!! ) . Pana si eu care nu prea simt mirosuri, avand o deviatie de sept nasoala la vremea aia, ma treceau furnicaturi pe gat, acolo sus... Sa fi rezistat rusul vre-o 10-15 min.... apoi s-a dus si si-a cerut mutarea, ori a dormit pe culoar .... Problema rezolvata !!! Dormim pana la Odessa unde ajungem seara.
Mai pierdem o noapte la Odessa, a doua zi, luam iarasi Elektrichka, si trecem granita Ukraino-pseudo-Molodeneasca, si din Chisinau in aceeasi zi, luam trenul spre Bucuresti. !! Ziua in care am trecut ambele granite – a fost 23 August, prilej de injuraturi istorice, adanci, cu pomeniri de stramosi si linii genetice de la maimuta-n’coace... si de abordare a steagului in compartiment si pe culoar!!!
24 August dimineata ajungem in Bucuresti unde ne asteptau fetele pe peron !!! ERAM INAPOI ACASA !!!
Nu se termina aici - stabilim ca a doua zi, pe 25 seara, sa ne intalnim la Curelea acasa sa vedem impreuna filmul expeditiei. Ma suna asta pe la pranz:
“BAaaa stii unde e Johnny ??
Nu – unde poa’ sa fie??
E internat in spital!! Pe la 10 L-AU OPERAT DE APENDICITA !!!!
Asta fusese “constipatia “ lui !! daca il lua pe munte, clar ca se curata !! Sau daca il lua pe undeva prin Odesa, Rostov, etc... iarasi eram in pom...
Asta a fost tot.. o sa am ce povesti copiilor cand vor mai creste... si mai am si altele .. dar asta a fost de departe, expeditia cea mai plina de e evenimente !!
Absolut tot ce am scris mai sus e 100% real, atat personajele, locatiile si intamplarile
Ultima parte - Intoarcerea
Am strans dimineata bagajul, cortul pentru ultima data, am organizat bagajul in rucsaci pentru drumul acasa, tinand la’ndemana doar ceea ce ne trebuia pe drum si am incepeput coborarea. Pentru a salva timp, cum am zis vroiam sa ajungem in Nalchik sa luam trenul tot in ziua aia, am luat telecabina pana jos in Azau. Ne-am recuperat si restul de echipament care il ascunsesem intre stanci in seara cu jaful, inaintede a urca pe munte si ne-am dus iarasi in Terskol unde am mai bagat un bors “pentru drum”.
Din Terskol am gasit un taxist local, cu un harb de Lada sa ne duca pana in Nalchik. Am negociat pretul - 16 usd si am plecat. Numa ca ala abia se partzaia cu harbul lui, si ne-a dat peste cap toate planurile. Stiam cand trebuie sa plece trenul din Nalchik si am ajuns exact la fix cat ... sa ii facem cu mana... ca plecase
Eram plini de draci ca pierdusem trenul din cauza aluia, am facut cu peste 2 ore mai mult decat atunci cand ne-am dus, asta in conditiile in care mergeam la vale!!! Omul, ca sa ne treaca zice ca ne duce in Mineralnyi Voda, un oras mai departe, ca stie el cu ca trenul sta acolo vre-o 40 min, plus ca face nu stiu ce ocol si noi ajungem inaintea lui. Brava!!! Numa’ ca acum vroia mai multi bani, 20 usd; stramband din nas, am negociat iarasi si am ajuns la 18 usd per total..
A avut dreptate, am ajuns inaintea trenului, descarcat bagajele, platit si mergem sa luam bilete. Surpriza (desi, deja nu ne mai surprindeau multe) - nu mai sunt bilete decat la trenul de maine!! Nea' soferachele a incercat sa vorbeasca cu sefa de tren, doar-doar o gasi locuri... nimic!! Asta e, ramanem o noapte in Mineralnyi Voda, omul pleaca la ale lui.
Se lasa seara, vine inevitabila Militie, cu controlul la documente, si mai inevitabilul “problem” , cica nu aveam inregistrare pe acel oras, noi eram inregistrati la Komandatura din Nalchik, dar nu in Mineralnyi Voda!! Problem !!! Cu tot sictirul de care eram capabili, le-am spus sa se descurce, noua nu ne mai pasa, bani nu dam!... Ne-au dus in vizita la sectia garii, vazand totusi ca nu percutam in nici un fel, ne-au lasat in pace..
Ce sa facem toata noaptea? Punem rucsacii mari la “bagaje de mana” si mergem la o bodega in fata garii sa bem o bere, prima bere de foarte mult timp... !! Nu bausem nici acasa de la cheful de terminare a facultatii. Incepem sa si mancam, aveau niste frigarui, “shashlick”, bucati de carne marinate, fripte pe tepusa si servite cu ceapa taiata rondele, si cu o tet pe deasupra. O minunatie.. (dupa atat supa la plic ! ) Cum bodega avea vre-o 6-7 tipuri de bere, hotaram sa luam cate o bere din fiecare, pe rand, strict in scop stiintific – "sa vedem cum e berea locala.. “
La masa de langa noi erau 4 soldati rusi. Unul dintre ei rupea ceva in engleza, si ne spune ca aia ce bem noi nu e bere... trimit pe unul dintre ei si se intoarce ala cu un brat de Baltika No. 9 !! 9% alcool . Unim mesele si incepem sa.. “gavarim”. Erau soldati din trupele Spetznatz (trupele speciale, comandouri), mergeau la Groznyi , Cecenia. Pe la 12 noaptea apare iar militia, dar de data asta soldatii ii trimit la plimbare punandu-le in vedere ca nu au treaba cu noi, suntem prietenii lor !! Nu avea nimeni curaj sa miste in fata alora... In definitiv nu stiau daca se mai intorc vii din Cecenia, putin de pasa lor de niste militieni de gara.... Dau ei o masa de bere, noi una, ei una, noi iarasi, pe la 01, terasa se goleste, ni se alatura si patronul, mai aduce mancare, bere.... pana se face 4 dimineata, cand aveau ei tren spre Groznyi. I-am condus la tren, cu cantece, imbratisari, dantuieli .. eram .. dusi..
