Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[cristi_vidican]

... . Cea mai mare bucurie copiii, dupa care o bucurie si mai mare nepotii ,alta care le intrece pe toate ,stranepotii , si tot asa pana la capat ....

După toate astea, ce mai mare bucurie e cea a copiilor, nepoților, strănepoților și ce or mai fi venit pe lume, când în sfârșit .... ai murit!

[Ioan Guist]

Putem face un pas mai departe in subiect.
Investitia in Kinder (investitia non materiala) este o provocare.Ca orice provocare , asteptam si "rasplata"

Putem insa sa ne investim in oameni in general.Nu toti avem copii si multi dintre noi nu-i avem in preajma.Ca nu 'todeuna culegem roade din partea celor din jur, se prea poate.Insa investitia in sine, daruirea si punerea la dispozitie pentru semeni, face tot efortul.
Trairea la max este taman asta.Restul adica concedii, castiguri la loto, diplome si kg de aur, porcii mancati si Coca Cola bauta, ori experiente si intamplari fac parte din "recuzita" vietii.De ramas ramanem cu invetsitia in oameni.

[Bambucha]

Acum vine intrebarea retorica : cum este mai bine, sa ai copii si sa-ti sacrifici cei mai frumosi ani din viata crescandu-i fara a avea certitudinea unui rezultat pe masura asteptarilor sau sa iti traiesti viata la maxim fara a fi stresat de viitorul copiilor? Cum sa procedezi in calitate de parinte atunci cand vezi ca fiul sau fiica ta, se indeparteaza brusc de parinti acuzandu-i de lucruri mai mult sau mai putin reale? Sa astepti sa le vina mintea la cap sau sa pui piciorul in prag si sa spui"pana aici"?

Tot retoric, care este esenta existentiala la nivel de individ, dar la nivel de comunitate... cumva transmitere de invataturi, informatie, cumva evolutie?
Ca asa grosso-modo din practica se mai diminueaza nivelul de testosteron si incerci noi limite de rabdare (un lucru bun cu trecerea timpului)

[petru71]

Citindu-va, mi-am amintit de Gibran...
Cu drag,
Pitar - tatal a doi copii minunati.

Profetul (fragment):

Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: "Vorbeşte-ne despre Copii".
Şi el glăsui.
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."

poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci

[Shrek]

De pus in rama si citit atunci cand copiii nu-ti mai raspund la telefon........

[mellis]

Shrek

Acum te comporti ca un capcaun ce nu vrea sa paraseasca mlastina sa..ca este bine acolo..
Din gladiator..
"Marcus Aurelius: [Marcus Aurelius gets down on his knees] Commodus. Your faults as a son is my failure as a father..."
Sanatate...

[Shrek]

Shrek

Acum te comporti ca un capcaun ce nu vrea sa paraseasca mlastina sa..ca este bine acolo..
Din gladiator..
"Marcus Aurelius: [Marcus Aurelius gets down on his knees] Commodus. Your faults as a son is my failure as a father..."
Sanatate...

Cum sa plec din "mlastina"? Sunt atat de multe amintiri frumoase acolo.......! Desigur, la un moment dat , tot trebuie sa plec intr-un loc cu verdeata, dar nu inteleg de ce atata graba?
Mister Mellis! Nu-mi dai si traducerea? Nu sunt chiar atat de.....educat cum iti inchipui!

[wineto77]

E greu, dar frumos.

[cristi_vidican]

"Marcus Aurelius: [Marcus Aurelius gets down on his knees] Commodus. Your faults as a son is my failure as a father..."
Sanatate...

„Greșelile tale ca fiu sunt eșecul meu ca tată”
De pus în ramă.

Ridic puțin ștacheta ...
Calitatea noastră ca părinte o vom vedea în calitatea copiilor noștri ca părinți.
Un părinte bun crește părinți buni.

[Shrek]

Corect! Nu degeaba esti"doctor de suflete"!

[mellis]

Este greu in ziua de astăzi sa ( crezi ca) tii frâiele tineretii..pericole si capcane sunt multe si greu de prevăzut...
Copilul învăța si se dezvolta după cum este "aruncat" in lupta...dar nu suntem spartani, greșim si ei greșesc...
Trebuie sa știm sa ne recunoaștem greselile si sa reusim sa cerem scuze...sa nu încercam sa controlam tot..nu este posibil..nu este sănătos..
Am văzut chiar personal cazuri de copii ce-judeca părinții. Si pe urma fac aceleasi greseli..
Nu stiu de unde s-a ajuns aici, nu pot sa judec..mai devreme sau mai târziu își dau seama ambele parti unde este încăpățânarea..
Citatul este dintr-un film frumos...adânc...
Sănătate..

[mellis]

Intr-o zi un copil se plimba pe plaja cu mama sa. Cum paseau pe nisipul miscator, copilul isi intraba mama: "Cum poti face ca iubirea sa dureze ?" ..
Mama isi priveste fiul si dupa cateva minute de gandire ii raspunde : "Ia nisip in palma si strange pumnul..." Fiul strange nisipul in pumn si vede ca pe masura ce strange pumnul mai tare, cu atat nisipul ii fuge din mana. "Mama, dar nisipul fuge !!!"
"Acum insa tine mana complet deschisa..." Copilul o asculta, dar o pala de vant ii fura si nisipul ce-l mai avea in palma. "Nici asa nu am reusit sa-l pastrez !"
Continuand sa surada, mama spuse : "Acum mai ia putin nisip si tine-l in mana deschisa ca o lingura ... destul de inchisa pentru a-l retine, si suficient de deschisa pentru libertate". Copilul incearca, iar nisipul nu mai fugii tot din mana, doar cateva firicele se scusera, si nici vantul nu il lua...
"Iata cum sa faci ca iubirea sa dureze..."

