Am citit articolele. Respect pentru cei ce le-au scris si pentru cel ce le-a selectat.
Hai sa va zic si alte aspecte. Cand eram copil, in Arad erau mult mai multi unguri. Nu stiu unde au disparut. In fabrici si uzine lucra taranul roman adus de la sat si calificat rapid la scolile de meserii. La ruperea de oase erau romanii.
Existau multe ateliere de diferite feluri. Geamgii: nu era lucru greu ca intr-o fabrica. TOTI era unguri. Pantofari, reparatori de televizoare, croitori si multe altele unde nu se muncea din greu.
In fabrici, cat am apucat eu sa vad, majoritatea maistrilor erau tot unguri, sarbi...mai putin romani.
M-am ocupat de acvaristica in copilarie. Cu ocazia asta in fiecare duminica eram in piata cu pesti de acvariu, de vanzare. Acvaristii erau majoritatea tot unguri. Buuun, existau columbofili, pasionati de chinologie, crescatori de iepuri de rasa...pe cuvant ca aproape toti vorbeau ungureste.
Singura carte de pe vremea aceea de acvaristica era scrisa de...Kaszoni Zoltan
Orice mestesug, chiar si simplul zugravit, altfel spus tot ce inseamna maistor...erau unguri.
Nu stiu daca era vorba oarecum de o casta. In domeniile astea se traia mai bine decat cu bataturile in palma din fabrici. Aha, fabrici...functionari, magazioneri, normatori si alte alea decat munca bruta...unguri.
La naiba, ori ca vorbea toata lumea maghiara, ori...frizerul maghiar, nenea de la atelierul de reparat biciclete (aveam 9-10 ani, apoi am reparat-o singur), nenea de la vulcanizare, geamgiul, instalatorul, zugravul...
Am avut ceva treaba intr-o fabrica din Timisoara. Guban! Aveam sa aflu ca la inceputuri erau angajati numai maghiari. Fostul patron, devenit director (prieten cu Dej) era tot maghiar. Solventul, combinat chimic cu foc continuu...romani si foarte multi moldoveni. Fugea lumea de combinat.
In orice mestesug era nevoie de ucenicie, dar un roman cu greu intra in breasla. Pentru ei era loc la sapa si lopata. Ai naibii cum se invarteau. Unul facea maturi si avea un teren pe care cultiva tatarca. Am muncit la el in cateva zile din vacanta sa-mi fac bani de buzunar. Tot ungur. Oriunde era rost de o invarteala, o afacere, un loc mai caldut, o paine mai buna...doar ei.
Daar, recunosc! Meseriasi foarte buni si oameni de cuvant. Am avut o motoreta. Unde a pus mana Misi-Baci s-a cunoscut. Cat am fost copil, fara falsa modestie am excelat in acvaristica si recunosc ca desi aveau un aer de superioritate fata de romani, stiau sa respecte.
Chiar daca eram prunc de budesh olah, mi-am facut prieteni printre unguri in varsta si cand deveneai de-al lor (dovedeai) te respectau. Altfel insa ii dispretuiau pe romani.
Ba chiar, fir-ar sa fie, strabunica unui var il invata sa vorbeasca ungureste. Am rugat-o sa ma invete si pe mine. M-a invatat baba sa injur si m-a trimis la alta baba, vecina, care nu stia boaba romaneste sa-i spun. M-a fugarit aia cu matura de mi-a trecut cheful.
Nu le convenea nici macar sa le inveti limba! Unde se intalneau doi unguri, chiar daca restul erau romani, astia vorbeau musai ungureste.
Gazde politicoase si amabile, dar intre ei vorbeau tot ungureste. Sarbii si nemtii nu faceau asa niciodata!
No astea-s numa` franturi de amintiri, dar zugravesc partial o impresie.
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)
)
Dar istoria ii istorie. Alipirea Transilvaniei a avut loc in urma unui tratat si nu in urma "Marii Adunari" populare.