Am dormit apoi pe peron (bancile erau ocupate), pana dimineata pe la 8 cand ne-am trezit cu niste capatani de le simteam cu crapa pe la cusaturi... Ne simteam de parca ne izbise trenul !! Ce sa facem, vroiam sa bem un ceai... ceva... , asa ca hai inapoi la bodega de aseara. Acolo patronul inca nu se culcase, era la aceeasi masa cu 2 panarame, bea vodka, Stalichnaya. Cand ne-a vazut a sarit “oooo fratii mei !! haideti incoace sa bem!!“ Exact de bautura nu ne simteam noi in stare atunci... Le-a gonit pe alea, si a inceput sa toarne vodka in niste pahare de suc de vre-o 200 ml, ca o sticla de 0,7 a impartit-o in 4 !!
“Gata - sa bem !!”
“Bai nene, fugi de aici , ca suntem morti, nu bem vodka in nici un caz, nici macar nu am mancat nimic”
“Nici o problema !!” striga ala la bucatarie sa aduca si mancare..
“Bai tu nu auzi ca nu bem? “
“Cum adica nu beti?? Nu ma respectati ?? eu v-am turnat in pahar si voi nu beti? Uite asa: “ ia paharul si il da peste cap dintr-o data ...
Vazand ca nu o dam la pace cu el, a trebuit sa bem. .. Am dat paharul pe gat, si ... atunci a fost ultima data cand am baut vodka in viata mea… Nici in cocktail nu ii mai support mirosul...
Am plecat sa vizitam Minaralnyi Voda, fromos oras, micut, curat, dupaamiza am luat trenul spre Rostov, unde am ajuns OK, fara alte incidente. Am reusit chiar sa obtinem o legatura buna spre Odessa in doar vre-o 4 ore, numai ca nu am mai gasit bilete la platzcard, a trebuit sa luam bilete la cuseta normala, si am dat aproape dublu pe bilete!! Asta ne-a cam lovit in umbra de buget ramasa !!
Drumul pana la Odessa, face cam o zi jumate. Stateam in compartiment noi trei, cel de al patru-lea loc liber. Ne imprietenim pe culoar cu o tanti rusoaica, ziarista, mergea cu copilul, cam 10-11 ani, la Odessa pentru o operatie. Vine la noi in cuseta cu o sticla de vin, Kagor – un vion dulce, monahal, excelet !! S-a bucurat ca isi poate exersa engleza cu noi, iar noi ca aveam cu cine discuta, pune intrebari, etc.
Intre timp ajungem la granita ruso-ukraineana. Vin vamesii, acelasi circ - “problem!!!” Numa ca de data asta chiar nu ne pasa... “BAI stiti ce? Trimiteti-ne acasa !!! Bani... din parti!!” vazand ca nu o scot la cap si ca nu percutam in nici un fel, anunta “Control la bagaje!!!”
Siguuuuur !! Nici cea mai mica problema.... Deschidem primul rucsac, ... numai echipament, trecem, strategic la al doi-lea, unde aveam “surpriza” .
Fac o paranteza – pe munte, cum am spus mai devreme, toata ziua mergi... dar MEEERGI frate !! Si cea mai mare problema pot fi bataturile, mai ales la coborari. Daca nu ai bocanci buni, purtati inainte, etc, esti terminat!! Pentru a preintampina orice problema de acest gen, intotdeauna purtam 2-3 perechi de ciorapi. Prima din bumbac, normala, pentru comfort, absorbit transpiratie, etc, cealalta, de baza – ciorapi grosi din lana, acestia avand rolul anti-rosaturi, si, bineinteles cel de izolatie termica. Iarna intre aceste 2 perechi, mai pui una din bumbac gros, dar acestea 2 sunt baza.
Acum, intorcandu-ma la “controlul de bagaje” , ca doar erau in cautarea unei probleme, doar-doar ne pot “amenda”, trecem la al doi-lea rucsac unde aveam punga cu vre-o 10 perechi de ciorapi, din care 3 de lana, pe care ii purtasem toata expeditia !!! Curelus deschide capacul la rucsac, si incepe de scoata, cand ajunge la punga, o strange puternic in maini, sa iasa din ea “esenta” !!! Vad copilul cum se scurge incet pe bancheta si pe tanti ziarista cum se face dungi verzi-albastre, ca un Telecolor in plina cadere de tensiune... . Militistul, nimerit in plina trompa, decreteaza instantaneu incheierea controlului la bagaje si pleaca .. .in urmatoarele 5 minute dau drumul la tren!!
Intre timp se mai urcasera pasageri, dintre care, repartizeaza un rus la noi in compartiment. Dupa scandalul cu vamesii noi eram iarasi cu capsa pusa impotiva “popurului liberator” , asa ca ni-se pune pata pe ala si protestam, cum adica ne aduce noua unul in compartiment ?? Sefa de vagon, nu vrea sa cedeze si tensiunea ajunge la maxim... Ala, saracul nu zicea nimic, era clar si pt noi ca nimerise pur si simplu la mijloc !!