[redoo]

Intr-o zi, un tanar ce-si traia viata la maxim, avea de toate si facea tot ce-i poftea inima, se intalneste cu un intelept. Si inteleptul zice: Ba baiatule, pune tu mana si insoarate, fa-ti o familie, creste copii, sa aiba cine-ti aduce o cana cu apa cand vei fi pe patul de moarte. Si sta asta si se gandeste si o intoarce pe toate partile...si se insoara. Familie, copii,nepoti,stranepoti...ajunge asta pe patul de moarte.Si cum era el la un pas de lumina si era inconjurat de trei generatii, incepe sa rada harsait, iar urmasii il intreaba ce sa intamplat. Si el le spune toata tarasenia cu inteleptul. Atunci, toate progeniturile sar sa-i aduca apa...dar el rade in continuare si le zice...sa-mi bag p... de mi-e sete.
Acum lasand gluma la o parte, un copil te schimba, dar nu trebuie sa renunti la ce-ti place din cauza copilului..trebuie sa-l implici si pe el.Trebuie doar putin mai multa atentie si rabdare in ce activitati dezvloti. Am prieteni ce au renuntat total la alte activitati de cand au copii si da, aia se plang ca e greu. Am si alti prieteni ce-si implica copii in ce-ia ce fac si astia nu se plang.
In concluzie, daca ai copii, este de zece ori mai greu, dar de o suta de ori mai frumos.

[Shrek]

Frumos! Ganduri bune, pilde biblice........Dar ce te faci cand realitatea bate filmul? Cum sa reactionezi ca parinte, cand fiica ta, angajata pe o pozitie de top, intr-o corporatie in Viena ( reprezentant vanzari Europa de Sud Est) , lasa totul in urma si se marita dupa un.... turc, musulman si se muta intr-un orasel obscur din vestul Austriei! Cum sa reactionezi cand din fata tatii, nu mai ramane decat o privire trista, cu capul acoperit tot timpul, rochii lungi si lalai, fara nici un fel de farduri, acum lucreaza la spalatul vaselor in restaurant, in timp ce sotul, conform traditiei musulmane sta toata ziua si freaca menta pe terasa?
Cum sa reactinezi ca tata, cand fiul tau, fala familiei, din director de credite la o banca in Romania, lasa totul si pleaca in strainatate, doar pentru ca prietena lui are parintii acolo, iar jobul pe care acum il practica acolo, in tara, nu ar lucrat nici daca ar fi fost condamnat la locul de munca? Este dragostea oarba sau o greseala in educatie? Dar dupa aceste intamplari si dupa principul ca niciodata un necaz nu vine singur, copii au impresia ca vrei sa ii desparti si atunci evita intalnirile cu parintii iar mai apoi le refuza?
Aceste relatari sunt exagerari ale realitatii, dar lucrurile pot fi si mai rele de atat!
Un sfarsit de saptamana fericit sa aveti!

[cristi_vidican]

Frumos! Ganduri bune, pilde biblice........Dar ce te faci cand realitatea bate filmul?

De multe ori, chiar dacă am făcut totul cât am putut mai bine în educația copiilor, ei tot o iau razna. Păcatul, bată-l vina!
Țin minte un sfat primit odată de la cineva cu experiență în educația copiilor - Iubește-i pe copii necondiționat!
Copilul trebuie să crească fiind conștient că tata și mama îi iubesc necondiționat.
Omul îi spunea fetei: orice vei face, să știi că acasă poți veni oricând. Chiar dacă rămâi gravidă, vino acasă. Nu o să mă bucur, dar ... o scoatem noi cumva la capăt.
Copiii lui au crescut cu convingerea că indiferent ce vor face, tata îi iubește necondiționat.
Copiii lui sunt mari acum, au familiile lor. Minunea este că nu au făcut păcate mari, ci sunt oameni la locul lor cu familii așezate.

Sunt părinți care spun copiilor așa: dacă faci aia, nu mai ai ce căuta acasă. S-ar putea să facă asta și nu mai vrea acasă.

Odată mi-a fost mai greu cu un examen la școală. După ce l-am picat, nu-mi mai venea să merg acasă.
Știam însă că tata mă va primi întotdeauna casă.

[cristi_vidican]

Cum facem ca atunci când cresc, copiii noștri să nu fie strâmbați de alții?

În Biblie avem un exemplu foarte frumos în acest sens.
Daniel, evreul, a fost luat din neamul lui de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împreună cu alți tineri pentru a-i forma pentru a-i fi slujitori.
A încercat cu acești tineri un fel de spălare pe creier. Erau tineri, undeva pe la 15 ani, poate ceva mai mari, dar nu foarte mari ca să mai poată fi formați.
Să fii dus într-o altă țară și spălat pe creier, nu-i lucru ușor să-i ții piept.
Nebucadnețat n-a reușit să-l schimbe pe Daniel.
De ce? Pentru că cineva, în Israel a fost mai repede și mai priceput să-l formeze pe Daniel în așa fel ca nimeni, niciodată să nu-l mai poate spăla pe creier.

Evreilor li s-a poruncit să-i învețe pe copii acasă Legea lui Dumnezeu.
Fiecare părinte trebuia să facă asta în familia lui.