de Mircea_63 » 22 Iun 2012, 08:46
Salut Corneliu!
Sita asta cerne, numai ca ne si atentioneaza asupra felului in care ne administram banii. Poti fi un bun meserias, le scoti din iarna cu pierderi minime, apoi un an prost care se lasa cu cheltuieli maxime, albinelor tale le merge bine comparativ cu altii, esti un bun meserias, dar...ajungi la fundul sacului.
Intradevar, daca nu esti un stupar bun, poti iesi din iarna chiar si fara albine. Clar!
Dar, vreau sa spun ca sita cerne si dintre stuparii buni pe cei care nu sunt suficienti de buni administratori ai banilor. In anii buni, e intelept sa iti creezi rezerve pentru ani ca acesta, mai ales daca stuparitul e principala ta sursa de venit.
Sa vezi ce neplacut e sa ai orice alta afacere, sa te prinda vremea rea -cum e acum criza asta- si sa dai cu basca de pamant, sa-ti amintesti de anii buni si sa te intrebi de ce naiba n-ai pus atunci niste bani deoparte, bani care acum te-ar fi ajutat sa treci puntea.
Cunosc oameni care au copilarit in vremuri foarte, foarte grele. Au venit apoi ani de belsug, dar au ramas cu o economie in sange incat altora, acestia le par... zgarciti. In celebrul roman al lui Jack London "Dragoste de viata", personajul supravietuieste in infernul alb al gheturilor vesnice, facand o foame crunta. Odata salvat, a ramas pentru restul vietii cu obiceiul de a ascunde pesmeti sub saltea.
E o treaba sa incepi stuparitul intr-un an de belsug. Iti spui: tulai Doamne ce faina treaba, cum de n-am gasit io afacerea asta mai devreme? Te si inveti repede cu traiul bun, ba eventual te bagi in datorii pe seama veniturilor viitoare. Apoi sa vezi distractie!
Optimistul zice: va fi si mai rau decat atat.
Pesimistul: mai rau de atat nu se poate.
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)