Pana la urma a ramas la noi in compartiment, dar am decretat:
“Fratilor stam cu ochii pe el !! Daca misca gresit, il belim instantaneu !!! “ Aveam prea multe chestii de rafuit!!
Ne culcam, Johnny si Curelea in cusetele de jos, eu cu rusul in cele de sus... Dupa vre-o 10 min, il vad pe Curelus cum scoate sacosa cu “bomba” si o pune “neglijent” sub cuseta lui.. (era August, conditionerul nu mergea!! ) . Pana si eu care nu prea simt mirosuri, avand o deviatie de sept nasoala la vremea aia, ma treceau furnicaturi pe gat, acolo sus... Sa fi rezistat rusul vre-o 10-15 min.... apoi s-a dus si si-a cerut mutarea, ori a dormit pe culoar .... Problema rezolvata !!! Dormim pana la Odessa unde ajungem seara.
Mai pierdem o noapte la Odessa, a doua zi, luam iarasi Elektrichka, si trecem granita Ukraino-pseudo-Molodeneasca, si din Chisinau in aceeasi zi, luam trenul spre Bucuresti. !! Ziua in care am trecut ambele granite – a fost 23 August, prilej de injuraturi istorice, adanci, cu pomeniri de stramosi si linii genetice de la maimuta-n’coace... si de abordare a steagului in compartiment si pe culoar!!!
24 August dimineata ajungem in Bucuresti unde ne asteptau fetele pe peron !!! ERAM INAPOI ACASA !!!
Nu se termina aici - stabilim ca a doua zi, pe 25 seara, sa ne intalnim la Curelea acasa sa vedem impreuna filmul expeditiei. Ma suna asta pe la pranz:
“BAaaa stii unde e Johnny ??
Nu – unde poa’ sa fie??
E internat in spital!! Pe la 10 L-AU OPERAT DE APENDICITA !!!!
Asta fusese “constipatia “ lui !! daca il lua pe munte, clar ca se curata !! Sau daca il lua pe undeva prin Odesa, Rostov, etc... iarasi eram in pom...
Asta a fost tot.. o sa am ce povesti copiilor cand vor mai creste... si mai am si altele ..
dar asta a fost de departe, expeditia cea mai plina de e evenimente !! Absolut tot ce am scris mai sus e 100% real, atat personajele, locatiile si intamplarile
Un PET dispare in 800 de ani. Un nesimtit nu dispare niciodata, desi e biodegradabil !!!
-
echo - Mesaje: 627
- Membru din: 26 Feb 2011, 12:12
- Localitate: Magurele - Ilfov
Re: Echo - Pagina mea
de echo » 26 Sep 2012, 11:33
N-am mai scris de mult pe aici, vine acum Octombrie si imi bate iar Paul obrazul...
Pun ceva de .. nostalgie de toamna... poaza am numit-o "partituri de toamna in Merisani", facuta acum vre-o 2 saptamani..
Pun ceva de .. nostalgie de toamna... poaza am numit-o "partituri de toamna in Merisani", facuta acum vre-o 2 saptamani..
Un PET dispare in 800 de ani. Un nesimtit nu dispare niciodata, desi e biodegradabil !!!
-
echo - Mesaje: 627
- Membru din: 26 Feb 2011, 12:12
- Localitate: Magurele - Ilfov
Re: Echo - Pagina mea
de modigliani » 26 Sep 2012, 13:38
echo scrie:.........Asta a fost tot.. o sa am ce povesti copiilor cand vor mai creste... si mai am si altele ..
Absolut tot ce am scris mai sus e 100% real, atat personajele, locatiile si intamplarile
OMULE , ....... m-ai "spart" ! Miliarde de felicitari si tone de invidie !!!
Acum cativa ani am candidat la componenta echipei "CAMEL TROPHY - South America" a Romaniei ..... Concurenta era , cum probabil banuiesti , acerba !
M-am dezcalificat printre ultimii neprezentand aptitudini mecanice suficient de bine puse la punct ...... Am suferit mult , dar am compensat facandu-mi propriile-mi OFF ROAD-uri prin tara asta splendida ......
Am adunat multe . Mai multe decat as putea vreodata povesti ....... Insa mult mi-as fi dorit ca-n viata asta sa trec odata prin ce-ai trecut tu !!!!! Numa' spritul ala cu Speznacii in bodega garii .... face toti banii ! Astea intra drepti , pe usa din fata la camera vietii , aia cu ..... "once in your life time" !
Viorele , ...... RESPECT !!!
- modigliani
Re: Echo - Pagina mea
de echo » 26 Sep 2012, 14:25
Mersi Mihai,
cred ca sub o forma sau alta fiecare am avut, sa avem expeditiile lui si vom avea ce povesti copiilor, nepotilor... mai incolo, spre amurg...
Au mai fost expeditii, una mai importanta in Argentina, pentru varful Aconcagua (cam 7000 m), alta la capatul lumii - varful Lopatena in Insula Sakhalin din extremul orient rus, dar niciuna asa plina de aventuri ca cea din Caucaz
Argentina a fost o chestie de vis, in 2001, am fost socat de gradul de civilizatie intalnit in tara aia... Mereu spun ca este o Germanie a Americii de Sud. Chestii cum ca a cazut in criza din 2001, tin mult de media, foarte mult. Nu spun ca nu a fost afectata, chiar bine de tot, dar si-a revenit, mai acum ceva vreme citeam ca a nationalizat rezervele de hidrocarburi...
