akmm scrie:Fara Dumnezeu, adica dupa cum crede orisicine, sau cu Dumnezeu, adica sa ai in gand ca lumea nu incepe si nu se sfarseste cu tine.
Tare mult isi doresc oamenii ca lumea sa se sfarsesca odata cu ei! In timp ce in copilarie chiar credeau ca lumea incepe cu ei. La primele lectii despre Epoca Primitiva, ei isi inchipuie ca asta era pe vremea bunicilor si a strabunicilor.
Adultii se framanta cu apocalipsa, din dorinta egoista si tainica de a nu mai fi nimic dupa ei. Si imi pare ca asta e mult mai vizibil la religiosi. Majoritatea propovaduiesc apocalipsa si isi doresc acest lucru in decursul vietii lor. Cum sa mai fie ceva si dupa ei?
Tot adultii, jigniti in orgoliu de imaginatia copiilor cum ca in copilaria lor ar fi trait in grota, le explica copiilor ca de fapt "inainte" oamenii erau mult mai destepti. Si raman copii -care devin mai apoi devin adulti la randul lor- cu aceasta convingere sadita din frageda pruncie.
Am ras bine auzind copilas ce se uita peste Istoria Ilustrata si desene cu omul primitiv imbracat in blanuri si inarmat cu ghioga, intreband naiv daca noi aveam "chiloti de lana" in copilarie (n-avea termenul de blana).
Evident, cultura si civilizatia omului evolueaza. Ne da uneori cu semnul intrebarii, deoarece avem tendinta sa vedem evolutia ca pe ceva liniar, ori aceste aceste lucruri evolueaza cel mai adesea in spirala, dar pentru ochiul carcotasului, in loc sa vada spirala, ii pare ca e cerc.
Replica plina de superioritate din partea creationistilor, catre evolutionisti. Deh, matale te tragi din maimuta. Ha, ha, ha...
Replica unui hatru catre o cucona ce i-se adresase cu "ce te impingi asa mai ANIMALULE". "-Deh, ca matale `ăi fi PLANTA."
Un urias avantaj intelectual are omul, prin faptul ca percepe defasurare lucrurilor in timp. Va dati seama ce urias lucru a fost sa inteleaga ca punand o samanta in pamant, din aceasta va creste o planta?
Din acest moment lucrurile s-au schimbat enorm. A inteles consecinta actiunilor lui asupra viitorului, dar a aparut si reversul medaliei. A inteles ca odata si odata v-a muri. Ca lucrurile au un inceput si un sfarsit si viata nu este un prezent continuu.
Asta l-a panicat, i-a creat angoase si un dezechilibru mintal (psihic). Traieste intr-o spaima continua.
Din acel moment s-a rupt de lumea animala si se comporta asemanator animalelor aflate in panica. Oamenii care au depasit acest moment, fie prin imaginarea unei continuari a vietii intr-o alta lume, fie prin acceptarea si impacarea cu situatia, au fost considerati intelepti. Filosofiile si religiile considera unanim ca frica este cel mai daunator sentiment si daca reusesti sa o invingi, devii intelept.
Inseamna sa te cunosti si sa te invingi pe tine insuti.
Religia a fost un urias pas in evolutie, deoarece a calmat in mare masura aceasta panica, insamantand credinta in Viata de Apoi.
Omul nu a inventat religia??? Pana sa i-se arate D-zeu lui Moise, oamenii se inchinau altor diferiti Dumnezei. Vine D-zeu si i-se infatiseaza lui Moise si ii spune. EU sunt Cel Adevarat si sunt singurul.
Inseamna ca ceilalti carora li se inchinau oamenii pana atunci, erau inventati. Sau nu???
Au construit vitelul de aur si i-se inchinau. De ce? Ce nevoie aveau?
Nu pun in discutie existenta sau inexistenta Domnului, ci mai degraba amintesc "Daca D-zeu n-ar exista, ar fi trebuit inventat" (Voltaire), adica nevoia de religie a omului.
Pana la Moise au mai existat oameni, care nu stiau nimic de Decalog si nici de D-zeul unic. Erau politeisti. Dar religiosi. Poate exista religie fara D-zeu? Nu! Exista alti D-zeu decat acel al lui Moise? Nu! Inseamna ca ceilalti au fost inventati.
In momentul in care omul a evoluat si a inteles nasterea si moartea, asta l-a costat. Poate ca mai exista Adevaruri pe care daca le-am intelege, nu le-am putea suporta.
Moise nu putea vedea fata Domnului caci ar fi murit pe loc.
" Eu sunt calea,
adevarul si viata."
Deci sa vezi
adevarul, te ucide.
Se pare ca evolutia consta in descoperirea adevarurilor, dar omul nu este capabil -cel putin momentan- sa suporta mai mult adevar.
Trebuie sa evolueze si psihicul...
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)