Oricum e un exemplu clar de profesionalism, urbanistica, agricultura, turism, etc, etc . Am vrut sa mai merg acolo, anul trecut la Apimondia... dar... nu s-a putut..
cred ca sub o forma sau alta fiecare am avut, sa avem expeditiile lui si vom avea ce povesti copiilor, nepotilor... mai incolo, spre amurg...
Au mai fost expeditii, una mai importanta in Argentina, pentru varful Aconcagua (cam 7000 m), alta la capatul lumii - varful Lopatena in Insula Sakhalin din extremul orient rus, dar niciuna asa plina de aventuri ca cea din Caucaz
Argentina a fost o chestie de vis, in 2001, am fost socat de gradul de civilizatie intalnit in tara aia... Mereu spun ca este o Germanie a Americii de Sud. Chestii cum ca a cazut in criza din 2001, tin mult de media, foarte mult. Nu spun ca nu a fost afectata, chiar bine de tot, dar si-a revenit, mai acum ceva vreme citeam ca a nationalizat rezervele de hidrocarburi...
Oricum e un exemplu clar de profesionalism, urbanistica, agricultura, turism, etc, etc . Am vrut sa mai merg acolo, anul trecut la Apimondia... dar... nu s-a putut..
Ultima oară modificat de echo pe 26 Sep 2012, 16:46, modificat 1 dată în total.
Un PET dispare in 800 de ani. Un nesimtit nu dispare niciodata, desi e biodegradabil !!!
-
echo - Mesaje: 627
- Membru din: 26 Feb 2011, 12:12
- Localitate: Magurele - Ilfov
Re: Echo - Pagina mea
de modigliani » 26 Sep 2012, 15:26
echo scrie:... mai incolo, spre amurg...
Frumos ! ..... Frumos cuvant , frumos rostit , frumos "bagaj" i-ai dat ! Multumesc !
Mi-era oarecum teama de batranete .... Auzindu-te pe tine numind-o AMURG ..... mi-a conferit o stare de bine gandindu-ma la ea .....
........
Bai , contextul s-a creat . Po' sa povestesc una "grava" aici , in pagina ta ? De prin Kuwait ! Nu cu Specknaci , ci cu beduini !
- modigliani
Re: Echo - Pagina mea
de echo » 26 Sep 2012, 16:51
modigliani scrie:Bai , contextul s-a creat . Po' sa povestesc una "grava" aici , in pagina ta ? De prin Kuwait ! Nu cu Specknaci , ci cu beduini !
davai !!!
Un PET dispare in 800 de ani. Un nesimtit nu dispare niciodata, desi e biodegradabil !!!
-
echo - Mesaje: 627
- Membru din: 26 Feb 2011, 12:12
- Localitate: Magurele - Ilfov
Re: Echo - Pagina mea
de modigliani » 26 Sep 2012, 16:54
Ocin harasho ! O bag diseara , de-acasa .echo scrie:modigliani scrie:Bai , contextul s-a creat . Po' sa povestesc una "grava" aici , in pagina ta ? De prin Kuwait ! Nu cu Specknaci , ci cu beduini !
davai !!!
- modigliani
Re: Echo - Pagina mea
de modigliani » 26 Sep 2012, 21:37
Viorele , multi nu vor intelege ..... Fara sa am ceva cu cineva anume , inteleg ca multi nu vor intelege !
Ne vorbesti despre colegii tai de expeditie intr-un mod in care ai pretentia sa-i cunoastem , sa-i stim , sa le fim ceea ce le esti , sa ne fie ceea ce-ti sunt tie !
Asta nu se poate ..... Pur si simplu n-are cum , indiferent de ce inseamna oamenii astia pentru tine-n viata , indiferent de cat te-ai stradui sa ni-i prezinti , sa ne strecori in momentele voastre de intimitate , cu tot ce presupun astea .....
Intamplarea face sa fi fost tarat de catre viata inspre acele patanii si intamplari din care sa ma aleg cu capacitatea de-a te intelege .........
.........................................
A fost dat sa ma nimeresc in armata la pompieri - Bucuresti la vremea revolutiei ...... Comandant de grupa pe masina I-a , "sef de foc" , cum se mai spunea , am cumulat fo 250 de focuri , fara sa socotim ghene de gunoi si Oltcit-uri aprinse-n intersectie la Razoare ......
Printre alte focuri "smechere" am prins cateva sonde la Bolintin , Mihai Bravu , Racari , etc ..... Incendii , misiuni dificile , ce ne-au propulsat "instant" , pe noi , activii "calzi" , stingatorii acelor focuri , printre "miejii" pompieristicii bucurestene ..... Asta e , am avut "bulan !
Ne apropiam de "Libi" cu saptamani repezi , timp in care se termina razboiul din Kuwait ..... Nici nu ne dadea prin cap ca va fii posibil sa mergem acolo "postwar" , "post" serviciul militar , sa ne facem datoria ...... in stingerea sondelor bombardate de irakieni pe durata razoiului .
...........................................
Celor cu palmares remarcabil pe durata serviciului militar ni se face o oferta aproape imposibil de refuzat la vremea aia : La finele armatei sa ramanem in serviciu , cu grade de subofiteri , cu un salariu extern de 1800 S ( la care se adauga salariu intern ) , sa dam o fuga pana-n Kuwait sa le dilim alora incendiile sondelor bombardate ..... Mai mult , aventura parea a fi asigurata "din partea casei" !
...........................................
Ne gandim , ne "frecam" , punem in balanta , ..... decidem sa plecam !
De la Bucuresti vreo cinci colegi , de prin tara restul pana la 45 ...... Ceea ce insemna completarea echipajelor pentru noua masini de lupta ...... Ce spun eu aici nu face referire la ofiteri , care mai erau inca vreo zece capete .
............................................
Suntem trimisi la Boldesti , la poligonul de instructie al scolii de subofiteri ai Comandamentului General al Pompierilor din Romania pentru ..... "suprainstruire" ! Evident , la ce experienta cumulasem prin focurile bucurestene ne-au trebuit vreo doua zile sa "concediem" cadrele instructoare cu fraza " ..... Ce vrei tu , mah ? Da-i drumu' d-acilea , vezi sa nu te frigi cu bricheta ! "
Dar nu asta este important . La Boldesti asteptam un transport special tocmai din Portugalia !!! Urma sa primim in misiune un "track" americanesc , ..... d-ala mare , nene , .... d-ala de-are snur deasupra usii de care daca tragi face ca toti dracii ! VUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUM !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Il trecusera astia Atlanticu' , si din Portugalia pana-n Romania venise insotit de "convoi special" , "gabarit depasit" ! Ii erau "stramte" soselele europene .......
Ni se punea la dispozitie acel "truck" dotat cu o cisterna de ...... 56 000 ( !!! ) L sa ne poata alimenta masinile cu apa ! Insa trebuia sa ajun ga la Boldesti , sa-l ia mecanicii-n primire , sa-i adapteze racoardele de alimentare la sistemul metric european , sa se poata ca accesoriile masinilor noastre sa se potriveasca alor lui ......
Si cum sunt americanii extrem de "grijulii" la acest capitol , mai trebuia sa ne cunoastem noul coleg . Un civil transportator de lapte in SUA , racolat de armata americana pentru misiunea din Kuwait , ..... un super jovial individ cu doar putini ani mai mult ca noi , ...... bunul nosttru amic ...... JOHN DAVIDSON !!! ..... Un "*****" delicios , un rocker "tembel" , un spritangiu de cel mai bun augur , care ne-a patruns in suflet , care ne-a cautat si ne-a oferit prietenia lui in cel mai inedit mod posibil !
Mai nene , i se fix rupea lu' asta de Kuwait , Iraq , US Army , , si alte alea !
.............................................................
Am sa continui in seara asta sa vorbesc despre el .......
Ne vorbesti despre colegii tai de expeditie intr-un mod in care ai pretentia sa-i cunoastem , sa-i stim , sa le fim ceea ce le esti , sa ne fie ceea ce-ti sunt tie !
Asta nu se poate ..... Pur si simplu n-are cum , indiferent de ce inseamna oamenii astia pentru tine-n viata , indiferent de cat te-ai stradui sa ni-i prezinti , sa ne strecori in momentele voastre de intimitate , cu tot ce presupun astea .....
Intamplarea face sa fi fost tarat de catre viata inspre acele patanii si intamplari din care sa ma aleg cu capacitatea de-a te intelege .........
.........................................
A fost dat sa ma nimeresc in armata la pompieri - Bucuresti la vremea revolutiei ...... Comandant de grupa pe masina I-a , "sef de foc" , cum se mai spunea , am cumulat fo 250 de focuri , fara sa socotim ghene de gunoi si Oltcit-uri aprinse-n intersectie la Razoare ......
Printre alte focuri "smechere" am prins cateva sonde la Bolintin , Mihai Bravu , Racari , etc ..... Incendii , misiuni dificile , ce ne-au propulsat "instant" , pe noi , activii "calzi" , stingatorii acelor focuri , printre "miejii" pompieristicii bucurestene ..... Asta e , am avut "bulan !
Ne apropiam de "Libi" cu saptamani repezi , timp in care se termina razboiul din Kuwait ..... Nici nu ne dadea prin cap ca va fii posibil sa mergem acolo "postwar" , "post" serviciul militar , sa ne facem datoria ...... in stingerea sondelor bombardate de irakieni pe durata razoiului .
...........................................
Celor cu palmares remarcabil pe durata serviciului militar ni se face o oferta aproape imposibil de refuzat la vremea aia : La finele armatei sa ramanem in serviciu , cu grade de subofiteri , cu un salariu extern de 1800 S ( la care se adauga salariu intern ) , sa dam o fuga pana-n Kuwait sa le dilim alora incendiile sondelor bombardate ..... Mai mult , aventura parea a fi asigurata "din partea casei" !
...........................................
Ne gandim , ne "frecam" , punem in balanta , ..... decidem sa plecam !
De la Bucuresti vreo cinci colegi , de prin tara restul pana la 45 ...... Ceea ce insemna completarea echipajelor pentru noua masini de lupta ...... Ce spun eu aici nu face referire la ofiteri , care mai erau inca vreo zece capete .
............................................
Suntem trimisi la Boldesti , la poligonul de instructie al scolii de subofiteri ai Comandamentului General al Pompierilor din Romania pentru ..... "suprainstruire" ! Evident , la ce experienta cumulasem prin focurile bucurestene ne-au trebuit vreo doua zile sa "concediem" cadrele instructoare cu fraza " ..... Ce vrei tu , mah ? Da-i drumu' d-acilea , vezi sa nu te frigi cu bricheta ! "
Dar nu asta este important . La Boldesti asteptam un transport special tocmai din Portugalia !!! Urma sa primim in misiune un "track" americanesc , ..... d-ala mare , nene , .... d-ala de-are snur deasupra usii de care daca tragi face ca toti dracii ! VUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUM !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Il trecusera astia Atlanticu' , si din Portugalia pana-n Romania venise insotit de "convoi special" , "gabarit depasit" ! Ii erau "stramte" soselele europene .......
Ni se punea la dispozitie acel "truck" dotat cu o cisterna de ...... 56 000 ( !!! ) L sa ne poata alimenta masinile cu apa ! Insa trebuia sa ajun ga la Boldesti , sa-l ia mecanicii-n primire , sa-i adapteze racoardele de alimentare la sistemul metric european , sa se poata ca accesoriile masinilor noastre sa se potriveasca alor lui ......
Si cum sunt americanii extrem de "grijulii" la acest capitol , mai trebuia sa ne cunoastem noul coleg . Un civil transportator de lapte in SUA , racolat de armata americana pentru misiunea din Kuwait , ..... un super jovial individ cu doar putini ani mai mult ca noi , ...... bunul nosttru amic ...... JOHN DAVIDSON !!! ..... Un "*****" delicios , un rocker "tembel" , un spritangiu de cel mai bun augur , care ne-a patruns in suflet , care ne-a cautat si ne-a oferit prietenia lui in cel mai inedit mod posibil !
Mai nene , i se fix rupea lu' asta de Kuwait , Iraq , US Army , , si alte alea !
.............................................................
Am sa continui in seara asta sa vorbesc despre el .......
- modigliani
Re: Echo - Pagina mea
de redoo » 26 Sep 2012, 22:09
modigliani scrie:
.............................................................
Am sa continui in seara asta sa vorbesc despre el .......
Pompier,pompier....dar stie sa tina focul aprins
Life is BEE...utiful!!!
http://e-redoo.ro/
http://e-redoo.ro/
-
redoo - Mesaje: 985
- Membru din: 21 Mar 2011, 17:48
- Localitate: bucuresti/ cartojani
Re: Echo - Pagina mea
de gerulla77 » 26 Sep 2012, 22:21
Salut baieti,astazi am intrat prima oara pe forumul vostru si m-am simtit bine.Multumesc pt clipele placute.
- gerulla77
- Mesaje: 103
- Membru din: 26 Sep 2012, 21:45
Re: Echo - Pagina mea
de modigliani » 26 Sep 2012, 22:30
In dotare aveam masinile consacrate ale pompierilor . ROMAN-uri proaspat iesite din Brasov , cu toate accesoriile "bec" , cu zero km la bord , ...... in fine , sclipeau !
Ni se aduc la Boldesti masinile si recurgem la adaptarea racoardelor cu cele ale lui John ..... Timp in care astuia i se rupea , "fredona" continuu o micuta sticla de wiskey , si putea fi auzit mormaind : " Wiskey is gooooood ! Fuck the war !!! ........
In fine , ..... PLECAM SPRE KUWAIT !!!
Am plecat ..... efectiv pe roti ! Urmand sa parcurgem Bulgaria , Turcia , Iraq , si sa ajungem intr-un final in "battlefield" ( ) in Kuwait ......
Dupa multe aventuri pe soselele europene tranzitam Turcia . Inainte de iesirea din asta poposim intr-un orasel , intr-un targulet din care-mi iau cu ..... 90 centi un ceas SEIKO , cu patru cheite , automatic , alea-alea ! Abia trecuti de revolutie ne bucuram ca idiotii de orice sclipea si purta numele unei marci consacrate ( evident ceasul meu nu era un SEIKO original , dar a declansat un moment memorabil in misiune ....... )
...........................................
In Kuwait suntem preluati de Statul Major American a carui "mana dreapta" este armata portugheza . Le suntem astora pusi la dispozitie si-n directa subordine ( alti "super baieti" ! Nu stiam pana atunci ca iubesc poporul portughez !!! ) , urmand ca ei sa ne distribuie misiunile , lor sa le inaintam rapoartele de activitate ......
.............................................
Ca sa n-o lungesc aiurea , ajung la ceea ce voiam sa spun :
Americanii ne avertizasera ca vom intalni triburi de beduini ...... total "salbatici" , extrem de posesivi , de teritoriali , in lipsa informatiei ca razboiul s-a sfrasit si ca reprezentam trupe pacifiste , etc ...... Nu i-am luat in seama , din pacate ......
La sfarsit de saptamana , la liberul arbitru al comandantului misiunii , in functie de cum si-n ce fel ne prindea vre-o stingere , puteam sa ne deplasam inspre cea mai apropiata localitate , care de obicei se intampla sa fie vreun satuc arabesc ..... Aveam de mers la piata , la cumparaturi , etc .....
Am uitat sa precizez , JOHN al nostru se integrase perfect in colectiv ! Era definit de fraza " Wiskey is te best ! Nothing else matter !!! si-o rostea de cel putin trei ori pe zi , de tot atatea ori de cat era ..... "prieten" cu licoarea respectiva ! ... Nu bea mult . Nici n-ar fi dus , "vai soarta lui " , c-avea-mbracat maxim saijde kile ! Bea doar cat ii trebuia sa-i confere starea necesara s-o rosteasca ......
Intr-o vineri dupa amiaza ne oprim din misiune ( stingere ) si decidem sa mergem in targ . Oricum ne "luptam" cu o sonda bombardata ce prezenta vreo 11 guri de foc . N-am fi avut sanse reale s-o stingem in urmatoarele doua zile ......
John decide sa-si lase "ghionoiaia" de track in "battlefield" si sa ne insoteasca pe post de pasager in cabina ROMAN-ului caruia-i spunea " bird cage" ! Ii dam o palma dupa ceafa , o sticluta de wiskey , si ne vedem de drumu' nostru .
Ajungem seara tarziu in targ , dupa ce ne-am ratacit vreo trei ore prin desert . Am uitat sa spun ca pret de vreo opt ( !!! ) luni noi n-am vazut lumina soarelui sau cerul senin ! Bananaiam de nebuni prin fum si praf ! Si credeti-ma , nu-i deloc o figura de stil !!!
Ajungem pe inserate , si intram in zona prin dosu' pietii . Un "******" din Dorohoi , unu' Prodan , vede aruncate cateva remorci de smochine stricate :
- Baaaah ! 'preste mashina ceasta ! Musai tre' culese smochinele aistea !
- Ce-ai mah ? Nu esti sanatos ? Ce dracu' sa faci cu ele ?
- Bhhhai , ashestea trebe dospite , fierte , si facute tuica , bah ! Nu-i pacat de Dumnezeu sa le lashi sa putrezeasca-n dosu' pietii ?
Intuitiv John se "aliniaza" dialogului :
- Cmmmmon , what the fuck ??? Do you need those fruits ? These is real garbige !!!
- Tashi mah-n PLM , cu uischiu' tau cu tot ! Asta-i mana shereasca !
- What did you said ? Did you talking with me ?
- ..... Nu mah , ...... cu muma-ta ! O-mbat diseara !
Oprim sub "comanda" lu' Prodan in dreptul smochinelor imputite . Noua ni se rupea nasu' la spate , Prodan insa jubila de fericire !
- Bhhhha , dati dracu' drumu' la apa din tancuri , si puneti manurile de umpleti-le cu borhotu' aista !
- Prodane , tu nu esti normal ??? Cum sa bagam ...... smochine-n tancuri ???
- Iaca ...... pune-le si gata ! De cand , Doamne Iarta-ma , n-ai beut o cinzeaca ? Gion , nu beli ochii la mine asa , fir-ai al dracu' cu posirca ta americaneasca , ...... nu ti s-o termena tie butelca aia sa vezi ce te dai d-a busilea prin tabara dup-o gura de tarie modovineasca !!!! .... Hai , pune mana de beleste racoardele shelea , ca m-apuc de tine !!!
Ni se aduc la Boldesti masinile si recurgem la adaptarea racoardelor cu cele ale lui John ..... Timp in care astuia i se rupea , "fredona" continuu o micuta sticla de wiskey , si putea fi auzit mormaind : " Wiskey is gooooood ! Fuck the war !!! ........
In fine , ..... PLECAM SPRE KUWAIT !!!
Am plecat ..... efectiv pe roti ! Urmand sa parcurgem Bulgaria , Turcia , Iraq , si sa ajungem intr-un final in "battlefield" (
) in Kuwait ...... Dupa multe aventuri pe soselele europene tranzitam Turcia . Inainte de iesirea din asta poposim intr-un orasel , intr-un targulet din care-mi iau cu ..... 90 centi un ceas SEIKO , cu patru cheite , automatic , alea-alea ! Abia trecuti de revolutie ne bucuram ca idiotii de orice sclipea si purta numele unei marci consacrate ( evident ceasul meu nu era un SEIKO original , dar a declansat un moment memorabil in misiune ....... )
...........................................
In Kuwait suntem preluati de Statul Major American a carui "mana dreapta" este armata portugheza . Le suntem astora pusi la dispozitie si-n directa subordine ( alti "super baieti" ! Nu stiam pana atunci ca iubesc poporul portughez !!! ) , urmand ca ei sa ne distribuie misiunile , lor sa le inaintam rapoartele de activitate ......
.............................................
Ca sa n-o lungesc aiurea , ajung la ceea ce voiam sa spun :
Americanii ne avertizasera ca vom intalni triburi de beduini ...... total "salbatici" , extrem de posesivi , de teritoriali , in lipsa informatiei ca razboiul s-a sfrasit si ca reprezentam trupe pacifiste , etc ...... Nu i-am luat in seama , din pacate ......
La sfarsit de saptamana , la liberul arbitru al comandantului misiunii , in functie de cum si-n ce fel ne prindea vre-o stingere , puteam sa ne deplasam inspre cea mai apropiata localitate , care de obicei se intampla sa fie vreun satuc arabesc ..... Aveam de mers la piata , la cumparaturi , etc .....
Am uitat sa precizez , JOHN al nostru se integrase perfect in colectiv ! Era definit de fraza " Wiskey is te best ! Nothing else matter !!! si-o rostea de cel putin trei ori pe zi , de tot atatea ori de cat era ..... "prieten" cu licoarea respectiva ! ... Nu bea mult . Nici n-ar fi dus , "vai soarta lui " , c-avea-mbracat maxim saijde kile ! Bea doar cat ii trebuia sa-i confere starea necesara s-o rosteasca ......
Intr-o vineri dupa amiaza ne oprim din misiune ( stingere ) si decidem sa mergem in targ . Oricum ne "luptam" cu o sonda bombardata ce prezenta vreo 11 guri de foc . N-am fi avut sanse reale s-o stingem in urmatoarele doua zile ......
John decide sa-si lase "ghionoiaia" de track in "battlefield" si sa ne insoteasca pe post de pasager in cabina ROMAN-ului caruia-i spunea " bird cage" ! Ii dam o palma dupa ceafa , o sticluta de wiskey , si ne vedem de drumu' nostru .
Ajungem seara tarziu in targ , dupa ce ne-am ratacit vreo trei ore prin desert . Am uitat sa spun ca pret de vreo opt ( !!! ) luni noi n-am vazut lumina soarelui sau cerul senin ! Bananaiam de nebuni prin fum si praf ! Si credeti-ma , nu-i deloc o figura de stil !!!
Ajungem pe inserate , si intram in zona prin dosu' pietii . Un "******" din Dorohoi , unu' Prodan , vede aruncate cateva remorci de smochine stricate :
- Baaaah ! 'preste mashina ceasta ! Musai tre' culese smochinele aistea !
- Ce-ai mah ? Nu esti sanatos ? Ce dracu' sa faci cu ele ?
- Bhhhai , ashestea trebe dospite , fierte , si facute tuica , bah ! Nu-i pacat de Dumnezeu sa le lashi sa putrezeasca-n dosu' pietii ?
Intuitiv John se "aliniaza" dialogului :
- Cmmmmon , what the fuck ??? Do you need those fruits ? These is real garbige !!!
- Tashi mah-n PLM , cu uischiu' tau cu tot ! Asta-i mana shereasca !
- What did you said ? Did you talking with me ?
- ..... Nu mah , ...... cu muma-ta ! O-mbat diseara !
Oprim sub "comanda" lu' Prodan in dreptul smochinelor imputite . Noua ni se rupea nasu' la spate , Prodan insa jubila de fericire !
- Bhhhha , dati dracu' drumu' la apa din tancuri , si puneti manurile de umpleti-le cu borhotu' aista !
- Prodane , tu nu esti normal ??? Cum sa bagam ...... smochine-n tancuri ???
- Iaca ...... pune-le si gata ! De cand , Doamne Iarta-ma , n-ai beut o cinzeaca ? Gion , nu beli ochii la mine asa , fir-ai al dracu' cu posirca ta americaneasca , ...... nu ti s-o termena tie butelca aia sa vezi ce te dai d-a busilea prin tabara dup-o gura de tarie modovineasca !!!! .... Hai , pune mana de beleste racoardele shelea , ca m-apuc de tine !!!
- modigliani
Re: Echo - Pagina mea
de modigliani » 26 Sep 2012, 22:56
Nu stiu cat de convinsi , de curiosi , sau din solidaritate camaradereasca , am dat drumul apei din tancuri si le-am umplut cu smochine borshite ...... repet , noua ni se facea rau de mirosul dulceag- stricat , lu' Prodan ii crestea inima ! John pentru o vreme a disparut in targ , prilej pentru Prodan sa-i ia tot neamu' americanesc ..... "la shtanga" , blestemandu-i , evident , si sticlutele de wiskey!
.............................................................................................
Mai fratilor , dupa o seara petrecuta-n targ ne-ntoarcem in teatrul de operatiuni cu masinile "full" de smochine borshite ! Numa' ce-ajungem si Prodan cu inca vreo doi tembeli de prin Carei - unu Otvosh si unu' Pragea , unu ungur si unu roman ( dar care nu-ntelegea romana ! ) s-apuca de "cazmaluit" smochinele din tancuri , de improvizat alambice si serpentine , de asezat cazane cu smochine la fiert la proxima gura de foc a sondei , si ....... "baga Ioaneeeee " !!!
Mai nene , nici nu erau bine fermentate ca iesea din fiertura lor un soi de "carmaz" rozaliu la culoare de i-as spune azi ..... " Suc de Grapefruit" ! Si-al dracu' "carmaz" avea fo saij ' de grade !!! Bun al dracu' , gustos si tonic , tare "ca la balamuc" !
De ****** ce eram il beam direct de la gura serpentinei , jumate caldut ! Numa' bine sa ne "croseteze" ! John al nostru , initial reticent la "fucking Romanian drinking" ! Pana ne-am simtit jigniti si enervati si i-am turnat pe gat ! Dupa care , dupa vreo juma' de ora defila prin tabara si decreta de unul singur ca :
- " Everybody , ..... listen up !!!!! Romanian palinca is the best drink in the world !!! Wiskey is just some kind of juice !!! "gled to be with the Romanians , grand sons of Draculaaaaaaa !!!!! They are the best ! ..... 'Love them !.. Hac !
.............................................................................................
Mai fratilor , dupa o seara petrecuta-n targ ne-ntoarcem in teatrul de operatiuni cu masinile "full" de smochine borshite ! Numa' ce-ajungem si Prodan cu inca vreo doi tembeli de prin Carei - unu Otvosh si unu' Pragea , unu ungur si unu roman ( dar care nu-ntelegea romana ! ) s-apuca de "cazmaluit" smochinele din tancuri , de improvizat alambice si serpentine , de asezat cazane cu smochine la fiert la proxima gura de foc a sondei , si ....... "baga Ioaneeeee " !!!
Mai nene , nici nu erau bine fermentate ca iesea din fiertura lor un soi de "carmaz" rozaliu la culoare de i-as spune azi ..... " Suc de Grapefruit" ! Si-al dracu' "carmaz" avea fo saij ' de grade !!! Bun al dracu' , gustos si tonic , tare "ca la balamuc" !
De ****** ce eram il beam direct de la gura serpentinei , jumate caldut ! Numa' bine sa ne "croseteze" ! John al nostru , initial reticent la "fucking Romanian drinking" ! Pana ne-am simtit jigniti si enervati si i-am turnat pe gat ! Dupa care , dupa vreo juma' de ora defila prin tabara si decreta de unul singur ca :
- " Everybody , ..... listen up !!!!! Romanian palinca is the best drink in the world !!! Wiskey is just some kind of juice !!! "gled to be with the Romanians , grand sons of Draculaaaaaaa !!!!! They are the best ! ..... 'Love them !.. Hac !
- modigliani
Înapoi la PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 4 vizitatori